Decizia penală nr. 572/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.572/R/2011
Ședința publică din 13 aprilie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. M., judecător
JUDECĂTORI : ANA C.
M. R.
GREFIER : M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul Ț. Ș. împotriva deciziei penale nr.14/A din 14 februarie 2011 a T.ui B. N., pronunțată în dosarul nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune prev.de art.26 C. rap. la art.215 al.1 și 2 C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul Ț. Ș. asistat de apărător desemnat din oficiu av.Giurgiu A. din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar, lipsă fiind partea civilă C. J. de P. B. N.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul Ț. Ș. arată că își însușește recursul formulat de către apărătorul său, este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu, își menține declarația dată la prima instanță, care corespunde adevărului și nu are de făcut alte precizări. Inculpatul depune la dosar acte medicale, care solicită a fi avute în vedere la soluționarea recursului.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului Ț. Ș., solicită admiterea recursului declarat deinculpat, casarea deciziei atacate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.pr.pen.
În susținerea recursului arată că inculpatul nu se face vinovat de complicitate la infracțiunea de înșelăciune. Din întregul material probator administrat în cauză, nu rezultă actele prin care acesta l-a ajutat pe coinculpatul I. G., declarația acestuia fiind singura probă încriminatorie. Acesta cunoscând starea de sănătate a inculpatului, a profitat de naivitatea acestuia, apreciind că , în acest fel, va scăpa de răspunderea penală. Nu există la dosar acte, din care să rezulte că inculpatul ar fi primit sume de bani sau că ar procurat adeverințe false.
Pentru aceste motive, apreciază recursul întemeiat și solicită admiterea acestuia, cu plata onorariului avocațial avansat din FMJ.
Reprezentantul M.ui P. solicită respingerea recursului ca nefondat șimenținerea deciziei atacate ca fiind temeinică și legală.
În susținerea poziției procesuale arată că ambele hotărâri sunt temeinice și legale. Apreciază că s-a probat în dosar pe deplin, comiterea infracțiunii de complicitate la înșelăciune de către inculpatul recurent. Mai mult, toată probațiunea, inclusiv cea testimonială, confirmă elemente legate de participarea cu vinovăție a inculpatului, la inducerea în eroare.
Soluțiile pronunțate în cauză sunt corecte și sub aspectul individualizării pedepsei, instanța reținând discernământul diminuat al inculpatului, aplicând acestuia circumstanțe atenuante.
În consecință, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Inculpatul Ț. Ș. având ultimul cuvânt, susține că este nevinovat.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 119/2008 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul penal nr. (...), în baza art.291 teza I Cod penal, cu aplicarea art.74 și art.76 alin.1 lit. „e"; Cod penal a fost condamnat inculpatul I. G. ( fiul lui E. și L., născut la data de 29 martie 1947 în comuna C., județul B.-N., CNP. 1., cetățean român, fără antecedente penale, domiciliat în comuna C., nr.468, județul B.-N.), la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare.
În baza art.215 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a și art.76 lit. c Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6
(șase) luni închisoare.
S-a constatat că infracțiunile se află în concurs real prevăzut de art. 33 lit. a Cod penal, iar în baza art.34 alin.1 lit. b Cod penal s-a dispus contopirea pedepselor în urma căreia, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 (șase) luni închisoare.
În baza art.81 și 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe timp de 2 ani și 6 luni și s-a făcut aplicarea art.71 alin.5 Cod penal. S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art.83 Cod penal.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile C. J. de P. B.-N., suma de 6.363 lei cu titlu despăgubiri civile.
În temeiul art.348 Cod procedură penală s-a dispus desființarea totală a adeverințelor false eliberate pe numele inculpatului I. G. existente la filele 188-189 din dosarul de urmărire penală nr.151/P/2007 al P. de pe lângă T. B.-N.
În baza art.215 alin.1 și 2 Cod penal, coroborate cu art.26 și art.27
Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1 lit. „a"; Cod penal și art.76 alin.1 lit.
