Decizia penală nr. 499/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.499/R/2011
Ședința publică din 5 aprilie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. H. JUDECĂTORI : I. MODLOVAN
: V. V. A. GREFIER : L. S.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. :
S. DOBRESCU
S-au luat spre examinare - în vederea pronunțării - recursurile declarate de către P. de pe lângă Judecătoria Jibou și inculpatul P. C., împotriva sentinței penale nr.123/2010 pronunțată în dosar nr.(...) al Judecătoriei J., inculpatul fiind trimis în judecată prin R. P. de pe lângă Judecătoria Jibou pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev.și ped.de art. 178 alin.1,2,3 C..
La apelul nominal făcut în cauză, lipsă părțile. P. de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 29 martie
2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Deliberând reține că prin sentința penală nr. 123/(...) a Judecătoriei J. pronunțată în dosarul nr. (...), a fost condamnat inculpatul P. C., fiul lui G. și L., născut la (...), în Dej, C., cetățean român, studii superioare, fără antecedente penale, căsătorit, domiciliat în localitatea Var, nr.171, S. la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art.178 alin.1, 2, 3 C., cu aplicarea art.13 C..
Pedeapsa aplicată de 2 ani închisoare s-a dispus a se executa în regim de detenție, cu aplicarea art.71, 64 lit.a, teza II, b C..
În baza art.14 raportat la art.346 C. s-a constatat că moștenitorii legali ai victimei nu s-au constituit părți civile în procesul penal.
A fost obligat inculpatul alături de asiguratorul de răspundere civilă SC A. R. A. SA - S. Z., acesta din urma în limita contractului de asigurare să plătească despăgubiri părților civile, după cum urmează:
- S. J. S. - 470, 74 lei, actualizată cu dobânda oficială a BNR, calculată până în ziua plătii efective;
- S. C. J. de U. C. - 872,67 lei, cu majorări de întârziere, conform Codului de P. F., calculate din prima zi următoare externării, până la achitarea integrală a debitului;
- S. J. de A. S. - 1996,16 lei;
Conform art.191 C. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 2000 lei, cheltuieli judiciare.
A fost admisă cererea d-nei avocat N. D. și s-a dispus avansarea sumei de 100 lei, onorariu parțial, din fondurile M.ui Justiției și Libertăților Cetățenești, către Baroul de A. - S.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul întocmit în dosar nr.560/P/2009 al P. de pe lângă Judecătoria Jibou a fost trimis în judecatăinculpatul P. C., cercetat pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art.178 alin.1,2,3 C..
Pentru a se face aplicarea acestor prevederi legale, în fapt, parchetul a reținut că inculpatul, în seara zilei de (...) aflându-se la volanul autoturismului său cu număr de înmatriculare (...), pe DN 1H, pe raza localității Var, încălcând mai multe prevederi din legislația rutieră, inclusiv pe aceea privind interdicția de a conduce sub influenta băuturilor alcoolice, prezentând o alcoolemie mai mare de 0,80 gr/l, a provocat un accident de circulație în urma căruia și-a pierdut viața victima B. V. A.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, în fapt instanța a reținut următoarele: în seara zilei de (...), fiind sărbătoarea Paștelor, inculpatul P. C. a consumat băuturi alcoolice la locuința sa din localitatea Var, după care s-a urcat la volanul autoturismului proprietate personală marca Fiat cu numărul de înmatriculare (...) și s-a deplasat în or. J., la S. L. A. învinuitul s-a întâlnit cu B. V. A. conducătorul autoturismului marca VW Passat cu nr. de înmatriculare (...), care era însoțit de martorul P. R., pasager pe locul din dreapta față. Aceștia au purtat o conversație cu inculpatul, cu care se cunoșteau, martorul relatând că inculpatul mirosea a alcool.
Martorul P. R. și victima B. V. A. s-au întors cu autoturismul spre localitatea Var, fiind urmați de inculpatul P. C., la volanul autoturismului său. Acesta îi avea pasageri în autoturism pe B. V. D., B. M., B. B. R. pe DN 1 H, învinuitul a depășit de mai multe ori autoturismul condus de B. V. A. La un moment dat ambele autoturisme au oprit în localitatea Var, în dreptul Stației CF. A. pasagerii din cele două autoturisme au mai purtat o discuție, din autoturismul inculpatului au coborât numiții B. M. și B. B., după care inculpatul, avându-l în autoturism pe martorul B. V. D. și victima B. V. A., avându-l ca pasager pe P. R. , au pornit din nou în direcția localității S.
