Decizia penală nr. 283/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

DECIZIA PENALĂ NR.283/R/2011

Ședința publică din 03 martie 2011

Instanța constituită din :

PREȘEDINTE: V. C., președinte secție penală

JUDECĂTORI: V. G.

M. B. GREFIER: D. S.

Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: D. S.

S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul L. C. împotriva sentinței penale nr.38 din (...) a Judecătoriei C. N., pronunțată în dosar nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 al.1 și 2 C., ambele cu aplic. art.33 lit. a C.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Urcan C., din Baroul

Cluj, cu delegație la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, inculpatul arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.

Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună, în principal, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.pr.pen. achitarea inculpatului, întrucât faptei îi lipsește latura obiectivă a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul. S-a reținut de către instanța de fond că inculpatul ar fi luat și ținut nelegal pe minorul acestuia, fără consimțământul mamei și ar fi solicitat o sumă de bani în schimbul înapoierii sale. Inculpatul a acționat în virtutea drepturilor părintești pe care le are asupra minorului. C. a rămas la inculpat pentru că mama nu avea suficiente resurse financiare pentru a-l întreține. Tatăl mamei copilului avea o datorie față de inculpat, suma nefiind solicitată în schimbul înapoierii copilului, ci pentru că era o sumă care i se cuvenea inculpatului. Prin urmare, nu se poate reține infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni. În subsidiar, solicită reducerea pedepsei aplicate inculpatului și a sporului aplicat în urma contopirii cu pedepsele anterioare. Cu onorariu avocațial din FMJ.

Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.

Din probele administrate rezultă vinovăția inculpatului ,iar pedeapsa aplicată este pe măsura gravității faptei comise.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită reducerea pedepsei aplicate, apreciind că aceasta este prea mare raportat la fapta comisă. Arată că l-a recunoscut pe copil în fața notarului.

C U R T E A

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca a fost trimis în judecată inculpatul L. C. pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 al. 1 și 2 din C. cu aplicarea art. 37 lit. b din C.

S-a reținut fapta inculpatului L. C. care la începutul lunii septembrie

2009, după executarea unei pedepse de 1 an închisoare a reținut pe minorul L. S. în vârstă de 7 luni la domiciliul tatălui său din localitatea R., com. B., jud. C. fără acordul mamei copilului și fără a avea un drept legal asupra lui solicitând și primind în schimbul eliberării suma de 800 lei.

Instanța a audiat inculpatul, a administrat proba testimonială și proba cu înscrisuri.

Prin sentința penală nr. 38/(...), pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr. (...), în temeiul art. 189 al. 1 și 2 din C. cu aplicarea art. 37 lit. bdin C., a fost condamnat inculpatul L. C., zis Biță, fiul lui N. și E., născut în anul 1 noiembrie 1987 în C.-N., jud. C., domiciliat în com. A., sat A., str. L. B., nr. 21, jud. C., CNP 1., cetățean român, studii - două clase, fără loc de muncă, necăsătorit, cu antecedente penale, în prezent deținut în Penitenciarul Gherla la pedeapsa de 7 ani (șapte ani) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.

S-a constatat starea de recidivă postexecutorie raportat la pedeapsa de

1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 909/(...), pronunțată de către Judecătoria Gherla, definitivă prin decizia penală nr. 409/A/(...), pronunțată de către Tribunalul Cluj, pedeapsă ce a fost contopită cu pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 111/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj, definitivă prin decizia penală nr. 4243/(...) pronunțată de către Î.C.C.J..

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 111/9 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj, definitivă prin decizia penală nr. 4243/26 noiembrie 2010 pronunțată de către Î.C.C.J. și repune pedepsele principale de 3 luni închisoare, 1 an închisoare aplicate prin sentința penală nr. 909/17 septembrie 2007 pronunțată de către Judecătoria Gherla, definitivă prin decizia penală nr.

409/A/10 decembrie 2007 pronunțată de către Tribunalul Cluj și 8 ani închisoare și pedeapsa accesorie de 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b din C., în individualitatea lor.

