Decizia penală nr. 359/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR. 359/R/2011
Ședința publică din 15 martie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : I. M., judecător
JUDECĂTORI : L. H.
: C. I. GREFIER : L. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin P. - S. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul M. A., împotriva încheierii penale nr.112/2011 pronunțată în dosar nr.(...) al Tribunalului C., având ca obiect liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul M. A. aflat în stare de arest asistat de apărător ales, av.Cesărean C.an, din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind, inculpatul învederează instanței că-și menține recursul declarat.
În instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av.Maier M. R., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, care solicită acordarea onorariului avocațial parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună liberarea provizorie sub control judiciar apreciind că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege. U. din principiu fundamental al dreptului procesual penal român este principiul egalității tuturor cetățenilor în fața legii. Unor situații egale trebuie să le corespundă un tratament juridic egal. Instanța de fond arată că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru ca inculpatul să beneficieze de liberare provizorie sub control judiciar însă apreciază că nu ar fi întemeiată raportat la situația personală a inculpatului. Inculpatul este judecat pentru aceeași încadrare juridică ca și coinculpații aflați în stare de libertate.
Reprezentantul Parchetului, își însușește punctul de vedere al instanței de fond în sensul că sunt îndeplinite condițiile pentru admisibilitate în principiu, dar nu este oportună liberarea condiționată având în vedere faptele săvârșite și faptul că inculpatul nu a fost încă audiat.
Inculpatul M. A., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate arătând că are doi copii minori în întreținere iar firma lui este falimentară din cauza stării de arest. Mai mult, unul dintre coinculpați care are aceeași încadrare juridică cu a lui, a fost pus în libertate.
C U R T E A
Deliberând reține că prin încheierea penală nr.112/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., în baza art. 1608a al. 6 C. a fost respinsă cererea de liberareprovizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul M. A., fiul lui E. și I., născut la data de (...), aflat în prezent în stare de arest preventiv în Penitenciarul Gherla. În baza art. 192 al. 2 C. a fost obligat inculpatul la plata în favoarea statului a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de (...), inculpatul M. A. a solicitat liberarea sa provizorie sub control judiciar. În motivarea cererii formulate inculpatul a arătat, în esență, că în cauză sunt îndeplinite atât condițiile de admisibilitate în principiu cât și pe fond a cererii formulate. S-a mai arătat, de asemenea, că temeiurile avute în vedere la momentul arestării preventive a inculpatului s-au schimbat, întrucât la acel moment procesual s-a reținut în sarcina sa comiterea mai multor acte materiale de înșelăciune, precum și dispozițiile al.5 al art. 215 C. însă la finalul urmăririi penale organele de urmărire penală au procedat la schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, fiind înlăturat al.5 al art. 215 C. În legătură cu celelalte infracțiuni reținute în sarcina inculpatului s-a arătat că actele de la dosar au infirmat învinuirea adusă. De asemenea, s-a mai arătat că lăsarea acestuia în libertate nu este de natură a reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică. S-a susținut că se impune a se avea în vedere și împrejurarea că inculpații C. M. și M. I., cercetați în prezenta cauză pentru comiterea aceleiași infracțiuni sunt în prezent cercetați în stare de libertate. Tribunalul a mai reținut că prin Î. penală nr.131/C/(...) a Tribunalului C. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului M. A. pe o durată de 29 zile, iar ulterior, prin Î. penală nr. 144/C/(...) a Tribunalului C. s-a dispus prelungirea acestei măsuri cu încă 30 de zile. Recursurile declarate împotriva acestor hotărâri judecătorești au fost respinse de instanța de control judiciar. Prin Rechizitoriul cu nr. 190/P/2010 al M.ui P. - Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului M. A., alături de alți coinculpați, pentru comiterea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune prev. de art.26 C. raportat la art. 215 al.1,2,3 C., complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prev.de art.26 C. raportat la art. 288 al.1 C. și complicitate la uz de fals prev. de art. 26 C. raportat la art. 291 C., precum și a