În jurul orei 2200 ajungând la trecerea la nivel cu calea ferata industrială care deservește depozitul aparținând A.N.R.S. Var, inculpatul s-a angajat în depășirea autoturismului marca Volkswagen Passat cu numărul de înmatriculare (...) condus regulamentar, pe același sens de mers, de către B. V. A., care a redus viteza înainte de trecerea peste pasaj. În aceste împrejurări, inculpatul a acroșat autoturismul condus de B. V. A. în partea stânga spate. În urma coliziunii dintre cele două autoturisme, autoturismului marca Volkswagen Passat cu numărul de înmatriculare (...) condus de B. V. A. a fost proiectat în șanțul din partea dreapta a drumului, conform sensului său de mers, iar autoturismul marca Fiat Stilo cu nr. de înmatriculare (...) condus de învinuitul P. C. s-a răsturnat pe partea stânga a sensului său de mers, în afara părții carosabile. Conducătorul auto B. V. A. a suferit multiple leziuni motiv pentru care a fost transportat cu ambulanța la spital, iar în data de (...), în urma leziunilor suferite, acesta a decedat la C. de N. C.-N. Martorul P. R., aflat pe scaunul din fata al autoturismului condus de B. V. A. a suferit leziuni minore, fapt pentru care nu a solicitat certificat medico-legal si nu a formulat plângere prealabilă pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă. Inculpatul P. C. a suferit fracturi la ambele brațe, iar martorul B. V. - D., cumnat cu acesta, aflat pe scaunul din față al autoturismului condus de către inculpatul a suferit leziuni ușoare, fiind transportați ambii cu ambulanța la spital. Referitor la starea de fapt descrisă mai sus nu au existat controverse, singurul aspect contestat de inculpat a fost gradul alcoolemiei. Astfel, imediat după sosirea organele judiciare la locul accidentului, la ora 2241, inculpatul a fost testat cu un aparat etilotest, acesta indicând 0,81 mg/l alcool pur în aerul expirat. În continuare, la ora 2345 inculpatului i s-a prelevat o probă de sânge, cea de-a două prelevare nemaifiind posibilă deoarece inculpatul a fost supus de urgență unei intervenții chirurgicale, suferind și el leziuni grave în urma accidentului. Conform buletinului de analiză toxicologică la ora 2345 inculpatul prezenta o alcoolemie în sânge de 1,40 g/l. Aceste valori au fost contestate de inculpat, motiv pentru care în cauză s-a efectuat o expertiza medico - legală pentru calculul retroactiv al alcoolemiei. Inculpatul nu a negat că a consumat băuturi alcoolice în ziua accidentului, însă declarațiile acestuia cu privire la natura și cantitatea alcoolului ingerat s-au modificat. Astfel, inițial, cu ocazia recoltării primei probe de sânge, în seara zilei de (...) inculpatul a declarat un consum de 1,5 l vin în intervalul orar 14-18. În următoarea declarație, dată în prezența apărătorului ales, inculpatul declara un consum de 400 ml vin, între orele 17-18, ca apoi, solicitând calculul retroactiv, să declare că de fapt a consumat în jurul orei 2140, 200 ml țuică, după care a consumat două grătare din carne de porc. Prin raportul de expertiză nr.4450/IX/d/197/(...) al IML C.-N. se concluzionează următoarele: - calculul retroactiv având la baza alcoolemia stabilită la analiza, la care s-a considerat că inculpatul, la ora evenimentului rutier se afla în faza de eliminare a alcoolului din organism, avându-se în vedere și timpul scurs de la accident până la recoltarea probei de sânge, indică pentru ora producerii evenimentului rutier o alcoolemie mai mare de 0,80 g/l, cu o valoare teoretică apropiată de 1,60 gr/l, din care cca 0,90 g/l ar putea fi consecința consumului de alcool inițial recunoscut parțial de inculpat, de 1,5 l vin. - o a doua variantă de calcul retroactiv, urmând aceeași metodologie, dar având în vedere ultima declarație a inculpatului cu privire la consumul de alcool, indică pentru ora accidentului o alcoolemie mai mica de 0,80 g/l, cu o valoare teoretică apropiată de 0,60 g/l, în aceste coordonate inculpatul aflându-se în faza absorbției alcoolului în organism. Cu privire la aceste ultima concluzii, comisia medico - legală precizează că valoarea teoretică mai mică de 0,80 g/l poate fi acceptata în cazul în care organele judiciare apreciază ca plauzibile diferențele mai mult decât semnificative dintre declarația inițială a inculpatului