În baza art. 33 lit. a din C., s-a constatat că infracțiunea pentru care a fost condamnat prin prezenta sentință a fost săvârșită în condițiile concursului real de infracțiuni cu infracțiunile pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 111/9 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj, definitivă prin decizia penală nr. 4243/26 noiembrie 2010 pronunțată de către Î.C.C.J.

În baza art. 36 al. 1 rap. la art. 34 lit. b din C., au fost contopite pedepsele principale de 7 ani închisoare, 1 an închisoare, 3 luni închisoare și 8 ani închisoare, aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare pe care o sporește cu 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute 9 ani închisoare în regim de detenție.

În baza art. 71 al. 2 din C., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 al. 1 lit. a și b din C. pe perioada prevăzută de art. 71 al. 2 din C.

În baza art. 36 din C., s-a scăzut perioada executată în perioada 3 iulie

2007 - 22 aprilie 2008 și din data de 8 decembrie 2010 până la zi.

În baza art. 88 al. 1, s-a dedus reținerea din data de (...).

S-a constatat că partea vătămată L. S., având ca și curator special pe

L. G., nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 191 al. 1 C.proc.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

În baza art. 189 al. 1 C.proc.pen., onorariul avocaților desemnați din oficiu F. L. de 600 lei, RUDEANU C. G. de 200 lei și B. CORĂBIAN de 150 lei au fost avansate din fondurile M.ui Justiției.

Pentru a dispune în acest sens, J. a reținut că urmărirea penală a început împotriva inculpatului prin rezoluția procurorului din data de 10 septembrie 2009, pentru săvârșirea infracțiunilor de șantaj prev. de art. 194 al. 1 din C. și lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 al. 1 și 2 din C., iar prin ordonanța procurorului din data de 11 septembrie 2009 s-a dispus schimbarea încadrării juridice în două infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 al. 1 și 2 din C., fiecare cu aplicarea art. 37 lit. b din C. și ambele cu aplicarea art. 33 lit. b din C..

Pentru stabilirea stării de fapt, au fost analizate în principal declarațiile inculpatului, a reprezentantei legale a părții vătămate, L. C. și a tatălui ei, L. G., declarații care coroborate cu investigațiile efectuate în cursul urmăririi penale, pot releva o stare de fapt coerentă.

La data de 9 septembrie 2009 L. C. a formulat plângere penală împotriva inculpatului L. C. și a lui L. A., tatăl inculpatului, arătând că la data de 3 septembrie 2009 cei doi au luat-o de pe stradă când se plimba cu minorul L. S. și dusă împotriva voinței sale în satul R. la domiciliul celor doi. Cei doi i-au spus că nu-i va da drumul nici ei nici minorului până când tatăl ei, L. G. nu le va plăti datoria de 300 lei, la care au adăugat o dobândă de

500 lei. A arătat că la data de 4 septembrie 2009 a profitat de neatenția celor doi și a reușit să fugă fără să poată să-l ia și pe minorul L. S. A arătat că a încercat să depună plângere penală atât la Secția 7 P., cât și la P. M. însă nu a fost ascultată (fila 11 și 13 dos UP).

Prin declarația din data de 3 noiembrie 2009, L. C. a arătat în esență aceleași împrejurări, adăugând faptul că inculpatul a încercat să o mai răpească o dată însă s-a opus tatăl ei, L. G. care a fost lovit de către inculpat. T. a arătat că locuiește cu inculpatul cu care s-a împăcat și că numai are nicio pretenție penală împotriva lui (fila 14 dos.UP).

Audiată de către instanța de judecată la data de 29 iunie 2010, L. C. a arătat că între timp s-a împăcat cu inculpatul, locuiesc împreună la tatăl ei, respectiv în C.-N., b-ul M., nr. 47, jud. C. și împreună cu inculpatul așteaptă un copil, fiind însărcinată în luna a 8-a. Despre evenimentele din septembrie

2009 a arătat că a plecat de acasă, respectiv din C.-N., b-ul M., nr. 47, jud. C., împreună cu inculpatul și cu fiul lor, partea vătămată L. S., la locuința tatălui inculpatului din satul R. A doua zi cei doi s-au certat, iar L. C. s-a întors în C.-N. lăsându-l pe minor la locuința inculpatului. A doua zi i-a cerut să-i dea copilul înapoi, însă inculpatul a refuzat spunându-i că nu are cu ce să-l crească și pentru că inculpatul nu i-a adus copilul în C.-N. aanunțat organele de poliție. T. a arătat că tatăl ei, L. G. îi datora inculpatului suma de 800 lei dar nu știe dacă inculpatul i-a cerut banii pentru a înapoia copilul sau nu (fila 44).

