Decizia penală nr. 354/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI DOSAR NR. (...)

D. P.Ă NR. 354/R/2011

Ședința publică din data de 15 martie 2011

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : I. M. - judecător JUDECĂTORI : L. H.

: C. I. GREFIER : L. S.

Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin P. - S. D.

S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul F. C., împotriva sentinței penale nr.24/(...), pronunțată în dosar nr.(...) al Judecătoriei C. N., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev.și ped.de art.208 alin.1 și 4, art.209 alin.1 lit.a,e,g,i C. cu aplic.art.41 alin.2 și art.37 lit.a C..

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul F. C. aflat în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Ancheș D., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind, inculpatul învederează instanței că-și menține recursul declarat și că este de acord cu apărătorul desmenat din oficiu.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.

Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând cauza, să se dispună reindividualizarea pedepsei aplicate. S. a se face aplicarea art.72 C. și a se reține recunoașterea inculpatului, ajutorul dat în faza de urmărire penală la descoperirea faptelor, pericolul social concret al faptei raportat la contribuția redusă a inculpatului. S. a se avea în vedere prev. art.74 alin.1 lit.c C. și art.76 alin.1 C. și în consecință a se aplica o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege. În cauză ar putea fi incidente prevederile legii penale mai favorabile, respectiv prevederile art.320/1 C.pr.pen., apreciind că aceste prevederi sunt îndeplinite în principiu însă, raportat la stadiul procesual în care se afla inculpatul la data intrării în vigoare a acestei legi, acestea nu s-au mai avut în vedere de instanța de fond. În contextul în care se va aprecia că se impune aplicarea legii mai favorabile, solicită reducerea pedepsei cu o treime limitele de pedeapsă. Un alt aspect important este cel al faptului că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile. Cu privire la sporurile aplicate solicită înlăturarea lor raportat la reținerea circumstanțelor atenuante sau aplicarea legii mai favorabile, considerând că nu se impune și aplicarea unui spor la pedeapsa principală. Nu se poate și nu este legală aplicarea unui triplu spor ci acesta se aplică o singură dată. Cu onorar din FMJ.

Reprezentantul P., apreciază că se poate vorbi de o admitere a recursului în ceea ce privește pct.3 arătat de apărătorul inculpatului dar nu pentru motivul că sporul nu a fot legal aplicat. Consideră că al doilea spor nu se mai justifică și în acest sens s-ar putea admite recursul. În plus, reducerea pedepsei, nu se justifică, având în vedere fapta săvârșită precum și antecedența penală a inculpatului.

Inculpatul F. C., având ultimul cuvânt, solicită înlăturarea sporurilor întrucât a recunoscut fapta.

C U R T E A

Prin sentința penală nr. 24 din 18 ianuarie 2011, pronunțată în dosarul nr. (...) a

Judecătoriei C.-N., în baza art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. a, e, g și i din C. cu aplicarea art. 41 al. 2 și 37 lit. a din C. a fost condamnat inculpatul F. C., cetățean român, fiul lui A. și S., născut la data de 11 mai 1989 în C.-N., jud. C., CNP 1., recidivist, domiciliat în C.- N., str. Pata Rât, f.n., jud. C., fără studii, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

A fost descontopită pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 287/16 martie 2010 pronunțată de către Judecătoria Târgu Mureș, definitivă prin neapelare și repune cele două pedepse de 3 ani închisoare și 2 ani închisoare în individualitatea lor și înlătură sporul de 6 luni.

În temeiul art. 37 lit. a din C. s-a constatat că infracțiunea pentru care a fost condamnat prin prezenta sentință a fost săvârșită în condițiile recidivei mari postcondamnatorii raportat la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin s.p. 8. noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca definitivă prin d.c. 5. martie

2009 pronunțată de către Tribunalul Cluj.

În temeiul art. 39 al. 1 din C. contopește pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta sentință cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin s.p. 8. noiembrie

2008 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca definitivă prin d.c. 5. martie 2009 pronunțată de către Tribunalul Cluj a stabilit pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care se adaugă un spor de 6 luni închisoare urmând ca inculpatul să execute 3 ani și

6 luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a din C. s-a constatat că infracțiunea pentru care a fost condamnat prin prezenta sentință a fost săvârșită în condițiile concursului real de infracțiuni cu infracțiunea pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 173/27 februarie 2009 pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca definitivă prin decizia penală nr. 25/R/13 ianuarie 2010 pronunțată de către Curtea de A. C.

În condițiile art. 34 lit. b din C. a fost contopită pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 173/27 februarie 2009 pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca definitivă prin decizia penală nr. 25/R/13 ianuarie 2010 pronunțată de către Curtea de A. C., aplică inculpatului pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare la care se adugă un spor de 6 luni, urmând ca în final inculpatul să execute 4 ani închisoare în regim de detenție.

În baza art. 71 al. 1 din C. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a din C. pe toată perioada prevăzută de art. 71 al. 2 din C.

În baza art. 36 al. 3 din C. s-a scăzut din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată perioada arestării 13 iulie 2008-13 noiembrie 2008 și perioada executată începând cu data de 28 mai 2009 la zi.