privind cantitatea de alcool consumată și ultima declarație, dintre intervalele de timp în care a consumat alcool, precum și timpul scurs de la prezumtivul consum de alcool și ora accidentului și prima recoltare de sânge. În finalul raportului de expertiză se mai menționează că rezultatele acesteia se bazează pe datele prezentate de organele de urmărire penală și este condiționat de verosimilitatea și certitudinea probării lor. Inculpatul și-a asumat culpa în producerea accidentului, cu privire la celelalte elemente de vinovăție, contestând însă gradul de alcoolemie, și în final, pe baza calcului retroactiv solicitând înlăturarea prevederilor alin.3 a art.178 C.. Analizând probele, instanța a constatat că acest lucru nu este posibil, contravenind situației de fapt. Astfel, s-a constatat că o alcoolemie mai mica de 0,8 g/l, apropiată de 0,6 g/l, este rezultatul calcului retroactiv bazat exclusiv pe ultima declarație a inculpatului, conform căreia a consumat 200 ml țuică la ora 2140, imediat după aceea mâncând și două grătare. Chiar comisia medico - legală subliniază acest aspect, condiționând rezultatul celei de-a doua variante de verosimilitatea declarației inculpatului și certitudinea probării acesteia. Ori, în dosar nu există nici o probă care să susțină ultima declarație a inculpatului privind cantitatea de alcool consumată și ora, dimpotrivă, ansamblul probelor susțin prima varianta de alcoolemie calculate retroactiv, aici avându-se în vedere și prima declarație a inculpatului, conform căreia consumul de alcool a fost mai mare, mult diferit fiind și intervalul orar. Pe lângă faptul că ultima declarație a inculpatului nu se coroborează cu nici o probă din dosar, și aici instanța are în vedere în primul rând rezultatele testării alcoolscopice și al analizei toxicologice, referitor la cantitatea de alcool consumată, și ora consumului declarat, ca fiind 2140, este neverosimilă, având în vedere ora producerii accidentului. Se reține că inculpatul a fost testat cu etilotestul la ora 2241. Aceasta orănu poate fi aceea a accidentului, sosirea organelor de poliție la fața locului necesitând cel puțin 10-15 minute. Mai apoi trebuie observat că inculpatul, după acest consum de alcool a mai și mâncat, activitate care necesita timp, apoi s-a deplasat cu autoturismul în J., unde s-a întâlnit cu victima la stația de benzina și au vorbit, apoi până la producerea accidentului părțile au mai făcut o oprire pe raza localității Var, unde din nou au mai schimbat câteva vorbe. In aceste condiții afirmațiile inculpatului privind cantitatea de alcool consumată, dar și ora, sunt total necredibile. Conform art.69 C., declarațiile inculpatului pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Pentru motivele de fapt și de drept care preced, instanța a menținut încadrarea juridică inițială a faptelor, constatând că sunt aplicabile prevederile art. 178, alin.1,2,3 C.. În cauză s-a efectuat și o expertiză tehnică auto, necontestată, care în esență concluzionează că producerea accidentului a fost cauzată de neadaptarea de către inculpat a vitezei la condițiile de drum (82 km/h), la trecerea de nivel cu calea ferată, cu declivități de aproximativ 8 cm, loc în care depășirea este interzisă, circulație pe timp de noapte, stânjenirea cu lumini de drum a mașinilor care circulau în sens contrar, declivități mari pe calea de rulare. Conform expertizei tehnice auto, inculpatul putea evita producerea accidentului dacă adapta viteza la condițiile de drum, la timpul de noapte, dacă nu ar fi fost orbit de farurile mașinii care circula din sens contrar, pe fondul declivităților oblice de 8 cm. Instanța a observat că neadaptarea vitezei de deplasare la condițiile de drum echivalează cu depășirea vitezei maxime admise în localitate, că inculpatul s-a angajat într-o depășire în loc interzis (peste cale ferată), în condițiile în care, conform propriei declarații, din față venea un alt autoturism cu luminile de drum, care l-a orbit, deci o depășire de două ori nelegală. Cu privire la decesul victimei, B. V. A., în raportul de constatare medico - legală nr.2835/III/210/2009, s-a concluzionat că acesta a fost violent, a survenit în urma contuziei și dilacerării cerebrale, precum și a contuziei de trunchi cerebral din cadrul unui