infracțiunilor de complicitate la conducere pe drumurile publice a unui vehicul cu număr fals de înmatriculare prev. de art.26 C. raportat la art. 85 al.2 din OUG nr. 195/2002, respectiv complicitate la tractare pe drumurile publice a unei remorci cu număr fals de înmatriculare prev. de art.26 C. raportat la art. 85 al.2 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art.33 lit.a C. Măsura arestării preventive față inculpat a fost menținută atât în temeiul art.3001 C., cât și ulterior, în temeiul art.3002 C., pe parcursul judecării pe fond a cauzei. Sub aspectul stării de fapt în sarcina inculpatului s-a reținut că la data de (...) a ajutat și a înlesnit cu intenție la inducerea în eroare a SC P. SA din care a rezultat o pagubă de 117.849,60 lei, precum și că a pus la dispoziția coinculpatului C. A. I. un act de identitate fals, cu numele „. N. V., utilizat la inducerea în eroare a părții vătămate. În sarcina aceluiași inculpat s-a reținut că a promis, anterior comiterii faptei de înșelăciune, că va tăinui produsul infracțiunii, că va găsi un loc de depozitare a mărfii, precum și un cumpărător, pe care l-a și găsit în persoana numitului R. C. Potrivit art.1602 alin.1 C. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul săvârșirii unei infracțiuni din culpă precum și în cazul infracțiunii intenționate în cazul în care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, iar potrivit alin.2 art.1602 C., liberarea provizorie sub control judiciar nu se poate acorda în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă. Analizând prima condiție cumulativă, prev. de art.160/2 alin.1 C., pentru acordarea liberării provizorii sub control judiciar, instanța a constatat că aceasta a fost îndeplinită. Astfel, inculpatul M. A. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune prev. de art.26 C. raportat la art. 215 al.1,2,3 C., complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prev.de art.26 C. raportat la art. 288 al.1 C. și complicitate la uz de fals prev. de art. 26 C. raportat la art. 291 C. precum și a infracțiunilor de complicitate la conducere pe drumurile publice a unui vehicul cu număr fals de înmatriculare prev. de art.26 C. raportat la art. 85 al.2 din OUG nr. 195/2002 respectiv complicitate la tractare pe drumurile publice a unei remorci cu număr fals de înmatriculare prev. de art.26 C. raportat la art. 85 al.2 din OUG nr. 195/2002, pedepsele prevăzut de textul de incriminare pentru aceste infracțiuni fiind de la 3 la 15 ani închisoare. În ceea ce privește cea de-a doua condiție cumulativă necesară pentru dispunerea liberării provizorii sub control judiciar, prev. de art.1602 alin.2 C., instanța a apreciat că în cauză nu există date, în sensul legii, că inculpatul M. A. ar pregăti săvârșirea în viitor de noi infracțiuni sau că va încerca, odată aflat în stare de libertate, să influențeze alte părți sau martori din dosar. Cu privire la acest aspect, este de reținut însă că față de acest inculpat s-a susținut incidența temeiului de arestare preventivă prev. de art. 148 lit.c C., la momentul dispunerii și menținerii acestei măsuri, prin raportare desigur la acțiuni ale inculpatului anterioare acestui moment. În ceea ce privește insă condiția temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul M. A., instanța a reținut că aceasta nu este incidentă în cauză și, cu toate că formal condițiile prev. de art.1602 C. sunt îndeplinite, acestea nu conferă inculpatului aflat în stare de arest preventiv un drept la liberare provizorie, ci doar o vocație. Or, în condițiile concrete ale situației inculpatului, cu privire la temeinicia cererii de liberare provizorie formulate, tribunalul a apreciat că aceasta nu rezidă în cauză, menținerea stării de arest preventiv în care se află fiind în continuare necesară. Această necesitate rezultă pe de o parte din natura și gravitatea infracțiunilor comise, atitudinea procesuală manifestată de către acest inculpat pe parcursul urmăririi penale - în cursul cercetării judecătorești instanța neprocedând încă la audierea acestuia precum și prejudiciul produs prin infracțiunea reținută în sarcina sa. La aprecierea temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată în cauză, instanța de judecată a avut în vedere și numeroasele convorbiri telefonice, interceptate autorizat și transcrise, purtate de către inculpatul M. A. cu coinculpați din prezenta cauză sau cu alte persoane, din cuprinsul cărora se poate constata dezinvoltura infracțională a inculpatului, ceea ce conduce instanța spre concluzia că lăsarea sa în libertate, chiar și provizorie, ar fi insuficientă pentru a garanta că inculpatul nu-și va continua activitatea ce a condus la trimiterea sa în judecată. Nu au putut fi reținute