Decizia penală nr. 32/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.32/R/2011
Ședința publică din data de 13 ianuarie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. B. - judecător JUDECĂTORI : V. C.
: V. G. GREFIER : D. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. : D. S.
S-a luat spre examinare recursul declarat de petenta M. C. împotriva sentinței penale nr.565 din (...) pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui C., având ca obiect plângere împotriva rezoluției procurorului.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă intimatul P. V., lipsă fiind petenta M. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate și obligarea petentei la plata cheltuielilor de judecată de până acum.
Reprezentantul P. solicită respingerea recursului declarat de petentă ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.565 din 18 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), în baza art. 2781 alin. 8 lit. a din Codul de procedură penală a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petenta M. C. cu sediul în Statele Unite ale Americii, One M. Way, Redmond, cu sediul ales în B., str. G. E., nr. 7, et. 4, ap. 23, Sector 1, prin reprezentant P. M. D., împotriva ordonanței din data de (...) a P. de pe lângă Tribunalul Cluj, dată în dosarul nr. 69/P/2009 și a rezoluției din (...) a prim-procurorului aceluiași parchet din dosar nr. 3.. Au fost menținutee ordonanța și rezoluția atacate. În baza art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală a fost obligată petenta să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut că prin ordonanța P. de pe lângă Tribunalul Cluj, pronunțată în dosarul nr. 62/P/2009 la data de (...),procurorul a dispus în temeiul art. 262 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b1 din Codul de procedură penală, art. 181, art. 91 din Codul penal, art. 228 și art. 10 lit. d din Codul de procedură penală, precum și art. 118 alin. 1 lit. d, art. 170 din Codul de procedură penală scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului P. V. I., acuzat de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 1399 din Legea nr. 8/1996, aplicarea amenzii administrative în cuantum de 1000 lei, neînceperea urmăririi penale față de același făptuitor pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 1396 alin. 2 și 3 din Legea nr. 8/1006, obligarea învinuitului la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 500 lei, confiscarea specială a sumei de 50 lei de la învinuit obținută drept răsplată pentru stocarea neautorizată de soft-uri de creație pe HDD-ul clientului Munteanu Cosmin, luarea măsurii de restabilire a situației anterioare săvârșirii faptei reținute în cauză, prin ștergerea de pe HDD-ul marca Western Digital S/N:WCARY0690309 a programelor stocate fără licență, urmată de restituirea bunului către Munteanu Cosmin, cu domiciliul în mun. Călărași, str. Lalelelor nr. 2, ap. 20, jud. Călărași. Pentru a se pronunța această soluție, procurorul a reținut că prin rezoluția din (...), confirmată de procuror, s-a dispus începerea urmăririi penale față de P. V. I. pentru că la data de (...), în calitate de angajat al SC D. R. SA T. S., jud. Covasna, punct de lucru C.-N., str. Câmpului nr. 9-19, jud. C., pe fondul vânzării către clientul Munteanu Cosmin a unei unități centrale a procedat la reproducerea pe HDD-ul marca Western Digital S/N:WCARY0690309 a unui număr de trei programe tip creație, respectiv sistemul de operare W. XP P. SP2, M. O. 2003 și E. NOD 32 A., fără a fi autorizat în acest sens și fără a deține licență, contra sumei de 50 lei. S-a procedat la ridicarea hard-ului în vederea efectuării unei constatări tehnico-științifice, raportul de constatare nr. 9078/(...), întocmit de O. B. confirmând stocarea neautorizată a soft-urilor de creație pe suportul examinat. Prejudiciul a fost estimat de M. C. prin SCA G.&P. la 2243 E., sumă ce include și daunele morale, fiind formulată constituire de parte civilă în acest sens. Învinuitul a recunoscut nuanțat fapta în sensul instalării programelor în discuție pentru a verifica modul de funcționare a unității de calcul în discuție, clientul oferindu-i suma de 50 lei pentru amabilitate, însă actele de urmărire penală întocmite în cauză nu au aptitudinea de a furniza indicii temeinice suficiente în sensul comiterii și a infracțiunii de distribuire de mărfuri pirat în scop comercial prev. de art. 1396 alin. 2 și 3 din Legea nr. 8/1996. În același timp, s-a apreciat ca dovedită infracțiunea prev. de art. 1399 din Legea nr. 8/1996 în sensul că învinuitul a instalat cele 3 programe de creație pe HDD-ul clientului Munteanu Cosmin. Cu toate acestea, fapta în modalitatea comiterii, scopul urmărit, motivația autorului, numărul redus de soft-uri demonstrat ca fiind reprodus neautorizat pe calculatorul achiziționat, raportat și la atingerea minimă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 181 din Codul penal. Împotriva acestei soluții a formulat plângere în termenul legal la prim- procuror M. C. care, în privința gradului de pericol social scăzut și lipsa unor urmări grave a învederat că fapta învinuitului prezintă un pericol social incontestabil întrucât activitatea nu era de utilizare de programe pentru calculator ci de distribuire de programe pentru calculator, activitate pe careînvinuitul o desfășura ilegal și cu încălcarea drepturilor de