traumatism cranio - cerebral acut. Aceste leziuni s-au putut produce în cadrul unui accident rutier, în condițiile stabilite de anchetă. În baza considerentelor de mai sus, instanța a constatat că situația de fapt este corect stabilită, fiind probată dincolo de orice dubiu, și întrunește elemente constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.178, alin.1, 2, 3 C., pentru a cărei comitere inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani, după aplicarea prevederilor art.13 C. și art.74, 76 C.. Având în vedere că până la pronunțarea sentinței a intrat în vigoare Legea 202/2010, raportat la faptul că inculpatul a recunoscut comiterea faptei, prevederile noii legi care în această situație reduce limitele pedepsei cu o treime, instanța a făcut aplicarea art.13 C., noua lege fiind mai favorabilă. Pentru a aplica pedeapsa de 2 ani închisoare, instanța a reținut că inculpatul este la prima încălcare a legii penale, a despăgubit familia victimei și și-a recunoscut vinovăția, ce-i drept încercând o încadrare juridică mai ușoară. Faptul că a încercat o atenuare a gravității faptei este o componenta a dreptului la apărare, care nu-i poate fi imputată inculpatului ca rea-credință. Toate aceste elemente sunt circumstanțe atenuante facultative, stabilite de art. 74 C., care a fost aplicat. Consecința aplicării prevederilor art.74 C. este reducerea pedepsei aplicate sub minimul special, în speța de față redus cu o treime, ca o consecință a aplicării și a prevederilor art.13 C., cu respectarea limitelor stabilite în acest sens de art.76 C.. La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere și criteriile generale stabilite de art.72 C., apoi pentru o legală și justă individualizare a pedepsei, astfel încât aceasta săfie proporțională cu gravitatea infracțiunii comise, dar să aibă în vedere și persoana inculpatului, s-au reținut și circumstanțe atenuante în favoarea acestuia. În ceea ce privește individualizarea executarea pedepsei, instanța a dispus executarea pedepsei cu privare de libertate, făcând și aplicarea prevederilor art.71 raportat la art.64, lit.a, teza II, b C.. Având în vedere conținutul concret al infracțiunii comise de inculpat precum și consecința ireversibilă a acesteia, pierderea unei vieți omenești, instanța a apreciat că pedeapsa aplicată trebuie executată în regim de detenție. C. legale ale suspendării condiționate a executării pedepsei sunt îndeplinite, dar o astfel de modalitate de executare ar fi netemeinică și ar contraveni scopului procesului penal. Infracțiunea comisă de inculpat este gravă, aspect care se reflectă în primul rând în limitele de pedeapsă. Urmarea infracțiunii comise este ireversibilă, și este cauzată de multiple încălcări ale legislației, fiind o infracțiune complexă, în conținutul ei fiind absorbită o infracțiune cu intenție, conducerea cu alcoolemie peste limita legală. O astfel de conduită, care a produs cea mai gravă consecință nu poate fi sancționată cu o pedeapsa cu suspendarea executării ei. Instanța a avut în vedere toate aspectele care țin de persoana inculpatului și a coborât pedeapsa aplicată sub minimul special. Mai departe însă trebuie avut în vedere și scopul procesului penal, care conform art.1 C. este acela de constatare la timp și în mod complet a tuturor faptelor care constituie infracțiune, astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală. Totodată procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor, precum și la educarea cetățenilor în spiritul respectării legilor. Infracțiunea comisă de inculpat a avut un impact destul de mare în comunitatea locală, având în vedere faptul ca acesta este preot, dar și prin urmarea extrem de gravă, pierderea unicului fiu, foarte tânăr al familiei victimei. Inculpatul, solicitând suspendarea executării pedepsei a invocat tocmai ocupația sa de preot, alăturând și o listă de semnături a enoriașilor din parohia sa, aceștia exprimându-și dorința ca inculpatul să slujească în continuare. Ocupația inculpatului nu este un element care să fie avut în vedere la individualizarea pedepsei și a modului de executare a acesteia, dar dacă totuși s-a insistat atât de mult pe calitatea de preot a inculpatului, instanța a apreciat ca starea de ebrietate a acestuia într-o zi de paști, urmată de consecințele dramatice descrise mai sus, nu este dovada cea mai bună ca ar fi un impecabil slujitor al bisericii. Cu siguranță că inculpatul va fi urmărit mult timp de consecința faptei sale, însă procesele de conștiință nu sunt de natura să satisfacă exigențele procesului penal. O pedeapsă cu suspendarea executării nu ar fi de natură să prevină comiterea de infracțiuni similare și nu ar fi de natură să educe cetățenii în spiritul respectării legilor, dimpotrivă. Uciderea unui om, chiar dacă din culpă, este urmarea extrem de gravă a unor fapte și ele pe măsură de grave, care nu pot fi sancționate cu prea multă indulgență. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că părinții victimei nu s-au constituit părți civile în procesul penal, ajungând la o înțelegere extrajudiciară cu inculpatul în privința daunelor. În schimb s-au constituit părți civile în cauză prestatori de servicii medicale, care au acordat victimei accidentului îngrijiri medicale de urgență, până în momentul decesului. Făcând aplicarea prevederilor art.14 raportat la art.346 C. și având în vedere prevederile art.313 din OUG 72/2006, cererile S.ui J. de A. S., S. J. S. și S. C. J. de U. C. au fost admise, inculpatul alături de asiguratorul de răspundere civilă SC A. R. A., acesta din urma în limita contractului de asigurare, a fost obligat la plata sumelor solicitate, conform dispozitivului. Inculpatul fiind condamnat, în temeiul prevederilor art.191 C. a fost obligat și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform dispozitivului. În baza art.3 din Protocolul M.ui Justiției și Libertăților Cetățenești cu Uniunea Națională a Barourilor din România, privind plata avocatului care a acordat asistența juridică obligatorie în materie penală, s-a admis cererea d-nei avocat N. D., și s-a dispus plata parțială a onorariului acesteia pentru studiul dosarului. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Jibou și inculpatul P. C., prin ambele recursuri invocându-se netemeincia și nelegalitatea soluției instanței de fond. P. de pe lângă Judecătoria Jibou a solicitat pronunțarea unei decizii prin care să se dispună aplicarea unei sancțiuni penale în limitele legale arătând că instanța de fond, fără a reține circumstanțe atenuante, a stabilit o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege. Inculpatul, la rândul lui, a arătat că în cauză nu s-a probat că a condus autoturismul având în sânge o alcoolemie peste limita legală astfel că încadrarea juridică legală a faptei este cea prevăzută de art. 178 al.1 și 2 C., indicând că cea de-a doua teză din raportul de recalculare a alcoolemiei unde se evidențiază o alcoolemie mai mică de 0,8 gr.%, apropiată de 0,6. ca rezultat al calculului retroactiv bazat pe declarațiile inculpatului, reflectă realitatea. Pe cale de consecință, se impune și schimbarea modalității de executare a pedepsei printr-o modalitate neprivativă de libertate arătând că fapta s-a produs pe raza unei localități unde traficul nu este atât de intens, la o oră târzie din noapte iar motivele pentru care inculpatul s-a urcat la volan au fost dovedite. Solicită a se avea în vedere conduita sa sinceră, atitudinea sa și faptul că s-a prevalat de disp.art.320/1 C. C. că o privare de libertate nu este oportună în condițiile în care este întreținătorul familiei, soția acestuia este șomeră și are un copil în întreținere. Procedând la soluționarea recursurilor prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele: Instanța de fond a efectuat o cercetare judecătorească extrem de laborioasă, administrând în mod direct și nemijlocit probe noi și procedând la readministrarea celor din faza de urmărire penală, ajungând în final la concluzia că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată iar culpa în producerea accidentului îi aparține în exclusivitate. Fără a relua argumentația extrem de detaliată a stării de fapt, redată în considerentele hotărârii atacate, argumentație pe care Curtea și-o însușește în întregime, astfel cum această posibilitate este conferită de practica C. și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instantei inferioare ( Helle impotriva Finlandei ), se va sublinia cu privire la apărările invocate de către inculpat următoarele: Instanța de fond a reținut