Decizia penală nr. 391/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
D. PENALĂ NR. 391/R/2011
Ședința publică din 21 martie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : M. Ș. - judecător JUDECĂTORI : I. C. M.
GREFIER : M. N.
I. M.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. -
V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către chematul în garanție SC O. VIG SA B., împotriva deciziei penale nr. 451 din 13 decembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), privind pe inculpatul V. V. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 Cod penal, privind părțile civile A. I., A. L., U. M. E., A. S. A., A. D. A., A. C. A. și chematul în garanție SC O. V. I. G. SA- S. B.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul V. V. asistat de apărătorul desemnat din oficiu avocat A. B. O., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, pentru părțile civile A. I., A. L., U. M. E., A. S. A., A. D. A., A. C. A. apărătorul ales avocat S. M. din cadrul Baroului de avocați C., prezente A. L., A. S. A. și A. C. A., lipsă fiind inculpatul, părțile civile A. I., U. M. E., A. D. A., lipsă chematul în garanție
SC O. VIG SA B., SC O. V. I. G. SA-S. B.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se constată că s-a formulat în cauză o declarație de abținere din partea judecătorului A. D. L. în temeiul dispozițiilor art. 48 alin.2 și art. 50
Cod procedură penală, declarație care în temeiul art. 52 Cod procedură penală a fost admisă, constatându-se că este incident cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 48 alin.2 Cod procedură penală. În baza art. 98 alin.4 și 7 din Hotărârea nr. 387/2005 a C., prezenta cauză va fi soluționată de completul alcătuit din judecătorii: M. Ș., I. C. M. și I. M..
De asemenea, se mai constată că la data de 21 martie 2011, s-a depus prin serviciul registratură din partea chematului în garanție SC O. V. I. G.
SA motivele de recurs.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea parțială a recursuluiformulat de către chematul în garanție SC O. V. I. G. SA, respectiv cu privire la daunele solicitate de către partea civilă A. C. A. și cele referitoare la tranzacția încheiată atât în nume propriu de A. A.-C. cât și în calitate de reprezentant al minorilor. T. încheiată a avut un caracter complet pentru pretențiile solicitate. Instanțele au admis pur și simplu pretențiile solicitate, fără a motiva acordarea acestui cuantum de bani, arătând doar că din suma de 150 euro se scade pensia de urmaș de 40 de euro pentru fiecare minor, acordându-se astfel suma de 110 euro, fără a se produce vreo probă în acest sens.
Instanța s-a raportat în stabilirea acestui cuantum doar la suma solicitată de reprezentantul minorilor în condițiile în care, A. A.-C. nu a administrat nici o probă pentru a justifica de ce solicită un astfel de cuantum cu titlu de rentă periodică. În subsidiar, solicită ca la stabilirea cuantumului pretențiilor cu titlu de rentă lunară să se aibă în vedere venitul net actual de care ar fi beneficiat defunctul, având în vedere că, începând cu vara anului 2010 salariile personalului bugetar au scăzut cu 25 %.
În final, solicită casarea parțială a hotărârii atacate, cu consecința trimiterii spre rejudecare, pentru soluționarea laturii civile. D. morale au fost corect cuantificate de către instanța de fond.
Apărătorul părților civile solicită respingerea recursului formulat de către chematul în garanție SC O. V. I. G. SA ca nefondat în temeiul art.38516 pct.1 lit.b Cod procedură penală. În continuare, se arată că solicitările inculpatului și asigurătorului de a fi diminuate cuantumul despăgubirilor civile reprezentând cheltuieli materiale și daune morale acordarea părților civile, nu este justificat, raportat la jurisprudența instanțelor de judecată, au fost acordate într-un cuantum foarte mic de altfel așa cum a fost solicitat și s-a stabilit prin contractul de tranzacție. Se apreciază că latura penală a cauzei a fost corect soluționată, pedeapsa aplicată inculpatului fiind corect dozată raportat la infracțiunea săvârșită de inculpat. Și în ceea ce privește soluționarea laturii civile se apreciază că hotărârea instanței este temeinică și legală, cuantumul daunelor morale și materiale, precum și a pensiei de urmaș fiind corect stabilite de către instanță. Cu privire la daunele morale acordate în cauză, acestea au fost corect cuantificate și justificate. Solicită acordarea de cheltuieli de judecată, în acest sens depunând la dosar chitanțe justificative. Partea civilă A. L. având ultimul cuvânt arată că, achiesează la concluziile apărătorului său. Partea civilă A. C. A. având ultimul cuvânt arată că, achiesează la concluziile apărătorului său. Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului asigurătorului SC O. SA. În continuare se arată că, pretențiile solicitate cu titlu de rentă periodică pentru cei doi minori sunt inadmisibile, având în vedere tranzacția autentificată sub nr. 242 din 20 mai 2009, iar pretențiile formulate de părinții defunctului cu titlu de cheltuieli de înmormântare în sumă de 10.000 lei, au fost plătite de către asigurător și inculpat în sumă de 9.329 lei. Solicită respingerea ca inadmisibile a pretențiilor solicitate cu titlu de rentă periodică pretinse de reprezentantul legal al minorilor A. S.-A. și A. D.- A. Se mai arată că, aceste pretenții cu titlu de rentă lunară nu pot fi acordate ca urmare a intervenirii tranzacției menționate. Inculpatul V. V. având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului. C U R T E A : Prin sentința penală nr.130 din (...) pronunțată de Judecătoria Huedin, în baza art. 178 alin. 1 și 2 C. a fost condamnat inculpatul V. V. - fiul lui V. și E., născut la data de (...) în municipiul B., posesor al CI. seria XC nr. 5., eliberată de S. B., CNP 1., căsătorit, are 2 copii minori, studii 10 clase + și școală profesională, administrator la SC I. G. SRL B., fără antecedente penale, domiciliat în municipiul B., str. V. L. nr. 58 A, jud. B., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă. În baza art.71 C. i-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art.64 lit. a teza a II- a C. În baza art.81 și 71 alin. final C. a fost suspendată condiționat executarea atât a pedepsei principale, cât și a pedepsei accesorii pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 C. În baza art. 359 C.pr.pen. i-a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 C. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării. În baza art. 14 și 346 C.pr.pen. rap. la art. 998 C. a fost obligat inculpatul la plata următoarelor sume: 10.000 lei cu titlul de despăgubiri civile pentru daune materiale și câte 10.000 de euro către părțile civile A. I. și A. L., domiciliați în com. Almașu, sat M. nr. 180, jud. Sălaj, cu titlul de despăgubiri civile pentru daune morale, 2.000 de euro cu titlul de despăgubiri civile pentru daune morale către partea civilă U. M.-E., domiciliată în H., str. V., nr. 39, jud. C. și câte 110 euro lunar cu titlul de rentă începând de la data producerii accidentului, (...), și până la majorat sau alte dispoziții legale în favoarea minorilor părți civile A. S.-A., născut la data de (...) și A. D.-A., născută la data de (...), ambii cu domiciliul în C.-N., str. C. F. nr. 81, ap.125, jud. C.. Au fost respinse celelalte pretenții civile formulate de partea civilă A. C.-A., domiciliată în C.-N., str. C. F. nr. 81, ap.125, jud. C.. Prezenta sentință este opozabilă asigurătorului SC O. VIG SA, prin S. C., cu sediul în C.-N., C. T., nr. 7, jud. C.. În baza art.193 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 de lei în favoarea părții civile A. C. - A. și 1.000 de lei în favoarea părților civile A. I., A. L. și U. M.-E. cu titlul de cheltuieli judiciare parțiale. În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 1264 lei costul efectuării raportului de constatare medico-legală, 50 lei buletin de analiză serologică IML C.-N. și 100 lei onorariu avocațial parțial pentru av. Lotica M. desemnată din oficiu, care s-a avansat din fondurile M.ui Justiției în contul Baroului C. conform delegației din (...). Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele : La data de (...), în jurul orelor 12.00, pe DN 1 E 60, la km. 505+ 580 m, a avut loc un eveniment rutier în care a fost implicat numitul B. T.-N., care conducea autoturismul marca FORD MONDEO cu nr. de înmatriculare (...) și care datorită neadaptării vitezei la condițiile de dram, a trecut pe contrasens și s-a răsturnat în afara părții carosabile. Evenimentul a fost sesizat prin numărul de urgență 112, la Poliția Orașului Huedin, iar pentru cercetarea locului faptei a fost dirijat la fața locului agentul de poliție A. I.-A., de la P. de P. C. M., care conform graficului era în serviciu pe acel sector de drum. A. de poliție s-a deplasat la fața locului cu autoturismul din dotarea P.ui de P. C. M., marca Dacia Logan cu nr. (...), utilizator fiind IPJ C. - P. de P. C. M. A. de poliție a oprit regulamentar în afara părții carosabile, pe partea dreaptă în direcția C.-N. - H. și a coborât de la volanul autospecializatei, având echipament regulamentar, lăsând în funcțiune mijloacele de avertizare luminoase (girofar) și s-a deplasat spre autoturismul răsturnat, unde postat fiind în spatele autoturismului de serviciu, lua relații de la conducătorul autoturismului răsturnat, marca FORD MINDEO cu nr. de înmatriculare (...), numitul B. T.-N., care nu suferise leziuni corporale în urma evenimentului rutier. În acest timp din direcția H. spre C.-N., circula inculpatul V. V. la volanul autoturismului marca SKODA OCTAVIA cu nr. (...). În condițiile de drum existente, respectiv curba la dreapta, pe timp de ploaie densă și carosabil umed, acesta a pierdut controlul asupra direcției de deplasare și în derapaj a pătruns pe sensul opus de mers, intrând în coliziune cu partea laterală dreapta a autoturismului său în partea laterală stângă a autospecializatei marca DACIA LOGAN, inscripționat cu însemnele poliției, oprit regulamentar în afara părții carosabile. în urma acestei manevre efectuate de către inculpatul V. V. autospeciala marca DACIA LOGAN a fost proiectată în șanțul de lângă drum, moment în care a surprins și accidentat grav pe agentul de poliție A. I.-A., în vârstă de 32 de ani. A. de poliție a fost proiectat sub autoturismul FORD MONDEO, care fusese răsturnat în primul accident și a decedat ulterior în ambulanță în timp ce era transportat spre spital. Din raportul de constatare medico-legală nr.7246/III/542 din (...) efectuat în cauză de către I. C.-N. a rezultat că moartea victimei A. I. A. a fost violentă și se datorează hemoragiei meningo - cerebrale consecutive unui traumatism cranio-cerebral acut deschis, survenită în cadrul unui politraumatism prin accident de trafic rutier. De asemenea, din concluziile raportului de expertiză, rezultă că sângele recoltat de la victimă, nu conține alcool etilic. Nu in ultimul rând au fost recoltate probe biologice și inculpatului V. V., din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 2281/(...), rezultă că alcoolemia acestuia a fost 0 gr.%o. La locul accidentului s-a deplasat o echipă complexă, condusă de un procuror de la P. de pe lângă Judecătoria Huedin. Organele de urmărire penală, în urma cercetărilor efectuate, au ajuns la concluzia că vinovăția exclusivă în producerea evenimentului aparține inculpatului V. V., dispunând trimiterea acestuia in judecata. Inculpatul nu a avut în cursul urmăririi penale o poziție expresă de contestare a vinovăției sale. Astfel, în prima sa declarație dată în ziua accidentului inculpatul a descris modul în care într-o zona cu curbă la dreapta a observat o mașina răsturnată și un echipaj de poliție, a acționat frâna de serviciu moment în care autoturismul său a derapat, a intrat pe celălalt sens și apoi în coliziune cu mașina de poliției. Inculpatul a precizat că înaintea accidentului rula cu viteza de aproximativ 90 km/h. (d.u.p., f.50). În cea de-a doua declarație inculpatul V. V. a descris modul de producere a accidentului reiterând faptul că a condus cu viteza de circa 90 km/h, iar in fața instanței a susținut ca viteza sa de deplasare a fost de 80- 85 km/h. (d.u.p., f. 51-52, dosar instanță f. 49). De asemenea inculpatul a arătat că nu a fost incomodat în niciun mod de vehiculul poliției, nu a existat un motiv clar pentru a frâna, ci a făcut acest lucru instinctiv la vederea accidentului deja produs. În cursul urmăririi penale a fost dispusă efectuarea unei expertize tehnice-auto, din a cărei concluzii rezultă că accidentul s-a produs datorită faptului că inculpatul a frânat în curbă, carosabilul fiind ud și afară ploua tare, reacția acestuia fiind bruscă, rapidă și necontrolată. S-a stabilit că viteza de deplasare a autoturismului condus de inculpatul V. V. înainte de impactul cu mașina poliției, a fost de 82 km/h. Or, pe sectorul de drum, respectiv, începând de la km.507+905, pe sensul O. - C.