autor. A. este cu atât mai gravă cu cât este desfășurată de persoane pentru care comerțul cu IT este o activitate obișnuită - dacă se tolerează pirateria la profesioniștii IT cum s-ar putea pretinde să se combată pirateria la simpli utilizatori? Faptele învinuitului au și o conotație de concurență neloială, generează piraterie, el furnizând utilizatorilor programe pentru calculator fără licență în condițiile în care programele pentru calculator sunt opere de creație intelectuală. În ce privește intenția învinuitului P. V. I. de a distribui în mod neautorizat programele pentru calculator aparținând recurentei, se atrage atenția asupra faptului că suma de 50 lei a fost plătită cu o zi înainte de ridicarea unității de calcul, iar dacă ar fi fost dată pentru amabilitatea testării nu ar fi fost solicitată plata de către reprezentanții firmei (angajatul Vali l-a întrebat dacă dorește și un sistem de operare contra sumei de 50 lei fără licență) înainte cu o zi ci pe loc, fiind necesară administrarea de probe dacă la momentul intervenției poliției calculatorul fusese deja în fapt închis și pus în cutie, sau nu. În cazul în care ar fi fost închis, orice apărare referitoare la testare este exclusă pentru că, în mod logic, înainte de închidere ar fi trebuit să șteargă programele. Pentru testare de altfel era suficient sistemul de operare nu și suita de aplicații O., aceasta demonstrând că de fapt s-a comercializat soft pirat pentru o sumă derizorie. SC D. R. SA are ca obiect de activitate „. calculatoarelor"; iar în condiții de legalitate astfel de reselleri/distribuitori beneficiază din partea M. de CD-uri originale de pe care se face testarea computerelor asamblate. Însă acele CD-uri sunt originale și nu pirat ca și cel folosit de către făptuitor. Fapta de distribuire de mărfuri pirat a fost săvârșită de învinuit în formă agravantă, respectiv în scop comercial, potrivit art. 1396 alin. 10 „scopul comercial se prezumă dacă marfa pirat este identificată la sediul, punctele de lucru, în anexele acestora sau în mijloacele de transport utilizate de operatorii economici care au în obiectul de activitate reproducerea, distribuirea, închirierea, depozitarea sau transportul de produse purtătoare de drepturi de autor ori de drepturi conexe. Plângerea a fost respinsă de către prim-procuror prin rezoluția nr. 3., acesta apreciind soluția procurorului ca fiind temeinică și legală. În mod corect procurorul de caz a apreciat că față de împrejurările concrete în care a fost comisă fapta prev. de art. 1399, ținând cont și de circumstanțele personale ale învinuitului, că fapta acestuia nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni. Totodată în mod corect a dispus neînceperea urmăririi penale față de infracțiunea prev. de art. 1396 alin. 2 și 3 din Legea nr. 8/1996 întrucât fapta, astfel cum a fost comisă întrunea elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 1399. Împotriva ordonanței a formulat plângere la instanță M. C. reiterând cele menționate în plângerea adresată prim-procurorului, inclusiv cererea de infirmare a măsurilor dispuse de procuror și cea de redeschidere a urmăririi penale. S-a constatat așadar în primul rând că plângerea adresată instanței nu este motivată pe dispozițiile art. 2781 din Codul de procedură penală, nefiind specificat ce anume se solicită instanței, admiterea ei în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. b și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii, respectiv redeschiderii urmăririi penale, caz în care nu se indică ce anume ar mai trebui procurorul să cerceteze, sau admiterea în temeiul alin. 8 lit. c și reținerea cauzei spre judecare. S-a apreciat că cercetarea dacă la momentul apariției poliției în magazin cutia computerului era sau nu deschisă (verificarea apărării învinuitului că a dorit doar să testeze computerul și de aceea a instalat programele pe HDD-ul clientului) nu mai este posibilă acum deoarece au trecut doi ani de la comiterea faptelor, iar în lipsa unor fotografii relevante, nimeni nu mai ține minte un astfel de detaliu. Este evident că apărarea făptuitorului cum că a dorit să testeze funcționalitatea calculatorului asamblat și de aceea a instalat programele este puerilă deoarece, pe de o parte, o astfel de testare se face cu CD-uri originale predate de firmele ce dețin licența, iar pe de altă parte, ar fi fost suficient să instaleze programul W. nu și O.-ul și programul antivirus. Prin urmare, este real că făptuitorul a realizat prin fapta sa conținutul infracțiunii prev. de art. 1399 din Legea nr. 8/1996, infracțiunea constând în reproducerea neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator în oricare dintre următoarele modalități: instalare, stocare, rulare sau executare, afișare ori transmitere în rețea internă. Însă, împrejurarea că instalarea s-a realizat pe un singur calculator, faptul că învinuitul nu are antecedente penale, că a recunoscut în ansamblul ei fapta, că prejudiciul nu este în nici un caz atât de mare (2043 euro) ca și cel a cărui restituire o solicită petenta în condițiile în care două dintre programe, de altfel cele mai scumpe, costă maxim 765 lei la unitățile de profil (f. 47 dosar u.p), conform celei mai puțin avantajoase pentru client oferte depuse la dosar de către făptuitor, fac ca pericolul social al faptei să nu fie unul specific unei infracțiuni, drept urmare apreciem că soluția de scoatere