Decizia penală nr. 333/2011, Curtea de Apel Cluj

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)/a4

DECIZIA PENALĂ NR.333/2011

Ședința publică din 10 martie 2011

Instanța constituită din :

PREȘEDINTE : V. G. judecător

JUDECĂTORI : M. B.

V. C. - președinte șef secție

G. : M. B.

Ministerul Public - P. de pe lângă I. - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. reprezentată prin P. D. D.

S-a luat spre examinare recursul declarat de P. de pe lângă I. - D. de I. a I. de C. O. și T. - B. T. M., împotriva încheierii penale din 4 martie 2011 a T.ui M., pronunțată în dosarul nr.(...), privind pe inculpații B. C. C., R. G. și G. S. I., având ca obiect cerere de liberare sub control judiciar.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul B. I. C., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu av.Pușcă A. E., din cadrul Baroului C. cu delegație la dosar și apărător ales av.Câmpan C. din cadrul Baroului I. și av.Ciceu Z. din cadrul Baroului M. cu delegație la dosar, inculpatul R. G., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu av.C. Manuela, din cadrul Baroului C. cu delegație la dosar și apărător ales av.Striblea M. S. din cadrul Baroului I., cu delegație la dosar și inculpatul G. S., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu av.Pușcă A. E., din cadrul Baroului C. cu delegație la dosar și apărător ales av. Striblea M. S. din cadrul Baroului I..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea cauzei.

Reprezentantul M.ui P. solicită admiterea recursului, casarea încheieri atacate și rejudecând cauza să se respingă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpați.

În motivarea recursului arată că potrivit disp.art.160/2 al.2 C.pr.pen., liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care se presupune că inculpatul a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani

și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Apreciază că acest pericol este prezent având în vedere faptele pentru care sunt cercetați, respectiv inculpatul R. G. pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat prev.de art.7 al.1 și 3 din Legea nr.39/2003 raportat la art.2 al.1 lit.a și b pct.12 din Legea nr.39/2003, spălare de bani prevăzută de art.23 al.1 lit.a din Legea nr.656/2002, trafic de persoane prev.de art.12 al.1 din Legea nr.678/2001, cu aplic.art.41 al.2 C.pen. și G. S. I. pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.39/2003 rap.la art.2 al.1 lit.a și b pct.4 din Legea nr.39/2003, șantaj prev.de art.194 al.1 C.pen., complicitate la înșelăciune prev.de art.26 C.pen., rap.la art.215 al.1,2,3 C.pen.

Cu privire la aceste infracțiuni există indicii suficiente că inculpații ar fi săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor.

Solicită a se avea în vedere și situația concretă și anume că nu s-a citit actul de sesizare și există riscul ca inculpații să influențeze declarațiile martorilor. Mai mult, susține că inculpații fac parte dintr-o grupare iar simpla lor prezență într-o anumită zonă conduce la sentimentul de panică.

Consideră că în speță sunt aplicabile prev.art.160/2 al.2 C.pr.pen., motiv pentru care nu poate fi acordat beneficiul cererii de liberare sub control judiciar.

În consecință, raportat la persoana inculpaților și complexitatea faptelor, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Apărătorul inculpaților G. S. și R. G. solicită respingerea recursului parchetului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.

În susținerea poziției procesuale arată că din nici o probă de la dosar nu rezultă că inculpații ar putea influența părțile vătămate sau ar încerca zădărnicirea aflării adevărului. Inculpații sunt arestați de 1 an și 2 luni iar timp de 8 luni de zile nu s-a efectuat nici un act în dosar.

Instanța de fond, în mod corect a apreciat că scopul măsurii arestării preventive se poate înlocui cu o altă măsură neprivativă de libertate.

Raportat la circumstanțele personale ale inculpaților arată că inc. G. are un copil minor, nu are antecedente penale, era antrenor de box și urma să se căsătorească. Inculpatul R. G. are trei copii minori, era antrenor de lupte la CSM și campion mondial la lupte.

În ce-l privește pe inculpatul R. G. susține că nu există nici o acuzație concretă. S-a prezentat personal la organele de urmărire penală, declarațiile celor 4 martori audiați nu-l încriminează pe inculpat iar la cele 10 termene de judecată fixate până în acest moment, nu s-a prezentat nici un martor ci doar o singură parte vătămată.

