Decizia penală nr. 309/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR.309/R/2011
Ședința publică din 8 martie 2011
I. constituită din :
PREȘEDINTE : V. V. A.
JUDECĂTORI : I. M.
: L. H.
GREFIER : L. S.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. - reprezentat prin P. - D. D.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații S. G., S. M. și A. P. F., împotriva încheierii penale din data de 2 martie 2011, pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui C., prin care s-a menținut starea de arest a inculpaților, aceștia fiind trimiși în judecată prin rechizitoriul M. P. - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. înregistrat la Tribunalul Cluj la data de
(...), pentru săvârșirea infracțiunilor de :
S. G. M. - trafic de droguri de risc și de mare risc prev. de art. 2 al. 1
și 2 din L. 143/2000, cu aplicarea art. 41 al., 2 Cod P., deținere de droguri de risc și de mare risc, fără drept, pentru consum propriu prev. de art. 4 al.
1 și 2 din L. 143/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod P., nerespectarea regimului armelor și munițiilor prev. de art. 279 al. 1 Cod P., totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod P.
S. G. - trafic de droguri de risc prev. de art. 2 al. 1 din L. 143/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod P., trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 al. 2 din L. 143/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod P., totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod P.
A. P.-F. - trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 al. 2 din L.
143/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod P. și art. 14 lit. c din L. 143/2000, deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu prev. de art. 4 al. 2 din L. 143/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod P., totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod P..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata S. G. aflată în stare de arest asistată de av.D. J. în substituirea apărătorului ales, av. C. B., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, inculpatul S. G. M. aflat în stare de arest asistată de apărător ales, av. M. Ilian, din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar și inculpatul A. P. F. aflat în stare de arest asistat apărător ales, av. M.
Agrigoroaie, din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
P. de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, în instanță se prezintă apărătorii desemnați din oficiu pentru inculpați, av.C. M. pentru inculpata S. G., av.Andrașoni D. pentru inculpatul A. P. F. și av. L. M. pentru inculpatul S. M., care solicită acordarea onorariilor parțiale din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.
Apărătorul inculpatei S. G., susține recursul declarat solicitând admiterea lui apreciind că soluția instanței de fond este netemeinică și nelegală. I. de fond a făcut o analiză a persoanei inculpatei și la mijloacele de probă care ar învinovăți-o. Cu privire la persoana inculpatei instanța trage concluzia că aceasta are în acel grup o poziție privilegiată. Se spune că lipsa antecedentelor penale, pregătirea ei, starea materială ar putea duce la concluzia că inculpata are o poziție diferită față de ceilalți inculpați și că poate fi pusă în libertate fără să prezinte pericol pentru ordinea publică. În final concluzionează că există această presupunere dar motivarea spune că situația juridică este foarte complicată și există dubii cu privire la ceea ce s- a afirmat în rechizitoriu. Consideră că unor instanțe de judecată le va veni foarte greu să pună în libertate pe baza art.143 C. În acest moment procesual, temeiurile pentru care s-a luat măsura arestării nu mai subzistă. Au fost audiați martori, o parte din situația coinculpaților a fost lămurită pe baza art.320/1 C., iar martorii audiați, respectiv P. N. și B. au confirmat teza probatorie a apărării în sensul că inculpata nu a traficat și nu a deținut cu intenție anumite bunuri. Mijloacele de probă ce trebuie administrate nu o privesc pe inculpată. Mai există un singur martor care o privește care spune ce s-a întâmplat în anul 2009. La dosar există 5 caracterizări la ceea ce a fost inculpata și acte care atestă ocupație ei, aceea de a cumpăra terenuri și la un moment dat era contabilă. Solicită instanței de a analiza mai în profunzime dosarul. Nu sunt probe cu privire la faptul că ar fi distrus mijloace de probă prin incendiere. Nu s-a făcut niciodată vreo expertiză care să spună de când s-au ars acele obiecte ca să se poată stabili cu certitudine că s-au ars odată cu apariția legii. A.e mijloace de probă nu trebuie să fie confundate cu cele prev.de art.143 C. Există cauză de înlăturarea răspunderii penale pentru favorizarea infractorului dacă mama își ajută copilul. Solicită a se vedea dacă nu cumva arestarea lui S. G. a avut loc pentru faptul că DIICOT-ul a acuzat-o că și-a ajutat copilul înainte de această perioadă. Nu există mijloace de probă care să ateste participarea ei în vreun fel la activitatea infracțională.
