Decizia penală nr. 441/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
S. PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a2
D. PENALĂ NR. 441/R/2011
Ședința publică din 28 martie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : A. D. L. JUDECĂTORI : D. P.
GREFIER : M. N.
M. Ș.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P.
- V. T.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații P. P. D. și P. D., deținuți în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără număr din data de 16 martie 2011 a T. S. pronunțată în dosarul nr. (...), având ca obiect legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul P. P.-D., în stare de arest, asistat de apărătorii aleși L. C. S., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, avocat M. I., din cadrul Baroului de avocați S., cu delegația la dosar, precum și apărătorul desemnat din oficiu avocat L. M., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, inculpatul P. D., în stare de arest, asistat de apărătorii aleși L. C. S., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, avocat M. I., din cadrul Baroului de avocați S., cu delegația la dosar, precum și apărătorul desemnat din oficiu avocat D. G. P., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorii desemnați din oficiu ai inculpaților depun la dosar referatele privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestora.
Întrebați fiind de către instanță, inculpații arată că își mențin recursurile declarate în cauză.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul ales al inculpaților, avocat L. S. solicită în principal, admiterea recursurilor formulate de către inculpați, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv, cu consecința punerii în libertate a inculpaților.
În continuare, se arată de către apărătorul inculpaților că, măsura arestului preventiv luată de către instanță este de aproape 1 an de zile, iar temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu mai subzistă în continuare.
În subsidiar, solicită luarea unei alte măsuri neprivative de libertate față de cei doi inculpați, respectiv luarea măsurii de a nu părăsi localitatea sau țara de către cei doi inculpați. Se arată că, fiecare dintre cei doi inculpați nu au fost cunoscuți cu antecedente penale, au familii în întreținere, au locuri de muncă, care în urma acestui scandal și datorită măsurii preventive, le-au abandonat.
În acest moment procesual, nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, măsura dispunându-se pentru a elucida starea de fapt, apreciind că pentru buna desfășurare a procesului penal, instanța poate lua față de inculpați o măsură mai puțin restrictivă, respectiv măsura obligării de a nu părăsi țara sa localitatea.
I. sunt arestați de aproape un an de zile, nu se poate transforma perioada arestului preventiv într-o pedeapsă, întrucât în acest fel se încalcă dreptul la libertate al inculpaților și la un proces echitabil.
Apărătorul ales al inculpaților, avocat M. I., arată că, dacă la acel momentexistau temeiuri care impuneau luarea măsurii arestului preventiv, în acest moment procesual, acele temeiuri nu mai subzistă. Cauza dedusă judecății, de la prima verificare a legalității măsurii arestului preventiv, nu au mai intervenit schimbări substanțiale.
Măsura arestului preventiv aplicată inculpaților depășește limitele rezonabilității. Din punctul său de vedere, la un an după aplicarea acestei măsuri preventive, în condițiile în care această măsură a fost luată pentru a nu crea un sentiment de insecuritate. C. că după un an de arestare preventivă, nimeni nu poate aprecia o lipsă de reacțiea organelor judiciare față de o anumită faptă săvârșită. Într-adevăr nu este un cadru procesual în care să se discute încadrarea juridică, însă, atât instanța de fond cât și instanța de recurs, din acest punct de vedere al aprecierii gravității faptelor, nu trebuie să se rezume numai la încadrarea juridică care momentan este dată de rechizitoriul parchetului, ci la gravitatea faptelor prin prisma probelor care se găsesc deja la dosarul cauzei.
Dacă la luarea măsurii preventive se discutau de indicii sau temeiuri, la această dată se pot analiza probe indubitabile, administrate în fața instanței de fond. Din analiza probelor, a declarațiilor de martori, care se coroborează cu declarațiile inculpaților, care au recunoscut din prima comiterea unor fapte penale, se va constata că gravitatea faptelor, nu corespunde cu gravitatea dată prin rechizitoriu.
În consecință, aceste fapte așa cum rezultă din tot ansamblul probatoriu al cauzei, nu pot fi apreciate de a fi de o asemenea cantitate, încât să justifice menținerea peste un an de zile a măsurii preventive.