Inculpatul G. S., de asemenea s-a prezentat singur la procuror, cu toate că reținerile au început cu o zi înainte, a fost lăsat să plece acasă iar a doua zi, la refuzul propunerilor procurorului a fost și el arestat.

Apărătorul inculpatului B. I. C. solicită respingerea recursului formulat de

DIICOT B. T. M. și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.

Susține că inculpatul a fost arestat fără a exista probe, sens în care depune la dosar două înscrisuri, respectiv interceptările telefonice. Apreciază că temeiurile arestării s-au schimbat iar pericolul pentru ordinea publică s-a estompat. Depune de asemenea la dosar un certificat medico-legal din care rezultă că în urma incidentului din data de 20/(...), inculpatul a necesitat 70 de zile de îngrijiri medicale.

Cu privire la infracțiunea de șantaj susține că nu există vreo declarație în acest sens.

Referitor la infracțiunea de complicitate la înșelăciune arată că actele false au fost semnate de către contabili și administrate nicidecum de inculpat.

Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului formulat de

DIICOT și menținerea hotărârii atacate.

Pentru același inculpat, av.Ciceu Z. solicită respingerea recursului a nefondat.

Raportat la susținerile parchetului că inculpatul ar influența cele două părți vătămate, respectiv T. F. și G. A. G., arată că aceste date nu pot fi simple afirmații.

Consideră că judecătorul fondului în mod corect a apreciat că scopul măsurii preventive poate fi realizat și cu inculpatul în stare de libertate, din probele de la dosar reieșind că acesta nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Referitor la persoana inculpatului arată că acesta are un copil minor în întreținere și a avut loc de muncă.

Inculpatul B. I., având ultimul cuvânt arată că nu este un pericol public pentru societate, nu este vinovat și va respecta obligațiile impuse în sarcina sa.

Inculpatul R. G., având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului său.

Inculpatul G. Iuliu S., având ultimul cuvânt achiesează la concluziile apărătorului său și solicită judecarea în stare de libertate.

C U R T E A :

Prin încheierea penală din data de (...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), în temeiul art. 1608a alin. 2 C.proc.pen., au fost admise cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații :

- B. I. C. (fiul lui V. și V., născut la data de (...) în I., domiciliat în I., str.

Vântu nr. 1, CNP 1., arestat preventiv, aflat în prezent în Penitenciarul Gherla)

- R. G. (fost C., fiul lui C. și G., născut la data de (...) în I., domiciliat în I., str. Clopotari nr. 9, bl. 627, sc. E, et. 1, ap. 7, CNP 1., arestat preventiv, aflat în prezent în Penitenciarul Gherla)

- G. S. I. (zis G., fiul lui D. și M., născut la data de (...) în I., domiciliat în I., str. Lacului nr. 9, bl. 642, sc. C, et. 3, ap. 15, CNP 1., arestat preventiv, aflat în prezent în Penitenciarul Gherla și dispune punerea în libertate provizorie a inculpaților, dacă nu sunt arestați în altă cauză.

Conform art. 1602 alin. 3 și 31 C.proc.pen., pe timpul liberării provizorii, au fost obligați inculpații să respecte următoarele obligații: a). să nu depășească limita teritorială a județului I., cu excepția cazurilor în care sunt solicitați să se deplaseze la organele judiciare; b). să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată - Tribunalul Maramureș ori de câte ori sunt chemați; c). să se prezinte la P. municipiului I. (organ de poliție desemnat cu supravegherea), ori de câte ori sunt chemați; d). să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus liberarea provizorie; e). să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme; f). - inculpatul B. I. C. să nu se apropie de inculpații C. V., M. G., V. M., R. S. M., T. C. și de părțile vătămate T. F., G. A. G. și să nu comunice direct sau indirect cu aceștia;

- inculpatul G. S. I. să nu se apropie de inculpații T. C., C. V., de părțile vătămate F. D., G. A. G., precum și de numiții H. P., H. M. V., A. C. și să nu comunice direct sau indirect cu aceștia;

- inculpatul R. G. să nu se apropie de inculpații T. B., P. V., de părțile vătămate M. F. C., M. I. C., M. M., S. G., G. D., de victimele B. Ș., C. I., E. N., precum și de martorii I. M., M. L., V. M. și să nu comunice direct sau indirect cu aceștia; g). să nu se afle în locuințele persoanelor vătămate.