în mod corect că raportat la ansamblul probatoriului administrat nu poate fi reținută teza potrivit căreia la ora producerii evenimentului rutier inculpatul ar fi avut o alcoolemie sub limita minimă prevăzută de lege, deoarece susținerea inculpatului referitoare la cantitatea de alcool ingerată și ora consumului este nesinceră. În acest sens, este de observat că inculpatul și-a modificat constant declarațiile sub acest aspect, scopul fiind acela de a-și armoniza susținerile cu acele concluzii favorabile din raportul de expertiză de calcul retroactiv al alcoolemiei, aspect rezultat din chiar afirmațiile susnumitului potrivit cărora a declarat inițial că ar fi consumat vin considerând că nu prezintă o concentrație alcoolică care să genereze o alcoolemie peste limita legală. Astfel, este de observat că în momentul prelevării probelor biologice (f. 52 dos.u.p.) inculpatul indică că în data de (...) ar fi consumat 1,5 l vin în intervalul orar 14,00-18,00. Apoi, în declarația dată în (...) (f. 44 dos.u.p.) inculpatul arată că la dataproducerii evenimentului rutier ar fi consumat 400 ml vin în intervalul orar 17,00-18,00, cu mențiunea că în ambele declarații inculpatul face mențiunea aportului alimentar. Apoi, în data de (...) (f. 45 dos.u.p.) inculpatul arată că, în fapt, în data de (...), în intervalul orar 21,00-21,30 a consumat două gratare din ceafă de porc cu cartofi prăjiți, iar după ce a mâncat, în jurul orelor 21,40 a consumat 200 ml țuică de prune după care a condus autoturismul său. Nesinceritatea declarațiilor inculpatului rezultă apoi și din concluziile raportului de expertiză medico-legală de clacul retroactiv al alcoolemiei (f. 47 dos.u.p.).Pe de altă parte, ultima variantă a declarației nu este plauzibilă atâta timp cât între ora consumului declarat (21,40) și ora producerii accidentului (22,00) inculpatul susține că s-a deplasat din loc. Var, unde domiciliază, în J., s-a oprit la o stație Lukoil, iar la întoarcerea înspre localitatea de domiciliu a mai făcut o oprire când a discutat cu victima și ocupanții autoturismului condus de către acesta, după care, continuându-și deplasarea în condițiile arătate a cauzat accidentul soldat cu decesul victimei, fiind evident că într-un interval de timp atât de scurt este imposibilă consumarea tuturor actelor arătate. Pe cale de consecință, corect s-a reținut de către instanța de fond că fapta inculpatului este cea incriminată de textul art. 178 al. 1, 2, 3 C., probându-se indubitabil că evenimentul rutier cauzat de inculpat și în urma căruia victima a decedat este consecința atât a conducerii autoturismului având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, cât și a nerespectării altor dispoziții legale: depășirea vitezei legale și depășire în loc interzis (peste cale ferată), în condițiile în care, conform propriei declarații, din față venea un alt autoturism cu luminile de drum, care l-a orbit. Cu privire la individualizarea sancțiunii penale, atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare, Curtea reține că potrivit art. 385/9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Curtea reține că potrivit art.72 din C. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Verificând modul în care s-au individualizat sancțiunile penale aplicate inculpatului, Curtea constată că s-au respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptelor comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare. În acest context, nu poate fi omis faptul că inculpatul a comis o faptă gravă de pericol și rezultat, cu urmări care nu pot fi practic reparate, iar poziția sa procesuală, prin declarațiile oscilante și vădit nesincere, a fost una care a urmărit să minimalizeze răspunderea sa penală. Referitor la reținerea circumstanțelor atenuante legale, Curtea observă că deși instanța de fond în mod justificat a reținut împrejurările care atenuează răspunderea penală a inculpatului, a omis indicarea acestora în dispozitivul și minuta sentinței, recursul parchetului sub acest aspect fiind fundamentat. Pe de altă parte, Curtea reține că raționamentul instanței de fond pentru care a reținut circumstanțele atenuante este corect. Astfel, recunoașterea anumitor situatii ca circumstanțe atenuante judiciare nu