Din punctul său de vedere, la această dată se constată faptul că această măsură prelungită timp de un an de zile pentru o infracțiune asupra căreia s-ar putea dispune schimbarea încadrării juridice, din tentativă de omor în infracțiunea de vătămare corporală gravă, eventual, după elucidarea numărului de îngrijiri medicale.
Prin prisma probelor existente la dosarul cauzei prin care rezultă în mod și indubitabil, existența cu totul altei infracțiuni decât cea reținută în rechizitoriu, se va constata chiar și o pedeapsă cu închisoarea în regim de detenție, de 1 an de zile pentru o faptă de vătămare corporală, din punctul său de vedere, își depășește limitele rezonabilității.
Din toate aceste motive, solicită admiterea recursurilor declarate de către inculpați, cu revocarea măsurii arestului preventiv și punerea inculpaților în stare de libertate.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursurilor declarate decătre inculpați, cu consecința menținerii încheierii atacate ca fiind legală șitemeinică, întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive nu s- au schimbat, iar faptele pentru care inculpații sunt judecați sunt foarte grave.
În continuare se arată de reprezentantul parchetului faptul că, gradul de pericol social se raportează atât la gradul social concret al faptei săvârșite cât și la reacția colectivității față de asemenea fapte grave; lăsarea în libertate a inculpaților ar putea crea temerea în rândul cetățenilor, că organele de stat nu acționează eficient, că nu aplică legea față de persoanele care au comis fapte grave și că ei ar putea fi în pericol, aceasta și datorită modalității în care inculpații au comis faptele.
În cauză, sunt incidente dispozițiile art. 148 lit f Cod procedură penală iar acuzele ce planează asupra inculpaților vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în stare de libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptei, natura acesteia și rezonanța publică.
Instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate, pe de o parte și interesul public de protecție al cetățenilor, pe de altă parte, împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus de modul de săvârșire al faptei cu privire la care nu există indicii că a avut loc cu participarea inculpaților.
În final, reprezentantul parchetului arată că, temeiurile care au determinat arestarea nu au încetat, ci dimpotrivă, impun în continuare privarea de libertate a inculpaților care s-au comportat deosebit de agresiv, într-un loc public, chiar și în prezența organelor de ordine.
Inculpatul P. P. D. având ultimul cuvânt arată că, solicită cercetarea sa înstare de libertate, că regretă fapta comisă și că dorește să se împace cu partea vătămată.
Inculpatul P. D. având ultimul cuvânt arată că, solicită cercetarea sa în stare de libertate și că regretă fapta comisă.
C U R T E A :
Prin Încheierea penală din 16 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...) în baza art.3002 Cod procedură penală, raportat la art.160b alin.(3) Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților P. D. (fiul lui C. și L., născut la data de (...) în Z., jud.S., domiciliat în Z., B-dul M. Viteazul, nr.17, bl.Perla, sc.A, ap.47 jud.S.) și P. P. D. (fiul lui P. și V., născut la data de (...) în Z., jud.S., domiciliat în Z., str.Dumbrava, nr.4, bl.H-8, sc.A, et.3, ap.15, jud.S.), constatând că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, precum și faptul că în cauză s-a fixat termen de judecată pentru data de (...). Pentru a pronunța această încheiere tribunalul a reținut că prin rezoluția din data de (...) a organelor de cercetare penală s-a început urmărirea penală față de învinuiții P. D. și P. P. D. pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri prev. de art.321 alin.1 Cod penal. Prin O. din data de (...) a P. de pe lângă Judecătoria Zalău s-au extins cercetările față de aceștia cu privire la infracțiunile de vătămare corporală și lovire sau alte violențe prev. de art.181 alin. și 180 alin.1 Cod penal. Prin O. din data de (...) a P. de pe lângă Judecătoria Zalău a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de învinuiți pentru infracțiunile de ultraj contrabunelor moravuri, vătămare corporală și lovire sau alte violențe prev. de art.321 alin.1, 181 alin.1 și 180 alin.1 Cod penal totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal. Față de inculpați a fost luată măsura reținerii pe o durată de 24 ore prin O. P. M. Z. iar prin O. nr.1255/P/2010 