Decizia penală nr. 461/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
Dosar nr. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.461/2011
Ședința publică din 30 martie 2011
Instanța compusă din: PREȘEDINTE: ANA C., judecător JUDECĂTORI: M. R.
L. M. GREFIER: M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. A. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpata D. M. împotriva deciziei penale nr.61/A din 7 februarie 2011 a T.ui C., inculpata fiind trimisă în judecată pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev.de art.182 al.1 C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata D. M. asistată de apărător ales av.Stegăroiu D. și av.Vomir Bizo M. în substituirea apărătorului ales al părții civile S. G., lipsă fiind părțile civile S. G. și S. C. de U. „. C.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul ales al inculpatei D. M. depune la dosar referatul pentru plata onorariului apărătorului desemnat din oficiu și înscrisuri ce vizează starea de sănătate a inculpatei, veniturile acesteia, regimul de proprietate al imobilelor în discuție, înscrisuri care probează demersurile șicanatorii ale părții civile și acte cu privire la intervențiile chirurgicale suferite de către partea civilă în anii 1994 care au fost suportate de inculpată, avizul nr.11 al Consiliului C.ativ al
Judecătorilor Europeni privind calitatea hotărârilor judecătorești (filele 23-
52).
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, respectiv, casarea deciziei atacate și, în principal, trimiterea cauzei instanței de apel spre rejudecare; în subsidiar, achitarea inculpatei și respingerea acțiunii civile; iar în terțiar, rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, cu consecința reducerii pedepsei, cu păstrarea aceleași modalități de executare și reducerea daunelor morale la care a fostobligată inculpata.
În primul rând, apreciază că hotărârea atacată este nemotivată și se impune casarea acesteia cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.
In fața instanței de fond a formulat, chiar și în scris, o cerere de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei din infracțiunea de vătămare corporală gravă în infracțiunea de vătămare corporală din culpă, cerere care însă a fost respinsă. Unul din motivele de apel a fost și schimbarea încadrării juridice, chestiune cu nu a fost însă analizată de instanța de apel.
A depus la dosarul cauzei, acte din care rezultă împrejurarea că imobilele pentru care a avut loc litigiul dintre părți sunt separate, dar nu există un regim de coproprietate nici asupra curții și nici asupra imobilelor. Cu toate aceasta, instanța reține o comunitate asupra terenului vis-a-vis de cele invocate de apărare. A. că această constatare a instanței este în contradicție cu probele administrate, neinvocată de nimeni și reținută totuși de instanța de apel.
C. că expunerea din hotărârea instanței de apel nu are acele elemente, care să convingă în primul rând că instanța a analizat criticile invocate de aplelantă și a ajuns la o concluzie motivată. N. din punct de vedere al laturii civile, nu se poate reține o analiză corectă făcută de instanța de apel. Nu rezultă cum au fost analizate natura faptei, prejudiciul și raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciul invocat. Instanța nu permite să se înțeleagă în ce mod s-a ajuns la convingerea că daunele morale trebuie stabilite la suma de 10.000 euro.
În avizul depus la dosar se spune că motivarea unei hotărâri trebuie să permită o bună înțelegere de către justițiabil., în legislația noastră principiul se regăsește în dispoz. art.385/9 pct.9 și 10 C.pr.pen.
M.ivele de recurs subsidiare vizează starea de fapt și evenimentele care au produs cele 120 zile de îngrijiri medicale pentru partea civilă.
Acestea s-au produs în anul 2007, la momentul în care părțile au avut un incident, fără să fi existat intenția inculpatei de a produce vreo vătămare părții civile. Pe această argumentare a formulat și cererea de schimbare a încadrării juridice.
C. că se poate pune în discuție legitima apărare în care a acționat inculpata.
În ce privește latura civilă, arată că s-au acordat daune morale de
10.000 euro, fără a se face o analiză a răspunderii civile delictuale de natură să justifice această soluție a instanței. Trebuie să se aibă în vedere atât vătămările efectiv produse, dar și condițiile concrete în care fapta s-a produs, pentru că desigur, vorbim de culpe concurente și de asemenea, de o dozare a daunelor morale raportat la condițiile în care s-au produs aceste pagube și să se ajungă la concluzia că ele trebuie să fie o raportare prin echivalent. C. că nu este o soluție echitabilă.