este, însă, posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei. Astfel, „conduita bună";, în sensul art. 74 alin. 1lit. a C., presupune, între altele, absența antecedentelor penale, bunul renume în rândul comunității de care se bucură inculpatul și referințele pozitive; „stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită";, în sensul art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., care se regăsește în prezenta cauză fiind probat că inculpatul a despăgubit aparținătorii victimei și a achitat sumele solicitate de prestatorii de servicii medicale; „atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultă din prezența sa în fața autorităților și recunoașterea, în esență, a infracțiunii. Cu privire la modalitatea de individualizare a executării pedepsei Curtea constată că deși inculpatul nu posedă antecedente penale, a manifestat regret și prin demersurile sale a încercat să diminueze urmările infracțiunii și suferințele victimelor, nu poate fi ignorat faptul că evenimentul rutier a fost consecința culpei sale exclusive constand in încălcarea flagranta a normelor elementare care reglementează siguranța traficului rutier, urmarea fiind producerea unor consecințe dramatice. De aceea, chiar dacă prin cuantum pedeapsa aplicată este justă și proporțională, în măsură să asigure funcțiile de constrângere și de reeducare, scopul preventiv al sancțiunii și că va contribui la conștientizarea consecințelor faptei, în vederea unei reinserții sociale reale a inculpatului, Curtea consideră că numai prin executare în detenție a pedepsei se asigură atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, respectiv prevenția specială și generală înscrise în art. 52 C. Pentru toate aceste motive în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d C. se va admite recursul declarat de P. de pe L. Judecătoria Jibou, iar sentința atacată se va casa numai cu privire la omisiunea reținerii circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 C.. Rejudecând in aceste limite, se va retine in favoarea inculpatului P. C., circumstanțele atenuante prev. de art. 74 C. si se va menține pedeapsa de 2 ani închisoare cu executare in regim de detenție, cu aplicarea art. 71, 64 lit.a Teza a-II-a,b C.. Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței recurate. Pentru motivle expuse, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C. se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. C. împotriva aceleiași sentințe penale. În baza art. 189 C. se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu, ce se va avansa din fondul M.ui Justiției. În temeiul art. 192 al.2 C. se va obliga inculpatul să plătească 250 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei reprezintă onorariu parțial pentru avocatul din oficiu, iar potrivit art. 192 al.3 C. restul cheltuielilor judiciare vor rămâne în sarcina statului. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : 1. Admite recursul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA JIBOU împotriva sentinței penale nr. 123 din 3 decembrie 2010 a Judecătoriei J., pe care o casează numai cu privire la omisiunea reținerii circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 C.. Rejudecând in aceste limite, retine in favoarea inculpatului P. C., fiul lui G. si L., născut la 1 aprilie 1980 in Dej, jud. C., domiciliat in localitatea Var, nr. 171, jud. S., circumstanțele atenuante prev. de art. 74 C. si menține pedeapsa de 2 ani închisoare cu executare in regim de detenție, cu aplicarea art. 71, 64 lit.a Teza a-II-a,b C.. Menține restul dispozițiilor sentinței recurate. 2. Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. C. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu, ce se va avansa din fondul M.ui Justiției. Obligă inculpatul să plătească 250 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei reprezintă onorariu parțial pentru avocatul din oficiu, iar restul cheltuielilor rămân în sarcina statului. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 5 aprilie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, L. H. I. M. V. V. A. GREFIER, LEUNȚA S. Dact.L.H./Dact.S.M 4 ex./(...) Jud.fond. G. M.
| ← Decizia penală nr. 248/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 32/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