Audiat la data de 9 septembrie 2009 L. G. a arătat că fiica lui, L. C. a avut o relație de concubinaj cu inculpatul încă din luna aprilie sau mai

2009, iar în urma relației dintre cei doi a rezultat minorul L. S. Î. de la începutul relației, inculpatul o ducea cu forța pe L. C. și pe partea vătămată în localitatea R. La câteva zile după data de 15 august 2009 L. G. i-a solicitat inculpatului suma de 300 lei pentru a achita facturi restante la apă. În aceeași seară inculpatul s-a certat cu L. C., iar a doua zi a dus-o cu forța la o altă locuință. L. C. a reușit să se întoarcă la locuința ei însă inculpatul a încercat să o ia încă o dată cu forța iar L. G. s-a opus și a fost lovit de către inculpat cu un bâtă de base-ball. D. câteva zile, inculpatul împreună cu tatăl său și cu alte două sau trei persoane i-au luat pe L. C. și pe partea vătămată de pe stradă și i-au dus în localitatea R. La data de 3 septembrie

2009 L. C. s-a întors la locuința din C.-N. și i-a spus lui L. G. că a fost bătută de către inculpat și tatăl lui, L. A. și că cei doi i-au spus că nu-i vor da drumul ei și părții vătămate până când L. G. nu va achita datoria și încă

500 de lei,adică suma de 800 lei. În aceeași seară L. G. s-a adresat S. I P. (filele 18-19 dos.UP).

Prin declarația din data de 3 noiembrie 2009 L. G. a arătat în esență și în detaliu aceleași împrejurări (fila 17 dos. UP).

În fața instanței de judecată, la data de (...), martorul L. G. a arătat că în urmă cu un an sau doi L. C. și partea vătămată și cu inculpatul au părăsit locuința din C.-N., b-ul M., nr. 47, jud. C. D. câteva zile L. C. s-a întors acasă și i-a spus că s-a certat cu inculpatul și a trebuit să plece și să-l lase acolo pe L. S. În aceeași seară L. G. a vorbit la telefon cu inculpatul L. C., iar acesta din urmă i-a spus că nu-i va da copilul înapoi lui L. C. decât dacă nu-i va fi predată cartea de identitate a acesteia și să o împiedice astfel să părăsească teritoriul țării. Apoi martorul a arătat că s-au adresat organelor de poliție, dar a specificat că trebuia să-i restituie inculpatului suma de 800 lei, însă acesta nu a condiționat predarea copilului de predarea banilor. A mai declarat că între el și inculpat a mai avut loc un conflict în urma căruia inculpatul i-a aplicat o lovitură cu un bici, dar că nu a fost legat de evenimentele din septembrie 2009.

Contactat telefonic de către organele judiciare la data de 10 septembrie

2009 inculpatul a arătat că nu va preda pe minorul L. S. mamei sale, deși i s-a spus că minorul are nevoie să fie examinat de un medic, spunând că este copilul său și că poate avea grijă de el mai bine decât L. C. (fila 52).

U. a declarațiilor date în faza de urmărire penală, organele judiciare au organizat un flagrant privind predarea sumei de 800 lei inculpatului prin intermediul martorei A. V., o vecina a martorului L. G., la data de 10 septembrie 2009. Inculpatul a primit banii la un bar din comuna R. și după intervenția organelor acesta a refuzat să îlk predea pe minor. U. a mandatului de percheziție emis de Judecătoria Cluj-Napoca, la data de 11 septembrie 2009, s-a efectuat o percheziție domiciliară la locuința inculpatului din comuna B., sat R., nr. 607, jud. C. și în prezența martorei D. M., concubina lui L. A. a fost găsit minorul L. S. care a fost lăsat în grija mamei sale.