„c"; Cod penal, a fost condamnat inculpatul Ț. Ș. ( fiul lui I. și I., născut la data de 1 aprilie 1953, în I., județul Maramureș, CNP 1., pensionar, fără antecedente penale, domiciliat în localitatea I. nr.803, județul Maramureș) la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare.
În temeiul art.81 și art.82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe timp de 2 ani și 8 luni și s-a făcut aplicarea art.71 alin.5 Cod penal. S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art.83 Cod penal.
În baza art.118 alin.1 lit. „b"; și „d"; Cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpatul Ț. Ș., a sumei de 1600 lei. Au fost obligați inculpații să plătească statului câte 1050 lei fiecare, cu titlu cheltuieli judiciare.
Onorariul pentru avocat desemnat din oficiu, în cuantum de 200 lei s-a dispus a fi plătit din fondul M.ui de J.
Pentru a pronunța această sentință penală, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Prin anul 2002, inculpatul I. G. s-a întâlnit întâmplător, în localitatea C. din județul B.-N. cu inculpatul Ț. Ș., care l-a întrebat în legătură cu pensia, cu vechimea în muncă și dacă a întâmpinat greutăți în legătură cu anii de vechime în muncă. Inculpatul i-a explicat că a lucrat mulți ani pe la mai multe unități, nu este pensionar, întrucât nu are suficientă vechime în muncă și că, ar mai avea nevoie de documente pentru mai mulți ani de vechime în muncă, pentru a beneficia de pensie.
Inculpatul Ț. Ș. i-a explicat că el poate să obțină dovezi pentru mai mulți ani de vechime în muncă de la anumite unității ce existau înainte de anul 1989, insă pentru acest lucru ar avea nevoie de o sumă de bani pentru cheltuieli de transport și alte cheltuieli pentru obținerea documentelor. Inculpatul I. G. a fost de acord cu cele propuse de inculpatul Ț. Ș., astfel că i-a înmânat acestuia suma de 1600 lei pentru cheltuieli de deplasare la anumite unității și alte cheltuieli pentru obținerea documentelor cu vechimea in muncă.
După cca 2 săptămâni, inculpatul Ț. Ș. i-a adus documente ce atestau că în perioada 1978-1984 a fost angajat la E. și T. L. A. I., că în perioada 1965-1967 a fost angajat la O. S. C. din Județul Suceava.
Inculpatul I. G., văzând că documentele aduse de inculpatul Ț. Ș. poartă și ștampile și semnături în original, și-a dat seama că poate folosi aceste documente în mod nelegal la C. J. de P. B.-N., pentru a beneficia de o pensie pentru limită de vârstă.
Astfel, inculpatul I. G., deși știa că aceste documente nu corespund adevărului, și anume că nu s-a prestat muncă la unitățile trecute în documente, totuși a înaintat documentele aduse de inculpatul Ț. Ș. la C. J. de P. B.-N. În baza documentelor prezentate, C. J. de P. i-a întocmit inculpatului I. G. dosar de pensionare și, începând cu 16 august 2004, inculpatul a beneficiat de pensie pentru limită de vârstă, încasând până în prezent, în mod nelegal, suma de 9163 lei.
Față de cele reținute mai sus, instanța de fond a considerat că faptele comise de inculpatul I. G. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de de uz de fals, prev. de art.291 Cod penal și înșelăciune prev. de art.215 alin.1 și 2 Cod penal, ambele în concurs real prev. de art.33 lit. „a"; Cod penal.
Instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului Ț. Ș. de a procura inculpatului I. G., acte pentru vechime în muncă, necorespunzătoare adevărului, în scopul ca inculpatul I. G. să beneficieze în mod nelegal de pensie pentru limită de vârstă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1 si 2
Cod penal, coroborat cu art.26 Cod penal.