-N., acționează un indicator de limitare de viteză la 70 km/h, a cărui restricție se ridică la km 505+100 m, la prima intersecție semnalizată pe sensul de mers, care este situată la intrarea în localitatea C. Mic, dinspre DN 1 E 60 conform art. 66 alin. 6 din Regulamentul de aplicare a OUG 1. (HG 1391/2006). De asemenea, potrivit art.48 din O.U.G. nr.1. conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță. Nu în ultimul rând curba la dreapta era semnalizată cu un indicator de avertizare (d.u.p., f.12). Instanța de fond a constatat că toate mijloacele de probă administrate în cauză au confirmat faptul (de altfel necontestat de vreuna din părți) că autoturismul marca SKODA OCT A VIA cu nr. (...). a părăsit direcția de deplasare și, în derapaj, a pătruns pe sensul opus de mers, intrând în coliziune cu partea laterală dreapta în partea laterală stângă a autospecializatei marca DACIA LOGAN, inscripționat cu însemnele poliției, oprit regulamentar în afara părții carosabile. E. de asemenea necontestat și faptul că prezența autospecializatei marca DACIA LOGAN pe acostamentul sensului de mers C.-N.-H. nu a incomodat în vreun fel deplasarea autoturismului marca SKODA OCTAVIA cu nr. (...). Cu toate acestea apărarea a susținut ca inculpatul nu a acționat cu vinovăție, astfel încât singura soluție legala este achitarea acestuia. Instanța de fond, raportat la cele reținute anterior a apreciat că această apărare nu poate fi primită. Astfel, potrivit art. 35 alin. 1 din OUG 1. participanții la trafic trebuie sa aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private. O condiție de bază a bunei desfășurări a traficului rutier este ca aceasta să se desfășoare la limita spațiului frontal de vizibilitate. C. auto trebuie să circule în așa fel încât, raportat la condițiile de drum, să poată efectua orice manevra în condiții de siguranță. În consecință instanța de fond, având în vedere cele de mai sus a apreciat ca în cauză nu se poate reține lipsa unui element constitutiv al infracțiunii, culpa în producerea accidentului rutier aparținând în exclusivitate inculpatului V. V.. În drept, s-a reținut că fapta inculpatului V. V., care la data de (...), conducând autoturismul marca SKODA OCTAVIA cu nr. de înmatriculare (...), pe DN 1 E 60, la km. 505+600 m, datorită condițiilor meteorologice nefavorabile (carosabil umed, ploaie densă), într-o curbă la dreapta a pierdut controlul volanului și a pătruns pe contrasens, unde a lovit autospecializata poliției cu nr. (...), pe care a proiectat-o peste agentul de poliție A. I.-A. și l-a strivit pe acesta către autoturismul FORD MONDEO cu nr. (...), răsturnat anterior în afara părții carosabile, în urma căruia victima, agentul de poliție A. I.-A. a decedat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prev. și ped. de art.178 alin.1 și 2 C., faptă pentru care instanța va aplica inculpatului pedeapsa de 2 ani închisoare. La individualizarea și dozarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere lipsa antecedentelor penale și comportamentul bun in societate anterior accidentului, poziția sinceră de regret a inculpatului pe parcursul procesului penal, faptul ca a ajutat material familia victimei, dar și vina exclusivă a inculpatului în producerea accidentului rutier, consecințele deosebit de grave ale infracțiunii săvârșite, precum și celelalte criterii prev. de art.72 C., împrejurări pentru care pedeapsa va fi orientată spre minimul special prevăzut de lege. De asemenea instanța de fond, în baza art.71 C. și văzând considerentele deciziei nr. LXXIV/2007 pronunțată în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, a interzis inculpatului drepturile prev. în art. 64 lit. a teza a II- a C.Pen. din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei principale. Sub aspectul modalității de executare a pedepsei, reținând ca sunt întrunite dispozițiile art. 81 alin. 1 lit. a și b C. și apreciind ca scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea în regim privativ de libertate instanța de fond, în baza art.81 și 71 alin. final C. a suspendat condiționat executarea atât a pedepsei principale, cât și a pedepsei accesorii, pe o perioadă de 4 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C. În baza art. 359 C.pr.pen. i-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 C. a căror nerespectare atrage revocarea suspendării. Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța de fond a reținut următoarele: Potrivit art. 15 alin. 2 C.pr.pen. constituirea ca parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale, precum și în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare. În cursul urmăririi penale numita A. A.-C. - soția victimei A. I.-A., în numele său și a celor doi copii minori, s-a constituite parte civilă în cauză cu suma de 161.500 lei, reprezentând 7.000 lei despăgubiri civile reprezentând cheltuieli ocazionate cu înmormântarea, 3.000 lei despăgubiri civile reprezentând cheltuieli pentru edificarea mormântului și 150.000 lei daune morale ( câte 50 mii lei pentru ea și cei doi copii) și 1500 lei onorariul de avocat. De asemenea părinții victimei A. I. și A. L., precum si sora victimei U. M.-E., s-au constituit ca parte civilă cu suma de 750.000 euro reprezentând daune morale. În cursul judecării cauzei, în termenul legal, A. A.-C. s-a constituit parte civilă în nume propriu și pentru minorii A. S.-A., născut la data de (...) și A. D.-A., născută la data de (...) cu 7.000 de lei despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de înmormântare, 3.000 de lei cheltuieli reprezentând edificarea mormântului și a plăcii funerare, cate 150.000 de euro reprezentând daune morale și câte 150 de euro lunar pentru fiecare minor cu titlul de pensie de întreținere până la împlinirea majoratului, (f. 21- 23). Părinții victimei A. I. și A. L. s-au constituit ca părți civile cu suma de 10.000 de lei reprezentând cheltuieli de înmormântare și 100.000 euro reprezentând daune morale, iar sora victimei U. M.