Apărătorul părții civile depune la dosar două decizii, cu privire la cuantumul daunelor morale acordate de către instanțe în spețe asemănătoare ( filele 53-75).
În ce privește recursul declarat de inculpata D. M., solicită ca în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen., să se respingă ca nefondat și, pe cale de consecință, să se mențină decizia atacată.
În susținerea poziției procesuale arată că atât instanța de fond, cât și instanța de apel, au soluționat corect atât latura penală, cât și latura civilă a cauzei. Se poate constata că aspectul invocat de apărare, în sensul legitimei apărări în care ar fi acționat inculpata, nu este confirmat de nici o probă administrată în acest dosar. În cauză au fost audiați 5-6 martori care erau prezenți la locul și momentul incidentului, care au arătat împrejurările în care a fost săvârșită fapta. Din declarațiile acestor persoane și declarațiile inculpatei nu rezultă că în momentul când a aplicat lovituri părții vătămate, inculpata s-ar fi aflat în legitimă apărare. Nu poate fi probată existența legitimei apărări și pe cale de consecință, să se solicite o soluție de achitare. În declarația de la instanță inculpata arată doar că partea vătămată s-a apropiat de inculpată, împrejurare ce nu poate fiîncadrată în disp.art.44 C. Nu a existat acel atac material, direct și injust din partea părții vătămate, care să justifice riposta inculpatei.
De asemenea, arată că nu se justifică nici schimbarea încadrării juridice solicitate de apărare. E. adevărat că, probabil inculpata nu a avut intenția să lovească partea vătămată, astfel încât să producă o astfel de consecință, dar, în mod corect s-a reținut de către instanțe că fapta s-a săvârșit cu praeterintenție. I. trebuia și putea să prevadă că aplicând acea lovitură, exista posibilitatea să producă astfel de consecințe. N. solicitarea de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunea de vătămare din culpă nu poate fi primită, deoarece doar rezultatul mai grav s-a produs din culpă.
Având în vedere declarațiile martorilor audiați, certificatul medical din care rezultă numărul de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării părții civile, consideră că s-a dovedit în cauză săvârșirea de către inculpată a infracțiunii imputate, aplicând-se acesteia o pedeapsă sub minimul special de 1 an închisoare, cu suspendarea executării acesteia.
În ce privește latura civilă a cauzei, susține că nu contestă că inculpata ar fi ajutat-o pe partea vătămată în trecut, însă azi se judecă o faptă petrecută în cursul anului 2007, în urma căreia partea vătămată a suferit un număr de 120 zile de îngrijiri medicale. C. că suma de 10.000 euro se justifică pentru suferințele cauzate părții vătămate. D. morale nu se stabilesc în funcție de veniturile pe care le are partea obligată la despăgubiri . A. că suma acordată este justificată, având în vedere că partea vătămată este o persoană de 74-75 ani. S-au depus la dosar acte, din care rezultă că datorită unor afecțiuni la inimă nu s-a putut efectua o intervenție chirurgicală. părții civile. T. de 5 luni de zile partea vătămată a fost imobilizată la pat, fiind necesară prezența a doua persoane pentru a o ajuta. D. morale nu trebuie dovedite, ci sunt lăsate la aprecierea judecătorului.
Solicită în consecință respingerea recursului inculpatei, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare în favoarea părții civile.
Reprezentantul M.ui P., solicită respingerea ca nefondat a recursuluideclarat de inculpata D. M. și menținerea deciziei atacate, cu consecința obligării recurentei la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în prezenta cale de atac.
Arată că raportat la prima cerere, respectiv casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, apreciază că o astfel de soluție nu se impune în cauză și că în ciuda criticilor aduse, decizia T.ui C. îndeplinește exigențele procedurale pentru a reține că a analizat solicitările din memoriul de apel.
