Decizia penală nr. 98/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)*
DECIZIA PENALĂ NR.98/A/2011
Ședința publică din 05 mai 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : V. G., judecător
JUDECĂTOR : L. H.
GREFIER : D. S.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin
PROCUROR : D. SUCIU
S-au luat spre examinare - în rejudecare, după casare, prin decizia penală nr.4439 din (...) a ÎCCJ - apelurile declarate de inculpatul P. I. S. și de părțile civile M. G. și Z. G., împotriva sentinței penale nr.271 din 18 iunie 2009 pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui C., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prev.de art.215 alin.1,2,3 și 5
C.pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art.290 C.pen. cu aplic.art.33 lit.a C.pen. și art.41 alin.2 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 14 aprilie 2011, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 271 din 18 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. s-a dispus condamnarea inculpatului P. I. S. - fiul lui F. și M., născut la data de (...) în B., jud.B., cetățean român, studii 10 clase, necăsătorit, fără copii, domiciliat în B., cart. D. b1.25/2 ap.l, f.f.l. în B., str.M. bl.A11, etaj 6, ap.13, jud.B., CNP 1., fără antecedente penale,
În baza art.215 alin.1, 2, 3, 5 C.pen. cu aplic. art.41 alin.2 C.pen., art.74 lit.a C.pen. și art.76 alin.1 lit a și alin.2 C.pen., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave, la pedeapsa de- 4 (patru) ani închisoare.
În baza art.290 C.pen. cu aplic. art.74 lit.a C.pen. și art.76 alin.1 lit e C.pen., pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, la pedeapsa de :
- 2 (două) luni închisoare.
În temeiul art.33 lita, 34 litb C.pen. s-a constatat că cele două infracțiuni sunt concurente și au fost contopite pedepsele stabilite aplicându-se inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de :
- 4 (patru) ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71,64 Iit a-c Cod penal pe durata executării pedepsei.
În temeiul art.65 C.pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilorprev. de art.64 lit a-c C.pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
Inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile in sumă de
178.400 E. (cate 89.200 E. pentru fiecare parte civilă) în favoarea părților civile M. G. si Z. G. domiciliul procesual ales la C. avocațial T. N., în B., str.Ostrovului nr.7 bis, bloc Al, etaj 1, ap.12, jud.B. .
În temeiul art.348 C.pr.pen. s-a dispus desființarea contractului de vânzare-cumpărare nr.171 0/(...) autentificat la BNP V. V.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în sumă de
11.742,5 lei în favoarea părtilor civile M. G. si Z. G.
În baza art.191 alin.1 C.pen. inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în sumă de 5.000 lei.
P. a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că în anul
2004, inculpatul P. I. S. a cunoscut in Italia doi cetățeni, Z. G. si Mazucchelli
Giovanni, si împreună au convenit sa înființeze in R. o societate in care toți trei sa aibă calitatea de asociați si sa dețină fiecare 33,3 % din capitalul firmei.
În acest sens, s-au întocmit trei procuri, iar prin două dintre acestea, inculpatul era împuternicit să demareze operațiunile de înființare a societății comerciale, să îi reprezinte la O. R. C. B. de pe lângă Tribunalul Buzău, să deschidă un cont bancar pentru societatea comercială la orice bancă din R., să depună actul constitutiv al societății si alte documente (declarații, specimene de semnătura, certificat de atestare a sediului, certificatul de atestare a depunerii capitalului social, cazi ere fiscale etc.) și să întreprindă orice acțiune va fi necesară pentru îndeplinirea mandat conferit.
Printr-o a treia procură, cei doi o împuterniceau pe d-na dr.A. P. să-i reprezinte pentru înființarea si funcționarea societății comerciale, să semneze actul constitutiv al societătii și orice act aditional care modifică actul constitutiv, să ridice cererile de înscriere de mentiuni si certificatul de înmatriculare al societătii si să întocmească orice act sau orice actiune ce ar fi necesară pentru îndeplinirea mandatului.
În mai multe tranșe, inculpatul P. I. a primit de la cei doi cetățeni italieni mai multe sume de bani a căror valoare totală s-a cifrat, potrivit declarațiilor părților civile la suma de 389.80 E. iar potrivit declarațiilor inculpatului la suma de aproximativ 204.600 E..
Inculpatul a folosit cea mai mare parte din bani în interes personal, deturnându-i de la scopul în care i-au fost remiși, falsificând procura încredințată numitei A. P. și mai multe acte notariale care atestau înstrăinarea unor imobile la preturi derizorii, în fapt acestea fiind înstrăinate unor persoane apropiate familii inculpatului.
În tot acest timp, inculpatul ar fi remis informări și acte false cetățenilor italieni, determinându-i pe aceștia să creadă că societatea era în mod real implicată în tranzacții imobiliare și să trimită în continuare sume de bani pentru derularea "tranzacțiilor". S-a reținut că prin aceste manopere dolosive inculpatul ar fi cauzat un prejudiciu total în sumă de 214.000 euro.
Inculpatul a recunoscut primirea unei sume de circa 200.000 de E., dar a negat că ar fi avut intenția de a-și induce în eroare asociații, susținând că practic la un moment dat a fost nevoit să înstrăineze imobilele achiziționate în numele societății din pricina unor afaceri neprofitabile în care s-a implicat de asemenea, acesta a negat faptul că ar fi falsificat acte în scopul de a-și induce în eroare asociații și că pentru toate sumele de bani remise în numerar a încheiat chitante de mână.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpatul și părțile civile.
Inculpatul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și judecând cauza în principal să fie restituită cauza la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, întrucât nu s-au respectat dispozițiile art.264 alin.3 C., iar în subsidiar achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b C. pentru infracțiunea de înșelăciune, iar pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată achitarea în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c C.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, inculpatul a solicitat respingerea acțiunii civile, iar în subsidiar în situația în care nu se va dispune achitarea sa, să fie obligat la plata unui prejudiciu stabilit de către instanța de apel.
Inculpatul într-un alt petit subsidiar a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1,2,3 5 C. în infracțiunea prev. de art.215 alin.1,2,3 C., în sensul de a nu se reține dispozițiile art.215 alin.5 C. deoarece nu suntem în prezența unor consecințe deosebit de grave, sau în infracțiunea prev.de art.271 din Legea nr.31/1990, motive pentru care, raportat la circumstanțele personale ale inculpatului, acesta a solicitat aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special, iar ca modalitate de executare suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.
În motivele de apel inculpatul prin apărătorul ales al acestuia și concluziile scrise depuse la dosar a arătat că sesizarea instanței de fond a fost nelegală, întrucât nu s-a procedat la verificarea rechizitoriului sub aspectul legalității și al temeiniciei. De asemenea hotărârea primei instanțe este insuficient motivată, nefiind întemeiată pe o motivare rațională, care să susțină legalitatea și temeinicia soluției, soluție care nu este rezultatul probatoriului administrat în cauză, astfel s-a considerat eronat că unicul mijloc fraudulos de inducere în eroare a celor trei asociați a fost procura nr.6298/(...) considerându-se că inculpatul a tradus-o în fals.
Potrivit conținutului acestei procuri nu există nici o mențiune cu privire la identitatea altor persoane în afară de inculpat, care a fost mandatat să reprezinte asociații prin expresia „. mandataria";, a avut inexplicabil o identitate precisă în persoana numitei A. P., care nu este identificată în cuprinsul procurii.
P. a lămuri această situație s-a solicitat notarului să clarifice de ce s-a folosit expresia „. mandataria";, context în care s-a comunicat că prin această expresie s-a referit la partea mandatară, însă instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestei probe autentice.
Depozițiile martorei D. M. au fost apreciate eronat, cum de fapt și reținerea situației de fapt în sensul că inculpatul a dat acesteia procura pentru a fi tradusă, este în contradicție cu toate probele administrate . Aceasta a arătat că a tradus procura fără a fi influențată de cineva, că nu-l cunoaște pe inculpat, că a primit actul de tradus de la administratorul firmei ori de la secretara acesteia.
Având în vedere aceste aspecte, este evident că inculpatul nu a indus în eroare asociații , ci a acționat în baza unui mandat legal.
În cauză nu a existat o inducere în eroare a asociaților italieni la momentul încheierii declarațiilor nu se poate discuta de o consumare a unei infracțiuni, sumele de bani erau trimise înainte de momentele respective, iar pentru existența infracțiunii de înșelăciune trebuia să se fi comis o pagubă la momentul consumării acesteia, situație care nu s-a întâmplat în prezenta cauză, deoarece prejudiciul este rezultatul înstrăinării bunurilor, iar banii pecare i-au trimis cetățenii italieni au fost folosiți pentru finanțarea societății.
Elementul material al infracțiunii trebuie să fie apreciat în raport de gradul de cultură și experiența asociaților și că nu există raport de cauzalitate între elementul material și urmarea imediată, eventualul prejudiciu ar putea fi rezultatul înstrăinării bunurilor societății și nu a activității de inducere în eroare.
Cu privire la infracțiunea de fals prev. de art.290 C. inculpatul arată că în mod greșit s-a apreciat probatoriul administrat, întrucât nu a semnat niciodată acel contract, iar din probele dosarului rezultă cu certitudine că nu a contrafăcut acel înscris, nu l-a folosit și nici nu l-a predat altei persoane pentru a fi folosit, context în care nu există situația premisă, nici elementul material și nici cerința esențială.
Îndepărtarea unora din concluziile raportului de expertiză are la bază o motivare contradictorie, pe de o parte instanța înlătură depozițiile martorilor cu privire al sumele de bani cheltuite, iar când stabilește prejudiciul dă eficiență acestor declarații.
Părțile civile au solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale și judecând cauza pronunțarea unei hotărâri sub aspectul laturii penale prin aplicarea unei pedepse inculpatului cu închisoarea orientată spre minimul special, astfel încât scopul pedepsei să fie atins și să contribuie la reeducarea acestuia, precum și instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpatului în vederea recuperării prejudiciului, cerere neonorată de către
Tribunalul Cluj, deși a fost formulată încă din faza de urmărire penală.