apărările invocate în cauză în sensul că, deși inițial cercetat pentru comiterea mai multor acte materiale de înșelăciune, ulterior trimiterea în judecată s-a făcut pentru un singur act material, în condițiile în care această infracțiune de înșelăciune reținută prezintă o deosebită gravitate, fiind în măsură să justifice, alături de alte elemente, o stare de arest preventiv. Un alt astfel de element îl constituie și periculozitatea inculpatului, prin raportare strictă la persoana acestuia, astfel cum s-a arătat mai sus, astfel că susținerile inculpatului în sensul că acesta se află în situație identică cu inculpații C. M. și M. I., cercetați în stare de libertate, nu pot fi reținute la aprecierea necesității stării de arest care implică, pe lângă aspectele legate de învinuire, și aspecte strict legate de persoană. Pentru toate aceste aspecte, tribunalul a apreciat că cererea formulată a fost neîntemeiată, motiv pentru care a fost respinsă. Împotriva acestei soluții a declarat recurs inculpatul M. A. criticând încheierea atacată ca fiind netemeinică și nelegală și a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună admiterea cererii introductive, cu consecința punerii sale în libertate sub control judiciar. În motivarea recursului inculpatul a arătat că îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii sale. Invocă principiul egalității tuturor cetățenilor în fața legii,respectiv că unor situații egale trebuie să le corespundă un tratament juridic egal cu referire la faptul că este judecat pentru aceeași încadrare juridică ca și coinculpații aflați în stare de libertate. Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoartele: Prin încheierea penală nr. 131/C/(...) a Tribunalului C. față de recurent s-a dispus luarea măsurii arestului preventiv, alături de inculpații V. O. M., C. A. I., M. I., C. M. și S. G. A., pe o durată de 29 de zile, începând cu data de (...) și până la data de (...). La baza arestării preventive a inculpaților au fost avute în vedere dispozițiile art. 148 lit. c și f C. În fapt, la luarea măsurii arestului preventiv s-a reținut, în esență, că inculpatul M. A. , în perioada mai 2009 - noiembrie 2010, în mod repetat, în baza aceleași rezoluții infracționale, a acordat ajutor numiților O. C. A., C. A. I., P. L. F., S. G. A., S. G. și M. I. să inducă în eroare mai multe societăți comerciale-părți vătămate (SC „Profile Distrityre"; SRL Apahida - 5/(...), SC „Transcarpatica"; SA C. - (...), SC „Plastsistem"; SA Crainimăt, jud. Bistrița-Năsăud - (...), SC „Profilco Ro"; SRL - (...), SC „. SA G. - (...)), cauzând un prejudiciu total ce depășește 200.000 lei, actele fiind comise prin prezentarea în mod mincinos ca transportatori, sub nume și calități mincinoase, utilizarea de acte false de identitate și numere false de înmatriculare, netransportarea mărfurilor la destinația asumată și valorificarea acestora imediat, ilegal, la prețuri sub prețul pieței; a acordat ajutor, punând la dispoziția autorilor, documentele unor societăți comerciale pentru a fi folosite fraudulos sau a unor documente falsificate și, participând în baza înțelegerilor prealabile, la valorificarea mărfurilor obținute prin inducere în eroare. Ulterior, starea de arest a fost prelungită, iar după sesizarea instanței s-a menținut ca fiind legală și temeinică măsura arestului preventiv. Prin actul de sesizare în sarcina inculpatului M. A. s-a reținut săvârșirea infracțiunilor de:complicitate la înșelăciune calificată, în convenții prev. de art. 26 C. raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3 C., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.;complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, prev. de art. 26 C. raportat la art. 288 alin. 1 C., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.; complicitate la uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 26 C. raportat la art. 291 C., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.;complicitate la conducere pe drumurile publice a unui vehicul cu număr fals de înmatriculare, în formă continuată, prev. de art. 26 C. raportat la art. 85 alin. 2 din O.U.G. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.;complicitate la tractare pe drumurile publice a unei remorci cu număr fals de înmatriculare, în formă continuată, prev. de art. 26 C. raportat la art. 85 alin.3 din O.U.G. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.,totul în concurs real, conform art. 33 lit. a C. În fapt, s-a reținut că inculpatul M. A. că a ajutat și înlesnit, cu intenție, la inducerea în eroare a părții vătămate S. „." S. G. (inducere în eroare săvârșită efectiv de autorii C. A. I., S. G. A. și M. I., la data de (...), din care a rezultat o pagubă de 117.849,60 lei). S-a reținut de asemenea în sarcina inculpatului M. A. că a pus la dispoziția lui C. A. I. actul de identitate falsificat, cu numele „. N. V.", de asemenea, M. A. a promis anterior faptei că va tăinui produsul infracțiunii, că va găsi loc de depozitare al mărfii, sens în care a și făcut demersuri pentru găsirea unui cumpărător al uleiului obținut ilegal. Din analiza prevederilor art. 160/2 C., rezultă că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și nu există probe din care să rezulte că inculpatul ar mai putea comite alte infracțiuni sau ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului. Într-adevăr, formal, toate condițiile prev. de art.160/2 C. privind liberarea provizorie sub control judiciar sunt îndeplinite în cauză, însă potrivit art. 160/8 și art. 160/8a C. instanța admite o asemenea cerere când constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și cererea este întemeiată. Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură preventivă limitativă de drepturi instituită pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal sau a împiedica comiterea de fapte periculoase. Aplicarea dispozițiilor legale care reglementează această instituție se poate justifica în cazul unor infracțiuni mai puțin grave luându-se în considerare și încrederea pe care o poate oferi inculpatul că lăsat în libertate nu va săvârși și alte infracțiuni și își va îndeplini obligațiile ce i se impun. În acord cu jurisprudența CEDO se constată că instanța europeană a dezvoltat patru motive acceptabile pentru a se refuza eliberarea provizorie: riscul că acuzatul să nu se prezinte la proces, posibilitatea ca în cazul eliberării, acesta să încerce să împiedice desfășurarea procesului, să comită alte infracțiune, ori să tulbure ordinea publică (cauza SBC contra Regatului Unit-19 iunie 2001; cauza Smirnova contra R.iei - 25 iulie 2003; Stogmuler contra Austriei-10 noiembrie 1969; Wemhoff contra Germaniei -27 iunie 1968; cauza MATznetter contra Austriei-10 nov.1969 și Letellier contra Franței-26 iunie 1991). Astfel, actele și lucrările dosarului conferă indicii din rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul recurent ar fi comis faptele pentru care a fost trimis în judecată, situație în care sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 C. Aceste indicii și probe reies din cuprinsul actelor dosarului de urmărire penală și constau în plângerile și declarațiile părților vătămate; procesele-verbale de consemnare de efectuare a unor acte premergătoare; de cercetare la fața locului; procese-verbale de verificare în evidențe auto; procese-verbale de recunoaștere după fotografii; declarațiile martorilor audiați în cauză (O.u M. A., B. V., B. Claudiu, Chira G. G., Bucilă Alex L.n, Bunea V., Păcurar Cornel, Ciherean G., Sucală I., M. Petre, Vălean M. Mihai, P. Sorin, Lămurean I., Triteanu M. V., Palfi Sandu Răzvan, Pintea L. Dorel, N.la Izidor, Cotoc D., Pintea D. A.); procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate; rapoartele preliminare întocmite de U. din cadrul IPJ C.; procesele-verbale întocmite cu ocazia perchezițiilor corporale, domiciliare și cele ale autovehiculelor; planșe foto aferente; procesul-verbal de depistare în flagrant; coroborate cu declarațiile inculpaților S. G. A. și M. I. care recunosc comiterea faptelor în materialitatea lor; inculpatul C. A. I. care recunoaște integral actul material comis în dauna părții vătămate SC „. SA G. Susținerea inculpatului recurent M. A. potrivit căreia a fost trimis în judecată doar pentru un singur act material este adevărată, dar nu completă, pentru că în sarcina lui s-a reținut nu doar că i-a ajutat pe inculpații C. A., S. G. și M. I. la inducerea în eroare a părții vătămate SC P. SA G., ci și pentru infracțiunea de complicitate la conducere pe drumurile publice a unui vehicul cu număr fals de înmatriculare, prev. de art. 26 C. rap. la art.85 alin.2 din OUG nr. 195/2002 și complicitate la tractare pe drumurile publice a unei remorci cu nr. fals de înmatriculare, prev. de art.26 C. rap. la art.85 alin.3 din OUG nr. 195/2002, precum și pentru complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art.26 C. rap. la art.288 alin.1 C. și complicitate la uz de fals, prev. de art.26 C., rap. la art.291 C., pentru că a știut că vor fi utilizate un cap tractor și o semiremorcă conduse pe drumurile public cu număr fals de înmatriculare; indiciile referitoare la acest inculpat rezultă din faptul că a fost prins în flagrant și avea asupra sa suma de 200 de E. În ceea ce privește temeiurile avute în vedere inițial la luarea acestei măsuri privative de libertate și anume, art. 148 lit. c și f C., Curtea reține că există date la dosarul de urmărire penală conform cărora inculpatul