Apărătorul inculpatului S. M., solicită admiterea recursului, casare încheierii penale instanței de fond și rejudecând cauza, să se dispună în temeiul art.300/2 rap.la art.160/b C., în principal, revocarea măsurii arestării preventive iar în subsidiar, luarea unei alte măsuri neprivative de libertate. A. a fost luată pe temeiurile prev.de art.148 lit.a,b și f C. La momentul la care s-a luat această măsură inculpatul nu a fost prezent iar măsura s-a luat în lipsă. Ulterior, deși s-a prezentat, aceste explicații nu au mai fost avute în vedere la analizarea legalității și temeiniciei arestului preventiv care a fost menținut dintr-o inerție. La acest moment, odată ce urmărirea penală a fost finalizată, s-a început cercetarea judecătorească, s- a audiat inculpații, se audiază martorii, premisele avute în vedere la acel moment nu se mai poate susține că mai persistă. Inculpatul a explicat autorităților că recunoaște o parte din acuzele aduse însă au existat chestiuni de detalii pe care nu și le-a însușit și din acest motiv nici nu a apelat la instituția prev.de art.320/1 C. Primii martori ascultați nu au făcut decât să susțină apărările inculpatului.
Referitor la art.148 lit.a C., s-a susținut că inculpatul se impune a fi arestat pentru că s-ar fi sustras de la urmărire penală. La acel moment nu era emisă nici măcar o citație, mandat de aducere sau mandat de arestare. În acea zi, în timpul perchezițiilor informatice unul din lucrătorii de poliție i- a solicitat mamei să-l contacteze telefonic și să-l invite la locul de desfășurare a perchezițiilor, ceea ce este ciudat. Inculpatul a explicat că înmomentul în care coinculpata A. L. a anticipat ca și el poate să aibă aceeași soartă, a plecat dar dacă ar fi știut că este căutat nu ar fi făcut acest lucru. Inculpatul a ajuns în Bulgaria, s-a interesat de situația dosarului lui și în momentul în care a avut convingerea că este căutat a venit de bună voie și s-a predat organelor de poliție din Giurgiu.
Referitor la art.148 lit.b C., arată că acesta a fost reținut având în vedere pe de o parte distrugerea unor mijloace de probă iar pe de altă parte sustragerea acestor mijloace de probă. S-au constatat că au fost ars bunuri la două locații dar nu s-a putut răspunde la niște întrebări esențiale și anume cine a făcut acele focuri, când le-a făcut și ce s-a ars acolo. Nu contestă existența materială a unor reziduri însă există posibilitatea tehnică de expertizare dar acest cale nu a fost urmată. Nu se poate realiza o legătură între inculpat și o posibilă distrugere a unor mijloace de probă. Li se impută inculpaților că ar fi sustras mijloace de probă.
Referitor la art.148 lit.f C., arată că motivarea instanței de fond se poate aplica în orice dosar de trafic de droguri care reprezintă un rechizitoriu la adresa a ceea ce însemnată trafic de droguri în general. Nu se punctează deloc unde începe și unde se termină pericolul social generat de inculpat. A. gen de motivări excesiv de generice a fost cel care a generat condamnarea României de către C. I. trebuia să aibă în vedere și poziția inculpatului de recunoaștere. În momentul în care inculpatul a dat declarația a realizat și un denunț privindu-l pe un anume N. A. dar cu toate acestea nu s-a reținut art.16.
Poziția parchetului a fost aceea că este o faptă extraordinar de gravă, însă, probațiunea a infirmat această situație. Inculpații S. nu erau preocupați de o fabrică de droguri ci de una de experimentare.