Având în vedere că inculpații nu au antecedente penale, în faza de urmărire penală recunoscând faptele lor (inculpatul I. G. fiind prezent în instanță, recunoscând și în această fază comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată), instanța de fond le-a acordat circumstanțele atenuante personale prevăzute de art.74 lit.a Cod penal.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal, inculpatul
Ț. Ș., solicitând în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală admiterea acestuia, rejudecarea cauzei, și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună în principal achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. e Cod procedură penală și aplicarea art. 48 Cod penal, iar în subsidiar achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
În motivare a arătat că s-a reținut în sarcina sa, că împreună cu inculpatul I. G. a eliberat adeverințe false pentru diverse persoane, în scopul obținerii de către acestea a unei pensii nemeritate. În legătură cu această acuzație arată faptul că nu a eliberat niciodată și nu a procurat adeverințe necesare în vederea pensionării.
A mai arătat că este adevărat faptul că l-a cunoscut pe inculpatul I. G. în diferite ocazii la târgurile de animale care se țineau în localitățile D. și B.-V. din jud. Maramureș. Pe de altă parte, a arătat că nu a cunoscut alte persoane care să procure acte apte pentru a produce efecte în sensul constituirii vechimii în muncă necesară stabilirii drepturilor de pensie.
A mai învederat faptul că este bolnav psihic mai bine de 20 de ani, ca urmare a unui traumatism cranio-cerebral acut cu sechele și că de mai multe ori, a fost internat pe durate nedeterminate la Secția de P. a S. M. S. M.
Din studierea dosarului rezultă că vinovați de aceste infracțiuni se fac numiții I. G., V. I. D. A., M. G. și M. V., deoarece din declarațiile martorilor N. N., V. D., C. F., rezultă că aceștia se ocupau cu recrutarea persoanelor pentru a le procura vechimea în muncă necesară în vederea pensionării.
A solicitat să se observe că numai inculpatul I. G. declară împotriva sa pentru a-și ascunde propriile fapte penale și pentru a escamota adevărul. Nici o persoană fizică nu are declarație dată în prezentul dosar care să-l incrimineze prin faptul că i-a dat carnet de muncă și i-a procurat vechime în muncă, iar în schimbul acestor facilități să obțină foloase bănești sau materiale injuste.
În legătură cu cercetarea judecătorească făcută de prima instanță, a arătat faptul că aceasta a fost făcută superficial, deoarece la baza condamnării sale stau declarațiile inculpatului I. G. luate în faza de urmărire penală, iar celelalte persoane din faza de urmărire penală nu au mai fost audiate.
De asemenea, a solicitat a se observa că în apărarea sa, avocatul numit din oficiu nu a solicitat nici o probă și a achiesat la concluziile procurorului, făcându-i apărarea cu rea credință.
Prin decizia penală nr. 14/A/2011 din data de 14 februarie 2011 a T.
B.-N., în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, s-a respins canefondat apelul formulat de inculpatul apelantul Ț. Ș. împotriva sentinței penale nr. 119/2008 a Judecătoriei N., pronunțată în dosarul penal nr. (...) și a fost obligat apelantul să plătească statului suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
T. a constatat că motivele de apel formulate de apelantul Ț. S. sunt neîntemeiate, întrucât acesta se face vinovat de comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa, conținutul înscrisurilor aflate la dosarul cauzei și depozițiile de martori, relevând faptul că inculpatul a realizat activitatea frauduloasă, pentru care a fost trimis în judecată și condamnat.
T. a arătat că, deși prin rechizitoriul nr.115/P/2007 al P. de pe lângă
T. B.-N. se face vorbire, legat de activitatea ilicită a inculpatului, de mai multe acte materiale de înșelăciune - forma complicității, raportat la persoana numiților D. A., N. D., M. G. - care figurau ca martori în actul de sesizare pentru dovedirea actelor ilicite respective (inculpatul Ț. Ș. primind sume de bani de la aceste persoane pentru eliberarea unor adeverințe false, în baza cărora s-au efectuat înscrieri nereale în carnetele de muncă, potrivit cărora rezulta o vechime în muncă mai mare, adeverințele respective fiind prezentate Casei Județene de P. B.-N.), încadrarea juridică a faptei nu cuprinde și dispozițiile art.41 alin.2 Cod penal și nici prima instanță nu aprocedat la schimbarea acesteia în sensul cuprinderii dispozițiilor penale arătate, reținând doar cele prevăzute de art.26 Cod penal, art.27 Cod penal rap.la art. 215 alin.1 și 2 Cod penal.