În motivele de apel părțile civile au arătat că pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului este prea redusă și nu trebuia să i se rețină circumstanțe atenuante prev. de art.74 C. astfel că se impune majorarea pedepsei raportat la probele dosarului, având în vedere gradul de pericol social al faptei, conduita inculpatului, modalitatea de comitere a infracțiunilor și de lipsa de diligență a acestuia de a achita despăgubirile civile la care a fost obligat.
De asemenea s-a solicitat aplicarea sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile și imobile proprietatea inculpatului în vederea recuperării prejudiciului cauzat părților civile.
Prin decizia penală nr.132 din 16 decembrie 2009 a C. de A. C. s-a admis apelul formulat de părțile civile împotriva sentinței penale nr.271 din 18 iunie 2009 a T.ui C. care a fost desființată iar inculpatul a fost condamnat în baza art.215 alin.1,2,3 ,5 C. cu aplicarea art.41 alin.2 C. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenție cu consecințe deosebit de grave la o pedeapsă de 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a-c C.
În baza art.290 C. inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată la pedeapsa de 1 an închisoare.
Potrivit art.33 lit.a și art.34 lit.b C. cele două pedepse au fost contopite în pedeapsa de 10 ani închisoare cu aplicarea art.71 și art.64 lit.a - c C.
În baza art.65 C. s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a-c C. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
Potrivit art.163 și art.164 C. s-a instituit măsura sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatului în vederea reparării pagubei până la concurența sumei de 178.400 euro și 11.742 lei.
Prin aceeași decizie s-a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatîmpotriva sentinței penale pronunțate de instanța de fond.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpatul și părțile civile. Prin decizia penală nr.4439 din 9 decembrie 2010 a Î. C. de C. și Justiție s-au admis recursurile formulate de inculpat și părțile civile împotriva deciziei penale nr.132 din (...) a C. de A. C. care a fost casată în întregime, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare la aceeași instanță.
În considerentele deciziei penale menționate mai sus, s-a arătat că instanța de apel nu a examinat în mod propriu și obiectiv mijloacele de probă administrate pe parcursul procesului penal.
Din considerentele deciziei rezultă că instanța de prim control judiciar nu a analizat și nu a răspuns punctual criticilor și apărărilor inculpatului vizând achitarea sa, fiind ignorate dispozițiile art.383 C. și ale art.6 parg.1 din CEDO care obligă instanța să examineze în mod real susținerile părților și problemele esențiale ale cauzei.
Chiar dacă instanța de control judiciar înțelege să își însușească concluziile și motivele primei instanțe, aceasta este obligată să dea o apreciere proprie materialului probator administrat în cauză, să facă o nouă examinare a cauzei și să răspundă cu argumente la fiecare dintre criticile și mijloacele de apărare invocate de părți și nu să preia integral considerentele sentinței pe care era obligată să o cenzureze (cauza Boldea împotriva României).
În loc să reflecte rezultatul verificării temeiniciei hotărârii de condamnare pe baza unei analize riguroase și amănunțite a materialului probator din dosar, considerentele deciziei pronunțate în cauză reprezintă o copie fidelă a sentinței ce trebuia cenzurată și care la rândul ei, nu este altceva decât o copie a rechizitoriului și nu analiza probelor administrate atât în cursul urmăririi penală, cât și al cercetării judecătorești.
Sub aspectul laturii civile inculpatul a invocat în primul rând aplicarea eronată a dispozițiilor art.15 alin.1 și art.19 alin.1 C., respectiv lipsa calității procesuale a celor două părți civile în calitatea de persoane fizice apreciind că în proces trebuia să fie introduse S. I. SRL, care nu are reconstituire de parte civilă.
Inculpatul a susținut că suma de 1200 euro din totalul sumei la care a fost obligat nu putea fi acordată celor doi asociați, după care face referire la sume concrete de bani totalizând suma de 186.440 euro care nu ar fi trebuit fi inclusă în cuantumul despăgubirilor, aducând și argumente în sprijinul acestor susțineri și solicitând instanței de apel să stabilească pe baza reaprecierii probatoriului cuantumul real al despăgubirilor datorate.
La rândul lor părțile civile au criticat sentința sub aspectul laturii civile, arătând că în mod greșit instanța de fond a reținut că inculpatul a făcut cheltuieli cu amenajarea sediului societății, care în realitate este apartamentul acestuia din B., ori pe terenul din comuna V. P. arătând că acest teren a fost înstrăinat de inculpat concubinului mamei sale, nefiind în patrimoniul societății, contravaloarea acestora fiind scăzută nejustificat din cuantumul despăgubirilor civile acordate.
Părțile civile au mai arătat că instanța trebuia să aibă în vedere și contravaloarea autoturismului BMW achiziționat de inculpat tot pe banii lor precum și diferența de valoare a celor două terenuri lipsă din patrimoniul societății în mod abuziv, solicitând obligarea inculpatului la plata întregii sume cu care s-au constituit părți civile.
Este evidentă lipsa de motivare a instanței de apel care afirmă o concluzie fără arătarea datelor care au servit la formularea ei, trimiterea ladepozițiile martorilor și la concluziile expertizei contabile, nu înseamnă o motivare, ci doar aparența unei motivări.
În rejudecarea cauzei, ținându-se seama de considerentele decizieide casare, apelul părților civile urmează să fie admis pentru motivele cese vor arăta în continuare:
Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și a dat o corectă încadrare juridică faptelor reținute în sarcina inculpatului, însă în mod neîntemeiat s-a reținut în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prev. de art.74 lit.a C. și ca urmare pedepsele aplicate inculpatului au fost reduse sub limita minimă prevăzută de lege.
Nici latura civilă a cauzei nu a fost soluționată corespunzător de către instanța de fond.
Din probele administrate în faza de urmărire penală, la instanța de fond și de apel în primul ciclu procesual și în rejudecarea cauzei rezultă următoarele:
În cursul anului 2004 inculpatul P. I. S. a cunoscut doi cetățeni italieni
M. G. și Z. G. și a convenit cu aceștia să înființeze în R. o societate comercială în care toți trei să aibă calitatea de asociați și să dețină fiecare 33,3% din capitalul social și întrucât cetățenii italieni nu puteau să vină destul de des în R., au întocmit în Italia trei procuri speciale:
1. Procura nr.(...) prin care cetățenii italieni îl împuterniceau pe inculpat să fie reprezentantul acestora în R. și să ridice cazierele fiscale pentru înființarea unei societăți comerciale în R. conform disp. Legii nr.31/1990 privind societățile comerciale (f.134 d.u.p.)
2. Procura nr.(...) prin care cei doi italieni o împuterniceau pe A. P. să-i reprezinte pentru înființarea și funcționarea societății comerciale. P. îndeplinirea mandatului mandatara urma să semneze actul constitutiv al societății și orice act adițional care modifică actul constitutiv va ridica cererile de înscriere de mențiuni și certificatul de înmatriculare a societății și va întocmi orice act sau va întreprinde orice acțiune va fi necesară pentru îndeplinirea prezentului mandat, chiar dacă nu este specificat în mod expres în această procură și va semna pentru noi și în numele nostru oriunde va fi necesar, semnătura sa fiindu-ne opozabilă (f.139-140 d.u.p.).
3. Procura nr.(...) prin care cei doi cetățeni italieni îl împuterniceau pe inculpat să reprezinte societatea la R. C. de pe lângă Tribunalul Buzău, în numele acestora și pentru ei, va deschide un cont bancar pentru societatea comercială la orice bancă din R., va depune actul constitutiv al societății și alte documente (declarații, specimene de semnătură, certificat de atestare al sediului, certificat de atestare a depunerii capitalului social, caziere fiscale etc), va completa orice cerere și declarație, va obține avizele necesare înființării societății și punctelor de lucru, va ridica cererile de înscriere de mențiuni și certificatul de înmatriculare al societății și va întocmi orice act sau va întreprinde orice acțiune care va fi necesară pentru îndeplinirea prezentului mandat, chiar dacă nu este specificat în mod expres în această procură și va semna pentru aceștia și în numele lor oriunde va fi necesar, semnătura sa fiindu-le opozabilă.
Inculpatul prin declarația dată în (...) și tradusă din limba italiană arată că „am primit de la cei doi cetățeni italieni suma de 13.440 euro ca și avans în vederea constituirii societății cu capital mixt italo-român și se obligă să restituie această sumă, în cazul în care societatea nu va fi constituită în cursul lunii martie 2004"; (f.146-147 d.u.p.).
La data de 27 martie 2004 a fost încheiat actul constitutiv al S. GSG I. SRL B. semnat de inculpat și A. P. în calitatea de mandatară a asociaților italieni potrivit procurii cu nr.6300/(...).
Ulterior, la data de 22 martie 2004 societatea a fost înregistrată la R. C. de pe lângă Tribunalul Buzău sub nr. J10/268/19 martie 2004 (f.164-167 d.u.p.).
Inculpatul după înființarea societății a purtat mai multe discuții telefonice cu cei doi cetățeni italieni prin care îi informa că societatea funcționează, asemenea afirmații fiind făcute și prin corespondență cu aceștia.
La data de 22 martie 2004 prin corespondența inculpatului cu cetățenii italieni îi informează pe aceștia că i-a pus la curent cu faptul că în câteva zile poate vinde autoturismele și că are în așteptare trei lucruri pentru a nu împiedica pornirea, respectiv debitul de 2500 euro din care 1500 euro partea sa pe care trebuie să o înapoieze societății și folosiți pentru terminarea lucrărilor la birou și 1000 euro pentru plata mobilierului. Al doilea achitarea debitului pentru achiziționarea terenului de la numita D. care îi va permite să ia autoturismele din stradă și să le depoziteze într-un loc sigur și în al treilea rând să înceapă lucrările pentru amenajarea terenului.
Inculpatul prezintă cu această ocazie o situație a cheltuielilor și veniturilor, rezultând un câștig de 10.650 euro (fila 168 d.u.p.).