În baza art. 1602 alin. 32 C.proc.pen., li s-a atras atenția inculpaților că, în cazul încălcării cu rea credință a obligațiilor stabilite de instanță, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.

S-a reținut că la data de 2 februarie 2011 a fost depusă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul B. I. C., prin apărător.

În motivarea acestei cereri, atât în scris cât și oral, s-a arătat că inculpatul nu se află în situația prevăzută de art. 1602 alin. 2 din Codul de procedură penală, text legal care prevede cazurile în care nu se poate acorda liberarea provizorie sub control judiciar și, având în vedere aceste dispoziții legale să se constate că la dosar nu există date din care să rezulte că acest inculpat ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului sau să săvârșească noi infracțiuni. S-a arătat că partea vătămată T. F., în raport de care se reține săvârșirea de către acest inculpat a uneia dintre infracțiunile de șantaj precizate în dispozitivul actului de trimitere în judecată, nu a declarat nimic care să-l inculpe pe acesta iar singura declarație pe care se întemeiază acuzarea, în cazul acestui inculpat, este declarația coinculpatului T. C. S-a solicitat instanței a se avea în vedere declarațiile date de părțile vătămate și martori în volumul 36 din rechizitoriu, în care se descriu faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B. I. C., declarații care sunt contradictorii și care converg spre reținerea unei alte stări de fapt decât aceea reținută în rechizitoriu sau din care ar rezulta că alte persoane ar fi autorii infracțiunii (indicându-se numele inculpatului T. C. ca fiind autorul acestora).

A invocat acest inculpat în susținerea cererii sale și circumstanțele personale, respectiv că are o familie bine întemeiată, că aparținătorii săi au o situație materială foarte bună și eventual pentru a întări convingerea instanței că s- ar prezenta la proces la fiecare termen de judecată a precizat că familia sa (socrii) ar fi de acord să-i pună la dispoziție un apartament, temporar, în județul M..

La data de 4 martie 2011, au formulat cereri similare și inculpații R. G. și G. S. I., arătându-se în motivarea acestora că la dosar nu există probe din care să rezulte existența unor date privind necesitatea menținerii lor în continuare în stare de arest pentru a nu fi determinați să comită fapte similare sau să zădărnicească aflarea adevărului. S-a solicitat să se țină seama și de dispozițiile art. 136 alin. 2 din Codul de procedură penală susținându-se că buna desfășurare a procesului penal poate continua cu cei doi inculpați în stare de libertate invocându-se în sprijinul acestor afirmații și existența unor circumstanțe personale speciale ale acestora, respectiv : inculpatul G. S. este singurul întreținător al familie sale, anterior arestării avea două locuri de muncă stabile și urma să-și întemeieze o familie, viitoarea soție fiind în prezent studentă în anul IV la F. de D. inculpatul R. G. are doi copii minori, nu are antecedente penale, a colaborat cu organele de urmărire penală respectiv s-a prezentat de bună voie la procuror când a auzit că este cercetat și anterior arestării a avut o stare materială și socială foarte bună, respectiv își desfășura activitatea ca antrenor în cadrul Clubului Sportiv CSM Unirea.

Instanța, în raport de dispozițiile art. 1608 din Codul de procedură penală a constatat admisibilitatea în principiu a tuturor cererilor de liberare provizorie, și a procedat la audierea celor trei inculpați, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.

S-a reținut de către instanța de fond că prin rechizitoriul nr. 1. din (...), Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. - S. T. I., a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G. S. I., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin.

1 și 3 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 alin. 1 lit. a și b pct. 4 din Legea nr.

39/2003, șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal (parte vătămată F. D.), șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal (parte vătămată G. A. G.), complicitate la înșelăciune (credite bancare frauduloase) prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal; R. G., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 alin. 1 lit. a și b pct. 12 din Legea nr. 39/2003, spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002, trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal; B. I. C. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 alin. 1 lit. a și b pct. 4 din Legea nr. 39/2003, șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal (parte vătămată T. F.), șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal (parte vătămată G. A. G.), complicitate la înșelăciune (credite bancare frauduloase) prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

La această instanță s-a format dosarul nr. (...), cauza fiind în prezent în faza de judecată.