A fost anulat mandatul de executare a pedepsei de 3 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 287/16 martie 2010 pronunțată de către Judecătoria Târgu Mureș, definitivă prin neapelare, urmând să fie emis un nou mandat de executare a pedepsei.

În baza art. 208 al. 1 și 4 - 209 al. 1 lit. a, e, g și i din C. cu aplicarea art. 41 al. 2 și art. 37 lit. b din C. a fost condamnat inculpatul L. S., cetățean român, fiul lui C. și M., născut la data de 10 februarie 1981 în localitatea H., jud. Sălaj, CNP 1., recidivist,domiciliat în comuna V., sat V., nr. 21, jud. C., fără studii, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În temeiul art. 37 lit. b din C. s-a constatat infracțiunea că a fost săvârșită în condițiile recidivei mari postexecutorii raportat la pedeapsa de 4 ani și 2 luni închisoare aplicată prin s.p. 1. iulie 2005 pronunțată de Judecătoria Gherla.

În baza art. 86 al. 1din OUG 195/2002, R cu aplicarea art. 37 lit. b din C. a fost condamnat inculpatul L. S. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.

În temeiul art. 37 lit. b din C. s-a constatat că infracțiunea a fost săvârșită în condițiile recidivei mari postexecutorii raportat la pedeapsa de 4 ani și 2 luni închisoare aplicată prin s.p. 1. iulie 2005 pronunțată de Judecătoria Gherla.

În baza art. 33 lit. a din C. s-a constatat că cele trei infracțiuni pentru care a fost condamnat inculpatul L. S. prin prezenta sentință au fost săvârșite în condițiile concursului real de infracțiuni.

În baza art. 34 lit. b contopește pedepsele de 3 ani închisoare, 1 an închisoare și

1 an închisoare, aplică inculpatului pedeapsa de 3 ani închisoarea pe care o sporește cu 1 an, urmând ca inculpatul să execute 4 ani închisoare în regim de detenție.

În baza art. 71 al. 1 din C. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a din C. pe toată perioada prevăzută de art. 71 al. 2 din C.

În temeiul art. 14 și 346 din C.p.p. rap.la art. 998-999 din C. s-a constatat că părțile vătămate O. S. cu domiciliul în C.-N., str. A., nr. 21, ap. 36, jud. C., V. P. G. cu domiciliul în C.-N., str. M., nr. 36, ap. 21, jud. C. și O. I. cu domiciliul în C.-N., str. J. Jaures, nr. 9, jud. C. au renunțat la constituirea de parte civilă.

În baza art. 191 al. 2 din C.p.p. au fost obligați inculpații la plata sumei de 300 lei, fiecare, reprezentând cheltuieli de judecată.

În baza art. 189 al. 1 din C.p.p. onorariul avocaților desemnați din oficiu, d-na ABRUD. I. PETRUȚA - 500 de lei, d-na M. A. - 300 lei și PANTEA I. A. - 300 lei au fost suportate din fondurile M.ui Justiției.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, emis în dosarul nr. 4091/P/2009 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimitere în judeactă a inculpaților:

-F. C., deținut în altă cauză, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat de folosință în formă continuată (trei acte materiale) prev. de art.208 alin.1 și alin.4 - art.209 alin.1 lit.a,e, g,i C. , cu aplicarea art.41 al.2 și art.37 lit.a C.

-L. S., cercetat în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat de folosință în formă continuată (două acte materiale), prev. de art.208 alin.1 și alin.4 - art.209 alin.1 lit.a,e, g,i C. cu aplicarea art.41 al.2 C. și conducere pe drumurile pubilce a unui autoturism fără a poseda permis de conducere, prev.de art.86 al.1 din OUG 195/

2002 privind circulația pe drumurile publice prev.de art.86 al.1 din OUG 195/ 2002, cu aplicarea art.33 lit.a și a art.37 lit.b C.

Prin actul de sesizare al instanței s-a reținut următoarea stare de fapt:

În noaptea de 28-29 aprilie 2009, învinuitul, F. C. a pătruns în rulota cu nr. de înmatriculare (...), parcată pe str. N. T. din C.-N., prin spargerea unui geam de la ușa de la intrare, în scopul de a sustrage bunuri, însă nu a găsit bunri de interes și a plecat. Identificarea acestuia s-a făcut în urma constatării tehnico-științifice efectuate în cauză, stabilindu-se că urmele descoperite și ridicate la fața locului au fost create de către inculpat.

În noaptea de 28-(...) învinuiții F. C. și S. L., după o prealabilă înțelegere, s-au deplasat în zona str. S. din C.-N., în dreptul imobilului cu nr.20, unde se afla parcat autoturismul părții vătămate V. P. G., marca Dacia 1310, cu nr. de înmatriculare (...), în scopul de a sustrage vehiculul pentru a se deplasa. Prin folosirea unei chei potrivite, învinuitul L. a pătruns în interiorul autovehiculului și a încercat să îl pornească cu ajutorul firelor de contact, reușind să-l deplaseze, în timp ce se afla la volan, pe o distanță de aproximativ 20 de metri de la locul unde era parcat, respectiv până în dreptul imobilului cu nr.15 de pe aceiași stradă, deși acesta nu posedă permis de conducere. U. în autoturism a pătruns și inculpatul F. C., ambii încercând să deblocheze volanul autoturismului pentru a-și continua deplasarea, acțiune pe care nu au reușit să o finalizeze, abandonând în cele din urmă autoturismul.