Inculpatul la data de 23 martie 2004 comunică cetățenilor italieni profitul realizat în cuantum de 17.650 euro (fila 171 d.u.p.).
Prin informarea existentă la dosarul de urmărire penală (f.175) inculpatul comunică cetățenilor italieni că poate realiza un venit de 26.500 euro prin vânzarea autoturismelor, iar prin situația existentă la dosarul de urmărire penală (f.177) privind vânzările auto și piese de schimb, inculpatul arată că poate realiza un venit în sumă de 17.400 euro.
Inculpatul prin această corespondență i-a indus în eroare pe cetățenii italieni și i-a determinat pe aceștia să-i trimită noi sume de bani.
Prin viramentele din 25 martie 2004 și 30 martie 2004 inculpatul a primit în contul său personal deschis la B. A. suma totală de 35.000 euro, câte
17.500 euro din partea fiecărui asociat (f.178-181 d.u.p.)
Inculpatul prin declarația dată la 14 mai 2004 recunoaște că a primit de la cei doi cetățeni italieni suma de 35.000 euro pentru finanțarea societății și se obligă să restituie această sumă în situația în care nu va achiziționa bunuri imobile (f.182 d.u.p.).
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.899 din 19 martie 2005 inculpatul cumpără de la P. D. fratele acestuia terenul situat în comuna V. P. în suprafață de 1551 mp cu suma de 100.000.000 lei (f.185-186 d.u.p.).
Martorul P. D. care a fost audiat în calitate de învinuit în faza de urmărire penală, a arătat că a primit de la inculpat suma de 18.000 euro pentru teren, însă la notar au declarat prețul de 100.000.000 lei pentru a achita taxe notariale mai mici de către cetățenii italieni , în acord cu aceștia (f.190 d.u.p.).
Inculpatul arată în declarația dată la urmărirea penală că prețul convenit a fi trecut în contract în acord cu cetățenii italieni a fost de 100.000.000 lei pentru a suporta taxe notariale mai mici, iar diferența până al 18.000 euro i-a fost înmânată personal de aceștia inculpatului (f.192 d.u.p.).
La data de 14 iunie 2004 cei doi cetățeni italieni depun în contul S. I.
SRL suma de 120.000 euro, câte 60.000 euro fiecare (f.198-200 d.u.p.).
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1843 din 17 iunie 2004 de notar public V. V. S. I. SRL cumpără de la Z. Ana M. și I. F. imobilul situat în Buză str. T. V. nr.14 compus din casă și teren aferent în suprafață de 1010 mp (f.201-203 d.u.p.).
În datele de 27 și 28 iulie 2004 cei doi cetățeni italieni depun în contul inculpatului suma de 10.000 euro, câte 5000 euro fiecare (f.214-215 d.u.p.).
Inculpatul recunoaște prin declarația din (...) că a primit de la cei doi cetățeni italieni suma de 10.000 euro (f.216 d.u.p.).
La data de 16 decembrie 2004 cei doi cetățeni italieni depun în contul inculpatului suma de câte 18.000 euro, în total 36.000 euro pentru cumpărare de imobil de la N. I. și M. (f.219-221 d.u.p.).
Prin declarația din 16 decembrie 2004 inculpatul recunoaște că a primit de la cei doi cetățeni italieni suma de 36.000 euro și se obligă să restituie această sumă în cazul neachiziționării de imobile (f.222 d.u.p).
P. a justifica suma de 36.000 euro față de cei doi italieni, cu ocazia unei vizete în Italia inculpatul a înmânat acestora copia xerox a unui contract de vânzare cumpărare încheiat de N. I. și N. M. cu S. I. SRL privind cumpărarea terenului în suprafață de 476 mp și construcția de 212 mp situate în B. str. V.ie nr.4 cu suma de 800.000 000 lei, contract autentificat sub nr.2732 din (...) de N. P. V. V. (f.225-226 d.u.p.).
Cu ocazia unei deplasări în R. a mandatarei asociaților italieni A. P. s-a constatat că actul prin care inculpatul făcea dovada că a cumpărat imobilul menționat mai sus și justifica folosința celor 36.000 euro, era fals.
Vânzătorii N. I. și M. erau decedați la data încheierii contractului (primul a decedat în 2001 iar soția acestuia în 1994).
Imobilul menționat mai sus a fost înstrăinat de moștenitorii defuncților
N. S. Meridian M1 92 (f.245-246 d.u.p.).
Din declarația martorului V. V. rezultă că contractul privind cumpărarea imobilului situat în B. str. V. nr.4 de către I. SRL este fals.
Potrivit copiei după registrul notarului public V. V. la poziția nr.2732 se află declarația numitei A. D. din 14 septembrie 2004 (fila 236 d.u.p.).
Din sumele primite în contul personal și recunoscute de inculpat în sumă totală de 84.500 euro acesta a achiziționat doar terenul situat în comuna V. P. pentru care a susținut că a achitat suma de 18.000 euro, însă la notar a declarat doar 100.000.000 lei.
Din suma de 120.000 euro primită în contul societății, inculpatul a achiziționat imobilul situat în str. T. V. nr.14.
După achiziționarea acestor imobile, inculpatul a decis înstrăinarea lor pentru a putea folosi în scop personal sumele primite de la părțile civile.
Măsura înstrăinării bunurilor societății nu se putea lua decât cu ocazia întrunirii adunării generale a asociaților potrivit procurii nr.(...) când cei doi asociați italieni trebuia să fie prezenți în adunările generale ordinare și extraordinare prin mandatara lor A. P., care avea drept de vot și fără de care adunarea generală nu putea lua nicio hotărâre.
P. a-și aduce la îndeplinire intențiile inculpatul a prezentat procura nr.(...) traducătoarei D. M. din cadrul Centrului de T. P. care a tradus actul menționat mai sus în loc de „o împuternicesc pe mandatara noastră să ne reprezinte în adunările generale ale asociațiilor ordinare și extraordinare și să participe la vot cu drepturi depline"; folosind expresia „autoriză pe împuternicitul nostru să ne reprezinte în adunările generale ale asociațiilor";.
Martora D. M. audiată pentru a explica de ce a schimbat sensul procurii,aceasta a declarat, atât în faza de urmărire penală, cât și la instanța de fond
„am considerat că este o greșeală de tipar faptul că în loc de nostra mandatario (împuternicitul nostru) s-a tipărit la nostra mandataria (împuternicita noastră)";.
Inculpatul era conștient de faptul că fără această traducere greșită nu putea să-și pună în aplicare intențiile, neprezentând traducătoarei toate cele trei procuri date de asociați în vederea înființării și funcționării societății, între acestea fiind o legătură indisolubilă.
Scoaterea din context a procurii nr.(...) a fost făcută cu intenția de a induce în eroare traducătoarea, care a considerat o greșeală de tipar folosirea expresiei „mandatară"; în loc „împuternicit";.
Reaua credință a inculpatului și intenția de a-și înșela asociații au fost dovedite și prin faptul că deși această procură a fost tradusă , a fost dusă de inculpat la un alt traducător pentru a i se face o traducere conform intereselor sale.
Inculpatul folosindu-se de acest document falsificat la data de 27 ianuarie 2005 a întocmit un proces verbal al A. extraordinare a S. I. SRL prin care a decis înstrăinarea activelor societății, respectiv imobilul situat în comuna V. P. și imobilul situat în B. str. T. V. nr.14, proces verbal pe care l-a semnat și în numele asociaților, deși nu avea acest drept (f.274 d.u.p.).
Această hotărâre a adunării generale extraordinare a fost anulată ulterior prin sentința civilă nr.2744/(...) a T.ui B. irevocabilă prin decizia civilă nr.3910/2007 a Î. C. de C. și Justiție (f.179-181 vol.I dosar Tribunalul Cluj).
Ulterior inculpatul prin contractul de vânzare cumpărare nr.522/(...) a vândut concubinului mamei sale A. C. terenul și construcțiile aferente situate în com.V. P., în schimbul sumei de 110.000.000 lei.
P. încasarea sumei și pentru scoaterea din evidența contabilă a bunului inculpatul a întocmit factura nr.8129001/(...), iar suma primită cu titlu de preț a fost însușită de acesta conform ordinului nr.1/(...) cu titlu de retragere aport personal.
După aceasta pentru înstrăinarea imobilului din B. str. T. V. nr.14 cumpărat cu suma de 120.000 euro, inculpatul a decis mai întâi demolarea construcției, sens în care s-a încheiat un proces verbal pentru înregistrarea în contabilitate și a stabilit fără a se consulta cu asociații că valoarea terenului este de 625.856.000 lei, iar a construcției de 4.270.024.000 lei (fiila 258 d.u.p.).
Construcția a fost demolată la data de 1 iunie 2005 potrivit autorizației emisă de P. municipiului B. P. această lucrare inculpatul a achitat firmei fratelui său suma de 15.000.000 lei (f.260 d.u.p.).
La data de 9 iunie 2005 inculpatul a înstrăinat și terenul în suprafață de
1010 mp, situat în B. str.T.V. nr.14, concubinei fratelui său C. C..
Potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1710/9 iunie 2005 prețul primit a fost de 745.000.000 lei, sumă pe care inculpatul și-a însușit-o cu titlu de retragere aport personal potrivit dispoziției de plată cu același număr 1 din 9 iunie 2005 (f.263 d.u.p.).
P. niciuna din cele două vânzări prețul nu a fost achitat prin bancă sau retras din bancă, fapt ce dovedește că actele întocmite au fost fictive pentru a putea scoate bunurile din evidența contabilă a societății.
Că aceste contracte au fost fictive rezultă și din împrejurarea că inculpatul a înstrăinat cele două imobile membrilor apropiați ai familiei sale, respectiv concubinul mamei sale și concubina fratelui acestuia.
Prin declarațiile date de reprezentanții S. A. M. SRL rezultă că această societate a primit de la cei doi cetățeni italieni suma de 35.000 euro în contul inculpatului pentru achiziționarea unui autoturism BMW 730D cu nr. înmatriculare CC549YK proprietatea S. A. M. SRL (f.358 d.u.p.).