din (...) s-a dispus revocarea măsurii reținerii inculpaților deoarece în ordonanțele emise de P. M. Z. nu au fost indicate temeiurile concrete din care rezultă cazul prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală. Prin Încheierea penală nr.5/A din data de (...) a Judecătoriei Z. s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților pe o durată de 29 de zile. Prin O. nr.1255/P/2010 a P. de pe lângă Judecătoria Zalău s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea P. de pe lângă tribunalul S., pentru efectuarea urmăririi penale sub aspectul infracțiunii de tentativă de omor calificat. Prin O. nr.183/P/2010 din data de (...) a P. de pe lângă Tribunalul Sălaj s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art.181 alin.1 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.174 alin.1 combinat cu art.175 alin.1 lit.i Cod penal precum și începerea urmăririi penale sub aspectul infracțiunii de tentativă de omor calificat. Prin O. nr.183/P/2010 din data de (...) a P. de pe lângă Tribunalul Sălaj s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de cei doi inculpați și pentru infracțiunea de tentativă de omor calificat prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.174 alin.1 combinat cu art.175 alin.1 lit.i Cod penal. Prin Încheierea penală nr.20/C din (...) a T. S. s-a admis propunerea parchetului și s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive luată față de inculpații P. D. și P. P. D. cu încă 30 de zile, începând cu data de (...), ora 000 și până la data de (...), ora 2400 La data de (...) a fost înregistrat pe rolul T. S. dosarul nr.(...) privind pe inculpații P. D. și P. P. D., aceștia fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.20 Cod penal raportat la art.174 alin.1 combinat cu art.175 alin.1 lit.i Cod penal, respectiv tentativă la infracțiunea de omor calificat, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni și interzicerea unor drepturi; art.321 alin.1 Cod penal respectiv ultrajul contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani; art.180 alin.1 Cod penal respectiv lovirea sau alte violențe pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la o lună la 3 luni sau amendă; totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal. S-a reținut în actul de sesizare a instanței că inculpatul P. P. D. i-a solicitat părții vătămate G. C. să se întâlnească cu el pentru a-și cere scuze față de un unchi de-al său cu care acesta ar fi avut niște divergențe. În acest sens, inculpatul s-a prezentat la locul de muncă al părții vătămate I. S. și, fiind refuzat de către partea vătămată, l-a contactat telefonic, situație în care partea vătămată a fost de acord să se întâlnească cu inculpatul în data de (...). Aceste discuții au avut loc în data de (...). În data de (...) inculpații P. D. și P. P. D. au hotărât să meargă la sala de sport de pe str.Gh. D. nr.153 din mun. Z. unde se afla partea vătămată G. C. A. acolo, inculpații au intrat în interiorul sălii de sport unde se aflau părțile vătămate G. C. și T. Dan și aproximativ 7-8 persoane, cerându-i părții vătămate G. C. să-i însoțească pentru a-și cere scuze de la unchiul inculpatului P., partea vătămată a refuzat iar inculpatul P. i-a aplicat o lovitură acestuia, moment în carepartea vătămată T. Dan, cu un spray lacrimogen, a dat câteva jeturi în direcția celor doi inculpați. În aceste împrejurări, celelalte persoane prezente au părăsit sala de sport. P. vătămată T. D. a reușit să fugă însă a fost lovit în șold cu o bară de metal aruncată de către inculpatul P. iar inculpatul P. a aruncat spre aceeași parte vătămată o bară de metal care i-a trecut acesteia pe lângă cap. Apoi inculpații au început să o lovească pe partea vătămată G. C. cu pumnii și picioarele, acesta căzând jos. I. au continuat să o lovească pe partea vătămată; doar în momentul în care au sosit organele de poliție inculpații au încetat să o mai lovească pe partea vătămată. P. vătămată a rămas întinsă jos fiind în stare de inconștiență și neputându-se ridica de la sol. I. au trecut pe lângă organele de poliție, s-au urcat în autoturismul inculpatului P. pornind în urmărirea părții vătămate T. D.. I. au urmărit-o pe partea vătămată T. prin oraș iar aceasta s-a întors la sala de sport unde au ajuns și inculpații, care cu toate că existau două mașini ale poliției sosite la fața locului, au continuat să o urmărească pe partea vătămată amenințând-o cu moartea și să îi învedereze că „ori