Modul în care aceste solicitări au fost analizate și soluționate și împrejurarea că exprimările instanței de apel pot fi apreciate subiectiv de parte, ca lapidare sau insuficiente, nu înseamnă că hotărârea nu îndeplinește exigențele procedurale, cele necesare pentru a aprecia asupra legalității și pentru a aprecia că a fost soluționată calea de atac formulată de către recurentă.
Există referiri și la schimbarea încadrării juridice. P. din considerentele deciziei se referă la faptul că sunt preluate motivele și argumentele din sentința Judecătoriei C.-N., dar însăși CEDO admite că nu este necesară o anumită modalitate de a răspunde cererilor și solicitărilor părților, esențial fiind ca din hotărâre să se desprindă concluzia că instanța s-a aplecat asupra problemelor ridicate de parte în fața ei.
O astfel de atitudine instanța a avut-o și ea este reprezentată prin decizia atacată, motiv pentru care nu apreciază că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare.
Solicitarea de rejudecare a cauzei de către instanța de recurs, vizează din nou schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei. A. că în mod corect a fost încadrată fapta comisă de inculpată în infracțiunea de vătămare corporală gravă. C. că nu suntem în situația unei infracțiuni săvârșite din culpă, ci suntem în situația în care acțiunea intenționată a inculpatei constând într-o activitate de violență asupra părții vătămate a produs urmări mai grave decât cele urmărite de inculpată, urmări produse din culpă. Întregul material probator administrat în cauză susține în totalitate încadrarea juridică reținută în prezenta cauză.
Nu se poate discuta nici incidența dispoz. art.10 lit.e C.pr.pen.
Probele testimoniale administrate se coroborează între ele și nu atestă existența condițiilor pentru a putea fi în prezența legitimei apărări. În opinia sa, nu a existat un atac, în sensul legii penale, din partea părții vătămate asupra inculpatei , care să poată justifica o legitimă apărare.
Instanțele în mod corect au reținut vinovăția inculpatei, întrunirea tuturor elementelor constitutive ale infracțiunii imputate și caracterul penal al faptei, dispunând aplicarea unei pedepse de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia.
Întreaga discuție se poartă asupra daunelor morale, nici chiar inculpata nu contestă necesitatea acordării acestor daune, solicitând doar a fi reconsiderate. Întreaga susținere ce vizează latura civilă vizează posibilitățile materiale ale inculpatei și caracterul excesiv al obligației civile impusă de instanța fondului și menținută de instanța de apel, ca urmare a stabilirii daunelor la suma de 10.000 euro.
Pe de o parte, arată că latura civilă a cauzei este guvernată de principiul disponibilității, iar pe de altă parte însă, în mod cert se justifică daunele morale. A. că nu se impune reconsiderarea cuantumului acestor daune .
În consecință, solicită respingerea recursului cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În replică, apărătorul inculpatei arată că nu poate fi reținut vreunacord al inculpatei cu privire la daunele morale solicitate, iar suma de 85 euro pe zi nu poate constitui un echivalent al suferinței părții civile. O satisfacție morală poate fi însăși, faptul că inculpatul este condamnat. Ulterior, se acordă compensații materiale, iar acestea nu pot fi stabilite unilateral, pornind doar de la un număr de zile de îngrijiri medicale necesare victimei pentru vindecare. Trebuie ca instanța să facă o analiză coroborată și de ansamblu, să găsească elemente distincte și să stabilească acea compensație, în mod echitabil.
Inclusiv CEDO consideră că simpla împrejurare că s-a recunoscut o încălcare a drepturilor părții, deja reprezintă o reparație morală.
I. D. M. având ultimul cuvânt arată că este de acord cu susținerile apărătorului său.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.760 din (...), pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în baza art.182 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a Cod penal și art.76 lit.d Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatei D. M. ( fiica lui M. și Ana, născută la data de (...), în sat D., jud.Bistrița-Năsăud,cetățean român, văduvă, studii medii, pensionară, fără antecedente penale, cu domiciliul în C.-N., str. A. V., bloc Lamă D, ap.12, jud.C., CNP 2.) la 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe 3 ani, ce constituie termen de încercare și s-a pus în vedere inculpatei prevederile art.83 Cod penal.