Fiind audiat în faza de urmărire penală inculpatul P. I. S. a recunoscut primirea sumei de 84.500 euro în contul său personal și suma de 120.000 euro în contul societății. La filele 315-327 d.u.p. se regăsesc extrasele de cont care confirmă că sumele respective au intrat în conturile inculpatului și ale societății și că au fost utilizate de acesta în interes personal. A. a mai recunoscut că a primit bunuri în valoarea de 10.440 euro, respectiv autoturisme second-hand, anvelope și un motor, însă nu a justificat ce a făcut cu aceste bunuri, deși și-a informat asociații în repetate rânduri că le poate vinde și obține pe acestea mii de euro.
Deși toate sumele virate au avut ca și destinație finanțarea societății, din extrasul de cont bancar se poate observa că acesta nu mai deține nici o sumă de bani, deși asociații au fost informați că banii se află în cont și că aceștia se înmulțesc.
Inculpatul a mai arătat că asociații săi au fost la curent cu activitățile desfășurate pe societate , cu achizițiile și vânzările făcute, însă în realitate aceștia nu au avut cunoștință de înstrăinarea bunurilor societății , întrucât nu au fost reprezentați de mandatara acestora, care avea obligația să-i informeze asupra măsurilor ce urmau a fi luate în societate.
În fapt și contrar legii inculpatul nici nu și-a informat asociații că va avea loc o adunare generală.
Inculpatul a recunoscut inițial că semnătura de pe contractul de vânzare-cumpărare pentru imobilul de pe str. V. nr.4 îi aparține, însă nu cunoaște nimic în legătură cu copia xerox a documentului care a ajuns în posesia părților civile. A. a mai arătat că a intenționat să cumpere acel teren, împrejurare pe care a adus-o la cunoștința asociaților săi, care i-au virat suma de bani solicitată, însă nu-și explică cum a ajuns contractul falsificat în posesia acestora.
Susținerile inculpatului au fost contrazise de reprezentanții A. imobiliare care au declarat că acesta nu a fost niciodată interesat să cumpere imobilul, cât și de faptul că dacă nu ar fi trimis acel contract, potrivit angajamentului luat, acesta era obligat să restituie suma primită drept contravaloarea imobilului.
Declarațiile inculpatului sunt nesincere având în vedere modul în care a achiziționat, investit și vândut terenul situat în comuna V. P., cât și modul în care a valorificat terenul din T. V. nr.14 achiziționat cu suma de 4.895.880.000 lei (echivalentul 120.000 euro), după care a demolat construcțiile și a vândut terenul concubinei fratelui său C. C. cu suma de 745.000.000 lei, iar sumele obținute nu au intrat în contul societății, fiind retrase în aceeași zi cu titlu retragere aport personal, deși nu a contribuit cu nici o sumă de bani la achiziționarea acestor bunuri.
Inculpatul audiat la instanța de fond, respectiv Tribunalul Buzău a arătat că la sfârșitul anului 2003 i-a cunoscut pe cei doi cetățeni italieni, care și-au exprimat dorința de a înființa o societate comercială în R., iar inculpatul le-a relatat acestora că în domeniul construcțiilor s-ar putea realiza profituri însemnate. Inculpatul a precizat că cunoaște foarte bine limba italiană, întrucât a lucrat în Italia începând cu anul 1994 pe diferite șantiere în domeniul construcțiilor și chiar a înființat o societate comercială în Verona deprestări servicii unde folosea forță de muncă din R..
A. a mai arătat că a convenit cu cei doi cetățeni italieni să înființeze o societate comercială cu răspundere limitată, care să aibă trei asociați, respectiv cei doi italieni și inculpatul, în cote egale, însă doar cei doi italieni urmau să contribuie la capitalul social, întrucât inculpatul nu dispunea de suma necesară, însă capitalul social urma să fie împărțit în cote egale între cei trei asociați.
După această discuție inculpatul a primit suma de 3000 euro de la cetățenii italieni și un număr de 6 autoturisme pentru a fi înstrăinate în R. și că a semnat o convenție cu aceștia prin care arăta că a primit suma de 13.000 euro, însă era vorba de cele 6 autoturisme.
Inculpatul împreună cu A. P. a înființat o societate comercială și a deschis două conturi la U. unul pe numele său și unul pe societate.
A. a mai precizat că discuția cu A. P. se desfășura fără translator întrucât cunoștea foarte bine limba italiană vorbit și citit, însă nu scrie corect în această limbă din punct de vedere gramatical.
Inculpatul recunoaște că a cumpărat terenul din comuna V. P. de la fratele său pentru care a primit suma de 18.000 euro de la părțile civile, însă în contract s-a înscris o sumă mai mică de 100.000.000 lei pentru a plăti taxe notariale mai reduse.
Imobilul situat pe str. T. V. a fost achiziționat cu suma de 120.000 euro expediată de părțile civile din Italia în contul societății și că această sumă era singura depusă în contul societății, iar toate celelalte sume au fost depuse în contul său personal.
Referitor la contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2732/(...) de notar public V. V. inculpatul recunoaște că nu a cumpărat acel teren, însă recunoaște semnătura sa la rubrica cumpărător.
Inculpatul recunoaște că a primit de la părțile civile suma de 10.000 euro, însă pentru autoturismul BMW acesta arată că a achita personal suma necesară, deși din declarația dată de firma vânzătoare rezultă că întreaga sumă de 35.000 euro a fost achitată de părțile civile, așa cum s-a arătat mai sus.
La fel inculpatul recunoaște că a înstrăinat terenul din comuna V. P. martorului A. C. - concubinul mamei sale, iar terenul situat pe str. T. V. martorei C. C. - concubina fratelui său P. D., care au și un copil în această relație, terenul din V. P. fiind înstrăinat cu suma de 110.000.000 lei iar cel din str.T. V. cu suma de 750.000.000 lei, sume de bai pe care le-a retras ca fiind aportul său social, deși nu a contribuit cu nicio sumă de bani la capitalul societății.
Inculpatul a mai arătat că a convenit cu părțile civile să primească un salariu de 1500 euro /lună, însă nu a încheiat un înscris în acest sens.
Referitor la restituirea sumelor de bani părților civile inculpatul a arătat că nu are de unde să restituie aceste sume, iar din patrimoniul societății nu au posibilitatea să-și recupereze sumele investite.
Inculpatul a arătat că a plătit muncitori pentru efectuarea anumitor lucrări, însă nu cunoaște numele acestora, deși ulterior a propus anumiți martori pentru a fi audiați și a justificat presupuse cheltuieli (f.101-103 dosar
Tribunalul Buzău).
La Tribunalul Cluj inculpatul a fost reaudiat și a arătat că este de acord să restituie sumele investite de părțile civile și că a încheiat chitanțe cu acestea referitor la sumele primite, că a înstrăinat bunurile sale personale, respectiv un apartament în B. str. M. bl.A11, ap.13 și o casă situată pe str. P. nr.43 (f.31vol.I dosar Tribunalul Cluj ).
Inculpatul audiat la Curtea de A. C. în primul ciclu procesual a arătat că în cursul anului 2004 a cunoscut în Italia pe cei doi cetățeni italieni și a convenit cu aceștia să înființeze o societate comercială în care cei trei să aibă calitatea de asociați cu un procent de 33,3 % urmând ca partea sa să fie suportată de cetățenii italieni, întrucât nu avea suma necesară.
În Italia s-a întocmit cu acea ocazie la notar unde a fost și el prezent trei procuri, respectiv două pentru inculpat și vizau actele necesare pentru înființarea societății, iar a treia procură în favoarea Annei P. care urma să se ocupe de înființarea și funcționarea societății.
Inculpatul a arătat că procura nr.6298/(...) întocmită în Italia în favoarea sa, avea dreptul să-i reprezinte pe cetățenii italieni în adunările generale, ordinare și extraordinare cu drept deplin. A. a mai arătat că deși cetățenii italieni s-au constituit părți civile cu suma de cca. 400.000 euro , inculpatul este de acord să-i restituie doar 30.000 euro.
P. înființarea societății inculpatul a primit în luna martie 2004 suma de
13440 euro, respectiv 3000 euro în numerar, iar restul sumei a constat în 6 caroserii auto, motoare și anvelope, ocazie cu care a semnat și o declarație prin care se obliga ca în cursul lunii martie 2004 să înființeze societatea.
Inculpatul a recunoscut că în corespondența cu părțile civile în luna martie 2004 i-a informat pe aceștia că dorește o sumă de bani în avans pentru a cumpăra un teren în vederea construirii unuia atelier în care să depoziteze caroseriile auto și făcând un calcul estimativ a rezultat suma de
10.000-20.000 euro pe care societatea le-ar fi obținut din valorificarea caroseriilor.
În luna martie 2004 părțile civile i-au trimis în contul inculpatului suma de 35.000 euro suma fiind destinată achiziționării unui teren în comuna V. P.
și executarea unei construcții și că acest teren a fost cumpărat de la fratele său
P. D. cu suma de 18.000 euro.
Inculpatul a mai arătat că pentru toate sumele primite de la cetățenii italieni a încheiat chitanțe cu aceștia în care erau specificate sumele primite.
Referitor la terenul de pe str. V. nr.4 inculpatul a arătat că a comunicat părților civile că intenționează să cumpere acel teren cu suma de 36.000 euro, sumă pe care aceștia i-au depus-o în cont, însă nu a încheiat un contract autentic de vânzare-cumpărare pentru acest teren, iar în privința copiei contractului cu privire la acest imobil inculpatul arată că semnătura seamănă cu a sa, însă nu a semnat actul respectiv.
Inculpatul a recunoscut că a întocmit procesul verbal al adunării extraordinare a asociaților prin care a hotărât înstrăinarea activelor societății, respectiv terenul și construcția din comuna V. P. și imobilul din B. str. T. V. nr.14, proces verbal care a fost semnat și în numele asociaților italieni (f.101-
105 dosar Curtea de A. C. ).