de sub urmărire penală și de aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ este cea întemeiată în prezenta cauză. În ce privește infracțiunea prev. de art. 1396 alin. 2 și 3 din Legea nr. 8/1996, apreciem, la fel ca și procurorul de caz, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia. Astfel, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani sau cu amendă oferirea, distribuirea, deținerea ori depozitarea sau transportul, în scopul distribuirii de mărfuri-pirat, precum și deținerea acestora în scopul utilizării prin comunicare publica la punctele de lucru ale persoanelor juridice. (3) In cazul în care faptele prevăzute la alin. (1) și (2) sunt săvârșite în scop comercial, acestea se sancționează cu închisoare de la 3 ani la 12 ani. În cauză nu s-a făcut dovada și nici nu se mai poate face, că făptuitorul adeținut acele programe pirat în scopul distribuirii lor sau al utilizării prin comunicare publică la punctele de lucru ale persoanelor juridice. De altfel, în raportul de constatare tehnico-științifică nr. 9078/(...) nu se specifică faptul că cele 3 programe ar fi mărfuri pirat, drept urmare nu este dovedit nici caracterul de marfă pirat al acestora. Cu atât mai puțin este dovedit scopul comercial al distribuirii având în vedere că este vorba de o singură situație dovedită în care petentul a instalat pe un calculator vândut cele 3 programe. De asemenea, nu s-a făcut dovada că SC D. R. SRL face parte din categoria operatorilor economici care au în obiectul de activitate reproducerea, distribuirea, închirierea, depozitarea sau transportul de produse purtătoare de drepturi de autor ori de drepturi conexe, ca scopul comercial să poată fi prezumat. Pe de altă parte, nu societatea comercială a fost cea cercetată în cauză ci un banal angajat al acesteia. Chiar și în situația în care s-ar fi dovedit că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 1396 alin. 2 și 3 din Legea nr. 8/1996, considerăm că tot soluția de netrimitere în judecată pentru lipsa pericolului social al infracțiunii ar fi fost cea optimă față de numărul mic de acte materiale, persoana făptuitorului și prejudiciul redus. Însă, schimbarea temeiului soluției de netrimitere în judecată se poate face doar ca urmare a plângerii formulate de către făptuitor și nu de către persoana vătămată. Față de cele de mai sus, s-a apreciat că soluțiile de scoatere de sub urmărire penală și neîncepere a urmăririi penale pronunțate de procurorul de caz sunt legale și temeinice, motiv pentru care în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. a din Codul de procedură penală s-a respins ca nefondată plângerea formulată de M. C., aceasta a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs S.C. M. C. prin reprezentant P. M. D. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza să fie admisă plângerea formulată împotriva rezoluției din data de 22 iunie 2010 dată în dosar nr.3. al parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj. Reprezentanta petentei nu și-a motivat recursul și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a-l susține oral. Recursul formulat de petentă nu este întemeiat. Instanța de fond a reținut în mod corect că potrivit declarației făptuitorului acesta a dorit să testeze funcționalitatea calculatorului asamblat, sens în care a instalat programele piratate este nereală, întrucât o asemenea testare se face cu CD-uri originale predate de firmele deținătoare de licență. Corespunde adevărului că făptuitorul a realizat prin fapta sa conținutul infracțiunii prev. de art.1399 din Legea nr.8/1996 constând în reproducerea neautorizată de sisteme de calcul a programelor pentru calculator în oricare dintre următoarele modalități, instalare , stocare, rulare sau executare, afișare ori transmitere prin rețea internă, însă ținând seama de faptul că instalarea s-a realizat pe un singur calculator, că inculpatul nu are antecedente penale, că a recunoscut și regretat fapta comisă , că prejudiciul cauzat nu este mare, respectiv 2043 euro, apreciem că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, sens în care în mod întemeiat s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a făptuitorului și aplicarea unei sancțiuni administrative, iar instanța de fond în mod legal a respins plângerea formulată de către petentă împotriva rezoluției din data de 10 mai 2010 a P. de pe lângă Tribunalul Cluj, motive pentru care în baza art.38515 pct. 1 lit.b C.p.p. neconstatându-se motive de nelegalitate a sentinței pronunțate de instanța de fond care să fie puse în discuție din oficiu, întrucât recursul formulat de petentă nu a fost motivat, calea de atac promovată de petentă împotriva sentinței penale nr.565 din 18 noiembrie 2010 a T.ui C. urmează să fie respinsă ca nefondată. În baza art.192 alin.2 C.p.p. petenta urmează să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de petenta M. C. cu sediul ales in B., str. G. E., nr. 7, et.4, ap.23, sector 1, prin reprezentant P. M. D., împotriva sentinței penale nr. 565 din 18 noiembrie 2010 a T.ui C. Obligă pe recurentă să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 13 ianuarie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. B. V. C. V. G. GREFIER D. S. Red.V.G./S.M.D. 2 ex./(...) Jud.fond. S. T.
| ← Decizia penală nr. 499/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 572/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