În noaptea de 28-29 aprilie 2009, învinuiții s-au deplasat pe str. J. din C. N., în dreptul imobilului cu nr.9 unde, prin folosirea unei chei potrivite, învinuitul L. S. a pătruns în interiorul autoturismului marca Dacia 1300 cu nr. de înmatriculare (...), proprietatea părții vătămate O. I. A. a încercat să pornească mașina cu ajutorul firelor de contact, procedând la distrugerea cochiliei volanului și a firelor de contact, în timp ce învinuitul F. C. asigura paza locului. Î. învinuitul L. S. nu a reușit să pornească autoturismul pentru a se deplasa, cei doi au hotărât să abandoneze vehicolul.

La data de (...) un echipaj de poliție din cadrul Postului de P. C. a procedat la opirea regulamantară a autoturismulu marca Citroen, de culoare albă, având nr. de înmatriculare IB 0612 BT, ce se deplasa pe DJ 109 din loc.C., pe direcția com.V.- mun. C.-N.. S-a stabilit faptul că la volan se afla învinuitul L. S., iar în urma verificărilor efectuate s-a stabilit că acesta nu posedă permis de conducere. Cu privire la autoturism s-a stabilt că acesta nu figurează în baza de date ca fiind furat.

A. stare de fapt a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: proces- verbal de cercetare la fața locului (f.10); planșă fotografica (f.12-20), raport de constatare tehnico-științifică (f.25,33), declarațiile părții vătămate O. S. (f.36,37,187); declarație învinuit (f.40, 201,202,); proces-verbal de cercetare la fața locului (f.48,89); planșe fotografice (f.56-64, 71-73,77-80), declarațiile părții vătămate V. P. (f.52-52), înscrisuri autoturism( f.50,51); adresă emisă de S. C. (f.68), procese-verbale de reconstituire (f.70,76); declarații învinuiți (f.86,88,201-202); declarații martori (f.74,75 81-

82); proces-verbal de cercetare la fața locului (f.91), planșe fotografice (f.104-112,116-

118 120-122), declaratia părții vătămate O. I. (f.113-114,191); proces-verbal de reconstituire (f.115- 119); declarații învinuiți (f.128-129,130-131,135-136,201-202); declarații martori (f.1.); procese-verbale de verificare (f.160-173), adresă emisă de către S. C. (f.162); înscrisuri autoturism (f.176-181); declarații învinuit (f.153,155-157); declarații martori( f.163,164).

Părțile vătămatea O. S., V. P. și O. I., deși au declarat inițial că se constituie părți civile în cauză pentru repararea prejudiciului cauzat, ulterior au declarat că nu mai doresc acest lucru (f.187, 52-53, 191).

În faza cercetării judecătorești instanța a mai administrat în mod nemijlocit următoarele mijloace de probă: declarația martorilor Ț. M. (f.68), Boncean Aurel (f.69), S. Aurel L. (f.83), P. E. (f.84); P.scu M. (f.105), Kelemen Honved Istvan (f.106). Părțile vătămate O. S., V. P. au declarat în fața instanței la termenul de judecată din data de

(...) că nu doresc să mai dea declarații dar și le mențin pe cele date în timpul urmăririi penale.

Inculpatul F. C., prezent în instanță, a refuzat să dea declarație arătând că nu-și mai amintește cele întâmplate dar își mentine declarațiile date în timpul urmăririi penale, fiind aplicate astfel dispozițiile art.325 alin.2 C.proc.pen.

Inculpatul L. S. a fost judecat în lipsă, întrucât nu au putut fi puse în executare mandatele de aducere emise, inculpatul fiind dat în urmărire generală. Drepturile inculpatului au fost respectate, acestuia fiindu-i desemnat un avocat din oficiu.

Analizând actele dosarului și materialul probatoriu administrat în cursul urmăririi penale, instanța a constatat următoarele:

În noaptea de 2. aprilie 2009 inculpatul F. C. a pătruns în rulota cu nr. de înmatriculare (...), parcată pe str.. N. T. din C.-N., prin spargerea unui gem, în scopul de a sustrage bunuri, însă nu a găsit bunuri de interes și a părăsit locul fără să sustragă nimic, astfel cum reiese din coroborarea declarației părții vătămate O. S. (f.36,37,187), cu procesul-verbal de cercetare la fața locului (f.10) și planșele fotografice (f.12-20). În declarației acestuia dată în cursul urmăririi penale (f.40, 201,202) inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, arătând că nu-și amintește întrucât era în stare de ebrietate însă identificarea inculpatului s-a făcut în urma constatării tehnico-științifice efectuate în cauză (f.25,33), stabilindu-se se că urmele descoperite și ridicate la fața locului au fost create de către acesta.

