Decizia penală nr. 356/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR. 356/R/2011
Ședința publică din data de 15 martie 2011
I. constituită din :
PREȘEDINTE : I. M. - judecător
JUDECĂTORI : L. H.
: C. I.
G. : L. S.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. : S. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul F. O. A. C., împotriva încheierii penale din data de 3 martie 2011, pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui M., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev.de art.183
C.penal cu aplicarea art.37 lit.b C.penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul F. O. A. C. aflat în stare de arest asistat de apărător ales, av. S. B., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, în instanță se prezintă apărătorul desmenat din oficiu pentru inculpat, av.Paven E., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, care depune la dosar delegația avocațială solicitând acordarea onorariului avocațial parțial din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, arată că are de invocat două cereri și anume, rejudecarea cauzei întrucât la menținerea măsurii arestării preventive, cauza s- a judecat în lipsa dosarului, acest lucru reieșind chiar din încheierea recurată. P.ul a pus concluzii de amânare a cauzei față de lipsa dosarului și lipsa expertizei medico legale. Un alt element important este legat de aprecierea făptuitorului. A solicitat efectuarea unui referat de evaluare care la momentul judecării menținerii nu era la dosar. În momentul în care instanța a judecat menținerea în lipsa dosarului și a unor probe esențiale, apreciază că este un motiv de casare cu rejudecare. În ceea ce privește netemeinicia încheierii arată că referitor la indiciile temeinice, la judecata pe fond, procurorul nici măcar nu a pus concluzii că indiciile s-ar referi la infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte ci la infracțiunea de omor. În esență, la examinarea cadavrului se poate vedea că nu prezintă nici un fel de leziuni externe. Ori, e greu de imaginat că distrugerea acelor organe interne să se fi produs fără să fie lezată în nici un fel partea externă ci trebuiau să fie lovituri de apărare. C. că este vorba despre o culpă medicală. E. o decizie recentă, respectiv C. contra României, în care un deținut a fost bătut sau nu în penitenciar și a murit și s-a făcut autopsie. I. a arătat că nu se poate spune dacă a fost bătut sau nu dar vis-a-vis de lipsa de ancheta efectivă respectiv modul în care s-a făcut autopsia în România, este vorba de violarea art.2. După un an de zile a reușit să facă rost de fotografiile corpului care trebuiau să fie la dosar. D. se făcea o radiografie postmortem a toracelui se putea stabili dacă acele lovituri în zona toracelui ar fi provocat și ruperea coastelor astfel încât să sugereze gravitatea leziunilor. În toate cauzelede morți violente există un examen histopatologic, ori, în această cauză nu există. Cum s-ar putea stabili dacă acele organe interne au fost lezate în această manieră dacă nu s-a făcut un examen histopatologic?. Toate aceste elemente pun în discuția această autopsie. În mod normal autopsia se face la
24 de ore de la momentul decesului însă în speță s-a făcut la 4-5 ore. Trebuie evidențiat foarte bine dacă nu cumva este vorba despre culpă medicală. Când se face autopsie în cazul unei persoane decedate în spital, trebuie verificate elementele particulare care ar putea sugera această culpă medicală. În opinia sa lucrurile s-au întâmplat în sensul că a fost o lovitură inițială, probabil că a fost o leziune internă care nu a fost observată de medicul chirurg și nu i-a aplicat tratament. La două ore după ce victima a fost internată s-a întâlnit cu rudele sale și le-a spus că totul este în regulă însă la ora 5 victima a decedat, ceea ce arată că victima nu a fost examinată în nici un fel. Inculpatul nu spune că nu a lovit victima, însă, problema este dacă a lovit-o în maniera în care se sugerează sau este o culpă medicală. C. că nu putea o persoană să supraviețuiască 5 ore cu leziunile constatate cu ocazia autopsiei din punct de vedere teoretic. Este cert ca infracțiunea s-a comis în stare de provocare. Inculpatul este arestat de un an și două luni.