se mută el din Z., ori se mută ei";. I. nu au reușit să intre din nou în sala de sport, fiind împiedicați de organele de poliție care le-au solicitat să-i însoțească la sediul instituției. Toate aceste evenimente au avut loc în prezența organelor de poliție, personalului medical, persoanelor aflate în zonă și a martorilor din sala de sport, aceștia din urmă asistând speriați și indignați de cele petrecute. Persoanele prezente la incident nu au intervenit întrucât le-a fost frică, cei doi inculpați fiind cunoscuți în oraș ca fiind persoane violente. Între persoanele care au asistat la incident fiind și doi minori. Agresivitatea și violența verbală a celor doi inculpați care strigau din curte înspre sala de sport „Te omor ! Facem crimă ! Ori plecați voi, ori vă omor eu!"; și insistența lor de a pătrunde în sala de sport a speriat și personalul medical de pe ambulanță, venit să dea primul ajutor părții vătămate și cărora le-a fost frică să nu fie agresați de către cei doi inculpați. În urma loviturilor aplicate părții vătămate G. C. aceasta a fost internată la S. J. S. iar apoi trimisă la S. C. J. de U. C. - C. C. M. F. 2 și S. M. de U. „. C. P. C. N. cu diagnosticul stabilit în foaia de observație: traumatism cranio facial, fractură fără deplasare perete lateral și planșeu orbital drept, hemosinus maxilar drept, dublă fractură mandibulă, ramură orizontală dreapta și ramură verticală, multiple hematoame, frontal, palperbal drept, hemoragie subconjunctivală, contuzie și echimoze latero-cervicale și subclaviculare iar din Raportul de constatare medico-legală al S.ui județean de medicină legală Z., din data de (...), rezultă că leziunile traumatice s-au putut produce prin loviri active cu corpuri dure (pumni, picioare, bară metalică) și necesită pentru vindecare 65-70 zile de îngrijiri medicale. P. vătămată T. D. a suferit leziuni constând într-o echimoză brun violacee verzie de 1. cm pe cadranul supero-intern, fesa stângă, care s-a putut produce prin lovire cu un corp dur și a necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale și într-o echimoză roșie oblică de 4/1,5 cm pe fața externă gambă dreaptă, leziuni ce nu necesită îngrijiri medicale. La termenele din (...), (...), (...), (...), (...) și (...), instanța procedând în conformitate cu prevederile art.3001 și art.3002 Cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpaților iar la termenul de azi, instanța, a pus din nou în discuție, în conformitate cu prev. art.3002 Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia arestării preventive a celor doi inculpați, procedând potrivit art. 160b Cod procedură penală, care spune că: (1) In cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive. (2) Dacă instanța constată că arestarea preventiva este nelegală sau cătemeiurile care au determinat arestarea preventiva au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive si punerea de îndată în libertate a inculpatului. (3) Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun in continuare privarea de libertate sau ca există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive. Raportat la aceste prevederi legale, și față de susținerile procurorului respectiv apărătorul inculpaților, av.S. L., care nu a relevat instanței că ar fi intervenit vreun motiv de nelegalitate a arestării inculpaților sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat, ci a reiterat motivele pentru care s-a opus la arestare și respectiv la menținerea acestei măsuri, tribunalul a constatat că temeiurile care au stat la baza arestării, se mențin în continuare, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de tentativă de omor calificat, reținută în sarcina celor doi inculpați, este închisoarea mai mare de 4 ani iar lăsarea lor în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică. După cum deja s-a arătat, acest pericol se raportează atât la pericolul social concret al faptei săvârșite cât și la reacția colectivității față de asemenea fapte grave; lăsarea în libertate a inculpaților ar putea crea temerea în rândul cetățenilor, că organele de stat nu acționează eficient, că nu aplică legea față de persoanele care au comis fapte grave și că ei ar putea fi în pericol, aceasta și datorită modalității în care inculpații au comis faptele. Orice faptă contrară normelor de conduită, constituind substanța ilicitului abstract determinat de normele juridice, tulbură atât ordinea juridică, cât și mediul social ocrotit în valorile sale