Întrucât hotărârea judecătorească pronunțată de prima instanță a fost atacată doar de inculpatul Ț. S., tribunalul a apreciat că situația juridică a acestuia, raportat la dispozițiile art.372 Cod procedură penală, nu putea fi agravată în sensul celor arătate, în propria cale de atac.
Totodată, tribunalul a apreciat că susținerile inculpatului formulate în apel sunt neîntemeiate, întrucât declarațiile coinculpatului I. G., precum și declarațiile martorilor D. A. (f.356 din dosarul Judecătoriei N.), Marton G.-coroborată cu declarațiile inculpatului I. G., (f.357 din dosarul
Judecătoriei N.) și V. I. (f.355 din dosarul Judecătoriei N.) dovedesc implicarea infracțională a apelantului în comiterea infracțiunii de înșelăciune - în forma complicității.
Astfel, martorul V. I. descrie împrejurările în care a fost contactat de inculpat, despre care afirmă că este originar din județul Maramureș și care s-a oferit să-i obțină document, care să ateste în mod fals că are o vechime în muncă în baza căreia să obțină o pensie în cuantum mai mare, activitate pentru care i-a cerut martorului suma de 500.000 lei vechi, fiind adoptată aceeași manieră ilicită și în cazul martorilor D. A. și M. G..
Pe de altă parte, a mai precizat tribunalul, raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de I. de M. L. C.-N. a concluzionat faptul că inculpatul a avut discernământul diminuat în raport cu faptele comise, astfel că nu se poate susține că se impune achitarea sa raportat la art.10 lit.e Cod procedură penală, privind existența vreunei cauze care înlătură caracterul penal al faptei.
În ceea ce privește susținerea inculpatului că i-a fost aplicată o pedeapsă mai mare decât cea la care a fost condamnat autorul, tribunalul a apreciat că, raportat la motivele pentru care a fost condamnat inculpatul Ț. Ș. și la contribuția sa în realizarea activității infracționale, prima instanță a aplicat o pedeapsă individualizată în limitele dispozițiilor legale, cu reținerea circumstanței atenuante prev.de art.74 lit. a Cod penal, apreciindu-se că coborârea pedepsei sub cuantumul de 8 luni închisoare aplicat, ar fi nejustificat raportat la conținutul infracțiunii comise, la natura acesteia și la prejudiciul cauzat.
Date fiind dispozițiile art.372 Cod procedură penală, situația apelantului nu putea fi îngreunată în propria cale de atac și nici situația coinculpatului, privită prin prisma efectului extensiv al instituției apelului, reglementat de dispozițiile art. 373 Cod procedură penală.
Împotriva deciziei pronunțate de Tribunalul Bistrița Năsăud, în termen legal, a formulat recurs inculpatul Ț. Ș., fără a arăta în scris motivele, dar în a cărui susținere orală, personal și prin apărător, s-a solicitat casarea deciziei atacate și rejudecând, să se dispună achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.pr.pen. pentru comiterea infracțiunii de complicitate la înșelăciune.
În susținerea recursului, inculpatul a arătat că nu se face vinovat de comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată și condamnat. În plus, apărătorul său a arătat că, nu sunt precizate în concret, în actul de sesizare al instanței, actele prin care inculpatul recurent l-a ajutat pe coinculpatul I. G. la inducerea în eroare a funcționarilor de la C. J. de P., declarația coinculpatului fiind singura probă încriminatorie. Nu există la dosar acte, din care să rezulte că inculpatul ar fi primit sume de bani pentru procurarea actelor false sau că ar fi procurat astfel de acte.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 C.pr.pen., Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, s-a reținut o stare de fapt corespunzătoare realității, constând în aceea că, în cursul anului 2004 inculpatul Ț. Ș., cu intenție, l-a ajutat pe coinculpatul I. G. să inducă în eroare funcționarii Casei Județene de P. B. - N., procurându-i documente false ( două adeverințe și un carnet de muncă) care, atestau în mod nereal că I. G. a fost angajat la două unități (O.S. Cîrlibaba, jud. Suceava și S.C. E. și T. L. A. I.) documente în baza cărora, acesta din urmă a obținut, pe nedrept, pensie pentru limită de vârstă în sumă totală de 9163 lei.