În ceea ce privește temeiurile de arestare solicită a se observa că de la momentul arestării se spune că inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică și nu a scăzut în așa măsură încât să justifice o altă sancțiune dar nu se spune de ce anume. La ultimele două termene de judecată, motivul pentru care nu a fost expertiza, a fost acela că au fost neînțelegeri cu privire la cine trebuie sa facă expertiza, deși a solicitat-o în decembrie. Acest lucru este în detrimentul inculpatului. O altă chestiune este acela că instanța când a făcut această menținere, motivarea este stereotipă, în toate este același lucru. În condițiile în care i se aplică inculpatului o pedeapsă între 1 și 5 ani, el deja a executat multe luni iar într-o astfel de situație la acest moment este nejustificat să se mai discute despre menținerea stării de arest. I., în motivare spune că s-a diminuat acest pericol dar nu suficient. Întrebarea este ce trebuie să se mai întâmple? I. a spus că cercetarea nu este finalizată mai fiind vorba despre un singur martor care trebuie audiat, ori, acest martor locuiește în Ungaria și care nu poate fi adus în nici un fel. În cursul procesului a formulat cerere de liberare pe cauțiune și s-a fixat suma de 500 milioane ceea ce este absurd și nejustificat. Nu a făcut recurs inculpatul tocmai pentru a da posibilitatea instanței să dispună să se facă expertiza, însă, inculpatul este judecat în stare de arest ceea ce nu se mai justifică. Inculpatul a lucrat 6 ani în
Italia și și-a susținut familia, a recunoscut și regretat fapta comisă. Apreciază că la acest moment se poate discuta despre judecarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul P.ui, în ceea ce privește problema de nelegalitate, nu poate susține acest lucru pentru că nu are nici o dovadă că instanța când a judecat această măsură nu a avut dosarul. În ceea ce privește problema de netemeinicie, apreciază că subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri având în vedere încadrarea juridică dată prin actul de sesizare. E. indiciile cerute de art.143 C., actele medico legale existente la dosar coroborându-se cu declarațiile părinților inculpatului, cu declarațiile inculpatului și cu procesele verbale de cercetare la fața locului. În ceea ce privește art.148 lit.f C., consideră că ambele condiții sunt îndeplinite având în vedere modalitatea în care a fost comisă fapta și natura infracțiunii. Cu privire la termenul rezonabil, acesta este în raport cu cerințele CEDO. Pentru toate acestea solicită respingerea recursului.
Apărătorul inculpatului, în replică, arată că nu se poate susține că nu este adevărat ceea ce a spus cu atât mai mult cu cât în încheierea recurată este menționat expres în notele grefierului că judecarea cauzei s-a făcut în lipsa dosarului. În cazul în care se contestă acest lucru, se poate solicita relații de la instanța de fond cu privire la aceste aspecte.
I., pune în vedere procurorului că se consemnează expres în încheierea recurată că este lipsă dosar și expertiză, astfel că acordă cuvântul pe această chestiune.
Reprezentantul P.ui arată că în aceste condiții se impune admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Inculpatul F. O. A. C., având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorul său. Solicită înlocuirea măsurii arestului preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara cu mențiunea că va coopera în continuare și va respecta toate obligațiile impuse.
C U R T E A
Prin încheierea din 3 martie 2011, pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui
M., a fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara formulată de inculpatul F. O. A. C.