-E. s-a constituit ca parte civilă cu suma de 20.000 euro reprezentând daune morale. Instanța de fond a reținut că inculpatul V. V. conducea autoturismul marca SKODA OCTAVIA cu nr. de înmatriculare (...), proprietatea SC PORSCHE LEASING ROMÂNIA IFM SA, utilizator SC I. G. SRL B., în interes personal, conform adresei nr. 174/(...) aparținând SC I. G. SRL B. si deciziei nr. 150/(...) (d.u.p., f. 105-106). Potrivit art.1000 alin.3 C. în vederea antrenării răspunderii comitentului pentru fapta prepusului trebuie să fie întrunite doua condiții speciale: existența raportului de prepușenie și săvârșirea faptei ilicite și prejudiciabile de către prepus în cadrul funcțiilor încredințate de comitent. Condițiile legale nu au fost întrunite în prezenta cauză, inculpatul nefiind în exercitarea atribuțiunilor de serviciu. în consecință instanța constată că SC I. G. SRL B. nu are calitatea de parte responsabilă civilmente, pentru a răspunde în solidar cu inculpatul pentru repararea prejudiciilor cauzate prin accidentul rutier. Potrivit art.15 alin.1 C.pr.pen. persoana vătămată se poate constitui parte civilă în contra învinuitului sau inculpatului și persoanei responsabile civilmente. Instanța de fond a reținut că în procesul penal acțiunea civilă, având același izvor ca și acțiunea penală, nu poate avea ca și obiect decât repararea prejudiciilor generate prin infracțiune, cu îndeplinirea următoarelor condiții: să existe o vătămare, vătămarea să fie generată de infracțiune și persoana vătămată să declare că înțelege să devină parte vătămată. Nu în ultimul rând prejudiciul trebuie sa fie reparat. Or, la data de (...) s-a încheiat între SC O. VIG SA și A. A.-C. un „CONTRACT DE TRANZACȚIE", autentificat sub nr. 242/(...) de BNP L. O. Ion, prin care părțile au convenit „stingerea litigiilor născute în urma evenimentului rutier produs în data de (...) de care se face vinovat domnul V. V., asigurat de răspundere civilă al O.". în baza acestei convenții SC O. VIG SA se obliga la plata sumei de 4.239,14 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare și 35.000 de euro reprezentând despăgubiri materiale si morale. Partea civilă a susținut că este îndreptățită la formularea unor pretenții civile în fața instanței motivat de faptul că aceste sume reprezintă despăgubiri anticipate (f. 23). Această susținere nu a fost primită. Astfel, „CONTRACTUL DE TRANZACȚIE" cuprinde următoarea clauză: „ Ambele părți declară în mod expres că prezentul contract reprezintă voința lor liberă neviciată și că prin prezentul contract au lichidat irevocabil orice pretenții izvorâte din contractul de asigurare menționat, litigiile dintre ele fiind stinse în mod definitiv și irevocabil" ( f.24). L. permite în principiu încheierea unor astfel de înțelegeri, iar Ordinul 8/2008 al CSA reglementează în mod expres modul de stabilire și consecințele legale ale unor astfel de convenții. În cazul de față A. A.-C., în nume propriu și în calitate de reprezentantă legală a minorilor A. S.-A. și A. D.-A., a încheiat convenția de mai sus în mod legal, iar clauzele sunt obligatorii pentru părțile contractante conform art.969 C. Pe cale de consecință, pretențiile civile reprezentând daune materiale și morale solicitate în fața instanței nu mai pot fi admise. Instanța de fond a apreciat însă că minorii A. S.-A. și A. D.-A. sunt îndreptățiți la câte o rentă lunară, întrucât aceasta are natura juridică a unei prestații succesive în timp, care poate suferi modificări, astfel încât nu putea fi evaluată prin elemente obiective și apoi să fie supusă rigorilor unei tranzacții care presupune concesii reciproce. Nu în ultimul rând aceastădespăgubire are un caracter personal, cuvenindu-se minorilor de la data producerii accidentului rutier (conform regulilor răspunderii civile delictuale autorul faptei prejudiciabile fiind de drept pus în întârziere). În ceea ce privește cuantumul acestei rente instanța de fond a reținut că prin D. nr.1. a C. de pensii dată în dosarul 524690/(...) s-a stabilit în favoarea celor doi minori o pensie de urmaș în cuantum total de 381 lei, adică 80 de euro lunar (40 de euro pentru fiecare minor). În consecință instanța de fond în baza art. 14 și 346 C.Pr.Pen. rap. la art. 998 C. a obligat inculpatul la plata a câte 110 euro lunar cu titlul de rentă începând de la data producerii accidentului, (...), și până la majorat sau alte dispoziții legale în favoarea minorilor părți civile A. S.-A., născut la data de (...) și A. D.-A., născută la data de (...). În privința despăgubirilor civile solicitate de părinții victimei A. I. și A. L. instanța de fond a apreciat că este dovedită cu martorii C. N. și S. I. (f. 84, 85) suma de 10.000 de lei reprezentând cheltuieli de înmormântare. În ceea ce privește daunele morale instanța de fond a apreciat că în cauză se justifică acordarea de despăgubiri civile cu acest titlu în cuantum de câte 10.000 de euro ca pretium doloris, în compensarea traumei psihice suferite de părțile civile ca urmare a faptei ilicite a inculpatului. E. de netăgăduit că acestea au suferit o schimbare atât în plan psihic-afectiv, cât și în plan familial, întrucât și-au pierdut singurul băiat care locuia cu aceștia și care le era un sprijin în viața de zi cu zi. De asemenea, instanța de fond a apreciat că și sora victimei U. M.-E. este îndreptățită la suma de 2.000 euro cu titlul de despăgubiri civile pentru daune morale, aceasta pierzându-și singurul frate. Părțile civile au solicitat obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare tăcute de acestea în procesul penal. Având în vedere chitanțele depuse la dosar care atestă achitarea sumei totale de câte 1.500 lei onorariu avocațial, reținând că pretențiile civile au fost admise doar în parte, văzând prevederile art.193 C.pr.pen. și art.274 și urm. C.pr.civ. instanța de fond a obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 de lei în favoarea părții civile A. C. - A. și 1.000 de lei în favoarea părților civile A. I., A. L. și U. M.