În rejudecarea cauzei inculpatul a fost reaudiat și a arătat că avocata părților civile a depus la dosar două facturi cu mențiunea că doar cele două acte au fost încheiate de societatea pe care acesta o administra, însă în faza de urmărire penală a depus la dosar o serie de acte contabile, care în prezent nu se regăsesc la dosar.
Procesul verbal de predare a actelor contabile i-a fost restituit inculpatului în urma unei plângeri adresate organelor de poliție și că nu are cunoștință dacă expertul contabil a ținut seama de aceste acte.
Procura emisă de cetățenii italieni nu a fost desființată până în prezent,iar noțiunea de mandatar a fost clarificată de către notatul italian care se referă la persoana sa, deși această expresie a fost folosită la genul feminin.
Reaua credință a inculpatului rezultă din faptul că deși avea cele trei procuri și cunoștea foarte bine conținutul acestora, întrucât au fost întocmite de notarul italian în prezența sa, iar inculpatul cunoaște foarte bine limba italiană așa cum a specificat acesta în toate declarațiile date până în prezent, a solicitat ca procura cu nr.(...) prin care A. P. era împuternicită să-i reprezinte pe părțile civile în adunările generale ordinare și extraordinare ale asociațiilor să fie tradusă din nou de către traducător D. Cistina, care a tradus greșit procura în sensul că „autorizăm pe împuternicitul nostru"; să ne reprezinte în adunările generale, deși această împuternicire o avea doar A. P..
La fel reaua credință a inculpatului rezultă și din împrejurarea că părțile civile au trimis suma de 36.000 euro și au menționat expres că această sumă se trimite pentru cumpărarea terenului de la N. I. și M. (f.219-221 d.u.p.), iar pentru a justifica această sumă inculpatul a trimis părților civile o copie a contractului fals privind cumpărarea acestui teren de la N. I. și M., ambii decedați la data încheierii contractului, contract pe care recunoaște că l-a semnat la rubrica cumpărător la urmărirea penală și în prima declarație dată la instanța de fond, respectiv Tribunalul Buzău, așa cum s-a arătat mai sus, însă ulterior a revenit asupra acestei declarații, fără să poată da vreo explicație referitoare la împrejurarea cum a ajuns acest contact în posesia părților civile.
Tot reaua credință a inculpatului rezultă și din faptul că în declarațiile acestuia arată că a cumpărat autoturismul BMW pe banii săi, însă din actele existente la dosar rezultă cu certitudine că întreaga sumă de 35.000 euro cu care a fost cumpărat acest autoturism a fost achitată de părțile civile (f.358-
362 d.u.p.).
Reaua credință a inculpatului rezultă și din faptul că a înstrăinat imobilele achiziționate pe sumele de bani trimise de părțile civile în contul său personal sau al societății concubinului mamei sale sau concubinei fratelui acestuia, iar sumele de bani le-a retras imediat ca fiind aportul său propriu la capitalul social, deși din nici un act de la dosar nu rezultă că acesta contribuit cu vreo sumă de bani la capitalul societății .
La fel rezultă reaua credință a inculpatului referitor la hotărârea A. din (...) de înstrăinare a imobilelor proprietatea societății, hotărâre care a fost anulată irevocabil prin sentința civilă nr.2744 din (...) a T.ui B. definitivă prin decizia civilă nr.3910/2007 a Î. C. de C. și Justiție (f.179- 181 vol.I dosar Tribunalul Cluj).
Martora A. P. audiată la Tribunalul Buzău a arătat că cei doi cetățeni italieni i-au solicitat la sfârșitul anului 2003 să le acorde consultanță în vederea înființării unei societăți comerciale în R., împrejurare în care l-a cunoscut pe inculpat, iar ulterior s-a deplasat în R. unde a efectuat un studiu referitor la afacerile care urmau să fie desfășurate.
Cele două părți vătămate au întocmit o procură pe numele martorei în baza căreia a venit în R. unde a discutat cu inculpatul, care cunoștea foarte bine limba italiană și care i-a arătat un teren unde vroiau să construiască o fabrică.
La data de 17 martie 2004 s-a întâlnit cu inculpatul în B. și au încheiat actul de constituire a societății.
Referitor la procura din (...) martora arată că această procură se referă la persoana sa, care a fost mandatată de cei doi cetățeni italieni să-i reprezinte în societate cu privire la administrarea acesteia, iar inculpatul nu putea fi îneroare în sensul că ar fi fost împuternicit de părțile civile să-i reprezinte în ceea ce privește hotărârile luate în administrarea firmei.
Martora motivează această împrejurare prin faptul că inculpatul cunoaște foarte bine limba italiană, că a fost prezent la întocmirea celor trei procuri la notarul din Italia și astfel cunoștea foarte bine conținutul acestora și că această procură a fost dată martorei pentru a-i reprezenta pe cei doi italieni în administrarea societății.
Inculpatul nu a consultat-o pe martoră cu privire la vânzarea sau cumpărarea anumitor bunuri și că în anul 2005 cei doi cetățeni italieni i-au înmânat o copie a unui contract de vânzare-cumpărare, sens în care au venit în R. pentru a verifica situația juridică a acelui teren, iar din verificările efectuate la notarul public V. V. a rezultat că acel contract era fals.
Martora a arătat că a fost foarte surprinsă de împrejurarea că contractul era fals, întrucât inculpatul i-a informat pe cetățenii italieni că toate actele trimise acestora erau autentice, iar inculpatul a lăsat impresia că este o persoană serioasă și că se ocupă corespunzător de administrarea firmei în vederea desfășurării unei activități profitabile.
Referitor la martora C. C., care i-a fost prezentată de inculpat și despre care a afirmat că nu are posibilități materiale și chiar a solicitat să o transporte gratuit până în București cu autoturismul său personal, motive pentru care martora nu-și poate explica cum aceasta avea suma necesară să cumpere terenul situat pe str.T. V. nr.14 (f.26-28 dosar Tribunalul Buzău).
Martora D. M. audiată la Tribunalul Buzău a arătat că a tradus procura prezentată , iar expresia „. mandataria"; a fost tradusă „împuternicitul nostru";, deși în mod corect traducerea trebuia să fie „împuternicita noastră";, însă din conținutul actului prezentat nu a rezultat expres că ar fi vorba de altă persoană în afară de inculpat (f.52 dosar Tribunalul Buzău).
Din declarația martorei N. E. agent imobiliar rezultă că inculpatul a depus o cerere la A. I. unde aceasta își desfășoară activitatea pentru cumpărarea unui imobil, sens în care i-a fost prezentat inculpatului imobilul de pe str. V. , însă acesta nu a fost interesat de cumpărarea imobilului respectiv (f.71 dosar Tribunalul Buzău).
Potrivit declarației martorei M. C. avocat în cadrul Baroului B. și colaborator al N.ului V. V. rezultă că aceasta nu a redactat contractul autentificat de notarul public V. V. sub nr.2732/(...), așa cum se reține în considerentele copiei prezentate de inculpat părților civile, acesta fiind fals (f.72- dosar Tribunalul Buzău).
Martorul P. D. - fratele inculpatului nu a dorit să facă declarații în faza de judecată împotriva inculpatului (f.105 dosar Tribunalul Buzău).
Din declarația martorei C. C. - concubina fratelui inculpatului P. D. rezultă că aceasta a cumpărat terenul situat pe str. T. V. cu suma de
745.000.000 lei, sumă pe care o avea în numerar și păstrată în locuința sa
(f.106 dosar Tribunalul Buzău).
Potrivit declarația martorului A. C. , concubinul mamei inculpatului rezultă că acesta a cumpărat terenul din comuna V. P. cu suma de
110.000.000 lei (f.107 dosar Tribunalul Buzău).
Din declarația martorului S. A. administrator al unei agenții imobiliare rezultă că inculpatul a încercat să cumpere imobilul de pe str. V. nr.4, care avea un preț în jur de 2 miliarde lei, însă nu a fost interesat de cumpărarea acestui teren, teren care a fost înstrăinat ulterior de moștenitorii defuncților N., care la data întocmirii presupusului act erau decedați și nu aveau cum săîncheie un asemenea contract (f.108 dosar Tribunalul Buzău).
Din declarațiile martorilor D. C. și M. M. rezultă că în cursul anului 2004 s-ar fi efectuat anumite lucrări în vederea edificării unui service auto în localitatea G. C. jud. B.
Martorii au precizat că nu au avut contracte de muncă încheiate, fiind plătiți la negru, martorul D. fiind plătit cu suma de 15.000.000 lei pe lună iar ceilalți muncitori cu câte 7.000.000 lei pe lună și că aceste lucrări au durat cca.1 an (f.45-47 vol.I Tribunalul Cluj).
Din starea de fapt prezentată în detaliu mai sus, rezultă cu certitudine că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev.de art.215 alin.1,2,3 și 5 C.pen. cu aplic.art.41 alin.2 C.pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev.de art.290 C.pen.
Cu privire la latura civilă a cauzei se rețin următoarele:
Părțile vătămate s-au constituit părți civile în cauză cu suma de 389.880 euro, însă suma justificată pe baza actelor existente la dosar este în sumă totală de 214.440 euro.
Inculpatul prin declarația dată în (...) recunoaște că a primit de la părțile civile suma de 13.440 euro (f.146 d.u.p.).
Părțile civile au depus în contul inculpatului deschis la B. A. B. suma de
10.000 euro la data de 25 martie 2004 (f.178 d.u.p).
Inculpatul prin declarația dată în (...) recunoaște că a primit suma de
10.000 euro de la părțile civile (f.216 d.u.p.).
La data de (...) părțile civile depun în contul inculpatului suma de câte
18.000 euro, în total suma de 36.000 euro pentru cumpărare teren de la N. I. și M. (f.219-221 d.u.p.).
Inculpatul recunoaște prin declarația dată în (...) că a primit suma de
36.000 euro de la părțile civile (f.222 d.u.p.).
La data de 14 iunie 2004 părțile civile depun în contul S. I. SRL suma de câte 60.000 euro, în total 120.000 euro (f.198-200 d.u.p.).