În faza de urmărire penală a mai fost audiată D. M. care a arătat că inculpatul nu a acceptat ca minorul L. S. să fie dus la mama sa naturală, afirmând că este tatăl copilului și că o să aibă grijă de el, deși chiar martorai-a spus că nu este bine ce face (fila 20 dos. UP). Aceeași declarație a fost dată și în fața instanței de judecată (fila 120).

Martorul L. A., tatăl inculpatului a arătat că L. C. l-a lăsat pe minorul

L. S. la locuința lui, iar după câteva zile a venit cu organele judiciare pentru a-și lua copilul.

Martorul L. F., văr cu inculpatul, a declarat că inculpatul și L. C. locuiau în localitatea R., deși lui L. C. nu-i plăcea la țară. Și-a menținut declarația dată în faza de urmărire penală și a precizat că știa că L. G. îi datora inculpatului suma de 800 lei și că i-a trimis banii printr-o vecină, dar inculpatul a solicitat restituirea banilor pentru a avea grijă de minorul L. S. (fila 118).

În prima declarație din data de 10 septembrie 2009 inculpatul a arătat că s-a certat deseori cu L. C. datorită conduitei acesteia. La fel s-a întâmplat

și în septembrie 2009 când, după ce au venit cu o mașină de ocazie la R., s- au certat, iar L. C. a plecat la locuința sa din C.-N. lăsându-l pe minorul L. S. T. a arătat că nu știe nimic despre o eventuală suma de 300 lei pe care ar fi datorat-o L. G., lui sau tatălui său (fila 70 dos. UP). În declarația dată în fața procurorului la data de 11 septembrie 2009 inculpatul și-a amintit că L. G. îi datora suma de 800 lei pe care i-a trimis-o prin intermediul unei vecine. A precizat însă că L. C. a venit de bună voie în satul R., unde s-au deplasat cu o mașină de ocazie și că până la data de 11 septembrie 2009 nimeni nu i- a cerut să predea minorul mamei sale (filele 74-75 dos. UP).

În fața instanței inculpatul a declarat că în cursul lunii septembrie

2009 în urma unor certuri cu L. G., a plecat împreună cu L. C. și L. S., cu trenul, la locuința tatălui său din localitatea R. Î.-o zi, când nu era acasă, a fost sunat de către vărul său L. F. care i-a spus că L. C. a părăsit locuința din R. lăsându-l pe minorul L. S. A arătat că în repetate rânduri a fost sunat de către L. C. care i-a cerut să-i predea copilul însă a refuzat pentru că L. C. nu realizează venituri. T. a arătat că nu își explică de ce L. G. a fost de acord să-i dea suma de 800 lei pe care i-o datora încă din anul 2008, fără ca inculpatul să o ceară (fila 22). Ulterior a arătat că în seara zilei în care a primit banii de la L. G. prin intermediul unei vecine a acestuia au sosit și organele judiciare care i-au solicita să-l predea pe minorul L. S. mamei sale, însă a refuzat (fila 43).

J. a reținut că la momentul audierii tuturor persoanelor arătate mai sus, L. C., reprezentanta legală a părții vătămate și inculpatul se împăcaseră, locuiau împreună la domiciliul lui L. G. și între timp au avut încă un copil. De la momentul sesizării organelor judiciare și de la primele declarații L. C., L. G. și inculpatul și-au schimbat succesiv declarațiile pe măsură ce s-a refăcut relația de concubinaj dintre inculpat și L. C. De aceea, după un an de la evenimentele descrise mai sus, inculpatul și martorii au relatat evenimentele omițând unele împrejurări esențiale ori încercând să refacă un curs neutru al evenimentelor din luna septembrie a anului 2009.

Faptele și gravitatea lor au fost raportate la declarațiile celor audiați imediat în preajma temporală a evenimentelor descrise mai sus, declarațiile date ulterior, după ce a intervenit împăcarea dintre inculpat și mama părții vătămate fiind lipsite de conținut și vădit nesincere.