În aceiași noapte inculpatul F. C. împreună cu inculpatul S. L., după o prealabilă înțelegere cu privire la sustragerea unor mașini pentru a se deplasa, astfel cum reiese din coroborarea declarațiilor celor doi (f.86-88, 201-202) au ajuns în zona str. S. din C.- N., în dreptul imobilului cu nr.20 unde se afla parcat autoturismul părții vătămate V. P. G., marca Dacia 1310, cu nr. de înmatriculare (...). Prin folosirea unei chei potrivite pe care o avea asupra sa, inculpatul L. S. a pătruns în interiorul autovehiculului și a încercat să îl pornească cu ajutorul firelor de contact, reușind să-l deplaseze, în timp ce se afla la volan pe o distanță de aproximativ 20 de metri de la locul unde era parcat, respectiv până în dreptul imobilului cu nr.15 de pe aceiași stradă. U., în autoturism a pătruns și inculpatul F. C., ambii încercând să deblocheze volanul autoturismului pentru a-și continua deplasarea, astfel cum reiese din coroborarea declarațiilor celor doi inculpați. A. nu au reușit să pornească mașina întrucât volanul era blocat, abandonând în cele din urmă autoturismul, aspecte ce reies din coroborarea declarațiilor inculpaților cu cele ale părții vătămate V. P. (f.52,53), care susține că în dimineața zile de (...) a observat că mașina se afla cu 20 de metri mai jos de locul unde era parcată, parțial urcată pe trotuar în poziție oblică față de axul drumului și a observat că cochilia din plastic a volanului este ruptă.

Inculpatul L. S., cel care a pus în mișcare autoturismul, nu posedă permis de conducere, astfel cum reiese din adresa nr.121203/ (...) emisă de S. C. (f.68).

În aceiași noapte de 28-29 aprilie 2009, inculpații s-au deplasat pe str. J. din C.- N., în dreptul imobilului cu nr.9, unde prin folosirea unei chei potrivite, învinuitul L. S. a pătruns în interiorul autoturismului marca Dacia 1300 cu nr. de înmatriculare (...), proprietatea părții vătămate O. I. A. a încercat să pornească mașina cu ajutorul firelor de contact, procedând la distrugerea cochiliei volanului și a firelor de contact. Î. învinuitul L. S. nu a reușit să pornească autoturismul pentru a se deplasa, cei doi au hotărât să abandoneze vehicului. A. stare de fapt rezultă din coroborarea declarațiilor părții vătămate O. I.( f.113 -114,191) cu procesul- verbal de cercetare la fața locului (f.91), planșe fotografice (f.104-112,116-118 120-122) cu procesul-verbal de reconstituire (f.115-119) și declarațiile inculpaților (f.128-129,130-131, 135-136, 201-202

În data de (...) învinuitul L. S. a condus autoturismul marca Citroen, de culoare albă, având nr. de înmatriculare IB 0612 BT pe DJ 109 din loc.C., pe direcția com. V. - mun. C.-N. fără să posede permis de conducere. A. stare de fapt reiese din coroborarea proceselor-verbale de verificare (f.160-173) cu adresa emisă de către S. C. (f.162), declarațiile învinuitului (f.153,155-157) și declarațiile martorilor ( f.163,164).

În drept Fapta inculpatului F. C. care, în noaptea de 2. aprilie 2009 a pătruns în rulota cu nr. de înmatriculare (...), parcată pe str.. N. T. din C.-N., prin spargerea unui gem, în scopul de a sustrage bunuri, însă nu a găsit bunuri de interes și a părăsit locul fără să sustragă nimic întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la furt calificat prevăzută de art.20 al.2 C. raportat la art. 208 alin.1 - 209 alin.1 lit.e, g și i C.

În cauză s-a reținut tentativa întrucât, deși inculpatul a pus în executarea rezoluția infracțională, pătrunzând în interiorul rulotei și căutând bunuri, însă consumarea infracțiunii nu a avut loc din cauza împrejurării că în timpul când s-au săvârșit actele de executare, obiectele de valoare de era interesat inculpatul nu se aflau în acel loc.

În ceea ce privește latura civilă, forma de vinovăție este aceiași ca și în cazul infracțiunii consumate, respectiv intenția directă, calificată prin scopul urmărit, respectiv acela de a-și însuși pe nedrept bunuri.

Fapta inculpatului F. C. care, în noaptea de 2. aprilie 2009, împreună cu inculpatul S. L., a încercat să pornească autoturismul părții vătămate V. P. G., marca Dacia 1310, cu nr. de înmatriculare (...) după ce, prin folosirea unei chei potrivite, inculpatul L. S. a deschis portiera autovehiculului și a reușit să deplaseze mașina aproximativ 20 de metri întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la furt calificat de folosință prevăzută de art.26 C. rap. la art. 208 alin.1, alin.4 - 209 alin.1 lit.a,e, g și i C.

Forma de participație a inculpatului la săvârșirea aceste infracțiuni este complicitatea concomitentă, acesta fiind prezent la locul faptei și oferind ajutor inculpatului L. S. pentru a porni mașina.