Apărătorul inculpatului A. P. F., solicită admiterea recursului, casare încheierii instanței de fond și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive apreciind că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. În această cauză au mai fost judecate și alte trei persoane anterior disjungerii cauzei care au fost condamnați, instanța de fond având în vedere la pronunțarea soluției, disp.art.72 C.penal respectiv gravitatea faptelor comise și pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta acești inculpați. Cu toate acestea, instanța a apreciat că poate dispune o pedeapsă cu suspendare. Inculpatul este într-o situație mult mai bună decât ceilalți inculpați deoarece are o activitate infracțională mult mai redusă. Inculpatul a arătat că dorește să beneficieze de disp.art.320/1 C. A. că raportat la art.16 pct.1 din Constituție, pentru egalitate de tratament, se impune cercetarea inculpatului în stare de libertate. I. a motivat că este necesară menținerea stării de arest pentru a nu periclita cercetarea judecătorească cu privire la inculpații S., ori, inculpatul A. nu are legătură cu aceștia.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursurilor ca nefondate și obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat. Susține că subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpați. În mod incontestabil, sunt întrunite condițiile art.143 C., în sensul că există indicii și probe temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată. A.e indicii și probe, în acest moment nu este necesar să aibă forța probantă de a conduce la condamnarea inculpaților ci doar la presupunerea rezonabilă că au săvârșit infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecată.
În ceea ce privește temeiurile prev.de art.148 C., consideră că în mod corect instanța fondului a reținut în ceea ce-l privește pe inculpatul S. M.temeiul prev.de art.148 lit.a, b, f C. La data de 11 octombrie 2010, inculpatul a fost citat cu mandat de aducere. Î. mandatul nu a putut fi pus în executare, s-a încercat prin luarea de contact cu coinculpata S. G., contactarea inculpatului S. M. și i s-a adus la cunoștință telefonic că este emis un mandat de aducere și că este solicitat să se prezinte la sediul organelor de urmărire penală în vederea audierii. La acea dată, trei coinculpați erau deja cercetați. Atât el cât și coinculpata S. G. aveau cunoștință despre acest fapt. În ceea ce privește faptul că nu există înregistrări din data de (...), arată că în ziua următoare când s-a constatat sustragerea inculpatului de la urmărire penală, s-a solicitat autorizarea interceptărilor inculpatei S. G.
Raportat la poziția inculpatului, solicită a se reține că acesta nu s-a predat ci a fost prins de poliția judiciară. Din convorbirile telefonice a rezultat că coinculpata S. și-a contactat rudele din zona Giurgiu, rude care au venit aproape de C. pentru a-l prelua pe inculpat și să-l transporte departe de locul unde începuse cercetările.
În ceea ce privește temeiul prev.de art.148 lit.f C., arată că raportat la amploarea activităților desfășurate, există o diferență de reacție în conștiința publică față de alte fapte de această natură. Din probele administrate rezultă și faptul că acele utilaje erau destinate sporirii a producției de droguri de către inculpatul S. M. A. că nu se poate vorbi despre lipsa unui pericol concret pentru ordinea publică în situația judecării în libertate a acestuia.
Cu privire la inculpata S. G., arată că situația persoană a inculpatei nu are relevanță cu judecării acestui recurs ci cu judecarea fondului. Pe de altă parte, nu se poate discuta că modul în care a acționat inculpata reprezintă o favorizare a inculpatului S. M. dar implicarea în activitățile infracționale rezultă nu numai din declarațiile martorilor ci și din materialul administrat în perioada anterioară. Sunt întrunite condițiile art.143 și 148 lit.b și f C. Chiar dacă s-ar admite că la locația de pe strada O. a existat o inundație și că s-a încercat curățarea rezidurilor rezultate, cum rămâne cu urmele de incendiere din Chendremar unde nu a existat nici o inundație ?
Susține că și acest temei este dovedit. CEDO a prevăzut patru situații în care se poate menține măsura arestării preventive, printre care este și temerea că se va sustrage sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului. Raportat la ceea ce s-a administrat în dosar există temeri serioase că inculpații S. vor încerca să împiedice buna desfășurare a procesului penal.
P. inculpatul A. P. F., consideră că la dosar există indicii și probe care să ducă la presupunerea rezonabilă a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată. În ceea ce privește art.148 lit.f C., din perspectiva complexității activităților desfășurate, consideră că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Inculpata S. G., având ultimul cuvânt, susține că acuzațiile aduse nu au la bază decât indicii nu și probe. Nu a dorit să se ajungă aici și dacă are o vină aceea este una morală. În 2009 când a început acea activitate alături de acel D. a trecut pe acolo de 3-4 ori și nu a avut nici o participare. Nici un moment nu a existat în preocuparea sa această îndeletnicire. Ea trebuia să părăsească acea casă și a achiziționat spațiul pentru a amenaja un spațiu de locuit și să facă o fabrică cu produse bio și așa se explică că a achiziționat acea fabrică. Știa că este urmărită după ce a fost arestată coinculpata L. A. Cei trei inculpați puși în libertate nu au afirmat că ea se ocupa de această activitate infracțională. Solicită admiterea recursului.