-E. cu titlul de cheltuieli judiciare parțiale. Ca o consecință a condamnării, instanța în baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 4.500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 1264 lei costul efectuării raportului de constatare medico-legală, 50 lei buletin de analiză serologică IML C.-N. și 100 lei onorariu avocațial parțial pentru av. Lotica M. desemnată din oficiu, care s-a avansat din fondurile M.ui Justiției în contul Baroului C. conform delegației din (...). Având în vedere dispozițiile art.54 alin.4 și art.57 din L. 136/1995, precum și considerentele Deciziei în interesul legii nr. I din 28 martie 2005, prezenta sentință va fi opozabilă în ceea ce privește despăgubirile acordate părților civile asigurătorului SC O. VIG SA. Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termenul legal, inculpatul V. V. și asigurătorul S. „. V. I. G. S. - S. B. Prin decizia penală nr. 451/A din 13 dec. 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul V. V. și asigurătorul S. „. V. I. G. S., prin S. B., împotriva sentinței penale nr.130/(...) a Judecătoriei H. Inculpatul V. V. și asigurătorul S. „. V. I. G. S. - S. B. au fost obligați să plătească, fiecare, în favoarea părților civile A. I. și A. L., suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocațial) în apel. Inculpatul V. V. și asigurătorul S. „. V. I. G. S. - S. B. au fost obligați să plătească, fiecare, în favoarea părții civile A. A.-C., suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocațial) în apel. Inculpatul V. V. și asigurătorul S. „. V. I. G. S. - S. B. au fost obligați să plătească, fiecare, în favoarea statului, suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel. Pentru a pronunța această decizie tribunalul a constatat prima instanță a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a probelor administrate în cauză. Rezultă din ansamblul probator că inculpatul V. V., la data de (...), conducând autoturismul marca SKODA OCTAVIA cu nr. de înmatriculare (...), pe DN 1 E 60, la km. 505+600 m, datorită condițiilor meteorologice nefavorabile (carosabil umed, ploaie densă), vitezei neadaptate la condițiile de trafic și acționării bruște a sistemului de frânare la vederea unui autoturism al poliției, într-o curbă la dreapta a pierdut controlul volanului și a pătruns pe contrasens, unde a lovit autospecializata poliției cu nr. (...), proiectând-o peste agentul de poliție A. I.-A., pe care l-a strivit către autoturismul FORD MONDEO cu nr. (...), răsturnat anterior în afara părții carosabile, în urma acestui accident rutier victima, agentul de poliție A. I.-A., pierzându-și viața. Deși inculpatul a susținut în motivele de apel că lipsește culpa sa în producerea evenimentului rutier care face obiectul prezentului dosar (chiar dacă nu contestă în nici un fel starea de fapt reținută de prima instanță), culpa sa exclusivă în producerea accidentului rutier este relevată fără dubiu de toate probele administrate în cauză, din care rezultă că inculpatul nu a redus și nu a adaptat viteza la condițiile de drum, respectiv curbă la dreapta, pe timp de ploaie densă și carosabil umed, în plus a acționat sistemul de frânare în curbă la vederea autoturismului poliției, toate acestea conducând la pierderea controlului asupra direcției de deplasare, la pătrunderea în derapaj pe sensul opus de mers, la coliziunea cu autospecializata marca Dacia Logan, inscripționată cu însemnele poliției, oprită regulamentar în afara părții carosabile, respectiv la decesul victimei, inculpatul încălcând astfel dispozițiile art.48 alin.1 din O.U.G. nr.1. referitoare la adaptarea vitezei de deplasare la condițiile de trafic, precum și cele ale art.35 alin.1 din O.U.G. nr.1. referitoare la conduita generală preventivă pe care trebuie să o aibă participanții la trafic. E. cel puțin surprinzătoare susținerea inculpatului referitoare la lipsa culpei sale, în condițiile în care, după cum în mod temeinic a reținut și instanța de fond (iar inculpatul nu a contestat această stare de fapt), pe de o parte, autoturismul condus de inculpat, circulând cu o viteză de peste 80 km/h în curbă, în condiții de ploaie densă și carosabil umed, a părăsit direcția de deplasare în urma acționării bruște și necontrolate a sistemului de frânare și, în derapaj, a pătruns pe sensul opus de mers, intrând în coliziune cu partea laterală dreapta în partea laterală stângă a autospecializatei marca DACIA LOGAN, inscripționată cu însemnele poliției, oprită regulamentar în afara părții carosabile, iar pe de altă parte prezența autospecializatei marca DACIA LOGAN pe acostamentul sensului de mers C.-N. - H. nu a incomodat în nici fel deplasarea autoturismului marca SKODA OCTAVIA cu nr.(...). Practic, ceea ce trebuia să facă inculpatul pentru a evita acest accident rutier (conduită la care era obligat în conformitate cu dispozițiile legale sus- amintite), era să circule cu o viteză redusă, adaptată condițiilor de drum și meteo de la momentul respectiv, pentru a putea efectua orice manevră încondiții de siguranță, inclusiv pentru a putea menține autoturismul pe banda sa de circulație în cazul în care i-ar fi venit brusc, intempestiv, necontrolat, ideea (instinctul) de acționa sistemul de frânare în curbă, la vederea unui autoturism al poliției, lucru pe care însă inculpatul nu l-a făcut, ci a circulat cu o viteză mare în condițiile date - de aproximativ 90 km/h după propriile sale susțineri, respectiv de 82 km/h potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză (viteză care depășea inclusiv viteza legală, de 70 km/h, pe sectorul de drum respectiv), astfel încât el nu mai poate invoca în prezent imprevizibilitatea gestului de frânare ca și argument pentru lipsa culpei. Vinovăția inculpatului V. V. fiind așadar pe deplin dovedită, instanța de fond a procedat la o corectă încadrare juridică a faptei reținute în sarcina lui, iar pedeapsa aplicată (atât ca și cuantum, cât și ca modalitate de executare) a fost just individualizată, răspunzând criteriilor stabilite prin art.72 C. și fiind în măsură să asigure realizarea scopului prev. de art.52 C. În raport cu modul și împrejurările în care s-a produs accidentul rutier, respectiv cu urmările acestuia, nu se impunea reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, aspectele precizate de inculpat în motivele de apel privind conduita anterioară ireproșabilă, comportamentul sincer în cursul procesului penal și disponibilitatea de a recupera, în parte, prejudiciul cauzat părților civile (inculpatul plătind efectiv suma de 5000 lei părții civile A. A.