În baza art. 14/346 Cod procedură penală s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă S. G. și a fost obligată inculpata la plata către acesta a sumei de 10.000 Euro, echivalent în lei la data plății, reprezentând daune morale.
S-a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă S. C. de U. P. D.
O. F. C.-N., cu sediul în C.-N., str. C., nr.5, jud. C. și a fost obligată inculpata la plata către acesta a sumei de 1136,39 lei cu dobânda legală începând din (...) și până la plata integrală.
În baza art. 193 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligată inculpata la plata sumei de 2000 lei către partea civilă S. G. reprezentând onorariu avocațial.
În baza art. 191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligată inculpata la plata sumei de 600 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Analizând întreg material probator, instanța de fond a reținut în fapt că la data de (...) inculpata și partea vătămată se aflau în curtea imobilului din strada A. I. nr.215 din localitatea F., județul C., imobil în care fiecare parte deține o locuință. Părțile au calitatea de afini (inculpata este cumnata victimei) și între acestea au existat frecvent discuții aprinse cu privire la moștenire (inculpata a moștenit partea sa din imobil de la soțul său, respectiv fratele părții vătămate). Curtea comună a imobilului era, la data respectivă, nepartajată, împrejurare care stârnea și aceasta certuri între părți.
În acest context, în jurul orei 19.00, inculpata a avut o nouă discuție contradictorie cu partea vătămată din cauza prezenței în curte a martorilor
B. R., S. E., S. I. și K. S. V., care se aflau acolo pentru a ajuta victima la prelucrarea cărnii unui porc sacrificat. Deranjată de replica părții vătămate conform căreia curtea comună a aparținut în trecut părinților săi și din cauza împrejurării că martorul K. a transportat o roabă cu pământ trecând pe bucata de curte ce aparținea, în viziunea sa, inculpatei, aceasta a împins victima cu mâna în zona umărului, în timp ce aceasta efectua o mișcare de rotație pentru a intra în bucătărie. Ca urmare a acestei împingeri, partea vătămată a căzut pe treapta din beton aflată la intrarea în bucătăria sa.
Potrivit concluziilor suplimentului la raportul de constatare medico- legală existent la f. 12 a d.u.p. partea vătămată a necesitat pentru vindecare
120 zile de îngrijiri medicale, diagnosticul fiind fractură de col femural drept, fractură col chirurgical humeral și mare tuberozitate humerală dreaptă, agresiune, contuzie antebraț drept, contuzie zigomatică, traumatism cranio-cerebral grad zero. Din cauza multiplelor afecțiuni asociate (valvulopatie cardiacă reumatismală operată, valvulopatie mecanică, poliartrită reumatoidă, carcinom spino-celular hemifață dreaptă) nu s-a intervenit chirurgical, ci s-a instituit un tratament ortopedic conservator (imobilizarea membrului timp de 4 săptămâni, imobilizarea la marginea patului timp de 3 luni, continuarea tratamentului bolilor asociate).
Împotriva hotărârii pronunțate de către Judecătoria Cluj-Napoca a declarat apel inculpata D. M.
În dezvoltarea motivelor de apel inculpata a arătat că hotărârea pronunțată de prima instanță este netemeinică și nelegală și a solicitat achitarea sa.
În argumentarea solicitării sale aceasta a arătat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre de condamnare fără a analiza și interpreta coroborat probele administrate, fără a da valență împrejurării că toți martorii audiați care au asistat la eveniment erau în relații foarte bune cu partea vătămată, având o poziție partizană alături de partea vătămată, în toată starea conflictuală dintre ea și partea vătămată.
Cu privire la fapta ce se reține în sarcina sa, inculpata a mai arătat că instanța de fond a omis faptul că ea se afla pe proprietatea sa, curățind florile, la momentul în care partea vătămată i-a încălcat proprietatea, a atacat-o, manifestând violență verbală, îndreptându-se amenințător spre ea și în timp ce ea era aplecată.
I. susține că în aceste condiții a întins mâna instinctiv pentru a o îndepărta pe partea vătămată, iar starea de ebrietate în care aceasta se afla, a concurat la cădere.
