Decizia penală nr. 349/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 349/R/2011
Ședința publică din 14 martie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : C. I.- judecător
JUDECĂTORI : A. D. L.
: I. CRISTIINA M. GREFIER : M. N.
V. T.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. -
S-a luat spre pronunțare recursul formulat de către inculpatul G. I. împotriva deciziei penale nr. 1 din 5 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul
Sălaj, în dosar nr. (...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 86 alin 1 din OUG nr.195/2002.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se constată că dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din data de 7 martie 2011, cursul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 14 martie 2011.
C U R T E A Prin sentința penală nr. 278/(...) a Judecătoriei Z., pronunțată în dosar nr. (...), în baza art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art.74 alin.1 lit. c) și art.76 alin.1 lit. d) Cod penal, inculpatul G. I., fiul lui V. și I., născut la data de (...) în localitatea A., jud. S., cetățean român, studii medii, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, zidar, cunoscut cu antecedente penale, domiciliat în localitatea A., nr.183, jud. S., CNP 1., a fost condamnat la pedeapsa de 15 zile închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
În baza art.83 alin.1 Cod penal, s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.23/(...) a Judecătoriei Huedin, definitivă prin neapelare, pedeapsă care s-a cumulat aritmetic cu pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta, urmând ca în final inculpatul să execute o pedeapsă de 6 luni și 15 zile închisoare, cu privare de libertate.
În baza art.71 alin.1 C.pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.191 alin.1 C.proc.pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei va fi avansată din fondul M.ui Justiției către Baroul de A. S. pentru apărătorul din oficiu av.Tărău Cristian.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul P.ui de pe lângă Judecătoria Zalău din data de (...) din
Dosar nr. 1911/P/2010, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului G. I. pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prevăzută. și pedepsită de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.
Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței la data de (...) sub nr. (...).
În fapt, în actul de sesizare a instanței s-a reținut că în data de (...) învinuitul s-a deplasat de la locuința sa din localitatea A. până în localitatea B., unde, în jurul orelor 23.45, s-a urcat la volanul autoturismului marca Daewo-Tico, cu nr. de înmatriculare (...) pe care l-a condus pe drumul public DJ 108A pe raza localității B. A. a fost oprit pentru control de către un echipaj de poliție care în prezența martorilor asistenți F. T. și O. I., i-a solicitat să prezinte documentele, ocazie cu care inculpatul a declarat că nu posedă permis de conducere, fapt confirmat și de adresa 40102 din (...) emisă de S. P. C. R. P. de C. Și Î. a A. din cadrul Instituției Prefectului.
În susținerea stării de fapt reținută în sarcina inculpatului, s-au indicat următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de constatare a infracțiunii (f.5-
6), declarații învinuit (f.8-10, 22-23), declarații martori (f.17-20), fișa de cazier a învinuitului (f.10), adresa 40102 din (...) emisă de S. P. C. R. P. de C. Și Î. a A. din cadrul Instituției Prefectului (f.12), adresa nr.2483/(...) emisă de P. com. B. (f.14), procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (f.24-25).
Pe parcursul cercetării judecătorești, după citirea actului de sesizare, conform art.322 Cod procedură penală, la termenul de judecată din (...), inculpatul a declarat că recunoaște și regretă comiterea faptei și își menține declarațiile date în cursul urmăririi penale, la care nu mai dorește să aducă lămuriri suplimentare.
La același termen de judecată instanța a admis cererea reprezentantului
M.ui P. de renunțare la audierea martorilor asistenți propuși prin rechizitoriul parchetului și omite audierea lor.
De asemenea, la fila 7 din dosar a fost depus certificatul de cazier judiciar al inculpatului.
Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul G. I. în data de (...), în jurul orelor 23.45, s-a urcat la volanul autoturismului proprietate personală Daewo-Tico, cu nr. de înmatriculare (...) pe care l-a condus circa 150 m. pe drumul public DJ 108A pe raza localității B. A. a fost oprit pentru control de către un echipaj de poliție care în prezența martorilor asistenți F. T. și O. I., i-a solicitat să prezinte documentele, ocazie cu care inculpatul a declarat că nu posedă permis de conducere.