Inculpatul B. I. C. a fost arestat prin încheierea penală nr. 4/(...) pronunțată de Tribunalul Iași, măsura preventivă fiind menținută în cursul urmăririi penale, precum și în cursul judecății, ultima verificare a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive fiind făcută în data de 12 ianuarie 2011.

Inculpații R. G. și G. S. I. au fost arestați preventiv prin încheierea penală nr.

11/ (...) pronunțată de Tribunalul Iași, măsura care a fost prelungită în cursul urmăririi penale, și menținută de această instanță până în prezent, ultima verificare a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive fiind făcută în data de (...).

În ceea ce-i privește pe toți inculpații, s-a reținut ca temei al arestării preventive dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. f C.proc.pen.

În conformitate cu dispozițiile art. 5 C.proc.pen. și art. 1601 C.proc.pen., prin care se dă eficiență principiului garantării libertății persoanei, în tot cursulprocesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune.

Sub aspectul condițiilor prevăzute de art. 1602 alin. 1 și 2 C.proc.pen., tribunalul a reținut că inculpații au fost trimiși în judecată pentru infracțiuni sancționate de lege cu pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, iar în cauză nu există date din care să rezulte necesitatea de a-i împiedica pe inculpați să săvârșească alte infracțiuni și nici că aceștia ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.

A.rea acestor condiții se impune a fi făcută în strânsă legătură cu scopul măsurilor preventive, așa cum rezultă din dispozițiile art. 136 alin. 1 din Codul de procedură penală, conform cărora pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, se poate lua față de acesta una dintre măsurile preventive. Scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.

Pe de altă parte, liberarea provizorie este o măsură ce garantează punerea în libertate a persoanei arestate preventiv prin impunerea unor obligații, în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, administrării probelor, ori împiedicării sustragerii inculpatului de la procedurile judiciare și care se poate dispune în cazurile în care privarea de libertate nu mai este necesară pentru a fi atinse scopurile măsurii arestării preventive.

Arestarea preventivă a inculpaților s-a dispus în cauză reținându-se că sunt indicii temeinice că au comis faptele penale pentru care sunt cercetați și în considerarea dispozițiilor art. 148 lit. f C.proc.pen., respectiv lăsarea lor în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol apreciat ca fiind dat de gravitatea faptelor și rezonanța lor negativă în rândul ordinii publice.

Acordarea liberării condiționate sub control judiciar nu este un drept absolut

și nici formal al inculpatului, fapt ce rezultă din dispozițiile art. 1601 alin. 1

C.proc.pen., care precizează că aceasta poate fi acordată de către instanță, ceea ce implică dreptul de apreciere al instanței asupra cererii în raport cu probele administrate în cauză; în același sens, dispozițiile art. 1608a C.proc.pen., fac distincție între condițiile formale prevăzute de lege referitoare la cererea de liberare provizorie sub control judiciar, iar, pe de altă parte, temeinicia acesteia. Intenția legiuitorului de a realiza o astfel de distincție rezultă și din dispozițiile art. 1608

C.proc.pen., care reglementează examinarea și admiterea în principiu a unei astfel de cereri. A. în cazul cererii de liberare provizorie sub control judiciar are în vedere îndeplinirea condițiilor formale prevăzute de dispozițiile art. 1602 alin. 1 și 2

C.proc.pen., ceea ce înseamnă că temeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar se referă la alte aspecte, rezultate din probatoriul administrat în cauză, precum și din verificarea îndeplinirii condiției prevăzută de art. 136 alin. 2

C.proc.pen.

Este adevărat că în cauză cercetarea judecătorească nu a început, din motive neimputabile inculpaților sau a instanței, dar o mare pondere în aprecierea temeiniciei unei asemenea cereri trebuie să o aibă de datele care țin de circumstanțierea persoanelor inculpaților. În același sens, s-a pronunțat și C., care a statuat că la menținerea unei persoane în detenție instanțele de judecată nu trebuie să se raporteze numai la gravitatea faptelor ci și la alte circumstanțe, în special cu privire la antecedența penală, moralitate, domiciliu, profesie, resursele materiale, legăturile cu familia.