Forma de vinovăție este în acest caz intenția directă, prev.de art.19 pct.1 lit.a, inculpatul prevăzând rezultatul faptei sale și urmărind producerea lui prin săvârșirea infracțiunii

Fapta inculpatului F. C. care, în noaptea de 28-29 aprilie 2009, s-a deplasat împreună cu inculpatul L. S. pe str. J. din C.-N., în dreptul imobilului cu nr.9, unde, prin folosirea unei chei potrivite, învinuitul L. S. a pătruns în interiorul autoturismului marca Dacia 1300 cu nr. de înmatriculare (...), proprietatea părții vătămate O. I. încercând să o pornească însă nu a reușit, motiv pentru care cei doi au renunțat la săvârșirea faptei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la tentativă de furt calificat de folosință prevăzută de art.26, art.20 al.1 rap. la art. 208 alin.1 - 209 alin.1 lit.e, g și i C.

În cauză s-a reținut forma calificată a acestor infracțiuni de furt, prevăzută de art.209 alin.1 lit.a,e, g și i C. întrucât faptele au fost săvârșite de două sau mai multe persoane împreună, respectiv autor și complice concomitent, într-un loc public, respectiv pe stradă, în timpul nopții și prin folosirea fără drept a unei chei mincinoase,cheia de la un alt autoturism.

Î. toate acțiunile săvârșite de către inculpat în noaptea de 28-29 aprilie 2009, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, întrunesc fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni, instanța va reține infracțiunea de furt calificat în formă continuată prevăzută de art. 208 alin.1, alin.4 - 209 alin.1 lit. a, e, g și i C. cu aplicarea art.41 al.2 C.

Unitatea de conținut este realizată chiar dacă unele acțiuni îmbracă forma consumată a infracțiunii, iar altele au rămas în forma tentativei. Atâta timp cât există cel puțin o faptă consumată, în speță complicitatea la furtul de folosință săvârșit în calitate de autor de către inculpatul L. S., cu privire la cea de-a doua acțiune asupra autoturismul părții vătămate V. P. G., întreaga infracțiune continuată va fi considerată a fi săvârșită în formă consumată. De asemenea nu are relevanță în acest forma de participație la săvârșirea infracțiunii.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului (f.16) reiese faptul că infracțiunea obiect al prezentei cauze a fost săvârșită după data rămânerii definitive la (...) a sentinței penale nr.8. noiembrie 2008, pronunțată de judecătoria C.-N., înainte de începerea executării pedepsei, fiind aplicabile astfel dispozițiile art. 37 lit.a C.

La individualizarea pedepsei instanța are în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 alin.1 din C.proc.pen, respectiv dispozițiile generale ale Codului P., limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În ceea ce privește persoana infractorului, instanța a reținut perseverența infracțională a inculpatului, acesta fiind condamnat în repetate rânduri pentru săvârșirea unor infracțiuni similare precum și a unor infracțiuni de tâlhărie, în prezent fiind în executarea uneia dintre pedepsele aplicate. Astfel, acesta a dat dovadă de perseverență infracțională și de comportament atisocial susținut.

Consumul de alcool din seara în care a săvârșit faptele penale, invocat de către inculpat, nu poate constitui în cauză decât o împrejurare care agravează răspunderea penală a acestuia, întrucât acționând sub influența băuturilor alcoolice gradul de periculozitate al infractorului este unul sporit.

Raportându-se la aceste criterii de individualizare, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse de 3 ani închisoare este în măsură să contribuie la realizarea scopurilor prevăzute de art.52 C., respectiv scopul constrângerii și reeducării inculpatului și prevenirea săvârșirii unor noi infracțiuni.

Văzând fișa de cazier judiciar a inculpatului și copia sentinței penale nr.287/16 martie 2010 pronunțată de către Judecătoria Târgu Mureș, definitivă prin neapelare, instanța în temeiul art.36 al.1 C. a descontopit pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin această sentință și să repună cele două pedepse de 3 ani închisoare și 2 ani închisoare în individualitatea lor, înlăturând sporul de 6 luni, întrucât se constată faptul că infractorul condamnat definitiv pentru cele două infracțiuni concurente, este judecat în prezenta cauză pentu o faptă săvârșită în concurs, cu fapta săvârșită la data de (...), pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr.173, definitivă la data de (...) și în stare de recidivă postcondamnatorie raportat la fapta săvârșită în data de (...) pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr.8. noiembrie 2008 pronunțat de către Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă la (...) și astfel se impune aplicarea unei pedepse ținând cont de întraga activitate infracțională a inculpatului.

Astfel, aplicând cu prioritate regulile de sancționare a recidivei, în temeiul art.39 alin.1 C. instanța a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin prezenta sentință cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.819/3 noiembrie 2008 pronunțată de judecătoria C.-N., definitivă prin decizia 5. martie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj și stabilește pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 6 luni închisoare urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art.33 lit.a C. instanța a constatat că infracținea pentru care a fost condamnat inculpatul prin prezenta sentință a fost săvârșită în condițiile concursului realde infracțiuni cu infracțiunea pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.173/27 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală 25/A/ 13 ianuarie 2010 a Curții de A. C.