-C.), fiind avute în vedere de către prima instanță, în mod just, la stabilirea unei pedepse egale cu minimul special prevăzut de lege și la individualizarea modalității de executare a acesteia. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, tribunalul a constatat că daunele materiale în sumă de 10.000 lei acordate părților civile A. I. și A. L. de către instanța de fond (daune reprezentând cheltuieli ocazionate cu înmormântarea victimei) au fost pe deplin dovedite și justificate prin probele testimoniale administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor C. N. și S. I. (f.84-85 dosar fond), neputându-se pune problema diminuării acestora ca urmare a încheierii contractului de tranzacție aflat la dosarul de fond, întrucât, pe de o parte, suma menționată mai sus a fost suportată în întregime de către părinții victimei (părțile civile A. I. și A. L.) și nu de către soția acestuia (partea civilă A. A.-C.), iar pe de altă parte, părțile civile A. I. și A. L. nu au fost parte în contractul de tranzacție amintit, încheiat între asigurător și partea civilă A. A.-C., contract care se referă, printre altele, la o parte din cheltuielile de înmormântare, dovedite prin facturile prezentate de către această din urmă parte civilă (evident, este vorba de alte cheltuieli decât cele suportate de către părțile civile A. I. și A. L.). S-a reținut că este neîntemeiată și critica formulată de inculpat privind inadmisibilitatea constituirii de parte civilă formulată de sora defunctului - U. M.-E., pentru motivul că ar fi îndreptățite la daune morale doar rudele de gradul I ale victimei, întrucât sora victimei, chiar dacă nu este rudă de gradul I, este indiscutabil o persoană care a suferit prin fapta dedusă judecății o vătămare morală (având deci calitatea de parte vătămată, conform art.24 C.pr.pen.), fiind evident că decesul singurului ei frate i-a cauzat suferințe psihice intense care se impune a fi compensate, pe cât posibil, prin obligarea inculpatului la plata unor daune morale, după cum în mod temeinic a procedat instanța de fond. De asemenea, este neîntemeiată și critica formulată de asigurător privind cuantumul daunelor morale acordate părinților victimei, din acest punct de vedere reținându-se în mod corect de către instanța de fond că, urmare a decesului victimei A. I.-A. în cursul accidentului rutier cauzat dinvina exclusivă a inculpatului, părinții acestuia au suferit traume psihice imense, justificându-se astfel obligarea inculpatului la plata unor sume de bani cu titlu de daune morale. E., totodată, cunoscut faptul că, în privința stabilirii cuantumului daunelor morale, nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport cu consecințele în plan nepatrimonial suferite de părțile civile, trebuie să stabilească o sumă globală care să compenseze pe cât posibil durerile psihice intense încercate de părțile civile ca urmare a morții violente a victimei intervenite în cursul accidentului rutier care face obiectul prezentului dosar. Așadar, în lipsa unor criterii legale de determinare a cuantumului daunelor morale, dar în acord cu practica judiciară în materie, tribunalul a apreciat că suma de bani acordată părților civile A. I. și A. L. cu acest titlu (respectiv câte 10.000 euro pentru fiecare dintre părțile civile) nu este nicidecum exagerată sau de natură să contribuie la îmbogățirea fără just temei a părților civile în detrimentul inculpatului ori asigurătorului, ci dimpotrivă, este în măsură să asigure o reparație justă și echitabilă a suferințelor intense de ordin psihic suportate de acestea ca urmare a dispariției tragice a băiatului lor, la o vârstă tânără, când era în plină putere și reprezenta un real sprijin, material și moral, pentru părțile civile. Cu privire la renta lunară stabilită în favoarea celor doi copii minori ai victimei, prima instanță a reținut în mod just, pe de o parte, că aceasta are natura juridică a unei prestații succesive în timp, care poate suferi modificări, neputând fi evaluată prin elemente obiective și supusă rigorilor unei tranzacții ce presupune concesii reciproce (cum este cea aflată la fila 24 din dosarul de fond, în care nici nu se face vorbire, de altfel, despre renta lunară cuvenită minorilor A. S.-A., născut la data de (...) și A. D.-A., născută la data de (...)), iar pe de altă parte, că această despăgubire are un caracter personal, cuvenindu-se minorilor de la data producerii accidentului rutier, respectiv (...). Totodată, cuantumul rentei a fost stabilit în mod temeinic la suma de 110 euro lunar pentru fiecare minor, avându-se în vedere cuantumul redus al pensiei de urmaș stabilită prin decizia nr.1. a C. de pensii emisă la data de (...) (f.25 dosar fond), precum și nevoile actuale ale celor doi copii minori ai victimei, în vârstă de 8 ani și, respectiv, 3 ani, care vor fi lipsiți pentru tot restul vieții de sprijinul material și moral al tatălui lor. În sfârșit referitor la susținerile asigurătorului cu privire la cuantificarea sumelor acordate părților civile în euro, fără a stabili ca aceste sume să fie achitate în echivalent în lei și fără a se menționa la data cărui curs euro se va face plata acestor despăgubiri, tribunalul a apreciat că nu se impune modificarea sentinței atacate sub acest aspect, deoarece aceste chestiuni țin de executarea hotărârii, fiind îndeobște cunoscut că în astfel de situații plata despăgubirilor se face în echivalent în lei, la cursul BNR din ziua plății. Împotriva deciziei menționate a declarat recurs chematul în garanție SC O. VIG SA B. invocând faptul că pretențiile solicitate cu titlul de rentă periodică pentru cei 2 minori sunt inadmisibile, raportat la tranzacția intervenită și autentificată sub nr.242/(...), că pretențiile formulate de părinții defunctului cu titlul de cheltuieli de inmormântare în sumă de 10.000 lei, au fost plătite de asigurător și inculpat în sumă de 9.329 lei , instanțele ierarhic