Inculpatul S. M., având ultimul cuvânt, arată că regretă situația și consideră că dacă conștientiza pe deplin la acel moment gravitatea faptei, în mod sigur nu se ajungea aici.
Inculpatul A. P. F., având ultimul cuvânt, arată că recunoaște și regretă faptă. Solicită admiterea recursului cu consecința cercetării în stare de libertate. El nu a avut nici o legătură cu inculpații S. M. și S. G.
C U R T E A :
Prin încheierea penală pronunțată la data de 2 martie 2011 de Tribunalul Cluj, în temeiul art. 3002 C. rap. la art. 1. alin. 1 și 3 C. s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților S. G. M., S. G. și A. P.-F., dispunându-se menținerea acesteia. P. a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut în fapt următoarele: Verificându-se din nou legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, instanța constată că aceasta este legală și temeinică și subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv apoi la menținerea acestei măsuri dispuse față de inculpații S. G. M., S. G. și A. P. F., respectiv cele prev. de art. 143 Cod P. P.ă, în sensul că există probe certe că s-au comis fapte prevăzute de legea penală, acestea conducând și la presupunerea rezonabilă că au fost comise de către inculpați. A mai arătat instanța de fond că probele amintite constau în declarațiile inculpaților din faza de urmărire penală, declarațiile persoanelor ce au avut calitatea de învinuiți în faza de urmărire penală, respectiv P. M. S., S. V., B. G., T. C., B. D. M., C. V. A., C. V. D., F. L., I. R., H. B. T., C. G. V., B. M., C. V., Z. M., S. L., S. C. F., P. C. V., P. P. D., T. V., V. A. Ș., C. B., C. I. A., declarațiile unor martori, rapoarte de constatare tehnico-științifică, procese verbale de percheziție, declarațiile martorilor asistenți la acest procedeu judiciar, procese verbale cuprinzând notele de redare a convorbirilor telefonice, procesele verbale privind cumpărările autorizate, etc. La termenul de judecată din data de (...) a fost declanșată cercetarea judecătorească, fiind audiată inculpata S. G. Cercetarea judecătorească a continuat și la termenul din (...), când a fost audiat inculpatul S. G. M. precum și martorii P. N., C. V., C. I., S. D. M. și B. C. Fără a face o analiză de detaliu a probatoriului administrat, pentru a nu prejudicia fondul cauzei, și fără a emite judecăți de valoare asupra validității mijloacelor de probă existente în dosarul cauzei și a actelor procesuale și procedurale realizate în faza de urmărire penală, instanța de fond a apreciat că se poate spune, fără echivoc, că în cauză există date și informații, în sensul jurisprudenței C.E.D.O., care formează presupunerea rezonabilă că s-au comis fapte prevăzute de legea penală, bănuială ce planează în mod legitim asupra celor trei inculpați. Din analiza formală a acestor indicii și probe, a rezultat o activitate infracțională deosebit de amplă, creatoare de surse substanțiale de venit ilicit, așa cum rezultă din chiar declarația inculpatului S. G. M., deși acesta a susținut că a realizat aceste venituri numai din comercializarea substanțelor a căror deținere era legală, apărare ce urmează a fi verificată pe parcursul cercetării judecătorești. Această activitate infracțională a fostîntinsă pe o perioadă de timp relativ lungă și stopată, în principal, numai prin intervenția organelor de urmărire penală. De asemenea, a mai menționat instanța de fond, există în cauză și temeiul de arestare prev. de art. 148 lit. f Cod P. P.ă, valabil pentru toți cei trei inculpați, în sensul că pedepsele prevăzute de lege pentru faptele pentru care sunt cercetați inculpații sunt închisoarea, în limite mult superioare celei de 4 ani, impusă de teza I a textului legal mai sus invocat, iar lăsarea inculpaților în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. A. pericol rezidă în însuși pericolul social al faptelor deduse judecății, ținând seama de amploarea fenomenului de trafic și consum de droguri prezent în societatea românească, opinia publică fiind aproape zilnic informată prin mass-media cu privire la pătrunderea acestor fenomene în medii extrem de juvenile, cum sunt cele din școlile generale, cu privire la proliferarea fenomenului de consum de droguri de mare risc sau de substanțe etnobotanice la nivele generalizate, cum sunt străzi, quartale de locuințe sau chiar cartiere întregi. Inculpatul