Încheierea penală nr. 1797/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 1797/R/2011
Ședința publică din 8 noiembrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : V. V. A.- judecător
JUDECĂTORI : L. H.
: I. M.
G. : M. N.
P. de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin
PROCUROR - S. DOBRESCU
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul N. I. împotriva încheierii penale nr. 552 din 1 noiembrie 2011, pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui M., inculpatul fiind cercetat pentru infracțiunile de violare de domiciliu prev de art. 192 alin.1 Cod penal și tentativă la infracțiunea de omor prev de art. 20 raportat la art. 174 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal, cauza având ca obiect propunerea de arestarea preventivă formulată de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș luată față de inculpat.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu avocat M. I., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care,
Apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului depune la dosar referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestuia.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită în principal, admiterea recursului, casarea încheierii penale și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se respingă propunerea de arestare preventivă a P.ui de pe lângă Tribunalul Maramureș. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură, respectiv măsura obligării inculpatului de a nu părăsi țara, motivat de faptul că acesta are locul de muncă înafara localității de domiciliu, cu stabilirea obligațiilor de către instanță.
Se arată în continuare de apărătorul inculpatului că, acesta nu are antecedente penale, nu a avut până în prezent nici un conflict cu legea penală. E. adevărat că pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani închisoare, însă nu există probe certe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, nefiind întrunite cumulativ cele două condiții. De asemenea, nu poate fi confirmată starea de provocare, dar martorul M. G. l-a găsit pe inculpat în curte lângă partea vătămată și nu deasupra ei rezultând așadar că s-a oprit din agresiune înainte de a sosi acest martor.
Cu onorariu avocațial din fondul M.ui Justiției.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului declarat deinculpat ca nefondat, cu consecința menținerii încheierii atacate ca fiind legală
și temeinică.
În continuare se arată că, potrivit art. 681 Cod procedură penală sunt indicii temeinice atunci când, din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta. Instanța a apreciat că, în cauză există probe suficiente din care să rezulte presupunerea că persoana față de care s-a pus în mișcare acțiunea penală ar fi săvârșit faptele menționate. Faptele reținute în sarcina inculpatului se probează cu procesul verbal de consemnare a plângerii sau a denunțului oral, procesul-verbal de sesizaredin oficiu, procesul verbal de cercetare la fața locului, planșele foto întocmite cu ocazia deplasării echipei de cercetare. E. adevărat că în cursul urmăririi penale s-a probat că partea vătămată suferă de afecțiuni psihice iar pe fondul consumului de alcool se manifestă de o manieră necorespunzătoare și chiar violentă, la dosar existând procese verbale prin care acesta a fost sancționat contravențional urmare altercațiilor avute cu soția și soacra inculpatului și chiar dacă această stare conflictuală a influențat conduita inculpatului, nu o justifică. Sunt incidente dispozițiile art. 148 lit f Cod procedură penală, întrucât inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Chiar dacă nu are antecedente penale, nu se justifică cercetarea acestuia în stare de libertate. Inculpatul N. I. având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă, solicitând a se avea în vedere că lucrează de 27 de ani, are familie, 3 copii în întreținere. Solicită cercetarea sa în stare de libertate. C U R T E A : Prin încheierea penală nr. 552 din 1 noiembrie 2011, pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui M., a fost admisă propunerea de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș și în consecință: În temeiul art. 1491 Cod procedură penală raportat la art. 148 lit. f Cod procedură penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului N. I. (fiul lui I. și I., născut la data de (...) în V. de Jos, jud. M., CNP 1., domiciliat în com. V. de Jos, nr. 1525 jud.M.) pe o durată de 29 zile începând din data de 1 noiembrie 2011 până la 29 noiembrie 2011 inclusiv. În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin cererea formulată de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș sub nr. 601/P/2011 s-a solicitat instanței arestarea preventivă a inculpatului N. I., pentru o perioadă de 29 de zile, fiind acuzat de săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin.1 Cod penal și tentativă la infracțiunea de omor prevăzută de art. 20 rap.la art. 174 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit.a C.pen.. În motivarea propunerii de arestare preventivă P. de pe lângă Tribunalul Maramureș a învederat următoarele: Prin rezoluția din (...) a P.ui de pe lângă Tribunalul Maramureș s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpatul N. I. pentru infracțiunilede violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin.1 Cod penal și tentativă la infracțiunea de omor prevăzută de art. 20 rap.la art. 174 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit.a