M. A. , utilizând ilegal firma „. a încercat să înșele o persoană fizică și apoi o societate comercială din județul Mureș și că împreună cu o persoană pe nume Isa G. I. a pregătit comiterea unor infracțiuni de înșelăciune prin folosirea unor instrumente de plată false ((f. 1-17, 21-23, 48-52, 65-66, 135-136 - vol. XII, d.u.p.). Cu referire la același inculpat, cu privire la fapta comisă în dauna SC P. SA, există date că a pregătit comiterea acestei infracțiuni împreună cu inculpatul C. A., căruia i-a remis documente false (f. 20-29, 30-41 vol. XII d.u.p.), precum și date că pregătea împreună cu numitul Isa G. I. o nouă fraudă cu instrumente bancare false, urmărind obținerea în mod fraudulos a unei cantități de marfă în valoare de 45.000 de E., pe care intenționau să o valorifice ulterior cu suma de 30.000 de E. (f. 73-81, vol. XII d.u.p.). Referitor la temeiul prev. de art. 148 lit. f C. Curtea observă că starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității asupra căreia și-a exercitat influența negativă, dar și la nivelul întregii ordini sociale și rezultă, în egală măsură, atât din gravitatea faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, cât și din activitatea infracțională desfășurată de aceștia. Curtea E.peană a Drepturilor Omului a acceptat în cazul Letellier vs Franța că în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției publice, anumite infracțiuni, pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenția, cel puțin pentru un timp. În cauză, inculpatul este suspicionat de comiterea în mod coordonat a unor infracțiuni grave de pericol și rezultat și, din această perspectivă, susnumitul prezintă un pericol criminogen ridicat, rezultat din persistența infracțională pe care a manifestat-o (activitatea infracțională a fost stopată doar de intervenția autorităților judiciare), dar și din urmările greu de reparat. În acest context, sentimentul de revoltă în rândul societății este remarcat de amploarea unor asemenea fapte în rândul comunității, ceea ce impune o reacție fermă a autorităților judiciare competente ca o necesitate stringentă. Menținerea stării de arestare preventivă a inculpatului, în condițiile legii, nu afectează cu nimic dreptul acestuia la un proces echitabil, acesta având posibilitatea ca în fața instanței de fond, cât și ulterior în căile de atac de a cere și administra probe considerate necesare pentru a dovedi lipsa de temeinicie a susținerilor acuzării. Așa fiind, Curtea apreciază că, în acest moment procesual, față de natura infracțiunilor presupus a fi comise de inculpat, ținând cont de rezonanța acestora în rândul opiniei publice, și determinând reacția negativă a acesteia, pericolul concret pentru ordinea publică apare cu puterea evidenței prin rezonanța acestor fapte constând într-o anumită stare de indignare și de dezaprobare publică, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând o anumită stare de insecuritate socială dacă împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre. Având în vedere pericolul social concret al faptelor comise de inculpat, de impactul negativ produs asupra ordinii sociale, de multitudinea părților implicate în cauză, care denotă o amploare deosebită a activității infracționale, de valoarea ridicată a prejudiciului, curtea apreciază că în această fază a procesului penal și, în pofida împrejurării că, formal, cererea recurentului îndeplinește condițiile legale, eliberarea sa, chiar subsumată unor obligații sau garanții, ar provoca o reală tulburare a ordinii și liniștii publice. Așa fiind, Curtea conchide că pentru buna desfășurare a procesului penal se impune în continuare privarea de libertate a recurentului și, pe cale de consecință, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C. se va respinge ca nefondat recursul, iar încheierea atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică. Potrivit art. 189 C. se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. În temeiul art. 192 al. 2 C. se va dispune obligarea inculpatului la plata în favoarea statului a sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezintă onorariu avocațial. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. A., fiul lui E. si I., născut la (...), arestat in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale nr. 112 din 9 martie 2011 a Tribunalului C.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorar avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 15 martie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, I. M. L. H. C. I. GREFIER, LEUNȚA S. Dact.L.H./Dact.S.M 4 ex./(...) Jud.fond. R.Mornăilă
| ← Decizia penală nr. 1917/2011, Curtea de Apel Cluj | Încheierea penală nr. 1797/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