S. G. M., însuși, a declarat că a conștientizat că opinia publică manifestă o vădită îngrijorare față de acest fenomen nedorit. Chiar incriminarea traficului și a consumului de substanțe dintre cele traficate de inculpați, prin modificarea și completarea L.143/2000, ca urmare a emiterii OUG 6/2010, a fost rezultatul unei îndelungate și acerbe campanii mediatice, în care au fost implicați medici, jurnaliști, consumatori, părinți, elevi, farmaciști și polițiști. În prezent, a mai precizat judecătoria, presa a demarat o nouă campanie de interzicere a tuturor substanțelor etnobotanice, aducând zilnic la cunoștința telespectatorului, consumator de știri de senzațional, cazuri cu repercusiuni dintre cele mai grave, nu numai pentru sănătatea consumatorilor dar chiar și pentru siguranța persoanelor care vin în contact, în orice mod, cu persoane care se află sub influența unor astfel de substanțe, în condițiile în care aceste persoane se manifestă cu o agresivitate ieșită din comun. În cauza de față inculpații au traficat droguri de risc și/sau de mare risc, cel puțin aparent, într-un context destul de amplu și cu o anume rezonanță, fiind implicat un număr impresionant de consumatori, deși inculpații de față, cu excepția inculpatului A. P. F., nu au avut contacte directe cu consumatorii, din această perspectivă privind lucrurile cu oarecare detașare și chiar cinism, în condițiile în care ei aveau o poziție de acțiune din „umbră";, susținând categoric că doar inculpații L. și C. au traficat droguri de mare risc, fără să-și pună întrebări legate de proveniența drogurilor traficate de către cei doi inculpați mai sus menționați. Prin prisma celor mai sus reținute, instanța de fond a apreciat că o asemenea activitate este menită să atragă atenția opiniei publice și în raport de reacția imediată a organelor judiciare, chemate să ia măsuri prompte și eficiente. În privința inculpaților S. G. M. și S. G., judecătoria a constatat că sunt prezente temeiurile de arestare preventivă prev. de art. 148 lit. a și b Cod P., și respectiv art. 148 lit. b Cod P., aserțiunile din propunerile de luare a măsurii arestării preventive și apoi din încheierile aferente fiind, cel puțin formal, valabile și la momentul de față. Astfel, potrivit art.148 lit.b C., măsura arestării preventive poate fi luată dacă există date că inculpatul încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă. În ceea ce privește distrugerea unor substanțe și instrumentar de laborator folosite la prepararea substanțelor, urmele unor astfel de distrugeri fiind fixate la adresele din com. Zimbor, sat C., nr.11, jud. Sălaj și din C.-N., str. O. nr.12 B, jud.C., s-a reținut că, în contextul implicării inculpatei S. G. în activitățile desfășurate de inculpatul S. G. M., nu este avenită apărarea acesteia în sensul că aceste distrugeri își au temeiul în lege, obligație impusă după înscrierea drogului numit chill (JWH018) pe tabelul A. nr.I din Legea nr.143/2000, atâta vreme cât aceste urme de distrugere au fost fixate cu ocazia percheziției domiciliare din cursul lunii octombrie 2010, iar O.U.G. nr.6/2010 a intervenit în luna februarie 2010. așa cum a am arătat și cu ocazia precedentei verificări a temeiniciei și legalității măsurii arestării preventive a inculpaților, este ilogic ca urmele unei distrugeri ce a intervenit în luna februarie 2010, să mai fie păstrată în octombrie 2010, și să nu fi fost îndepărtate ca urmare a intemperiilor ce au avut loc în perioada dintre cele două date. Pe de altă parte, inculpata S. G. a vehiculat și ideea că urmele focului din C.-N. str. O. reprezintă rezultatul unei curățenii în beciul și în curtea imobilului, determinată de o inundație, a cărei existență este confirmată și de către martorul B. C. E. destul de interesant însă, că cu ocazia curățeniei generale s-a preferat să se ardă sticlărie de laborator și nu să se arunce pur și simplu la gunoi, cu atât mai mult cu cât acea sticlărie ar fi fost distrusă, așa cum sugerează apărarea inculpatei de către martorul mai sus amintit, fiind spartă în timpul experimentelor din laboratorul improvizat pe strada mai sus amintită, acest lucru întâmplându-se cel mai probabil la sfârșitul lunii iunie sau începutul lunii iulie 2010, când colaborarea dintre cei doi a încetat, iar urmele focului au fost descoperite așa cum am arătat mai sus în luna octombrie 