Prin declarația dată de reprezentanții S. A. M. SRL din (...) rezultă că această societate a primit de la părțile civile suma de 35.000 euro în contul inculpatului pentru cumpărarea autoturismului BMW 730D cu nr. înmatriculare CC549YK proprietatea S. A. M. SRL (f.358 d.u,p.).
Așa fiind, inculpatul a primit de la părțile civile suma totală de 214.440 euro în contul personal sau al societății, recunoscută de inculpat prin declarațiile date de acesta și care au fost prezentate în detaliu mai sus.
Având în vedere că inculpatul a folosit în scop personal aceste sume în dauna părților civile, în baza art.14 și art.346 C.p raportat la art.998 C. inculpatul urmează să fie obligat la plata sumei de 214.440 euro despăgubiri civile.
Celelalte sume solicitate de părțile civile în cauză până la concurența sumei de 389.880 euro nu au fost dovedite, sens în care nu vor fi acordate.
În vederea recuperării prejudiciul cauzat părților civile, deși acesta și-a înstrăinat cele mai importante bunuri, așa cum rezultă din declarațiile inculpatului pentru a înlătura o eventuală executare silită împotriva acestuia, urmează ca în baza art.163 și art.164 C. să se dispună luarea măsurii sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile și imobile proprietatea inculpatului în vederea recuperării prejudiciului cauzat părților civile.
Cererea de aplicarea a măsurii sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpatului a fost solicitată încă din faza de urmărire penală, însă instanța defond nu s-a pronunțat asupra acesteia, fiind pusă în discuția părților în apel.
Dacă inculpatul are bunuri mobile sau imobile în proprietate urmează să se constate în faza de executare a măsurii sechestrului asigurator
Instanța de fond în mod neîntemeiat a redus despăgubirile civile solicitate de părțile vătămate pe motiv că inculpatul ar fi făcut anumite lucrări la imobilele din V. P. și T. V. și cu privire la care inculpatul a încercat să facă dovada cu martorii care au fost audiați la instanța de fond.
Martorul D. C. a arătat că a lucrat împreună cu alți muncitori la cele două imobile menționate mai sus și că a fost plătit fără să fie angajat cu suma de 15.000.000 lei /lună fiind coordonator de lucrări iar ceilalți muncitori cu
7.000.000 lei/lună, lucrări care au durat cca. 1 an.
Aceeași situație rezultă din declarația martorului M. M. (f.45-47 dosar fond).
Inculpatului i s-a solicitat de către instanța de fond să prezinte caietul în care ar fi fost consemnate sumele plătite muncitorilor, însă acesta nu a prezentat nicio dovadă în acest sens.
Aceste declarații precum și expertiza contabilă efectuată în cauză nu vor fi luate în considerare , întrucât inculpatul a înstrăinat aceste imobile, iar sumele obținute au fost folosite în scop personal și chiar dacă s-ar fi efectuat aceste lucrări, așa cum încearcă inculpatul să probeze, au profitat acestuia prin înstrăinarea imobilelor cu eventualele investiții.
La fel neîntemeiat să scăzut din despăgubirile civile suma de 10.000 euro reprezentând salariul cuvenit inculpatului pe o perioadă de 11 luni, cu suma de 1000 euro/lună în baza recunoașterii părților civile prin comisie rogatorie, care a fost apreciată greșit de către instanța de fond.
Părțile civile au arătat că comisia rogatorie că au fost de acord să-i achite inculpatului suma de 1000 euro, deși acesta din urmă a arătat că a convenit cu părțile civile pentru suma de 1500 euro, însă doar dacă inculpatul va aduce profit societății prin administrarea acesteia, dar din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpatul a lucrat în beneficiul societății sau al părților civile pentru ca acestea din urmă să fie obligate la plata salariului cuvenit inculpatului, ci dimpotrivă acesta a desfășurat toate activitățile pe sumele de bani trimise de părțile civilă doar în interesul său propriu și ca urmare nu poate fi plătit de părțile civile pentru această activitate, desfășurată în detrimentul părților civile.
Având în vedere că din probele administrate în faza de urmărire penală la Tribunalul Buzău, Tribunalul Cluj, Curtea de A. C. în primul ciclu procesual
și în rejudecarea cauzei rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului cu privire la faptele pentru care acesta a fost trimis în judecată și că nu se impune să se rețină circumstanțe atenuante în favoarea acestuia, raportat la activitatea infracțională, la împrejurările în care au fost comise faptele și la modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, prezentate în detaliu mai sus, în baza art.379 pct.2 lit.a C. urmează să fie admis apelul părților civile împotriva sentinței penale nr.271 din 18 iunie 2009 a T.ui C. pe care o va desființa sub aspectul laturii penale și civile a cauzei și judecând inculpatul P. I. S. urmează să fie condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave prev. de art.215 alin.1,2,3,5 cu aplicarea art.41 alin.2 C. la pedeapsa de 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a-II-a și b C.
În baza art.290 C. inculpatul urmează să fie condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnăturăprivată.
Potrivit art.33 lit.a și art.34 lit.b C. urmează să fie contopite cele două pedepse în pedeapsa de 10 ani închisoare.
În baza art.71 C. urmează să fie interzise inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a-II-a și b C. după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei.
Potrivit art.65 C. urmează să fie aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lita, teza a II-a și b C. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.14 și arrt.364 C. raportat la art.998 C. inculpatul urmează să plătească părților civile suma de 214.440 euro despăgubiri civile.
Potrivit art.163 și art.164 c.p.p. urmează să se instituie măsura sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatului în vederea recuperării prejudiciului, până la concurența sumei de
214.440 euro despăgubiri civile și 11742 lei cheltuieli judiciare la instanța de fond.
Celelalte dispoziții legale ale sentinței penale atacate urmează să fie menținute.
A.ul formulat de inculpat împotriva aceleiași sentințe urmează săfie respins pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
1. Inculpatul a criticat hotărârea instanței de fond, ca fiind nelegală pe considerentul că nu s-a procedat la verificarea rechizitoriului de procurorul ierarhic superior, fiind nesocotite disp. art.264 alin.3 C.
Prin decizia nr.9 din (...) a Î. C. de C. și Justiție s-a stabilit că neverificarea rechizitoriului de către procurorul ierarhic superior nu reprezintă o nulitate absolută, ci una relativă, care poate fi acoperită, iar instanța de fond a trimis la P. de pe lângă Tribunalul Buzău la termenul de judecată din 10 iulie
2008 întregul dosar pentru confirmarea rechizitoriului (f.247-248 vol.I Tribunalul Cluj).
2. O altă critică adusă de inculpat hotărârii instanței de fond este faptul că aceasta nu a fost motivată.
O motivare lapidară nu atrage incidența art.385/9 pct.9 C.proc.pen., dacă s-au indicat suficiente argumente pentru a permite instanței de control verificarea lor.
Curtea constată că instanța de fond a motivat hotărârea judecătorească prezentând motive suficiente pentru a permite instanței de control verificarea lor, astfel că invocarea nulității hotărârii apelate nu este întemeiată.
Motivarea hotărârii reprezintă un element de transparență a justiției, inerent oricărui act jurisdicțional. Hotărârea judecătorească reprezintă rezultatul concret, sinteza operei de judecată, iar motivarea acesteia reprezintă argumentarea în scris a rațiunii ce determină pe magistrat să adopte soluția dispusă în cauză. Motivarea hotărârilor justifică echitatea procesului penal, pe de o parte, prin dreptul justițiabilului de a fi convins că justiția a fost înfăptuită, respectiv că judecătorul a examinat toate mijloacele procesuale și procedurale propuse de participanți și, pe de altă parte, prin dreptul acestuia de a cunoaște oportunitatea promovării căilor de atac.
Curtea E.peană a Drepturilor Omului a arătat în cauzele Hiro Balani contra Spaniei 1994, în cauza Vandehurk contra Olandei, în cauza Ruiz Torija contra Spaniei 1994, în cauza Highins contra Franței 1998, în cauza Helle contra Finlandei 1997 și Boldea contra României 2007, că art.6 paragraf 1 din Convenție obligă instanțele să-și motiveze hotărârile, aceasta neînsemnând căse cere un răspuns detaliat la fiecare argument. Amploarea acestei obligații poate varia în funcție de natura hotărârii. Trebuie avute în vedere diversitatea solicitărilor pe care inculpatul le-a formulat în fața instanței, precum și diferențele existente în fiecare stat contractant cu privire la dispozițiile legale obligatorii, cutume, opinii exprimate în doctrină, aplicabile în această materie.
De aceea, aprecierea îndeplinirii obligației de a motiva, ce rezultă din art.6 al
Convenției, poate fi determinată în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze.
CEDO a arătat că obligația instanței de a motiva hotărârea pronunțată, este aceea de a demonstra părților că au fost ascultate (cauza Tatishvili contra Rusiei 2007).
Același punct de vedere este îmbrățișat și în Avizul nr.11 (2008) al C. C.ativ al Judecătorilor E.peni în atenția Comitetului de miniștri al C. E.
În dosarul de față, prima instanță s-a conformat disp.art.6 paragraf 1 din
Convenție, constatându-se de către instanța de apel, că au fost analizate și s-a răspuns solicitărilor inculpatului, prin hotărârea pronunțată de instanța de fond, astfel că nici acest motiv de apel nu poate fi primit, neimpunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
3. Inculpatul a mai arătat că judecata fondului a început în lipsa inculpatului, iar prezența acestuia era obligatorie și că la al doilea termen de judecată a fost audiată martora A. P. în lipsa inculpatului.
La termenul din 5 aprilie 2007 inculpatul nu s-a putut prezenta din motive medicale, însă instanța a audiat pe martora D. M., iar la termenul din
10 mai 2007 apărătorul inculpatului a solicitat amânarea cauzei, însă instanța de fond a desemnat un avocat din oficiu și a dispus audierea martorilor M. C. și N. E.