Starea de fapt a fost probată cu:
- declarațiile coinculpatului I. G. ( filele 180-181 dos.u.p., 331 dos. fond), care în mod constant a arătat că inculpatul Ț. i-a făcut rost de cele două adeverințe, care atestau că în anumite perioade ar fi lucrat la două unități și că, de asemenea, a intermediat obținerea de astfel de adeverințe și pentru numiții M. G. și N. D., iar numitului D. A. i l-a prezentat pe Ț. în același scop;
- declarațiile martorilor: M. G. ( filele 88 dos. u.p., 357 dos. fond) care confirmă susținerile inculpatului I. G., în sensul că acesta i-a făcut rost de adeverințe, deși nu știa de la cine; N. D. ( filele 79 dos. u.p.), care confirmă aceleași aspecte, fără a ști însă de la cine procura I. G. adeverințele, acesta spunându-i doar că prin intermediul unei persoane; D. A. ( filele 41dos. u.p., 356 dos. fond), care arată într-adevăr, că inculpatul I. G. l-a prezentat inculpatului Ț., acesta fiind cel care i-a procurat două adeverințe atestând anumite perioade lucrate de acesta la două unități.
Pe de altă parte, se constată că instanța de apel a făcut demersuri pentru clarificarea situației medicale a inculpatului, respectiv a discernământului acestuia, față de actele medicale depuse la dosar de apărare și care atestă că inculpatul are probleme medicale de natură psihică. Potrivit raportului de nouă expertiză medico-legală psihiatrică nr.768/VI/d/7/(...) întocmit de IML C., avizat de C. de avizare și control a actelor medico-legale din cadrul IML C. - inculpatul a avut discernământul diminuat în raport cu faptele comise, fiind așadar întemeiată aprecierea instanței că în cauză, nu sunt incidente dispoz. art.10 lit.e C.pr.pen. rap. la art.48 C. pen., privind existența vreunei cauze care înlătură caracterul penal al faptei.
Corect fiind deci reținută vinovăția inculpatului în comiterea faptei, încadrată juridic corect în dispoz. art.215 alin.1,2 C. - complicitate la înșelăciune - se constată că s-au valorificat eficient criteriile de individualizare a pedepsei prev. de art.72 C., reținându-se și circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului - conduita bună a acestuia anterior săvârșirii faptei - aplicându-se o pedeapsă coborâtă sub minimul special prevăzut de lege, aptă să realizeze scopul prev. de art.52 C., iar ca modalitate de executare - suspendarea condiționată, fiind îndeplinite în cauză condițiile prev. de art.81 C.
Față de toate aceste considerente, se constată legală și temeinică hotărârea atacată, iar recursul în cauză fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen.
În baza art.189 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului de A. C. suma de 200 lei, onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
În baza art.192 alin.2 C.pr.pen. va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care
200 lei, reprezentând onorar avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul Ț. Ș., domiciliat în comuna I. nr. 803, jud. Maramureș împotriva deciziei penale nr. 14/A din 14 februarie 2011 a T.ui B. - N.
Stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de 200 lei, onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 13 aprilie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
L. M. ANA C. M. R.
Red.A.C./Dact.H.C.
3 ex./(...)
Jud.apel:Berbecariu D./Găurean A.
Jud.fond:V. G.
GREFIER M. B.
| ← Decizia penală nr. 32/2011, Curtea de Apel Cluj | Încheierea penală nr. 1256/2010, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