În consecință, instanța a avut în vedere aspectele legate de circumstanțele personale ale fiecărui inculpat, așa cum au fost ele menționate în susținerea cererilor formulate, respectiv situația familială a acestora, lipsa antecedentelor penale, situația materială relativ bună avută înainte de arestare, împrejurarea că au avut un loc de muncă stabil, conduita adoptată de aceștia ulterior săvârșirii presupuselor fapte de care au fost acuzați.

Independent de subzistența temeiurilor care au determinat arestarea preventiva a celor trei inculpați și care au determinat o reacție promptă a organelorjudiciare la acel moment prin dispunerea măsurii, tribunalul a apreciat pe baza tuturor considerentelor expuse mai sus, că la acest moment procesual privarea de libertate a inculpaților B. I. C., R. G. și G. S. I. nu se mai justifică și că punerea în libertate a acestora sub control judiciar nu impietează buna desfășurare a procesului penal în continuare, cu atât mai mult cu cât perioada de detenție a acestora, de 1 an și 2 luni, poate fi circumscrisă deja unui termen rezonabil, iar durata procedurilor judiciare nu poate justifica prin ea însăși menținerea stării de arest.

În plus, prin instituirea controlului judiciar asupra inculpaților, respectiv prin impunerea de obligații stricte, inclusiv de a nu lua legătura cu coinculpați, părțile sau martori din cauză, se asigură garanții pentru buna desfășurare a procesului penal.

Pentru aceste considerente, instanța a admis cererile formulate de inculpații B. I. C., R. G. și G. S. I. și a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a acestora, cu respectarea obligațiilor menționate în dispozitivului încheierii.

Li s-a atras atenția inculpaților că, în cazul încălcării cu rea credință a obligațiilor stabilite de instanță, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs P. de pe lângă I. - D. de I. a I. de C. O. și T. - B. T. M., solicitând admiterea recursului, casarea încheieri atacate, cu consecința respingerii cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpați.

În motivarea recursului, s-a arătat că liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care se presupune că inculpatul a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

S-a apreciat că acest pericol este prezent având în vedere faptele pentru care sunt cercetați, respectiv inculpatul R. G. pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat, spălare de bani, trafic de persoane și G. S. I. pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat, șantaj, complicitate la înșelăciune.

Cu privire la aceste infracțiuni, s-a arătat că există indicii suficiente că inculpații ar fi săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor.

S-a mai solicitat a se avea în vedere și situația concretă, și anume, că nu s-a citit actul de sesizare și există riscul ca inculpații să influențeze declarațiile martorilor. Mai mult, inculpații fac parte dintr-o grupare, iar simpla lor prezență într-o anumită zonă conduce la sentimentul de panică.

Recursul declarat în cauză este nefondat pentru următoarele considerente:

În actul de trimitere în judecată, s-au reținut ca stare de fapt, în esență următoarele aspecte:

Inculpatul B. C. este acuzat că ar fi inițiat și constituit un grup infracțional organizat în scopul comiterii unor infracțiuni grave, context în care se susține că în perioada 2005-2008 ar fi investit mari sume de bani în achiziționarea sau construirea unor imobile, investind astfel sumele de bani dobândite ilicit de la rețeaua dezvoltată și coordonată în spațiul Uniunii E.ne, că ar fi determinat două persoane să pătrundă fără drept în domiciliul alteia, că ar fi instigat la infracțiunea de acces fără drept la un sistem informatic, că ar fi instigat o persoană la săvârșirea infracțiunii de interceptare fără drept a unei transmisii de date informatice care nu este publică și care este destinată unui sistem informatic, că ar fi determinat o persoană să procedeze la transferul neautorizat din sistemul informatic aparținând soției sale, de date informatice prin copiere pe un suport optic de stocare specific, că ar fi exercitat presiuni din postura de lider al grupării asupra unei părți vătămate pentru a plăti în continuare sumele de bani solicitate ca taxă de protecție de către alți membrii ai grupării și că în februarie 2007 împreună cu alți doi coinculpați s-ar fi deplasat la sediul firmei unei părți vătămate unde ar fi exercitat presiuni pentru ca aceasta să plătească sumele de bani solicitate de un alt membru al grupării.