Susținerile inculpatului referitoare la încălcarea dreptului său la apărare sunt neîntemeiate pentru următoarele motive:
Inculpatul încă de la primul termen de judecată în diverse modalități fie personal sau prin apărătorul ales al acestuia a încercat tergiversarea soluționării cauzei, ceea ce a și reușit în mare măsură.
La primul termen de judecată din (...) inculpatul a solicitat amânarea cauzei pentru angajarea unui apărător ales, sens în care s-a amânat cauza pentru data de 8 martie 2007.
La termenul de judecată din 8 martie 2007 inculpatul prin apărătorul ales solicită din nou amânarea cauzei, însă instanța a respins acesată cerere pe motiv că apărătorul ales al inculpatului i-a acordat asistență juridică acestuia și în faza de urmărire penală, ceea ce se presupune că cunoaște dosarul, iar martora A. P. a venit din Italia expres pentru a fi audiată la acest termen și că nu se va putea prezenta ulterior, moment în care apărătorul ales al inculpatului a părăsit sala de judecată.
Martora A. P. a relatat că a făcut eforturi deosebite pentru a se prezenta la acest teren de judecată, venind din Egipt în Italia și apoi în R. și că pe viitor are deplasări în toată lumea și nu se va putea prezenta la instanță pentru a fi audiată la un alt termen.
A. P. a fost audiată la acest teren de judecată sub rezerva de a fi reaudiată în prezența inculpatului dacă acesta va solicita.
Instanța de fond în mod greșit a reținut că este lipsă de procedură cu inculpatul, întrucât la fila 18 dosar Tribunalul Buzău există dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu inculpatul pentru termenul din 8 martie
2007.
La termenul din 5 aprilie 2007 inculpatul a solicitat din nou amânarea cauzei pe motive medicale, însă apărătorul ales al inculpatului a fost de acord cu audierea martorei D. M., care era prezentă la al treilea termen de judecată , iar inculpatul a fost văzut de apărătorul ales al părții civile al sediul T.ui B. la acest teren de judecată (f.54 dosar fond).
La termenul de judecată din 10 mai 2007 inculpatul este prezent și asistat de apărătorul din oficiu, întrucât apărătorul ales al acestuia nu s-a prezentat și nu și-a asigurat substituirea , iar la termenul anterior a părăsit sala de judecată, fiind audiați martorii M. C. și N. E.
Cauza a fost amânată pentru data de 7 iunie 2007 când a fost audiat inculpatul și martorii P. D., C. C., A. C. și S. A. în prezența apărătorului ales al inculpatului.
Din starea de fapt prezentată în detaliu mai sus nu rezultă că inculpatului i-a fost încălcat dreptul la apărare iar acesta putea la primul termen la care a fost prezent însoțit de apărătorul ales să solicite reaudierea martorilor în prezența sa, așa cum au fost audiați la instanța de fond sub rezerva reaudierii, însă inculpatul nu a solicitat reaudierea martorilor în prezența acestuia, însă invocă în apel încălcarea dreptului la apărare, ceea ce nu este posibil, nefiind vorba de o nulitate absolută prev. de art.197 alin.2 C.
4. O altă critică adusă de inculpat hotărârii instanței de fond a fost că aceasta nu a citat părțile civile pentru a fi confruntate cu inculpatul, iar comisia rogatorie dispusă în cauză a fost efectuată de Curtea de A. din B. și nu de T. din M. corespunzător instanței de fond, critică care de asemenea nu este întemeiată.
Părțile civile au fost citate la fiecare termen de judecată la sediul cabinetului avocațial a apărătorului ales al acestora , posibilitate prevăzută de lege, iar prezența acestora în instanță nu era obligatorie.
Instanța de fond la termenul de judecată din 23 octombrie 2008 a dispus efectuarea unei comisii rogatorii privind audierea părților civile de către T. M. I.
Cererea privind efectuarea comisiei rogatorii a fost trimisă C. de A. din B. care la rândul său a trimis-o directorului cancelariei O.ui ICP de pe lângă T. M. cu mențiunea de afi trimisă după efectuare direct procuraturii generale din B. și să fie notificată și Curtea de A. din B. (f.120 volIi dosar Tribunalul Cluj).
T. M. a trimis cererea de comisie rogatorie comandantului poliției fiscale a gărzii financiare M. cu dreptul de delegare, care a citat părțile civile, inclusiv inculpatul pentru audieri, însă acesta din urmă nu s-a prezentat și care a efectuat comisia rogatorie.
Aceasta fiind trimisă T.ui M., care a fost comunicată și C. de A. B. (f.121-
136 vol.II dosar Tribunalul Cluj.).
Din cele prezentate mai sus rezultă că au fost respectate dispozițiile legale privind efectuarea comisiei rogatorii, aceasta fiind efectuată prin delegare de T. M., instanță corespunzătoare T.ui C..
5. Inculpatul a mai arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra faptului că notarul Chizzini lămurește înțelesul sintagmei „. mandataria";, în sensul că partea împuternicită ar fi inculpatul.
Corespunde adevărului că notarul Chizzini a arătat că expresia „. mandataria"; se referă la inculpat (f.162 vol.I dosar Tribunalul Cluj), însă notarul italian nu avea la dispoziție cele trei procuri și analizând procura nr.6298/(...) arată că deși s-a folosit genul feminin, această expresie s-ar referi la inculpat, deși acesta din urmă cunoștea foarte bine că expresia se referă la A. P. (gen feminin) și nu la inculpat.
Ca urmare nu este întemeiată nici această critică, întrucât inculpatul cunoștea voința reală a părților, care rezultă din conținutul celor trei procuri, care erau traduse în limba română, însă inculpatul a prezentat separat la tradus procura nr.6298/(...) , care a fost tradusă greșit de către martora D. M. și care se referea la A. P. , procură care a fost tradusă anterior și folosită de această martoră la semnarea actelor constitutive ale societății.
6. Inculpatul a mai arătat că a depus în faza de urmărire penală la dosar o serie de acte contabile, care în prezent nu se găsesc la dosar și care nu au fost luate în considerare la întocmirea raportului de expertiză contabilă.
Din adresa S. I. SRL rezultă că societatea nu are activitate, nu are nicio persoană angajată, nu deține acte contabile, nu are bunuri în patrimoniu și că actele cotabile constând în două facturi și două chitanțe au fost puse la dispoziția avocatului ales al părților civile (f.196-197 vol.I dosar Tribunalul Cluj).
P. acest motiv inculpatul a solicitat aplicarea dispozițiilor art.508 și ur, C. privind refacerea înscrisurilor dispărute.
Potrivit art.508 C. în cazul dispariției unui dosar judiciar sau a unui înscris care aparține unui astfel de dosar, organul de urmărire penală sau președintele instanței la care se găsea dosarul sau înscrisul întocmește un proces verbal prin care se constată dispariția și arată măsurile care s-au luat pentru găsirea lui.
Din disp. art.512 C. rezultă că reconstituirea unui dosar se face prin reconstituirea înscrisurilor pe care le conține și că pentru aceasta se poate folosi orice mijloc de probă.
Potrivit dispozițiilor legale menționate mai sus pot fi refăcute doar probele care au fost administrate de instanță și nu acte contabile respectiv facturi sau alte acte așa cum solicită inculpatul și care nu pot fi reconstituite de către instanță, întrucât nu există o asemenea posibilitate.
7. inculpatul a mai arătat că soluția instanței de fond nu este temeinică, întrucât nu s-a analizat probatoriul administrat în cauză, fiind reiterată aceeași afirmație susținută și anterior de mai multe ori, respectiv că procura nr.6298/(...) se referă la inculpat și nu la o altă persoană, asupra căreia s-a răspuns la pct.6 din motivarea apelului privind pe inculpat, cu referire la faptul că acesta cunoștea foarte bine că prin această procură a fost împuternicită A. P. să reprezinte interesele părților civile în administrarea societății, procură folosită de martoră la constituirea societății, tradusă în limba română și ca urmare nu necesita o nouă traducere.
Martora D. M. nu putea recunoaște că a greșit traducerea, întrucât s-ar fi autoacuzat, iar notarul italian, la fel ca martora D. a afirmat că expresia „. mandataria"; se referă la inculpat întrucât aceștia nu cunoșteau conținutul celorlalte procuri.
Susținerile inculpatului referitoare la faptul că acesta ar fi fost împuternicit de părțile civile să voteze de unul singur în adunarea generală extraordinară înstrăinarea bunurilor societății este absurdă și pentru considerentul că părțile civile au depus întregul capital fără vreo contribuție din partea inculpatului , fiind de acord ca și acesta din urmă să aibă cota de
1/3 din capitalul societății în mod gratuit, iar după ce părțile civile au investit sute de mii de euro să fie de acord ca inculpatul să înstrăineze bunurile societății, fără nici un control al acestora, înstrăinări care au fost făcute rudelor apropiate inculpatului, respectiv concubinului mamei sale și concubinei fratelui inculpatului, iar sumele rezultate, dacă acestea au existat,să fie folosite în scop personal.
8. Inculpatul a mai arătat că în toate declarațiile date părților civile a specificat că va restitui sumele primite, dacă nu va cumpăra imobile, iar această împrejurare nu a fost luată în considerare de către instanța de fond.
Corespunde adevărului că în toate declarațiile pe care le-a dat inculpatul referitoare la sumele de bani depuse de părțile civile în contul său personal sa menționat că acestea vor fi restituite dacă nu vor fi achiziționate imobile, însă inculpatul și-a onorat această obligație, cumpărând cele două imobile din V. P.
și T. V. pe sumele de bani trimise de părțile civile, pe care ulterior le-a înstrăinat în defavoarea părților civile prin manopere dolosive, folosindu-se de acea procură tradusă greșit de martora D., așa cum s-a arătat în detaliu mai sus.
Inculpatul este de rea credință și în prezent când afirmă că este de acord cu restituirea sumelor primite de la părțile civile, , întrucât prin declarația dată la instanța de fond afirmă că nu are posibilități materiale să restituie aceste sume iar din patrimoniul societății părțile civile nu au cum să-și recupereze sumele investite, iar pentru a împiedica o eventuală executare silită, inculpatul și-a înstrăinat principalele bunuri respectiv un apartament și o casă (f.101 dosar Tribunalul Buzău).