În condițiile art.34 lit.b instanta a contopit pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare cu pedeapsa de 2 ani aplicată prin sentința penală nr.173/27 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca definitivă prin decizia penală 25/A/ 13 ianuarie

2010 a curții de A. C. și a aplicat inculpatului pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare la care se adaugă un spor de 6 luni, urmând ca în final inculpatul să execute 4 ani închisoare în regim de detenție. A. unui spor de 6 luni se impune în cauză având în vedere perseverența infracțională a inculpatului care trebuie să conștientizeze că numărul mare de infracțiuni atrage ineluctabil o agravare a răspunderii penale.

În temeiul art.71 alin.2 Cod penal, raportat la art.64 alin.1 lit.a teza a II-a Cod penal, instanța a aplicat inculpatului pedepsa accesorie a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice, apreciind că în urma săvârșirii infracțiunii acesta nu mai este demn să ocupe astfel de funcții.

În aplicarea pedepsei accesorii instanța a avut în vedere criteriile stabilite în art.71 alin.3 Cod penal, respectiv natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările cauzei, persoana infractorului, neaplicând aceste pedepse în mod automat, astfel cum a stabilit prin D. L. Înalta Curte de Casație și Justiție, decizie pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii.

În baza art.36.alin.3 C. și a art.88 C. instanța a scăzut din pedeapsa de 4 ani aplicată, perioada arestării preventive din 13 iulie 2008 până în 13 noiembrie 2008 și perioada executată, începând cu data de 28 mai 2009 la zi.

De asemenea, instanța a anulat mandatul de executare a pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.287/16 martie 2010 pronunțată de către Judecătoria Târgu Mureș, definitivă prin neapelare, urmând să fie emis un nou mandat de executare.

Fapta inculpatului L. S. care, noaptea de 2. aprilie 2009, împreună cu inculpatul F. C., a pătruns în interiorul autoturismului părții vătămate V. P. G., marca Dacia 1310, cu nr. de înmatriculare (...), prin folosirea unei chei potrivite, și a reușit să deplaseze mașina, aflându-se la volanul acesteia, aproximativ 20 de metri, toate acestea fără consimțământul părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat de folosință prevăzut art. 208 alin.1, alin.4 - 209 alin.1 lit.a,e, g și i C.

Elementul material al laturii obiective constă în acțiunea de luare pe nedrept a autoturismului din poseia părții vătămate, fără consimțământul său, prin deplasarae acestuia din locul în care se afla.

Urmarea imediată constă în deposedarea posesorului și împosedarea făptuitorului, producându-se astfel un prejudiciu. Deposedarea există în speța de față, chiar dacă autoturismul fost deplasat pe o distanță foarte scurtă întrucât bunul a fost scos de sub stăpânirea de fapt a posesorului și a trecut sub puterea făptuitorului, fiind fără relevanță faptul că acesta a abandonat ulterior bunul. În cauză existența raportului de cauzaliate rezultă în mod evident din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, fapat a fost săvârșită cu forma de vinovăție a intenției directe prevăzută de art.19 pct.1 lit.a C. și este o intenție calificată prin scopul urmărit, respectiv acela de a folosi pe nedrept autoturismul.

Fapta inculpatului L. S. care, în noaptea de 28-29 aprilie 2009 a pus în mișcare autoturismul părții vătămate V. P. G., marca Dacia 1310, cu nr. de înmatriculare (...), deplasându-se cu el aproximativ 20 de metri pe strada S. mun. C.-N., fără a poseda permis de conducere întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pedrumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art.86 al.1 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

Sub aspectul laturii obiective, în cazul infracțiunii săvârșite de către inculpat elementul material constă în acțiunea de conducere a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere.

Locul săvârșirii faptei reprezintă un element constitutiv al acestei infracțiuni și nu doar element de circumstanțiere. În speță este întrunit acest element constitutiv, fapta fiind săvârșită așa cum reiese din material probatoriu administrat, pe drumurile pubilice.

Urmarea imediată a săvârșirii faptei constă în starea de pericol creată prin conducerea autoturismului pe drumurile publice fără ca inculpatul să fi obținut permis de conducere, fapt ce prezumă lipsa cunoștiințelor în materia regulilor de circulație și a abilităților necesare desfășurăii acestei activități.

Înfracțiunea fiind una de pericol abstract, raportul de cauzalitate între acțiune și urmarea imediată, starea de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice este unul prezumat.

Sub aspectul laturii subiective infractiunea a fost săvârșită cu intenție indirectă, formă a vinovăției reglementată de art.19 alin.1 pct.1 lit.b. Inculpatul a prevăzut urmarea faptei sale, crarea unei stări de pericol pentru circulația pe drumurile publice, neavând cunoștiințele necesare conducerii pe drumurile publice, în special cele teoretice, dar, deși nu urmărește acest lucru, acceptă posibilitatea producerii lui.

Fapta inculpatului L. S. care, în noaptea de 28-29 aprilie 2009, împreună cu inculpatul F. C. a încercat să sustragă de pe str. J. din C.-N., prin folosirea unei chei potrivite, autoturismului marca Dacia 1300 cu nr. de înmatriculare (...), proprietatea părții vătămate O. I., în scopul de a se deplasa cu autoturismul, însă nu a reușit să-l pornească întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de furt calificat de folosință prevăzută de art.20 C. rap. la art. 208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a,e, g și i C.