2010. În ceea ce privește transportul substanțelor din hala existentă în loc. Gilău, unde au fost depozitate inițial de către cei doi inculpați S., într-o altă locație care nu avea, în principiu, nici o legătură cu aceștia, în contextul în care la domiciliile cunoscute ale acestora se desfășuraseră perchezițiile autorizate, s-a apreciat că a fost făcută pentru zădărnicirea aflării adevărului și pentru sustragerea acestor mijloace materiale de probă de la eventuale percheziții care s-ar fi putut desfășura la hală, și care de altfel s- au și autorizat și desfășurat. Nu are relevanță sub acest aspect că din hală nu au fost mutate toate substanțele interzise cu acea ocazie, în contextul în care inculpata S. G. nu știa probabil toate amănuntele legate de substanțele deținute acolo. Potrivit art. 148 lit. a Cod P. P.ă, măsura arestării preventive poate fi luată față de inculpat, dacă acesta a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecată, ori există date că va încerca să fugă sau să se sustragă în orice mod de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei. A mai menționat judecătoria că deși este real că din simpla neprezentare a inculpatului citat cu citație simplă și cu mandat de aducere la chemarea organelor judiciare și la soluționarea propunerii de arestare preventivă nu echivalează cu sustragerea inculpatului de la urmărire penală, nu mai puțin adevărat este faptul că din datele existente la dosar, acesta avea la cunoștință despre faptul că împotriva sa se desfășoară proceduri penale și că este căutat în vederea audierii. În acest sens, fiind relevant cauzei că la 11 octombrie 2010 în imobilele proprietatea inculpatei S. G., situate în municipiul C.-N., B-dul 21 D. 1989, nr.l04, bl. LI, ap.6, și str. O., nr.12B, jud. C., folosite și de către fiul său - inculpatul S. G. M., precum și la domiciliul mameiinculpatei, situat în localitatea C., nr.11, jud. Sălaj, au fost găsite mai multe substanțe și obiecte susceptibile de a fi utilizate de către inculpați la producerea drogurilor, precum și urme de incendiere, a unor substanțe și instrumentar de laborator. Cu ocazia efectuării perchezițiilor domiciliare, inculpatul S. G. M. a fost contactat telefonic de către mama sa - inculpata S. G. care i-a transmis, în prezența lucrătorilor de poliție judiciară și a martorilor asistenți că pe numele lui a fost emis un mandat de aducere cu însoțitor și că urmează să se efectueze percheziții domiciliare. Cu toate acestea, inculpatul nu s-a prezentat la locul de efectuare a perchezițiilor și nu a mai răspuns la apelurile telefonice realizate către numărul de telefon cunoscut. De la data respectivă pentru punerea în executare a mandatului de aducere emis anterior pe numele inculpatului, acesta a fost căutat în mod repetat la toate adresele cunoscute până în acel moment, însă nu a fost găsit. Ulterior, inculpatul, cunoscând că este căutat de către organele de urmărire penală, l-a contactat pe coinculpatul C. D. căruia i-a cerut în mod expres să ia legătura cu avocatul său și să se intereseze dacă pe numele său a fost emis un mandat de arestare, în contextul în care inculpatul S. G. M. a luat la cunoștință despre arestarea coinculpaților L. A. A. și M. D. A. - aspect ce rezultă din convorbirile telefonice interceptate și înregistrate în baza autorizațiilor emise de Tribunalul Cluj și purtate de inculpata L. cu inculpatul S. La data de 15 octombrie 2010 coinculpatul C. D. a fost audiat de către organele de poliție judiciară cu privire la dispariția inculpatului și locul unde acesta s-ar putea afla. După data respectivă, inculpatul C. a luat legătura prin intermediul internetului cu inculpatul S., căruia i-a transmis că solicitarea organelor de anchetă de a se prezenta în vederea audierii. Nu în ultimul rând, a mai menționat instanța de fond, reticența inculpatului S. G. M. de a se prezenta în fața organelor de poliție rezultă și din conținutul convorbirilor telefonice purtate cu mama sa, coinculpata S. G., acesta ferindu-se să revină la reședință întrucât la fața locului a observat o mașină a poliției, existând indicii că se ascunde în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală. Cu ocazia declarației dată în fața instanței de judecată, deși inculpatul a declarat că nu apreciază că s-a sustras de la urmărire penală, totuși a luat hotărârea „să se detașeze, să