Prin actul de trimitere în judecată s-a reținut în sarcina inculpatului R. G. inițierea și constituirea unui grup structurat în care a avut și calitatea de lider și care ar fi acționat în mod coordonat în scopul comiterii unor infracțiuni grave și că în perioada 2005-2008 ar fi investit mari sume de bani dobândite ilicit, în achiziționarea sau construirea unor imobile, sume primite de la rețeaua organizată și dezvoltată în spațiul Uniunii E.ne.

Prin rechizitoriu inculpatul G. S. I. a fost trimis în judecată reținându-se că ar fi constituit un grup structurat ce a acționat în mod coordonat și ierarhizat în scopul comiterii unor infracțiuni grave, că în luna octombrie 2008 și în cursul anului 2009, împreună cu alți coinculpați, ar fi exercitat presiuni asupra a două părți vătămate pentru a plăti o sumă de bani ca și taxă de protecție mascată, și că în perioada ianuarie 2008 - aprilie 2008 a sprijinit în diferite modalități obținerea prin mijloace frauduloase a unui număr de 22 credite bancare.

În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1602 alin. 1 și 2

C.proc.pen., tribunalul a reținut că inculpații au fost trimiși în judecată pentru infracțiuni sancționate de lege cu pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, iar în cauză nu există date din care să rezulte necesitatea de a-i împiedica pe inculpați să săvârșească alte infracțiuni și nici că aceștia ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.

De asemenea, art. 5 C. prevede nu numai dreptul de a fi judecat într-un interval rezonabil sau de a fi eliberat în cursul procesului ci și că eliberarea poate fi condiționată de existența unor garanții că acuzatul se va prezenta la proces. De aceea, atunci când decid cu privire la menținerea unei stări de detenție autoritățile sunt obligate să ia în considerare posibilitatea luării unor măsuri alternative pentru a asigura prezența persoanei respective la proces ( Khudoyorov c/a R.iei, 6847/02,

8 noiembrie 2005 ).

Subsecvent acestor dispoziții legale precum și jurisprudenței C. s-a apreciat în mod corect de către instanța de fond că pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată inculpații B. I. C., R. G. și G. S. I. nu depășesc 18 ani. De asemenea, în art. 1602 alin. 2 C.p.p. se arată că liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau alte asemenea fapte. În cauză nu a fost însă identificată nici o circumstanță de natură să conducă la concluzia că desfășurarea judecății cu inculpații în stare de libertate, subsecvent unor măsuri de supraveghere impuse acestora va fi de natură să împiedice buna desfășurare a procesului penal.

De asemenea, în mod corect instanța de fond a examinat posibilitatea dispunerii unor măsuri alternative față de cei trei inculpați întrucât, independent de complexitatea mare a cauzei, cauză cu un număr mare de inculpați, trimiși în judecată pentru un număr considerabil de infracțiuni, în spiritul aceleiași jurisprudențe consacrate de C., prima instanță este datoare să manifeste o diligență sporită față de situația inculpaților. Ori, în cauză cercetarea judecătorească încă nu a fost demarată, din motive ce nu pot fi imputate instanței de fond astfel că în mod corect s-a concluzionat că judecarea inculpaților în continuare în stare de libertate, ca urmare a admiterii cererii de liberare provizorie formulată de aceștia va fi de natură să asigure buna desfășurare a procesului penal.

Nu în ultimul rând au fost avute în vedere și circumstanțele personale ale inculpaților, situația familială a acestora, antecedentele penale apreciindu-se că privarea de libertate a inculpaților B. I. C., R. G. și G. S. I. nu se mai justifică iar punerea în libertate a acestora nu împietează buna desfășurare a procesului penal.

Pentru toate aceste considerente curtea apreciază că soluția pronunțată în cauză este legală și temeinică astfel că, având în vedere dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p. recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

În temeiul art. 189 și 192 alin. 2 C.p.p. se va stabili onorariu avocațial în favoarea Baroului C. iar cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de DIICOT B. T. M. împotriva încheierii penale f. nr. din 4 martie 2011 a T.ui M., având ca obiect cererile de liberare provizorie sub control judiciar.

Stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de 150 lei onorariu parțial

(3x50 lei) pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului. Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 10 martie 2011.

PREȘEDINTE

JUDECĂTORI

G.

V. G. M. B. V. C.

M. B.

Red.MB/dact.MS

8 ex./(...) Jud.fond: C.L.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 333/2011, Curtea de Apel Cluj