La fel din corespondența S. I. SRL cu Tribunalul Cluj rezultă că această societate nu funcționează, nu are nici un angajat și că nu are nici un bun în patrimoniu.
9. Nici solicitarea inculpatului referitoare la achitarea sa pentru infracțiunea prev. de art.290 C. nu este întemeiată, întrucât inculpatul personal audiat la instanța de fond a recunoscut că a semnat copia contractului de vânzare-cumpărare privind imobilul din str. V. nr.5 (f.101 dosar Tribunalul Buzău), însă ulterior a revenit asupra recunoașterii afirmând că nu a semnat acel contract, doar că semnătura seamănă cu a sa și că aceasta nu-i aparține.
Toate aceste afirmații referitoare la faptul că inculpatul nu a semnat acest contract sunt neîntemeiate
Părțile civile la data de (...) au trimis inculpatului în contul personal al acestuia suma de 36.000 euro, menționând în mod expres cumpărare de imobil de la N. I. și M., iar inculpatul așa cum rezultă cu certitudine din declarațiile martorilor V. V., M. C. și N. E., a întocmit în fals contractul de vânzare cumpărare privind imobilul din str. V. nr.5 pentru a justifica cheltuirea sumei de 36.000 euro față de părțile civile.
Vânzătorii fiind decedați la data încheierii contractului, iar acest imobil a fost înstrăinat de moștenitorii defuncților N. S. Meridian SRL .
Pe de altă parte inculpatul nu poate explica cum acest contract a ajuns în posesia părților civile , fără ca acesta să fie trimis de inculpat, care inițial a recunoscut că a semnat contractul , însă ulterior a revenit asupra recunoașterii.
10. Cu privire la latura civilă a cauzei inculpatul a arătat că instanța de fond nu a ținut seama de expertiza contabilă întocmită în cauză, critică care de asemenea este neîntemeiată.
Această expertiză nu poate fi luată în considerare, întrucât nu are legătură cu celelalte probe administrate în cauză, nu a fost efectuată în baza unor acte contabile, ci dimpotrivă expertul analizează achiziționarea de bunuri, înstrăinarea acestora, faptul că inculpatul a retras sumele rezultate, ca fiind contribuție personală la capitalul social și analizează declarațiile de martoricare ar fi efectuat anumite lucrări la negru pentru inculpat, deși toate aceste aprecieri le poate face doar instanța de judecată și nu un expert contabil.
11. O altă critică adusă hotărârii instanței de fond de inculpat a fost faptul că a fost acceptată constituirea de parte civilă a persoanelor fizice cetățeni italieni și nu a societății I. SRL, care de asemenea este neîntemeiată.
Constituirea de parte civilă în cauză a celor doi cetățeni italieni ca și persoane fizice a fost legală, întrucât sumele investite de aceștia erau proprietatea lor personală, iar inculpatul s-a folosit de aceste sume tot în scop personal și nu în interesul societății iar părțile civile aveau dreptul să solicite în nume propriu restituirea acestor sume.
S. I. SRL nu s-a constituit parte civilă în cauză, întrucât această societate nu funcționează, nu are activitate, nu are nicio persoană angajată și nu are nici un bun în patrimoniu.
12. Inculpatul a solicitat în motivele de apel anularea contractului cu nr.2732/(...) autentificat de notar public V. V., care de asemenea, este neîntemeiat.
Corespunde adevărului că inculpatul a fost trimis în judecată pentru falsificarea contractului cu nr.2732/(...) autentificat de N. public V. V., însă contractul de vânzare cumpărare nr.1170 din 9 iulie 2006 autentificat de același notar, a fost anulat irevocabil prin sentința civilă nr.533 din 12 martie
2007 a T.ui B. Secția Comercială șio de C. A., definitivă prin decizia civilă nr.650/(...) a Î. C. de C. și Justiție (f.85-87 dosar Curtea de A. C. ).
13. Nici solicitarea inculpatului din petitul subsidiar de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune prev. de art.215 alin.1,2,3,5 în infracțiunea prev. de art.215 alin.1,2,3 C.pen. cu înlăturarea alin.5 sau în infracțiunea prev. de art.271 din Legea nr.31/1990 nu este întemeiată.
Potrivit art.215 alin.5 C.pen. înșelăciunea care a avut consecințe deosebit de grave se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 ani și interzicerea unor drepturi.
Din dispozițiile art.146 C.pen. rezultă că prin consecințe deosebit de grave, se înțelege o pagubă mai mare de 200.000 lei, iar prejudiciul cauzat părților civile și reținut în sarcina inculpatului de 214.440 euro are o valoare mai mare de 200.000 lei, sens în care nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului în infracțiunea de înșelăciune prev.de art.215 alin.1,2,3 C.pen.
Potrivit art.271 din Legea nr.31/1990 republicată se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani fondatorul, administratorul, directorul, directorul executiv sau reprezentantul legal al societății, care:
1. prezintă, cu rea-credință, in prospectele, rapoartele si comunicările adresate publicului, date neadevărate asupra constituirii societății ori asupra condițiilor economice ale acesteia sau ascunde, cu rea-credință, in tot sau in parte, asemenea date;
2. prezintă, cu rea-credință, acționarilor/asociaților o situație financiara inexacta sau cu date inexacte asupra condițiilor economice ale societății, in vederea ascunderii situației ei reale;
3. refuza sa pună la dispoziție experților, în cazurile și în condițiile prevăzute la art. 26 si 38, documentele necesare sau îi împiedică, cu rea-credință, să îndeplinească însărcinările primite.
Din starea de fapt prezentată în detaliu mai sus nu rezultă că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea prev. de art.271 din Legea nr.31/1990, în sensul că acesta, cu rea-credință, a prezentat asociaților o situație financiară inexactăsau date inexistente asupra condițiilor economice ale societății, în vederea ascunderii situației ei reale, ci dimpotrivă acesta a comis infracțiunea de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave prev. de art.215 alin.1,2,3, 5 C. cu aplicarea art.41 alin.2 C., sens în care nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prev.de art.271 din Legea nr.31/1990.
Având în vedere că nu se impune desființarea sentinței penale atacate și trimiterea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, nici reconstituirea actelor contabile în procedura prev. de art.508 și urm. C., la fel nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, și nici achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.1,2,3,5 C.în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b C. pe motiv că fapta nu ar fi prevăzută de legea penală, nici achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art.290 C. în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c C. pe motiv că fapta nu ar fi fost comisă de acesta și nici schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.215 alin.1, 2,3,5 C. în infracțiunea prev. de art.215 alin.1,2,3 C.pen. sau în infracțiunea prev.de art.271 din Legea nr.31/1990, pentru motivele care s-au prezentat în detaliu mai sus, în baza art.397 pct.1 lit.b C. apelul formulat de inculpat împotriva sentinței penale nr.271 din 18 iunie 2009 a T.ui C. urmează să fie respins ca nefondat.
În baza art.193 alin.1 C. inculpatul urmează să plătească părților civile suma de 13.015 lei cheltuieli judiciare în apel, reprezentând onorariu avocațial și cheltuielile de deplasare a avocatului ales al părților civile la termenele de judecată.
Potrivit art.192 alin.2 C. inculpatul urmează să plătească statului suma de 700 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu.
P. ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite apelul părților civile M. G. si Z. G., cu domiciliul procesual ales la cabinetul avocațial T. N., situat în B., str. Ostrovului, nr. 7 bis, bl.A1, et.2, ap.12, jud. B., împotriva sentinței penale nr. 271 din 18 iunie 2009 a T.ui C., pe care o desființează sub aspectul laturii penale si civile a cauzei și judecând:
Condamnă pe inculpatul P. I.-S., fiul lui F. și M., născ.la (...) în B., domiciliat in B., cartier D. bl.25/2 ap.1, f.f.l. în B., str. M., bl.A.11, etaj 6 ap.13, CNP 1..
In baza art. 215 al.1,2,3,5 Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave, la o pedeapsă de:
- 10 ani închisoare si 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal.
In baza art. 290 Cod penal pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, la o pedeapsa de :
- 1 an închisoare.
In baza art. 33 lit.a Cod penal constată că infracțiunile formează un concurs real, iar in baza art. 34 lit.b Cod penal contopește pedepsele aplicate,inculpatul urmând să o execute pe cea mai grea, aceea de:
- 10 (zece) ani închisoare.
In baza art. 71 Cod penal interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev.de art. 64 lit.a teza a II-a și b Cod penal, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei.
In baza art. 65 Cod penal aplica pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev.de art. 64 lit.a teza a II-a și b Cod penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.14 și 346 C.pr.pen. rap.la art.998 C. obligă pe inculpat să plătească părților civile M. G. și Z. G. suma de 214.440 euro despăgubiri civile.
In baza art. 163 si 164 Cod proc.penală instituie măsura asiguratorie a sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale incupatului P. I. S. in vederea reparării pagubei produse prin infractiune, până la concurența sumei de 214.440 E. despăgubiri civile si 11.742 lei cheltuieli judiciare la instanța de fond.
Mentine restul dispozitiilor sentintei penale atacate.
Cheltuielile judiciare în apelul părților civile rămân în sarcina statului.
II. Respinge ca nefondat apelul inculpatului impotriva sentinței penale nr.271 din 18 iunie 2009 a T.ui C..
Obligă pe inculpat să plătească părților civile suma de 13.015 lei cheltuieli judiciare în apel.
Obligă pe inculpat să plătească statului suma de 700 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu.
Cu drept de recurs in termen de 10 zile de la pronunțare cu inculpatul si de la comunicare cu părțile civile.
Pronuntata in ședința publică din 05 mai 2011.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | GREFIER | |
V. G. | L. H. | D. S. |
Red.V.G./S.M.D.
3 ex./(...) Jud.L. A. D.
| ← Decizia penală nr. 766/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 202/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