își pună ordine în gânduri";, plecând în Bulgaria, fiind cuprins de un sentiment extrem de frică, știind că riscă o pedeapsă de la 10 la 20 de ani. Or, aceeași pedeapsă o riscă inculpatul și în prezent, de unde rezultă că pus în libertate ar putea din nou fi pătruns de același sentiment de teamă, și să se sustragă de la judecată ori de la executarea pedepsei, în situația în care va fi găsit vinovat și i se va aplica o pedeapsă. În ceea ce privește distrugerea unor substanțe și instrumentar de laborator folosite la prepararea substanțelor, urmele unor astfel de distrugeri fiind fixate la adresele din com. Zimbor, sat C., nr.11, jud. Sălaj și din C.-N., str. O. nr.12 B, jud. C. - locații de desfășurare a activităților de trafic de droguri de către inculpatul S. G. M., s-a reținut că există date că la distrugerea acestor mijloace materiale și-a adus contribuția, cel puțin morală, și inculpatul S. G. M., nu doar inculpata S. G., deoarece acesta a fost anunțat la data de 29 septembrie 2010 de către coinculpata L. despre faptul că este cercetată și cu aceea ocazie i-a cerut să-i angajeze un avocat. Î. din primul moment, inculpatul i-a cerut coinculpatei să nu declare nimic - ceea ce s-a și întâmplat, aceasta arătând în prima faza a cercetărilor că se prevalează de dreptul la tăcere, astfel că până la momentul efectuării perchezițiilor domiciliare la data de (...), inculpatul dispunea de timpul necesar pentru a depune toate diligențele necesare pentru distrugerea mijloacelor materiale de probă care l-ar fi putut incrimina. Ținând seama de posibilitățile financiare ale inculpatului A. P. F., care în perioada comiterii faptelor nu a avut un loc de muncă, deși anterior a avut mai multe locuri de muncă, e adevărat că pe perioade scurte de timp, fără calificări speciale, determină instanța să aprecieze că riscul de a se angrena în noi activități de acest gen este crescut, în cazul cercetării lui în stare de libertate. În privința acestui inculpat, a mai precizat judecătoria, că deși se bucură de caracterizări destul de bune, acestea vor fi valorificate doar cu ocazia individualizării sancțiunii aplicabile. Totodată, în circumstanțiere este necesară sosirea la dosar a referatului de evaluare psiho-socială ce a fost dispus în cauză. Apreciem că menținerea inculpatului în stare de arest preventiv este necesară și pentru a nu fi în periclitată ancheta penală, în condițiile în care, în privința inculpaților S. G. M. și S. G. mai este de administrat un probatoriu însemnat. În privința inculpatei S. G., deși, datele de la dosar, pledează, la o primă vedere, pentru posibilitatea cercetării sale în stare de libertate, instanța referindu-se aici la pregătirea școlară și profesională, la vârsta sa, la lipsa antecedentelor penale, la caracterizările depuse la dosar, destul de elocvente în sensul celor mai sus reținute, s-a aprecit totuși că gravitatea deosebită a faptelor, în prezentarea lor sintetică de către acuzare, și astfel cum au fost relevate și prin audierea inculpatei, a coinculpatului S. G. M. precum și a martorilor P. N., C. V. și C. I., impun în continuare menținerea stării de arest a inculpatei. P. lămurirea cauzei sub toate aspectele de fapt și de drept, în ceea ce o privește pe această inculpată, și care sunt foarte multe discutabile, fiind necesară menținerea acestei inculpate, deocamdată cel puțin, în stare de arest, cu atât mai mult cu cât pe parcursul cercetării judecătorești abia începute, instanța a sesizat unele contradicții între declarațiile inculpaților, pe de o parte, și între declarațiile unuia sau altuia dintre inculpați și martorii audiați, or, lămurirea acestor contradicții nu poate fi elucidată decât prin epuizarea cercetării judecătorești, prin administrarea tuturor mijloacelor de probă încuviințate atât în apărare cât și în acuzare. Administrarea acestor probe, în condiții de neinfluențare, este mai sigură în contextul în care inculpata este în stare de arest. În legătură cu gravitatea faptelor și care impune menținerea stării de arest preventiv, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat că unele fapte, care prin împrejurările concrete în care au fost comise, prin răsunetul pe care l-au produs, au tulburat profund mediul social ocrotit prin normele presupus încălcate, și aruncă o lumină negativă asupra celui bănuit de comiterea lor, și asupra