Așadar, s-a reținut cu caracter de certitudine faptul că inculpatul a refuzat în mod manifest să predea pe minorul L. S., în vârstă de 7 luni, reprezentantului său legal sau organelor judiciare. La fel, cert este că la data evenimentelor inculpatul nu avea nici un drept pentru a reține minorul, care, la vârsta fragedă de 7 luni avea nevoie de îngrijirea mamei sale și de asistență medicală. Diligențele depuse de către L. C. și L. G. de a apelainsistent la sprijinul organelor judiciare, faptul că s-a discutat aprins despre suma precisă de 800 lei pe care inculpatul trebuia să o primească și a solicitat-o de la L. G., refuzul nejustificat al inculpatului de a preda minorul organelor judiciare la solicitarea expresă din seara zilei de 10 septembrie

2009, fac verosimile declarațiile tuturor persoanelor audiate în luna septembrie 2009. De altfel, L. C. nu ar fi avut niciun motiv întemeiat să apeleze insistent atât ea, cât și tatăl său L. G., la ajutorul organelor judiciare dacă ar fi putut merge să-și ia copilul singură. Mai mult, inculpatul a condiționat predarea minorului de primirea unei sume de bani sau de predarea cărții de identitate a lui L. C., după cum a declarat ulterior L. G.. F. că premisa condițională s-a schimbat în declarația martorului L. G. atrage două concluzii: prima este aceea că predarea minorului a fost condiționată, iar orice condiționare, raportat la împrejurările reținute nu este și nu a fost justificată din punct de vedere juridic; iar cea de a doua este legată de faptul că martorul și-a schimbat declarația știind că predarea minorului condiționată de predarea unei sume de bani are un caracter mai grav. Toate persoanele implicate în evenimentele din septembrie 2009 s-au arătat dispuse să sprijine inculpatul, prin declarațiile date în fața instanței de judecată. Din același motiv, instanța a dispus desemnarea unui curator special pentru partea vătămată, considerând că între minor și reprezentantul său legal sunt interese contrare.

Inculpatul a arătat că nu a predat minorul considerând că poate avea mai multă grijă de el decât mama sa, în condițiile în care lipsea frecvent de la domiciliu, iar minorul era în vârstă de 7 luni. Raportat și la împrejurările reținute mai sus, acest motiv apare ca fiind neverosimil și nu va fi reținut de către instanță, chiar și în condițiile în care, ulterior, în cursul judecății inculpatul a făcut demersuri pentru a-l recunoaște pe minor ca fiind fiul său. Din probele administrate în cursul urmăririi penale, apoi administrate în cursul judecății, din dinamica relațiilor dintre părți și raportat la împrejurări obiective din care rezultă refuzul inculpatului de a preda minorul și la solicitarea expresă a organelor judiciare, s-a reținut că scopul pentru care inculpatul l-a reținut pe minorul L. S. în pofida cererii reprezentantului său legal și în pofida solicitării legitime a organelor judiciare, este unul ignobil. J. a reținut că inculpatul a urmărit ca prin privarea de libertate a minorului să obțină un folos material injust și totodată să obțină o constrângere a reprezentantului legal al minorului. A. împrejurări de fapt se desprind din primele relatări ale lui L. G. și L. C., care au arătat încă de la început că între inculpat și L. C. izbucneau deseori certuri, că inculpatul a încercat și reușit de mai multe ori să-i ducă pe L. C. și L. S. la locuința sa din satul R., împotriva voinței lor (martorul L. F., văr cu inculpatul, declarând că lui L. C. nu-i plăcea la țară).

Inculpatul L. C. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 909/17 septembrie 2007 pronunțată de către Judecătoria Gherla, definitivă prin decizia penală nr. 409/A/10 decembrie 2007 pronunțată de către Tribunalul Cluj, pedeapsă din executarea căreia a fost liberat la data de 22 aprilie 2008 cu un rest de pedeapsă de 71 de zile închisoare. Pedeapsa a fost contopită ulterior, în condițiile art. 36 al. 1 din C. rap. la art. 33 lit. a din C. cu pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 111/9 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj, definitivă prin decizia penală nr. 4243/26 noiembrie

2010 pronunțată de către Î.C.C.J.