În temeiul art. 3002 Cod procedură penală raportat la art. 1. Cod procedură penală s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului F. O. A. C. (fiul lui C. și M., născut la data de (...) în S. M., jud.M., CNP 1., arestat preventiv, aflat la Penitenciarul Gherla) și, în consecință, s-a menținut arestarea preventivă a acestuia. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul întocmit la 29 ianuarie 2010 în dosarul nr. 586/P/2009 de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului F. O. A. C. pentru infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev.de art. 183 C.pen. cu aplic.art. 37 lit.b C.pen., reținându-se, în esență, faptul că în noaptea de 3. decembrie 2009 inculpatul i-a aplicat victimei F. Peter multiple lovituri cu pumnii și picioarele în urma cărora a decedat ulterior la S. M. S. M. Examinând din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului, în temeiul art. 3002, 1602 C., precum și cererea formulată de acesta privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, tribunalul a reținut următoarele: Prin încheierea penală nr.1 din 1 ianuarie 2010 a T.ui M. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului F. O. A. C. pe o perioadă de 29 de zile (1 ianuarie 2010-29 ianuarie 2010) pentru infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev.de art. 183 C.pen., în temeiul art. 148 lit.f C. Această încheiere a fost menținută prin încheierea penală nr. 7/R/2010 a Curții de A. C. Prin încheierea penală nr. 41 din 27 ianuarie 2010 a T.ui M. s-a prelungit pe o perioadă de 30 de zile (30 ianuarie 2010-28 februarie 2010 inclusiv) durata arestării preventive a acestui inculpat, apoi prin mai multe încheieri penale i s-a menținut starea de arest preventiv . T. a apreciat că și în prezent temeiul care a stat la baza luării acestei măsuri se menține și se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului. Raportat la ansamblul probelor aflate la dosar (o analiză în detaliu a lor în această fază a procesului penal nu este posibilă) și la împrejurarea că inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea pentru care a fostarestat preventiv, tribunalul apreciază că în cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 143 C., existând indicii în sensul că acesta i-a aplicat victime F. Peter mai multe lovituri în urma cărora a decedat în contextul în care se presupune că aceasta, fiind sub influența băuturilor alcoolice a intrat în curtea locuinței tatălui său unde a pătruns pentru a solicita două lumânări. Pedeapsa prevăzută de lege pentru presupusa faptă este închisoare mai mare de 4 ani (5-15 ani) și lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, acesta fiind dat de modalitatea în care se presupune că a fost comisă fapta (prin aplicarea de mai multe lovituri și de urmarea produsă - decesul victimei) și de împrejurarea că inculpatul a comis anterior fapte de natură penală (i s-a aplicat prin sentința penală nr. 440/1998 a Judecătoriei S. M. măsura educativă a mustrării pentru infracțiunea de furt calificat și a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală prin sentința penală nr. 580/2003 a aceleiași judecătorii) chiar dacă a fost reabilitat, săvârșirea anterior a acestor fapte neputând fi ignorată. Acest pericol social s-a diminuat într-o perioadă de arest preventiv de circa 1 an și 2 luni, dar nu într-atât încât să se justifice punerea sa în libertate. În raport de acest grad de pericol social al inculpatului, măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara este insuficientă. Durata arestării preventive a inculpatului se încadrează și în prezent în limitele unui termen rezonabil (este arestat de 1 an și 2 luni) având în vedere multitudinea probelor din această cauză, majoritatea lor fiind administrate. Cercetarea judecătorească nu este încă finalizată, fiind necesară audierea unui martor și efectuarea unui raport de expertiză medico-legală. Întrucât temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului s-a menținut, s-a respins cererea acestuia de a se înlocui această măsură cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, nefiind îndeplinite cerințele prev.de art. 139 alin.1 C. Apărările formulate cu privire la încadrarea juridică dată faptei pentru care este cercetat inculpatul și la existența circumstanței atenuante a scuzei provocării se vor avea în vedere cu ocazia soluționării fondului cauzei, fiind apărări care țin de această etapă a procesului penal. Pentru toate aceste considerente s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara și s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului. Împotriva încheierii menționate