inferioare au acordat sumele de câte 10.000 Euro cu titlul de daune morale către părinții victimei , fără a menționa însă la data cărui curs euro se va face plata acestor despăgubiri. De asemenea, s-a solicitat instanței să constate lipsa calității procesuale a Sucursalei B. deoarecepolița de asigurare RCA nr.000528808/(...) este emisa de S. A., iar nu de S. B. În opinia Curții, recursul declarat de către asigurătorul SC O. I. G. SA S. B. este inadmisibil urmare a faptului că este promovat de către o persoană ce nu se află între cele prevăzute de art. 362 alin.1 coroborat cu art.3852 C.p.p. Astfel, conform dispozițiilor legale menționate, pot promova căi ordinare de atac, respectiv ale și recurs procurorul, în ce privește latura penală și civilă inculpatul, în ce privește latura penală și civilă partea vătămată, în ce privește latura penală partea civilă și partea responsabilă civilmente atât sub aspectullaturii penale, cât și sub cel al laturii civile martorul, expertul, interpretul și apărătorul, în ce priveștecheltuielile judiciare cuvenite acestora orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-omăsură sau act al instanței. Revine instanței sarcina de a analiza calitatea pe care o societate de asigurare o poate avea în cadrul procesului penal având ca obiect infracțiunea de ucidere din culpă, raportat la faptul că disp. art. 57 din L. 136/1999 modificată prin OUG 6. a fost abrogat în totalitate. Acest articol stipula că „Drepturile persoanelor păgubite prin producerea de accidente de autovehicule se exercită împotriva celor răspunzători de producerea pagubei. Aceste drepturi se pot exercita și direct împotriva asigurătorului de răspundere civilă în limitele obligației acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a celui răspunzător de producerea pagubei. Drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehiculele deținute de persoane asigurate în străinătate se exercită împotrivaasigurătorului prin B. asigurătorilor de autovehicule din România , dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art.48 alin.2. Drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehiculele aflate în proprietatea persoanelor asigurate în străinătate se exercită împotriva asiguratorului prin B. Român C. V., dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art.48 alin.2."; Tot la despăgubirea persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule se referă și disp. art.54 și 55 din aceeași lege, așa cum au fost ele modificate prin acte normative ulterioare. Despăgubirile se plătesc de către asigurator persoanelor fizice saujuridice păgubite. Despăgubirile nu pot fi urmărite de creditorii asiguratului. Despăgubirile se plătesc asiguraților dacă aceștia dovedesc că audespăgubit persoanele păgubite și despăgubirile nu urmează să fie recuperatepotrivit prevederilor art.58. Odată cu încasarea despăgubirii, persoanele păgubite vor declara în scriscă au fost despăgubite pentru pagubele suferite și că nu mai au nici o pretenție de la asiguratorul de răspundere civilă și asigurat (persoana vinovată) în legătură cu paguba respectivă. În situația efectuării plății de către asiguratorul de răspundere civilă direct în contul bancar al persoanei păgubite, aceasta se consideră a fiintegral despăgubită dacă în termen de 30 de zile de la data intrării sumei în contul său bancar nu a notificat asiguratorului de răspundere civilă eventualele obiecții referitoare la cuantumul despăgubirii. În cazul în care în drepturile persoanei păgubite s-a subrogat asiguratorul conform prevederilor art.22, eventuala diferență de despăgubire dintre asigurarea facultativă și asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto rămâne pe contul asigurării facultative, neputând fi recuperată de la asigurat (persoana vinovată), dacă despăgubirea plătită din asigurarea facultativă nu depășește limita maximă a despăgubirii ce poate fi acordată de asigurator pentru prejudiciile cauzate în unul și același accident de autovehicul, prevăzută de legislația în vigoare. În cazul în care în drepturile persoanei păgubite s-a subrogat asiguratorul conform prevederilor art.22, eventuala diferență de despăgubire dintre asigurarea facultativă și asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto rămâne pe contul asigurării facultative, neputând fi recuperată de la asigurat (persoana vinovată), dacă despăgubirea plătită din asigurarea facultativă nu depășește limita maximă a despăgubirii ce poate fi acordată de asigurator pentru prejudiciile cauzate în unul și același accident de vehicul, prevăzută de legislația în vigoare. Problema invocată de noi nu are caracter inedit, ea constituind preocuparea instanțelor investite cu soluționarea acestor gen de cauze încă de la momentul intrării în vigoare a Legii 136/2995. Pentru că instanțele au ajuns la modalități diferite de soluționarea aspectului referitor la calitatea asigurătorului în cadrul procesului penal, I.C.C.J. a tranșat problema prin pronunțarea deciziei 1 din (...) cu privire la aplicarea dispozițiilor art.54 alin.4 și ale art.57 din L. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în R. A. recursul în interesul legii declarat de procurorul general al P.ui de pe lângă I. Curte de C. și Justiție și stabilind că „societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurător de răspundere civilă";. Demn de menționat este faptul că la momentul pronunțării deciziei în interesul legii disp. art.57 alin.1 și art.54 alin.4 ce impunea că „în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, asigurații sunt obligați să se apere în proces. Citarea în proces a asigurătorului este obligatorie";din L. 136/1995 erau în vigoare. În prezent această prevedere nu mai este în vigoare și citarea asigurătorului în procesele penale este lipsită de fundament legal. În consecință, dacă citarea societății de asigurare în procesele penale este nelegală ,propunerea de probe, formularea de apărări și promovarea căilor de atac este de asemenea contrară legii. Acest argument este, în opinia noastră, de neînlăturat însă, pentru a nu fi acuzați de simplism și superficialitate vom analiza în continuare și alte posibilități ce ar putea fi avute în vedere de asigurător pentru a-și justifica necesitatea