Așadar, fapta inculpatului L. C. care, după considerarea ca executată a pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 909/17septembrie 2007 pronunțată de către Judecătoria Gherla, definitivă prin decizia penală nr. 409/A/10 decembrie 2007 pronunțată de către Tribunalul Cluj, în perioada 4-10 septembrie 2009 l-a reținut pe minorul L. S., în vârstă de 7 luni la domiciliul părinților inculpatului din satul R., nr. 607, jud. C., în pofida voinței reprezentantului legal al miorului, L. C. și în pofida solicitării exprese a autorităților judiciare, în scopul obținerii unui folos material, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal art. 189 al. 1 și 2 din C. cu aplicarea art. 37 lit. b din C..

La individualizarea pedepsei instanța a luat în considerare dispozițiile art. 72 C., limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, persoana inculpatului, vârsta fragedă a părții vătămate, starea de recidivă postexecutorie, precum și gradul de pericol ridicat al faptei săvârșite de către inculpat. C. dacă inculpatul ar fi prezentat afecțiune părintească față de minorul L. S., și-a manifestat indiferența față de starea de sănătate a minorului pe care l-a reținut la domiciliul tatălui său L. A. lăsându-l în grija concubinei acestuia din urmă, iar scopul pentru care l-a reținut pe minor a fost unul străin de cel al unei afecțiuni părintești sau a grijii pentru dezvoltarea normală a minorului. O. judiciare au început timid demersurile pentru readucerea minorului la reprezentantul său legal, încercând mai întâi aplanarea conflictului dintre inculpat și familia concubinei sale L. C. Ulterior însă, datorită conduitei inculpatului și a insistențelor mamei minorului s-a trecut la măsuri energice, fiind nevoie de efectuarea unei percheziții domiciliare pentru ca partea vătămată să poată fi luată de la inculpat. D. reprezentata minorului și familia acesteia s-au împăcat cu inculpatul, instanța a privit faptele inculpatului din perspectiva unui stat de drept și a consecințelor grave cauzate de faptele inculpatului. F. că o relație de concubinaj poate avea un parcurs sinuos sau agitat, nu poate și nu avea caracter justificativ sau atenuant față de conduita antisocială gravă a inculpatului. În temeiul art. 189 al. 1 și 2 din C. cu aplicarea art. 37 lit. b din C., a fost condamnat inculpatul L. C. la pedeapsa de 7 ani (șapte ani) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.

S-a constatat starea de recidivă postexecutorie raportat la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 909/17 septembrie 2007 pronunțată de către Judecătoria Gherla, definitivă prin decizia penală nr.

409/A/10 decembrie 2007 pronunțată de către Tribunalul Cluj, pedeapsă ce a fost contopită cu pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 111/9 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj, definitivă prin decizia penală nr. 4243/26 noiembrie 2010 pronunțată de către Î.C.C.J.

T., s-a constatat că infracțiunea pentru care este judecat inculpatul în prezenta cauză a fost săvârșită în condițiile concursului real cu infracțiunea care a făcut obiectul judecării dosarului nr. (...) al T.ui C.

Operațiunile de contopire a pedepselor la care a fost condamnat inculpatul până în prezent ar trebui să înceapă cu descontopirea pedepsei de

8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 111/9 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj, definitivă prin decizia penală nr. 4243/26 noiembrie 2010 pronunțată de către Î.C.C.J., aplicarea dispozițiilor privind recidiva pentru pedeapsa stabilită prin prezenta sentință raportat la pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 909/17 septembrie 2007 pronunțată de către Judecătoria Gherla, definitivă prin decizia penală nr.

409/A/10 decembrie 2007 pronunțată de către Tribunalul Cluj, iar apoi a dispozițiilor privind contopirea pedepsei rezultante cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea care a făcut obiectul judecării dosarului nr. (...) al T.ui C. Un astfel de demers ar fi în detrimentul inculpatului, lipsind de temeijuridic scăderea perioadei 3 iulie 2007 - 22 aprilie 2008 executate de către inculpat din pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.