inculpatul F. O. A. C. a declarat recurs în termen. Prin apărătorul său acesta a solicitat ca în urma admiterii recursului să se dispună rejudecarea cauzei întrucât la menținerea măsurii arestării preventive, cauza s-a judecat în lipsa dosarului, acest lucru reieșind chiar din încheierea recurată. P.ul a pus concluzii de amânare a cauzei față de lipsa dosarului și lipsa expertizei medico legale. Un alt element important este legat de aprecierea făptuitorului. S-a solicitat efectuarea unui referat de evaluare care la momentul judecării menținerii nu era la dosar. În momentul în care instanța a judecat menținerea în lipsa dosarului și a unor probe esențiale, apreciază că este un motiv de casare cu rejudecare. De asemenea ,în susținerea recursului ,s-a arătat că inculpatul este cercetat pentru infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte și că a recunoscut lovitura aplicată victimei, însă nu s-a analizat varianta ca decesul acesteia să se fi datorat unei culpe medicale constând în aceea că intervenția medicală nu a avut loc în timp util; a mai precizat că fapta a fost comisă înstare de provocare deoarece victima a sărit gardul casei în care se afla inculpatul la ora 24,00, dar nu s-a ținut seama de această atitudine provocatoare a victimei. A mai învederat că se poate dispune o măsură alternativă a arestului preventiv pentru că inculpatul a recunoscut deja faptul că a lovit victima și este arestat de mai mult de un an. Examinând încheierea atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea reține următoarele: În mod temeinic prima instanță a reținut că prin rechizitoriul din 29. ian. 2010 recurentul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art.183 C. cu aplic. art.37 lit.b C. reținându-se că în noaptea de 3. dec.2009 i-a aplicat victimei F. Peter multiple lovituri cu pumnii și cu picioarele în urma cărora acesta a decedat la S. S. M. Justificat s-a apreciat că raportat la probele de la dosar există indicii temeinice în sensul că acesta i-a aplicat victimei mai multe lovituri în urma cărora a survenit decesul. Într-adevăr, existența indiciilor temeinice nu poate fi echivalată cu existența probelor necesare condamnării astfel încât să fie necesară existența unui raport de cauzalitate definitiv conturat între acțiunea inculpatului și rezultatul ce a urmat și nici nu pot fi înlăturate indiciile datorită existenței atitudinii provocatoare a victimei constând în aceea că a pătruns noaptea în incinta imobilului în care se afla inculpatul pentru a cere două luminări. Intervenția unei cauze care ar fi concurat la decesul victimei constând în neacordarea la timp a îngrijirilor medicale precum și profilarea unei eventuale circumstanțe atenuante nu constituie o schimbare a temeiurilor arestării deoarece erau preexistente acesteia. Trecerea unui interval de mai bine de un an de la arestarea inculpatului, nu poate fi percepută ca o diminuare a pericolului pe care l-ar presupune lăsarea în libertate a recurentului având în vedere gravitatea infracțiunii pentru care este cercetat.Este adevărat că pericolul concret pe care-l prezintă inculpatul nu se confundă cu gradul de pericolul social al infracțiunii ,însă acesta nici nu poate fi ignorat . Împrejurarea că instanța a soluționat cauza în lipsa dosarului care se afla la SML B. M. în vederea efectuării expertizei, nu poate fi imputată instanței,câtă vreme aceasta este ținută de termenul de 6o de zile în care trebuie să procedeze la verificarea măsurii preventive.Nu de puține ori instanțele sunt nevoite să analizeze aceste măsuri în lipsa dosarelor care se află fie la instituții medico-legale pentru efectuarea unor expertize necesare în cauză,cum este cazul în speță,fie la Curtea Constituțională spre exemplu pentru soluționarea unor excepții de necontituționalitate,acesta nefiind un motiv de casare a acestor încheieri și trimiterea spre rejudecare a cauzelor. În consecință în baza art. 38515 pct.1 lit.b C. Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului. Văzând și disp. art.192 alin.2 C. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul F. O. A. C. detinut in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.nr. din 3 martie 2011 a T.ui M. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 50 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorar avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 15 martie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, I. M. L. H. C. I. G., LEUNȚA S. Red.I.M/Dact.S.M 4 ex./(...) Jud.fond: B. C.
| ← Decizia penală nr. 297/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 107/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