Cu ocazia audierii în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut comiterea faptelor reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, în acest sens fiind declarațiile sale de la filele 8-10 și 22-23
Art.69 C.proc.pen. prevede că declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care secoroborează cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente.
Situația de fapt reținută de instanță și vinovăția inculpatului sunt pe deplin dovedite de mijloacele de probă administrate în cauză, declarațiile inculpatului de recunoaștere a săvârșirii faptei date pe parcursul procesului penal (f.8-10, 22-23) coroborându-se cu declarațiile martorilor audiați în cauză, F. T. și O. I. (f.17-20), adresa 40102 din (...) emisă de S. P. C. R. P. de
C. și Î. a A. din cadrul Instituției Prefectului (f.12) din care rezultă că inculpatul nu este posesor de permis de conducere și adresa nr. 2483/(...) emisă de P. com. B. (f.14) din care rezultă că drumul pe care a condus inculpatul autovehiculul este un drum public.
S-a constatat că fapta inculpatului G. I., care, la data de (...) s-a urcat la volanul autoturismului proprietate personală Daewo-Tico, cu nr. de înmatriculare (...) pe care l-a condus pe drumul public DJ 108A pe raza localității B., fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art.86 alin.1
O.U.G. nr.195/2002 republicată.
Elementul material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art.86 alin.1 din O.U.G.nr.195/2002 s-a realizat prin activitatea inculpatului care, deși nu posedă permis de conducere, s-a deplasat pe un drum public, la volanul autoturismului proprietate personală. Urmarea imediată, ca element al laturii obiective, este prezumată de lege, astfel că este suficientă stabilirea săvârșirii de către inculpat a faptei incriminate de lege pentru a subînțelege starea de pericol pentru siguranța traficului rutier și pietonal, stare de pericol generată de conduita ilicită a inculpatului.
În ceea ce privește latura subiectivă, intenția inculpatului rezultă din împrejurarea că, deși știa că nu posedă permis de conducere, a decis totuși să se urce la volanul autoturismului și să îl conducă pe drumurile publice.
Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, faptă prevăzută de art.86 alin.1 O.U.G. nr. 195/2002 republicată.
La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța de fond a avut în vedere disp.art.72 alin.1 și art.52 Cod penal.
În conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. G. de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art.181 alin.2 Cod penal, urmând să se aibă în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă și cea care s-ar fi putut produce, precum și persoana și conduita inculpatului. Din analiza fișei de cazier a inculpatului rezultă că acesta a mai fost anterior condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, prin sentința penală nr.23/(...) a Judecătoriei Huedin, pentru același gen de infracțiune, respectiv tot pentru conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere. Instanța a apreciat că faptele inculpatului prezintă pericol social în ciuda distanței mici parcurse, respectiv 150 m. și în ciuda faptului că la ora săvârșirii faptei -23.45- traficul rutier și pietonal era redus, raportat la împrejurarea că fapta a fost comisă în termenul de încercare. Prima instanță a avut totodată în vedere circumstanțele privitoare la conduita și persoana infractorului, care este în vârstă de 20 de ani, este cunoscut cu antecedente penale și care pe parcursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată a avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea faptei, nu a tergiversat cercetările, iar în fața instanței s-a prezentat decent, la fiecare termen de judecată, manifestând prin întreaga sa conduită regret cu privire la fapta săvârșită. Având în vedere aceste criterii precum și faptul că mediul social din care provine inculpatul nu i-a permis un acces facil la mediile de informare, acesta nerealizând pe deplin consecințele faptei sale și reținând în privința inculpatului și circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. c) C.pen., instanța a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii orientată sub minimul special prevăzut de textul ce incriminează fapta reținută în sarcina inculpatului, potrivit dispozițiilor art. 76. al.1 lit. d C.pen. Având