fundamentale, prin normele dreptului penal. Această tulburare, coroborată cu riscul repetabilității atitudinii neconforme, creează o stare de insecuritate pentru raporturile sociale și, concomitent, un sentiment de revoltă și dezaprobare din partea colectivității, care resimte necesitatea unei reacții împotriva făptuitorului, pe măsura gradului de pericol social concret al faptei și al autorului acesteia. Trebuie observat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. f) din Codul de procedură penală iar acuzele ce planează asupra inculpaților vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptei, natura acesteia și rezonanța publică. Este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură „există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate";. Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate, pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor, pe de altă parte, împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia. Infracțiunea de tentativă la omor calificat aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv viața persoanei, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. În plus, instanța a mai observat că prin D. penală nr.138/R/03 februarie 2011 a Curții de A. C., pronunțată relativ recent, instanța de control judiciar a menținut încheierea din data de (...), prin care instanța de fond s-a pronunțat asupra măsurii arestării preventive iar de la acea dată nu au intervenit elemente noi care să determine instanța a proceda la punerea în libertate a inculpaților sau la înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură mai puțin restrictivă, aceea de a nu părăsi țara sau localitatea, astfel cum s-a solicitat în ședința de azi, de apărătorul celor doi inculpați. Față de cele arătate, constatându-se că temeiurile care au determinat arestarea nu au încetat ci, dimpotrivă, impun în continuare privarea de libertate a inculpaților care s-au comportat deosebit de agresiv, într-un loc public, chiar și în prezența organelor de ordine, tribunalul, în baza art.3002 raportat la art.160b alin.(3) Cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpaților. Împotriva mai sus menționatei încheieri au declarat recurs inculpații P. P. D. și P. D. solicitând admiterea căi de atac promovate, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să dispună revocarea măsurii arestului preventiv , cu consecința punerii lor în libertate deoarece durata măsurii privative de libertate este de aproape de 1 an , iar temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii nu mai subzistă. În subsidiar , s-a solicitat înlocuirea arestului preventiv cu o altă măsura preventivă neprivativă de libertate deoarece inculpații nu au antecedente penale, au familii în întreținere. Analizând recursurile promovate, atât din prisma motivelor invocate, cât și a dispozițiilor art.3856alin.3 Cpp , precum și a probelor administrate, Curtea constatăcă acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente: I. P. P. D. și P. D. au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă Tribunalul Sălaj înregistrat sub nr.183/P/2010sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art.20 Cp raportat la art.174 alin.1 , art.175 alin.1 lit.i Cp art.321 alin.1 Cp și art.180 alin.1 Cp toate cu aplicarea art.33 lit. a Cp. În sarcina lor s-a reținut că inculpatul P. P. daniel i a solicitat părții vătămate G. C. să se întâlnească cu el pentru a-și cere scuze față de un unchi de al său cu care acesta ar fi avut niște divergențe. În acest sens, inculpatul s a prezentat la locul de muncă al părții vătămate și a stabilit telefonic cu aceasta să se întâlnească în data de (...). La acea data inculpații P. și P. s-au hotărât să meargă la sala de sport de pe str. Gh. D. nr.153 din Z. unde se afla partea vătămată. Au intrat în interiorul săliide sport unde se aflau părțile vătămate G. C. și T. Dan și alte 7-8 persoane. I. i au cerut părțile vătămate G. C. să i insoțească pentru a și cere scuze de la unchiul inculpatului P. însă fiind refuzați au procedat la exercitarea unor acte de violență asupra acesteia. Astfel inculpatul P. a lovit această parte vătămată, moment în care a intervenit cealaltă parte vătămată T. care a folosit un spraz lacrimogen în direcția celor 2 inculpați.Celelate persoane ce se aflau la acel moment în sala de sport au părăsit o. Numitul T. a reușit să fugă însă a fost lovit cu o bară de metal aruncată de inculpatul P. fiindu i cauzate echimoze. Apoi