C.pen., reținându-se în sarcina acestuia că că la data de (...), în jurul orelor 15,30-16,00, pe fondul unui conflict preexistent cu partea vătămată N. G. în vârstă de 63 de ani, trecând pe lângă locuința acestuia situată în V. de Jos nr.1, a pătruns fără drept în curtea împrejmuită unde a exercitat acte de violență, lovind-o cu picioarele în zona toracică și strângând-o cu mâinile de gât, cauzându-i leziuni traumatice prin comprimare, care i-au pus viața în primejdie prin insuficiența respiratorie acută generată. La strigătele părții vătămate, s-a sesizat martorul M. G., care l-a găsit pe inculpat în curte, lângă partea vătămată întinsă la pământ. La scurt timp a sosit și martora A. M., care observând starea în care se afla partea vătămată a sesizat organele de poliție și serviciul de ambulanță, partea vătămată relatând organelor de poliție că a fost agresată de inculpat respectiv că acesta l-a strâns cu mâinile de gât și l-a lovit cu picioarele, ocazie cu care s-a consemnat și plângerea părții vătămate. În aceeași seară, partea vătămată a fost transportată inițial la S. O. V. de Sus iar apoi la S. J. de U. „. C. O. B. M. - secția ATI unde se află internată și în prezent. Prin ordonanța din (...) a aceluiași parchet s-a dispus reținerea învinuitului pe o durată de 24 de ore, măsură care expiră la data de (...).ora 23,00, iar prin ordonanța din (...) s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului N. I. Procedând la examinarea sesizării în camera de consiliu, instanța a reținut următoarele: Potrivit art.1491 Cod procedură penală dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 din Cod procedură penală și există vreunul din cazurile prev. de art. 148 Cod procedură penală, când se consideră că în interesul urmăririi penale este necesară arestarea inculpatului, judecătorul dispune arestarea preventivă a acestuia, arătând temeiurile care justifică luarea acestei măsuri. Potrivit art. 681 Cod procedură penală sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta. Instanța apreciază că în cauză există probe suficiente din care să rezulte presupunerea că persoana față de care s-a pus în mișcare acțiunea penală ar fi săvârșit faptele menționate. Din probele existente la dosar se poate aprecia caracterul plauzibil al acuzației aduse inculpatului în ceea ce privește tentativa la infracțiunea de omor, rezultând că la data de (...), în jurul orelor 15,30-16,00, pe fondul unui conflict preexistent cu partea vătămată N. G. în vârstă de 63 de ani, trecând pe lângă locuința acestuia situată în V. de Jos nr.1, a pătruns fără drept în curtea împrejmuită unde a exercitat acte de violență, lovind-o cu picioarele în zona toracică și strângând-o cu mâinile de gât, cauzându-i leziuni traumatice prin comprimare, care i-au pus viața în primejdie prin insuficiența respiratorie acută generată. În aceeași seară, partea vătămată a fost transportată inițial la S. O. V. de Sus iar apoi la S. J. de U. „. C. O. B. M. - secția ATI unde se află internată și în prezent. Potrivit constatărilor preliminarii și completărilor formulate de S. M.-L. J. B. M., partea vătămată prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin comprimarea gâtului cu mâna și degetele și care constau în hematom aritenoid stâng, hematom bandă ventriculară stângă, hematom repliu arii epiglotic stâng; leziunile necesită pentru vindecare 14-16 zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicații și au pus în primejdie viațapărții vătămate prin insuficiența respiratorie acută superioară iar supraviețuirea acestuia se datorează tratamentului medicamentos administrat imediat după agresiune. În raport de aspectele expuse mai sus, instanța reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală raportat la art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, doar pentru infracțiunea de tentativă la omor prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 Cod penal. Astfel, din datele existente rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică mai ales prin prisma agresivității manifestată în cadrul incidentului. Sub aspectul celei de-a doua cerințe a dispozițiilor art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, instanța are în vedere că modul și împrejurările concrete în care se presupune că fapta a fost săvârșită, dar și urmarea produsă, aspecte care sunt de natură să producă o puternică rezonanță negativă în cadrul unei comunități restrânse cum este cea din care face parte și inculpatul, iar lăsarea acestuia în libertate ar fi susceptibilă să provoace un sentiment de insecuritate, dublat de convingerea că autoritățile judiciare nu reacționează suficient de prompt și de ferm împotriva faptelor de acest gen. Cerințele art. 148 lit. f Cod procedură penală nu sunt întrunite în mod cumulativ pentru infracțiunea de violare de domiciliu limitele de pedeapsă prevăzute de lege nefiind în măsură să atragă arestarea preventivă a inculpatului (infracțiunea de violare de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin.1 Cod penal este sancționată cu pedeapsa închisorii între 6 luni și 4 ani). Pentru toate considerentele de mai sus tribunalul a admis propunerea formulată de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș și în temeiul art. 1491 Cod procedură penală raportat la art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală a dispus arestarea preventivă a inculpatului N. I., conform dispozitivului. În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul N. I., solicitând casarea încheierii penale și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se respingă propunerea de arestare preventivă a P.ui de pe lângă Tribunalul Maramureș. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură, respectiv măsura obligării inculpatului de a nu părăsi țara, motivat de faptul că acesta are locul de muncă înafara localității de domiciliu, cu stabilirea obligațiilor de către instanță. În motivare se arată că nu are antecedente penale, nu a avut până în prezent nici un conflict cu legea penală,astfel că la dosar nu există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, nefiind întrunite cumulativ cele două condiții. Analizând încheierea atacată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului,Curtea reține următoarele: Potrivit art. 149/1 Cod procedură penală, dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală și există vreunul din cazurile prevăzute în art. 148 Cod procedură penală, când se consideră că în interesul urmăririi penale este necesară arestarea inculpatului, judecătorul dispune arestarea preventivă a acestuia, arătând temeiurile care justifică luarea acestei măsuri. În sarcina inculpatului recurent s-a reținut săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin.1 Cod penal și tentativă la infracțiunea de omor prevăzută de art. 20 rap.la art. 174 Cod penal cuaplicarea art. 33 lit.a C.pen.,constând în aceea că la data de (...), în jurul orelor 15,30-16,00, pe fondul unui conflict preexistent cu partea vătămată N. G. în vârstă de 63 de ani, trecând pe lângă locuința acestuia situată în V. de Jos nr.1, a pătruns fără drept în curtea împrejmuită unde a exercitat acte de violență, lovind-o cu picioarele în zona toracică și strângând-o cu mâinile de gât, cauzându-i leziuni traumatice prin comprimare, care i-au pus viața în primejdie prin insuficiența respiratorie acută generată. La strigătele părții vătămate, s-a sesizat martorul M. G., care l-a găsit pe inculpat în curte, lângă partea vătămată întinsă la pământ. La scurt timp a sosit și martora A. M., care observând starea în care se afla partea vătămată a sesizat organele de poliție și serviciul de ambulanță, partea vătămată relatând organelor de poliție că a fost agresată de inculpat respectiv că acesta l-a strâns cu mâinile de gât și l-a lovit cu picioarele, ocazie cu care s-a consemnat și plângerea părții vătămate. În aceeași seară, partea vătămată a fost transportată inițial la S. O. V. de Sus iar apoi la S. J. de U. „. C. O. B. M. - secția ATI unde se află internată și în prezent. Față de probele administrate până în acest moment, respectiv,procesul verbal de consemnare a plângerii sau a denunțului oral, procesul-verbal de sesizaredin oficiu, procesul verbal de cercetare la fața locului, planșele foto întocmite cu ocazia deplasării echipei de cercetare, prima instanță în mod corect a apreciat că în speță sunt întrunite atât cerințele prev. de art.143 C. ,raportat la existența indiciilor că s-au săvârșit de către inculpat fapte prevăzute de legea penală,cât și cele prev. de art.148 lit.f C. În ceea ce privește condiția ca lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică prev. de art.148 lit.f C. ,este ,desigur,adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii ;aceasta nu înseamnă însă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei ;sub acest aspect,existența pericolului public poate rezulta între altele ,și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul,de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni,de posibilitatea comiterii chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane,în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte. Prin urmare,la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului ,ci și date referitoare la fapte ,nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate,credința că justiția ,cei care concură la înfăptuirea ei ,nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității. Curtea apreciază că cercetarea inculpatului în stare de libertate ar fi de natură să creeze un sentiment de insecuritate și de neîncredere în organele abilitate ale statului în luarea de măsuri ferme împotriva celor care se fac vinovați de comiterea unor astfel de infracțiuni grave. Curtea apreciază de asemenea că se impune arestarea inculpatului și prin prisma disp.art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate ,inculpatul fiind arestat în vederea aducerii sale în fața autorităților competente ,existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit infracțiuni. Negăsind alte motive de casare a încheierii, care să fie luate în considerare din oficiu de către instanță conform art.385/9 al.3 C.,și apreciind că arestarea inculpatului s-a luat cu respectarea tuturor textelor de lege in materie ,Curtea va respinge recursul inculpatului ca nefondat. În baza art.192 al.2 C.va obliga inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului. PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul N. I., împotriva încheierii penale nr. 552 din 1 noiembrie 2011 a T.ui M.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.- suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 8 noiembrie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, V. V. A. L. H. I. M. G., M. N. Red.I.M/Dact.S.M 4 ex./(...) Jud.fond: S. L. Ramona M.
| ← Decizia penală nr. 359/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 968/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