Fapta săvârșită de către inculpat a rămas în fază de tentativă întrucât deși a fost pusă în executare cu intenție hotărârea de a săvârși infracțiunea de furt de folosință, aceasta a fost întreruptă, inculpații nereușind să finalizeze acțiunea de luare a vehiculului din posesia părții vătămate întrucât nu au reușit să pornească mașina.

În cauză s-a reținut forma calificată a infracțiunii de furt, prevăzută de art.209 alin.1 lit.a,e, g și i C. întrucât faptele au fost săvârșite de două sau mai multe persoane împreună, inculpatul F. C. fiind complice concomitent, au fost săvârșite într-un loc public, respectiv pe stradă, în timpul nopții și prin folosirea fără drept a unei chei mincinoase.

Fapta inculpatului L. S. care la data de (...) a condus autoturismulu marca Citroen, de culoare albă, având nr. de înmatriculare IB 0612 BT, pe DJ 109 din loc.C., pe direcția com.V.- mun. C.-N. fără să posede permis de conducere întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art.86 al.1 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

Î. faptele săvârșite de către inculpat în noaptea de 28-29 aprilie 2009, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, întrunesc fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni, instanța va reține infracțiunea de furt calificat de folosință în formă continuată prevăzut de art. 208 alin.1, alin.4 - 209 alin.1 lit. a, e, g și i C. cu aplicarea art.41 al.2 C.

Unitatea de conținut este realizată chiar dacă unele acțiuni îmbracă forma consumată a infracțiunii, iar altele au rămas în forma tentativei. Atâta timp cât există cel puțin o faptă consumată, în speță furtul de folosință săvârșit cu privire la autoturismulpărții vătămate V. P. G., întreaga infracțiune continuată va fi considerată a fi săvârșită în formă consumată.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului (f.13) reiese faptul că infracțile reținute în sarcina inculpatului prin prezenta sentință au fost săvârșite fiecre în parte în condițiile recidivei postexecutorii prevăzută de art.37 lit.b C., raportat la pedeapsa de 4 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală 1. iulie 2005 pronunțată de Judecătoria Gherla.

În procesul de individualizare a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 alin.1 din C.proc.pen, respectiv dispozițiile generale ale Codului P., limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În ceea ce privește gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, instanța a reținut faptul că acesta este unul ridicat, având în vedere faptul că inculaptul a acționat sub influența băuturilor alcoolice urmărind conducerea unui autoturism pe drumurile publice. De asemenea, acesta a perseverat în activitatea infracțională în acea noapte, încercând sustragerea mai multor autoturisme și, deși nu a reușit sustragerea acestora, a cauzat prin distrugerea unor piese ale vehiculelor prejudicii părților vătămate.

Cu privire la persoana inculpatului, instanța a avut în vedere faptul că acesta nu are ocupație, nu s-a prezentat în fața instanței de judecată și se sustrage de la răspunderea penală fiind de altfel dat în urmărire generală. A. are o activitate infracțională foarte bogată, astfel cum reiese din fișa sa de cazier, fiind condamnat în repetate rânduri pentru infracțiuni contra patrimoniului.

Raportându-se la aceste criterii de individualizare, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat, 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art.86 din OUG 195/2002, și 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art.86 din OUG 195/2002 săvârșită în data de (...), este în măsură să contribuie la realizarea scopurilor prevăzute de art.52 C., respectiv scopul constrângerii și reeducării inculpatului și prevenirea săvârșirii unor noi infracțiuni.

Î. toate cele trei infracțiuni pentru care este condamnat prin prezenta sentință au fost săvârșite în condițiile concursului de infracțiuni, instanța a făcut aplicarea prevederilor art.34 lit.b C. și a contopit pedepsele de 3 ani închisoare, un an închisoare și un an închisoare, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare pe care o sporește cu un an. Inculpatul a fost obligat să execute în regim de detenție o pedeapsă finală de 4 ani închisoare.

Aplicare unui spor de 1 an este necesară pentru a sancționa perseverența infracțională a inculpatului și a evidenția gravitatea săvârșirii în mod repetat a unor infracțiuni, inculpatul dând dovadă astfel că nu s-a reeducat ca urmare a executării pedepselor anterioare.

În aplicarea pedepsei accesorii instanța a avut în vedere criteriile stabilite în art.71 alin.3 Cod penal, respectiv natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările cauzei, persoana infractorului, neaplicând acestastă pedeapsă în mod automat, astfel cum a stabilit, prin D. L. Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea unui recurs în interesul legii.

Părțile vătămate O. S., V. P. și O. I. au renunțat la constituirea de parte civilă astfel că în temeiu art.14 și 346 C.proc.pen. rap. la art.998-999 C. instanța a constatat că părțile vătămate au renunțat la constituirea de parte civilă.

În baza art.191 al.2 C.proc.pen instanța a obligat inculpații la plata sumei de 300 lei, fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare.

În baza art.189 al.1 C.proc.pen. onorariile avocaților desemnați din oficiu au fost suportate din fondurile M.ui Justiției.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs inculpatul F. C., criticând soluția atacată ca fiind netemeinică și nelegală și a solicitat casarea acestei soluții și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună reducerea cuantumului pedepsei aplicate și înlăturarea sporurilor de câte 6 luni închisoare, reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. cu consecința coborîrii sancțiunii sub minimul special prevăzut de lege și aplicarea dispozițiilor art. 320/1 C.proc.pen.