în vedere circumstanțele reale și personale ale cauzei, circumstanțele atenuante reținute in beneficiul inculpatului și limitele de pedeapsă stabilite de lege, prima instanță a apreciat că în ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, se impune condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 15 zile închisoare. Având în vedere că infracțiunea care face obiectul prezentului dosar a fost săvârșită de inculpat în cursul termenului de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 23/(...) a Judecătoriei Huedin, în baza dispozițiilor art.83 alin.1 Cod penal, instanța de fond a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate aplicat prin hotărârea menționată anterior, pedeapsă pe care a cumulat-o aritmetic cu cea pronunțată prin prezenta sentință, urmând ca în final inculpatul să execute o pedeapsă de 6 luni și 15 zile închisoare, cu privare de libertate. S-a apreciat, în contextul probelor administrate, că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins prin executarea efectivă în regim de detenție a pedepsei în cuantum de 6 luni și 15 zile, acest cuantum fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi astfel reintegrat social și reeducat. În ceea ce privește aplicarea pedepsei accesorii, în baza art.71 Cod penal, instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a) teza a II-a Cod penal, cu excepția dreptului de a vota în cadrul alegerilor parlamentare și lit. b) Cod penal, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta. Instanța a apreciat că, față de prevederile art.3 din Protocolul 1 la C. E. a D. O., și față de jurisprudența C. E. a D. O. dezvoltată pe marginea acestui articol (de exemplu, cauza Hirst contra Marii Britanii), o instituire a unei interdicții pentru inculpat de a vota în cadrul alegerilor parlamentare ar constitui o măsură disproporționată, față de natura infracțiunii săvârșite de inculpat și de persoana inculpatului. P. C. E. a D. O., „. continuă să se bucure de toate drepturile și libertățile fundamentale garantate de C., cu excepția dreptului la libertate (…). Orice alt fel de restricție la alte drepturi trebuie să fie justificată";. Curtea acceptă că o societate democratică are posibilitatea de a lua măsuri pentru a se proteja împotriva activităților care urmăresc distrugerea drepturilor și libertăților enunțate de C., o situație în care instituirea unor restricții în privința drepturilor electorale este apreciată ca justificată fiind aceea în care un individ a comis grave abuzuri în exercitarea funcțiilor publice, sau a avut un comportament prin care a pus în pericol starea de drept saubazele democrației. Instanța apreciază că prin săvârșirea infracțiunii care face obiectul prezentei cauze, dar și prin datele personale, inculpatul nu a pus în pericol grav ordinea de drept și, cu atât mai puțin, bazele democrației. Instanța a apreciat că, întrucât inculpatul nu s-a folosit la săvârșirea prezentei infracțiuni de o funcție pe care o ocupa, de o profesie pe care o exercita sau de o activitate pe care o desfășura la momentul respectiv, interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a dreptului prevăzut de art.64 alin.1 lit. c) Cod penal este lipsită de obiect. De asemenea, instanța a reținut că fapta inculpatului care face obiectul prezentei cauze nu probează incapacitatea acestuia de a exercita în mod corespunzător drepturile părintești sau dreptul de a fi tutore sau curator, motiv pentru care nu a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. d) și e) Cod penal. În baza art.191 alin.1 C.proc.pen., instanța a obligat inculpatul G. I. la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei va fi avansată din fondul M.ui Justiției către Baroul de A. S. pentru apărătorul din oficiu av. Tărău Cristian. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Zalău, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate șipronunțarea unei hotărâri în sensul celor solicitate. În motivele de apel formulate a fost criticată hotărârea ca fiind netemeinică motivat pe faptul că instanța de fond a reținut în mod nejustificat în sarcina inculpatului circumstanțe atenuante doar pentru simplul motiv că acesta are vârsta de 20 de ani, nu este cunoscut cu antecedente penale, iar pe parcursul judecății și al urmăririi penale a avut o atitudine sinceră, recunoscând comiterea faptei. Astfel, în pofida circumstanțelor atenuante reținute inculpatul nu a manifestat o atitudine tocmai sinceră, acesta încercând să denatureze adevărul, afirmând că ar fi condus doar circa 150 metri, deși în realitate acesta a condus autoturismul din localitatea A. în localitatea B., acesta a declarat că ar urma cursurile școlii de șoferi, însă nu a prezentat nici un act doveditor în acest sens. Prin decizia penală nr.1/(...), pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), s-a admis apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Zalău împotriva sentinței penale nr.278/(...) a Judecătoriei Z., care a fost desființată în privința pedepsei aplicate inculpatului G. I., pentru infracțiunea prev. de art.86 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002 și a pedepsei rezultante ca urmare a revocării suspendării condiționate a executării pedepsei. Judecând în fond cauza, a fost condamnat inculpatul G. I. (fiul lui V. și I., născut la data de (...) în A., jud. S., domiciliat în A., nr.183, jud. S., CNP 1.) pentru comiterea infracțiunii prev. de art.86 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002 modificată la 1 (un) an închisoare. A fost menținută revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.23/2010 a Judecătoriei Z., urmând ca inculpatul să execute în fond 1 an și 6 luni închisoare. A fost menținut restul dispozițiilor sentinței penale. Cheltuielile judiciare în sumă de 200 lei pentru asistența juridică obligatorie acordată inculpatului au fost avansate din fondul M.ui Justiției către Baroul de A. S. Examinând motivele de fapt și de drept invocate cât și din oficiu, conform art.371, 375 C.proc.pen., T. a constatat următoarele: Inculpatul G. I. a fost trimis în judecată și condamnat de către Judecătoria Zalău la o pedeapsă de 6 luni și 15 zile închisoare, ca urmare a revocării beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei întrucât îndata de (...) a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare (...) pe drumul public, prin localitatea B., fără a poseda permis de conducere. În mod corect a fost reținut de către instanță starea de fapt stabilită anterior prin rechizitoriu, modalitatea de săvârșire de către inculpat a faptelor reținute în sarcina sa, împrejurările în care au fost comise, precum și vinovăția acestuia. Astfel, din actele și lucrările cauzei, respectiv proces verbal de constatare a infracțiunii (f.5-6), declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor O. I., F. T., adrese de la S. P. C., adrese emise de P. comunei B., fișă de cazier, proces verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, s-a reținut în mod indubitabil că inculpatul a comis fapta pentru care a fost trimis în judecată. Raportat la această stare de fapt, tribunalul a considerat că apelul declarat de parchet este fondat în privința individualizării pedepsei și a reținerii circumstanțelor atenuante. Instanța de fond a reținut în sarcina inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art.74 lit. c Cod penal, neglijând faptul că acesta a mai fost condamnat prin sentința penală nr.23/(...) a Judecătoriei Z. la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru comiterea aceleiași infracțiuni, după ce anterior, prin ordonanța procurorului i s-a aplicat o măsură cu caracter administrativ, tot pentru conducere fără permis. Pedeapsa de 15 zile închisoare aplicată de instanța de fond este total netemeinică, iar referitor la circumstanțele atenuante tribunalul a arătat că trebuie avut în vedere că pedeapsa nu este doar un mijloc de reeducare al condamnatului, ci trebuie să constituie și o măsură de constrângere corespunzătoare valorii sociale încălcate prin săvârșirea faptei, sens în care reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului ar conduce la deturnarea scopului general al pedepsei. Pentru aceste considerente, în baza art.379 pct.2 lit. a C.proc.pen., a fost admis apelul declarat în privința reținerii circumstanțelor atenuante și a pedepsei rezultante și judecând în fond cauza, inculpatul a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii prev. de art.86 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002 modificată la 1(un) an închisoare. A fost menținută revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.23/2010 a Judecătoriei Z., urmând ca inculpatul să execute în final 1 an și 6 luni închisoare. A fost menținut restul dispozițiilor sentinței penale. Cheltuielile judiciare în sumă de 200 lei pentru asistența juridică obligatorie acordată inculpatului au fost avansate din fondul M.ui Justiției către Baroul de A. S. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, prin apărătorul său, inculpatul G. I., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună menținerea hotărârii instanței de fond, respectiv cea a Judecătoriei Z.. În motivare, s-a arătat că inculpatul a săvârșit 3 infracțiuni de conducere pe drumurile publice fără permis, însă instanța trebuie să analizeze în mod obiectiv pericolul social pentru fiecare infracțiune în parte. Astfel, instanța de fond a apreciat în mod corect pericolul social, considerând că o pedeapsă de 6 luni și 15 zile este suficientă pentru astfel de infracțiuni, solicitându-se în acest sens menținerea pedepsei aplicate de către prima instanță. La judecarea recursului, inculpatul a depus la dosar un certificat de absolvire în anul 2009 a cursurilor școlii de șoferi SC F. P. C. SRL Z., arătând că a urmat cursurile acesteia însă nu a reușit promovarea examenului pentruobținerea permisului de conducere, nereușind să ob’in[ punctajul minim necesar la proba teoretică. Analizând recursul declarat, prin prisma actelor de la dosar, a motivelor invocate și a dispozițiilor legale în materie, Curtea apreciază că acesta nu este fondat. Este de remarcat împrejurarea că atât prima instanță, cât și instanța de apel au reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, inculpatul recunoscând de altfel comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată. Nu este însă mai puțin adevărat că acesta este la cea de a treia infracțiune de aceste gen, prezenta condamnare survenind după ce anterior i-a fost aplicată o amendă administrativă, iar apoi o pedeapsă minimă de 6 luni închisoare cu suspendare condiționată, condamnarea datând din cursul lunii februarie 2010 tot pentru aceeași infracțiune. În aceste condiții, nu mai prezintă relevanță împrejurarea că inculpatul a urmat în cursul anului 2009 cursurile unei școli de șoferi, cu atât mai mult cu cât, potrivit propriilor sale susțineri, nu a reușit să promoveze proba teoretică. Se poate aprecia că inculpatul nu are cunoștințele teoretice necesare pentru a conduce un autoturism pe drumurile publice, ceea ce conduce la ideea că faptele sale au fost de natură să pună în real pericol siguranța traficului rutier, aceasta chiar în condițiile în care s-ar admite că inculpatul ar avea abilitățile tehnice necesare pentru a conduce un autovehicul. Față de antecedența penală a inculpatului precum și față de perseverența infracțională, devine limpede împrejurarea că sancțiunile anterioare aplicate inculpatului nu au avut efectul scontat și nu au fost de natură să realizeze scopul preventiv al procesului penal, împrejurare față de care decizia tribunalului apare ca fiind legală și temeinică, nejustificându-se în acest caz reținerea de circumstanțe atenuante, în pofida atitudinii de recunoaștere a faptei de către inculpat. În consecință, Curtea apreciază că tribunalul a făcut o justă aplicare a dispozițiilor art. 72 C.penal în procesul de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului recurent, fiind evident că pentru reeducarea acestuia este necesară aplicarea unei pedepse privative de libertate pentru a-i atrage atenția acestuia asupra posibilelor consecințe ale unei astfel de atitudini, de ignorare permanentă și repetată a normelor penale care ocrotesc siguranța traficului rutier. Prin urmare, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.pen. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G. I. împotriva deciziei penale nr. 1 din 5 ianuarie 2011 a T.ui S. Se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. P. art. 192 alin. 2 C.pr.pen. inculpatul va fi obligat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G. I., domiciliat în comuna A., nr. 183, jud. S., împotriva deciziei penale nr. 1 din 5 ianuarie 2011 a T.ui S. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 14 martie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI C. I. A. D. L. I. C. M. C.O.-semnează președinte complet GREFIER M. N. Red.ADL/dact.MS 4 ex./(...) Jud.fond: R.I.R. Jud.apel: C.Tomșa/S.M.
| ← Decizia penală nr. 255/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 892/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