inculpații au început să lovească partea vătămată G. C. cu pumnii și picioarele până la momentul intervenției organelor de P. a agresiunilor inculpaților această parte vătămată a suferit vătămări ce au necesitat în vederea vindecării un număr de 65-70 de zile de îngrijiri medicale. Cei doi inculpați s-au urcat apoi în mașină și au pornit în urmărirea părții vătămate T. prin oraș și apoi la sala de sport unde, în prezența organelor de P., a personalului medical sosit să dea primul ajutor celeilalte părți vătămătorilor și al persoanelor aflate în zonă au amenințat o cu moartea. Instanța investită cu soluționarea fondului cauze a procedat în conformitate cu prevederile art.3002 și art.160b Cpp analizând, în termenul legal, legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv dispusă față de cei doi inculpații și constatând că temeiul avut în vedere la data luării acestei măsuri -148 lit. f Cpp- subzistă și impune în continuare privarea de libertate a inculpaților. În speța dedusă judecății există probe și indicii temeinice de natură a susține bănuiala rezonabilă că inculpații ar putea fi autorii faptelor reținute în sarcina lor prin actul de sesizare al instanței., fiind întrunite condițiile impuse de art.143 C. Este de necontestat faptul că inculpații sunt cercetați în prezentul dosar sub aspectul comiterii unor infracțiuni de tentativă la infracțiunea de omor calificat și ultraj contra bunelor moravuri pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și că aceste fapte antisociale aduc o gravă atingere valorilor ocrotite de legea penală. În opinia noastră durata măsurii arestului preventiv se încadrează deocamdată în limitele unui termen rezonabil raportat la complexitatea cauzei, la atitudinea procesuală a inculpaților care au formulat cereri de recuzare și de strămutare ce au avut ca unic scop tergiversarea soluționării prezentei cauze și la împrejurarea că instanței nu i poate fi imputată vreo culpă în privința stadiului procesual actual al dosarului. Constatăm că în continuare lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol pentru ordinea publică raportându-ne nu doar la gravitatea acuzațiilor aduse celor doi inculpați , ci și la conduita anterioară a inculpaților care, deși nu au antecedente penale, sunt cunoscuți ca persoane extrem de violente ceea ce a determinat ca unii martori, de teama lor , să solicite a fi audiați sub o altă identitate. Pericolul pentru ordinea publică reprezintă o predicție, o apreciere asupra comportamentului viitor al inculpaților. De aceea, este cel puțin bizară pretenția legiuitorului ca la dosar să existe probe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. O asemenea exigență ar conduce la concluzia că în nicio situație nu ar putea fi luată măsura arestării preventive în baza acestui temei, întrucât este imposibil să existe probe asupra unor comportamente viitoare. Pericolul pentru ordinea publică reprezintă, în opinia noastră, temerea că odată pus în libertate, inculpații ar comite fapte penale ori ar declanșa puternice reacții în rândul opiniei publice, determinate de faptele pentrucare sunt cercetați. Or, din probele existente la dosar reiese că inculpații manifestă un total dispreț față de regulile de conviețuire socială și față de autorități. Opinăm că, raportat la împrejurarea că faza cercetării judecătorești nu a fost finalizată urmând a fi audiați martori și la reputația celor doi inculpați, lăsarea lor în libertate la acest moment ar împiedica buna desfășurare a procesului penal. Pentru aceste motive, în conformitate cu prevederile art.38515lit. b Cpp va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații P. P. D. și P. D. conform dispozitivului. Văzând și prevederile art.189 și 192 alin.2 C. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. P. și inculpatul P. D., deținuți în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.nr. din 16 martie 2011 a T. S.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de câte 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpați să plătească în favoarea statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare, din care câte 50 lei reprezentând onorar avocațial. D. este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 28 martie 2011 . PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A. D. L. D. P. M. Ș. M. N.
| ← Decizia penală nr. 1944/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 958/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