909/17 septembrie 2007 pronunțată de către Judecătoria Gherla, definitivă prin decizia penală nr. 409/A/10 decembrie 2007 pronunțată de către

Tribunalul Cluj.

Așadar, instanța a dispus descontopirea pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 111/9 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj, definitivă prin decizia penală nr. 4243/26 noiembrie

2010 pronunțată de către Î.C.C.J. și a dispus repunerea pedepsele principale de 3 luni închisoare, 1 an închisoare aplicate prin sentința penală nr.

909/17 septembrie 2007 pronunțată de către Judecătoria Gherla, definitivă prin decizia penală nr. 409/A/10 decembrie 2007 pronunțată de către

Tribunalul Cluj și 8 ani închisoare și pedeapsa accesorie de 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b din C., în individualitatea lor.

În baza art. 36 al. 1 rap. la art. 34 lit. b din C., au fost contopite pedepsele principale de 7 ani închisoare, 1 an închisoare, 3 luni închisoare și 8 ani închisoare, aplicându-i-se inculpatului pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, care a fost sporită cu 1 an închisoare, raportat la pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute 9 ani închisoare în regim de detenție.

În baza art. 71 al. 2 din C., i-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a și b din C. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din

C., ținând seama de gravitatea faptei care creează o incompatibilitate morală și juridică cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice, precum și de pedeapsa accesorie aplicată prin sentința penală nr. 111/9 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj, definitivă prin decizia penală nr. 4243/26 noiembrie 2010 pronunțată de către Î.C.C.J.

În baza art. 35 al. 1 din C., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 al. 1 lit. a și b din C. pe perioada o perioadă de 4 ani care va curge în condițiile art. 66 din C., ținând seama de pedeapsa complementară aplicată prin sentința penală nr. 111/9 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj, definitivă prin decizia penală nr. 4243/26 noiembrie 2010 pronunțată de către Î.C.C.J.

În baza art. 36 din C., a fost scăzută perioada executată în perioada 3 iulie 2007 - 22 aprilie 2008 din pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 909/17 septembrie 2007 pronunțată de către

Judecătoria Gherla, definitivă prin decizia penală nr. 409/A/10 decembrie

2007 pronunțată de către Tribunalul Cluj și din data de 8 decembrie 2010 până la zi, din executarea pedepsei de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 111/9 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj, definitivă prin decizia penală nr. 4243/26 noiembrie 2010 pronunțată de către Î.C.C.J. .

În baza art. 88 al. 1, a fost dedusă reținerea din data de (...), din prezenta cauză.

S-a constatat că partea vătămată L. S., având ca și curator special pe

L. G., nu s-a constituit parte civilă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, prin apărătorul său, inculpatul L. C., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună, în principal, achitarea inculpatului, întrucât faptei îi lipsește latura obiectivă ainfracțiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul.

S-a reținut de către instanța de fond că inculpatul ar fi luat și ținut nelegal pe minorul acestuia, fără consimțământul mamei și ar fi solicitat o sumă de bani în schimbul înapoierii sale. Inculpatul a acționat în virtutea drepturilor părintești pe care le are asupra minorului, iar copilul a rămas la inculpat pentru că mama nu avea suficiente resurse financiare pentru a-l întreține. Tatăl mamei copilului avea o datorie față de inculpat, suma nefiind solicitată în schimbul înapoierii copilului, ci pentru că era o sumă care i se cuvenea inculpatului.

S-a mai arătat că nu se poate reține infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

În subsidiar, s-a solicitat reducerea pedepsei aplicate inculpatului și a sporului aplicat în urma contopirii cu pedepsele anterioare.