participării în procesul penal. În opinia noastră, în prezent urmare a evoluției Legii 136/1995 prin modificările succesive introduse prin L. 3., L. 1., OUG 6., L. 2., L. 1., L. 1., L. 1. și L. 3., D. 1. rămâne în continuare de actualitate însă doar cu privire la dezlegarea problemei de drept cu privire la calitatea de asigurător a societății de asigurare în cadrul procesului penal , și nicidecum cea de parte responsabilă civilmente. Asigurătorul de răspundere civilă nu poate fi asimilat calității de parte responsabilă civilmente. Pe de o parte pentru că legea specială nu-i conferă un astfel de statut și ale C.civil nu impun să se considere că în asemenea situații, de natura celei de față, societatea de asigurare ar putea avea o altă calitate decât cea de asigurător. C. limitat, derivat din contract de obligație asumate de societatea de asigurare, exclude asimilarea poziției sale cu calitatea de parte responsabilă civilmente sau garant cât timp nicio prevedere legală nu permite o astfel de interpretare. În această privință, precizarea din art.24 alin.3 din Codul de procedură penală, în sensul că „persoana chemată în procesul penal să răspundă, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta învinuitului sau inculpatului, se numește parte responsabilă civilmente";, impune referirea, în mod obligatoriu, la dispozițiile art.1000 alin.1 și 3 din Codul civil, care reglementează o atare răspundere. Or, natura juridică a obligației pe care și-o asumă societatea de asigurare prin încheierea contractului de asigurare cu asiguratul este total diferită de răspunderea pentru fapta altuia, reglementată prin art.1000 alin.1 din Codul civil, precum și de răspunderea comitenților, pentru prejudiciul cauzat de prepușii lor, la care se referă alin.3 al aceluiași articol. Pe de altă parte, nici nu se poate considera că răspunderea civilă a asigurătorului pentru prejudiciul cauzat de asigurat a fost reglementată prin dispoziție specială a legii civile, deoarece, așa cum s-a arătat, prin L. nr.136/1995 s-a prevăzut obligativitatea citării societății de asigurare în calitate de „. de răspundere civilă";, fără a se face trimitere la vreo dispoziție care să permită să i se atribuie calitatea de parte responsabilă civilmente sau de „.. Așa fiind, din analiza dispozițiilor legale și a principiilor de drept la care s-a făcut referire rezultă că, în cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă răspunderea civilă delictuală, bazată pe art.998 din Codul civil, a celui care, prin fapta sa, a cauzat efectele păgubitoare, cu răspunderea contractuală a asigurătorului, întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin L. nr.136/1995. Aceasta a fost poziția I. atât prin D. I. cât și ulterior, prin D. X., reiterându se că , deși au intervenit modificările succesive la L., modificări ce au fost anterior menționate problema de drept rămâne aceeași și societatea de asigurare nu poate avea altă calitate în proces decât cea de asigurător. În opinia noastră, societatea de asigurare nu face parte nici din categoria persoanelor prev. la lit.a art.362 alin.1 C.p.p. „orice persoană alecărei interese legitime au fost vătămate printr-o măsură sau act al instanței";. Pentru a beneficia de dreptul de recurs în această situație se cer îndeplinite mai multe condiții. În primul rând, acest drept poate reveni unei persoane ce nu este parte în proces, căci partea este titular al dreptului de recurs în calitatea pe care a avut o la judecata în prima instanță sau în apel. În al doilea rând , întrucât numai procurorul și părțile pot ataca cu recurs soluțiile de fond în latura penală și în latura civilă, persoanele prev. în art.362 lit.f combinat cu art.385 2, nu pot ataca cu recurs soluțiile de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal în dispozițiile esențiale privind latura penală și latura civilă, ci doar acele măsuri și acte ale instanței de judecată cu privire la chestiuni adiacente fondului sau pentru neluarea acestor măsuri dacă erau obligatorii. Astfel de măsuri se pot referi la luarea unei măsuri preventive, de siguranță, asigurătorii, cheltuieli judiciare, aplicarea unei amenzi judiciare, încredințarea minorului față de care s-a luat măsura educativă a libertății supravegheate unei persoane fără consimțământul acesteia. În al treilea rând , trebuie să existe o vătămare a intereselor legitime ale persoanei care declară recurs, de natură directă și personală, dar care nu se referă la soluția de fons a cauzei privind părțile din proces. Această vătămare trebuie să afecteze un interes cu consecințe juridice asupre celui ce declarărecurs, interes protejat de lege și care poate fi apărat prin intervenția instanței de recurs. Concluzia este că recursul acestor persoane ale căror interese au fost vătămate printr un act sau măsură a instanței trebuie să nu vizeze soluția instanțelor nici pe latura civilă și nici pe cea penală, ci doar chestiuni adiacente. Or, poziția societăților de asigurare este de a influența uneori chiar gradul de culpă al inculpatului la comiterea incidentului rutier și întotdeauna, diminuarea cuantumului despăgubirilor acordate părților civile. În aceste condiții este evident că promovarea unei căi de atac cu scopul de a modifica dispoziții esențiale ale hotărârilor atacate de către o persoană ce nu are calitatea de parte este inadmisibilă. Pentru considerentele expuse pe larg anterior, Curtea , în baza art.38515pct.1 lit.a Cop va respinge ca inadmisibil recursul promovat de către S. V. I. G. SA prin S. B. PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca inadmisibil recursul declarat de S. O. S. B. împotriva deciziei penale nr. 451/A din 13 decembrie 2010 T.ui C. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, pentru inculpat. Obligă pe recurentă să plătească părților civile suma de 1500 lei cheltuieli judiciare. Obligă pe recurentă să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial. D. este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 21 martie 2011 . PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. Ș. I. C. M. I. M. GREFIER M. N.
| ← Decizia penală nr. 1389/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1579/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