În motivarea recursului inculpatul a arătat că instanța de fond a omis în procesul de individualizare luarea în considerare a atitudinii de recunoaștere și colaborare a inculpatului în faza de urmărire penală, conduită care a dus la descoperirea faptelor, nu s-a ținut cont de pericolul social concret al faptei raportat la contribuția redusă a recurentului și a aplicat nelegala mai multe sporuri de pedeapsă.

Procedând la soluționarea apelului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:

Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a unui probatoriu complet administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în fața primei instanțe, probatoriu pe baza căruia s-a stabilit întemeiat că inculpatul recurent a comis infracțiunea care face obiectul cauzei, vinovăția acestuia fiind corect reținută.

Curtea își însușește în întregime argumentația instanței de fond, astfel cum această posibilitate este conferită de practica C. și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instantei inferioare ( Helle impotriva Finlandei ), urmând a se va sublinia cu privire la criticile invocate de către inculpat următoarele:

Potrivit art. 385/9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Curtea reține că potrivit art.72 din C. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului

și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Verificând modul în care s-a individualizat sancțiunea penală aplicată inculpatului, Curtea constată că s-au respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare.

În acest context, nu poate fi omisă starea de recidivă mare postcondamnatorie (inculpatul fiind condamnat definitiv pentru infracțiuni similare), dar și faptul că, pentru același gen de fapte comise în concurs cu cea din cauză, este condamnat tot printr-o sentința penală definitivă. Totodată, a comis fapta din cauză împreună cu o altă persoană în condiții de agravare a răspunderii penale (pe timp de noapte și prin efracție) și a avut o atitudine procesuală oscilantă.

Curtea consideră că aspectele invocate de inculpat au fost avute în vedere în procesul de individualizare, ceea ce a condus la coborârea sancțiunii la minimul special prevăzut de lege, acordându-se suficientă și echilibrată importanță gradului de pericol social al infracțiunii comise, condițiilor concrete în care s-a produs, având în vedere că inculpatul a mai comis fapte similare, dar și totalității urmărilor faptei din perspectiva atingerii dreptului de prorpietate a altor persoane.

Raționamentul instanței de fond care a condus la nereținerea de circumstanțe atenuante este justificat.

Recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este, însă, posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei. Astfel, „conduita bună";, în sensul art. 74 alin. 1lit. a C., presupune, între altele, absența antecedentelor penale; „stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită";, în sensul art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., nu se regăsește în prezenta cauză;„atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților";, în sensul art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., nu se reduce la recunoașterea, parțială și condiționată, a săvârșirii infracțiunii, pe fondul existenței, la dispoziția organelor judiciare, a probelor care dovedesc săvârșirea infracțiunii.

Referitor la aplicarea celor sporuri de câte 6 luni închisoare, Curtea observă că instanța de fond a aplicat un spor de 6 luni închisoare ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 39 C., fiind justificat prin prisma perseverenței infracționale a inculpatului recurent, iar cel de-al doilea spor de pedeapsă a rezultat din sentința penală nr.287/16 martie

2010 pronunțată de către Judecătoria Târgu Mureș, definitivă prin neapelare, fiind obligatoriu ca efect al autorității lucrului judecat.

În final, este neîntemeiată cererea recurentului-inculpat de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 202/2010, dispoziții referitoare la reducerea cu o treime a limitelor pedepsei în cazul „pledării vinovat";, deoarece, potrivit art. 320/1 C. proc. pen. recunoașterea vinovăției trebuie să se facă „până la începerea cercetării judecătorești"; la instanța de fond, iar nu în apel sau recurs; reducerea pedepsei are loc numai în cazul în care

„inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare"; fiind astfel exclus de la beneficiul legii cel care recunoaște parțial și condiționat faptele pentru care a fost trimis în judecată.

În acest sens s-a pronunțat și instanța supremă prin decizia pernală nr. 4526/(...). Pentru aceste motive Curtea consideră că pedeapsa stabilită de către instanța de fond este justă și proporțională, în măsură să asigure funcțiile de constrângere și de reeducare, scopul preventiv al sancțiunii și că va contribui la conștientizarea consecințelor faptei, în vederea unei reinserții sociale reale a inculpatului motiv pentru care în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se va respinge ca nefondat recursul inculpatului, iar soluția atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temneinică.

Inculpatului i s-a asigurat asistență juridică din oficiu astfel că în temeiul art. 189

C.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Potrivit art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va dispune obligarea inculpatului la plata în favoarea statului a sumei de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.

PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul F. C., detinut in Penitenciarul Gherla, împotriva sentintei penale nr. 24 din 18 ianuarie 2011 a Judecătoriei C. N..

Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.

D. este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 15 martie 2011.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

I. M. L. H. C. I.

GREFIER, L. S.

Dact.L.H./Dact.S.M

4 ex./(...) Jud.fond.M.L.M.

← Decizia penală nr. 4/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 1812/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 354/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 354/2011, Curtea de Apel Cluj