comportamentului său viitor, pentru ocrotirea siguranței publice, este necesară privarea de libertate a celui cercetat pentru astfel de fapte (a se vedea cauza R. împotriva României). În cauza de față, presa a manifestat un interes intens și continuu pentru mersul cauzei, considerând că este o situație de fapt dedusă judecății mai atipică față de celelalte cauze cu obiect infracțional similar, ceea ce denotă un răsunet al acestei cauze în cadrul comunității locale, prin portavocea opiniei publice, care este presa scrisă și audiovizuală. În privința inculpatului S. G. M., instanța de fond a apreciat gravitatea faptelor deduse judecății fiind mai pregnantă, cel puțin aparent, în condițiile în care el pare liderul întregii operațiuni, ce presupune lanivelele inferioare o anumită organizare structurală, pentru realizarea și apropierea „beneficiilor";. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații S. G., S. M. si A. P. F., solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea cu o altă măsură neprivativă de libertate. În motivarea recursului s-a arătat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii nu mai subzistă și că inculpatul S. M. nu s-a sustras de la urmărirea penală și nu a contribuit la distrugerea unor mijloace de probă. Recursul declarat în cauză este nefondat. Din probele administrate în cauză rezultă indicii temeinice din care reiese presupunerea rezonabilă că inculpații se fac vinovați de comiterea unor fapte grave de natură penală, că pedepsele prevăzute de lege pentru faptele comise sunt mai mari de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Gravitatea deosebită a faptelor presupus a fi comise, modul și mijloacele de săvârșire, împrejurările în care au fost comise, starea de insecuritate, de neîncredere în instituțiile abilitate în luarea unor măsuri ferme împotriva celor care comit fapte penale grave, rezonanța socială a faptelor în rândul comunității și sentimentul de insecuritate creat în rândul opiniei publice confirmă existența pericolului concret pentru ordinea publică. Mai mult, în cauză există indicii din care rezultă că inculpatul S. M. s- a sustras de la urmărirea penală, iar unii inculpați au procedat la distrugerea unor mijloace de probă. În egală măsură, amploarea activității infracționale, consecințele extrem de grave și nocive al consumului de droguri asupra sănătății publice, numărul mare de persoane implicate pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie. A.e elemente pot fi apreciate ca pertinente și suficiente, bazându-se pe fapte de natură să arate că lăsarea inculpaților în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică. În mod legal și temeinic, tribunalul a reținut că motivele care au stat la baza luării măsurii se mențin, subzistă în continuare, având în vedere și rezonanța faptelor la nivelul comunității, sentimentul de insecuritate ce derivă din împrejurarea că persoane despre care se presupune că au comis fapte de asemenea gravitate sunt judecate în stare de libertate și posibilitatea de a încuraja în acest contest și alte persoane să comită astfel de infracțiuni. În afara motivelor de recurs invocate, Curtea a examinat cauza și din oficiu, constatând că nu există nici un motiv din cele prev. de art. 3. C. care să atragă casarea hotărârilor atacate. Așa fiind, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C., Curtea va respinge recursul inculpaților ca nefondat, obligându-i, conform art. 192 alin. 2 C., la câte 175 lei în favoarea statului, reprezentând cheltuieli judiciare și onorariu avocațial în recurs. P. A.E MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații S. G., S. M. si A. P. F., împotriva încheierii penale f.nr. din 2 martie 2011 a T.ui C.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de 75 lei onorarii partiale pentru apărătorii din oficiu, ce se va plăti din fondul M. Justiției. Obligă pe inculpați să plătească fiecare în favoarea statului suma de câte 175 lei cheltuieli judiciare, din care câte 25 lei reprezentând onorar avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 8 martie 2011 . PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, V. V. A. I. M. L. H. GREFIER, L. S. Red.V.V.A. Dact.H.C./4 ex./(...).
| ← Decizia penală nr. 1927/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1369/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