Recursul declarat în cauză de inculpat este nefondat pentru următoareleconsiderente:

Pe baza probelor administrate în cauză s-a reținut că la începutul lunii septembrie 2009, inculpatul L. C. l-a reținut pe minorul L. S., în vârstă de 7 luni, la domiciliul tatălui său din satul R., comuna B., fără acordul mamei minorului și în pofida voinței acesteia și fără a avea un drept legal asupra acestuia. Probele administrate au confirmat faptul că în data de (...), L. C. a formulat plângere împotriva inculpatului L. C. și L. A., tatăl acestuia, arătând că în data de (...), cei doi au luat-o de pe stradă în timp ce se plimba cu minorul L. S. și a fost dusă împotriva voinței sale în satul R. la domiciliul celor doi, aceștia afirmând că nu-i va da drumul nici ei și nici minorului până când tatăl ei, L. G., nu le va plăti datoria de 300 lei, la care se adăuga o dobândă de 500 lei. Aceasta a mai precizat că în data de (...), profitând de neatenția celor doi a reușit să fugă fără a putea însă să-l ia și pe minorul L. S. D. de la momentul sesizării organelor judiciare până în momentul aducerii de către instanța de judecată atât reprezentanta părții vătămate L. C., cât și martorul L. G. și inculpatul șiu-au schimbat succesiv declarațiile, întrucât inculpatul și L. C. au reluat relația de concubinaj, instanța de fond a reținut în mod corect că este cert că inculpatul a refuzat să-l predea pe minorul L. S., în vârstă de 7 luni, reprezentantului organelor judiciare, iar la data respectivă inculpatul nu avea niciun drept să rețină minorul în vârstă de 7 luni. Mai mult, s-a reținut că inculpatul a condiționat predarea minorului de primirea unei sume de bani ori de predarea cărții de identitate a lui L. C., instanța de fond reținând că inculpatul a urmărit prin privarea de libertate a minorului să obțină un folos material injust și totodată, să obțină constrângerea reprezentantului legal al minorului.

Solicitarea formulată de inculpat, în susținerea motivelor de recurs, de a se dispune achitarea sa în temeiul art. 10 lit. d C.proc.pen., întrucât faptei îi lipsește latura obiectivă a infracțiunii, este nefondată. Astfel, deși inculpatul a susținut că minorul a rămas la el, întrucât mama acestuia nu avea suficiente resurse materiale pentru a-l întreține, această susținere este infirmată de probele administrate în cauză.

Nefondată este și critica formulată de inculpat ce vizează individualizarea judiciară a pedepsei aplicate. Astfel, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social al faptei săvârșite de inculpat, împrejurareacă partea vătămată avea o vârstă fragedă, iar inculpatul ar fi trebuit să manifeste interes față de starea de sănătate a minorului pe care l-a reținut la domiciliul tatălui său, iar scopul pentru care l-a reținut a fost unul contrar afecțiunii firești pe care ar fi trebuit să o manifeste, împrejurarea că inculpatul a săvârșit fapta în stare de recidivă postexecutorie, apreciind că o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii dedusă judecății va fi de natură să asigure reeducarea acestuia.

De asemenea, tot sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei s-a reținut că infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul în prezenta cauză a fost săvârșită în condițiile concursului real de infracțiuni, prin infracțiunile pentru care a fost condamnat acesta prin sentința penală nr.

111/(...) a T.ui C., definitivă prin decizia penală nr. 4243/(...) a Înaltei Curți de C. și Justiție, a fost descontopită pedeapsa rezultată de 8 ani închisoare aplicată prin această sentință penală, iar în baza art. 36 alin. 1 și art. 37 C. a fost contopită pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată în prezenta cauză cu pedepsele de 1 an închisoare, 3 luni închisoare și 8 ani închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare sporită la 9 ani închisoare.

Curtea va reține că pedeapsa aplicată inculpatului de instanța de fond este just individualizată, raportat la criteriile de individualizare reținute și nu se impune reducerea ei.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 385^{15 pct. 1 lit. b C.proc.pen., recursul decalrat în cauză de inculpat este nefondat.}

În temeiul art. 189 și art. 192 alin. 2 C.proc.pen., se va stabili onorariu avocațial și va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU A. M.IVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul L. C., deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 38 din 20 ianuarie 2010 a Judecătoriei C. N..

Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 3 martie 2011.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

V. C. V. G. M. B. D. S.

Red.MB/dact.MS

4 ex./(...)

Jud.fond: M.L.M.

← Încheierea penală nr. 385/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 1856/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 283/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 283/2011, Curtea de Apel Cluj