Prin decizia penală nr. 61/A/(...) pronunțată de Tribunalul Cluj, înbaza art.379 alin.1 pct.1 lit.b C.pr.pen., s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpata D. M. împotriva sentinței penale nr. 760/(...) a
Judecătoriei C.-N., care a fost menținut în totalitate, iar în baza art.192 alin.2 C.pr.pen. a fost obligată inculpata la 350 lei cheltuieli judiciare în apel și în baza art.193 alin.6 C.pr.pen., a fost obligată inculpata la plata în favoarea părții vătămate a sumei de 600 lei cheltuieli de judecată în apel.
T. a reținut că, în dezvoltarea motivelor de apel inculpata a descris o stare de fapt ce nu rezultă din nicio probă a dosarului, nici măcar din propria declarație dată în fața instanței.
Textual, în declarația de la fond ( fila 21), inculpata a arătat: „Cu toate acestea, inculpatul (din greșeală, s-a consemnat inculpat în loc de partea vătămată) a continuat să se apropie, iar eu cu cele două degete ale mâinii stângi m-am apărat împingând partea vătămată de umărul drept. După ce am împins astfel pe partea vătămată, aceasta s-a împiedicat de furtunul aflat în curte și a căzut pe betonul din curte și pe una din treptele aflate în apropiere";.
De asemenea, tribunalul a mai menționat că starea de fapt reținută de instanța de fond rezultă din declarațiile martorilor B. R., S. E., S. I. și K. Ș., care se aflau în curtea imobilului celor două părți pentru a ajuta victima la prelucrarea cărnii unui port sacrificat. Deranjată de replica părții vătămate, conform căreia curtea comună a aparținut în trecut părinților săi și din cauza împrejurării că martorul K. a transportat o roabă cu pământ trecând pe bucata de curte ce considera că-i aparține, inculpata a împins victima cu mâna în zona umărului, în timp ce acesta efectua o mișcare de rotație pentru a intra în bucătărie. Ca urmare a acestei împingeri, partea vătămată a căzut pe treapta din beton aflată la intrarea în bucătăria sa.
În cursul procesului penal inculpata a invocat și faptul că ar fi fost în stare de legitimă apărare.
Sub acest aspect, tribunalul a menționat că în mod corect s-a apreciat că nu pot fi reținute în cauză dispozițiile art.44 alin.1, 2, respectiv art.44 alin.3 Cod penal, întrucât nu s-a dovedit preexistența unui atac din partea victimei. N. măcar inculpata nu a susținut faptul că ar fi fost atacată de către victimă, ci doar că aceasta „s-a apropiat"; de ea, apropiere care nu constituie un atac material, direct, imediat și injust îndreptat împotriva sa.
I. a criticat hotărârea primei instanțe și cu privire la modul de soluționare a laturii civile, apreciind că despăgubirile în echivalent lei a
10.000 Euro, acordate cu titlu de daune morale, nu se justifică. Aceasta deoarece instanța de fond nu a avut în vedere împrejurarea că evenimentele au fost generate de atacul părții vătămate, în condițiile pătrunderii acestuia pe proprietatea sa.
Aceste critici ale inculpatei ai fost apreciate de tribunal ca nefondate.
I. și partea vătămată au calitatea de afini și dețin în proprietate câte un imobil, ambele situate într-o curte comună, pe strada A. I., nr.215 din localitatea F. I. a moștenit imobilul de la soțul său, respectiv fratele persoanei vătămate.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că pătrunderea părții vătămate pe un teren ce-i aparține este perfect legală. Admițând, după cum afirmă inculpata, că terenul îi aparține, această pătrundere tot nu poate fi asimilată cu un atac și nu îndreptățește pe nimeni să-și facă singur dreptate.
Cele 120 de zile de îngrijiri medicale, timp în care s-a instituit tratament conservator cu repaus la pat și imobilizarea membrului toracic drept, sunt aspecte ce au fost avute în vedere la stabilirea acestor daune. Mai mult, la externare, părții vătămate i s-au recomandat următoarele: menținerea imobilizării în bandaj Dessaulte patru săptămâni, apoi reluarea progresivă a mobilității membrului toracic drept, mobilizare la marginea patului trei luni, timp în care nu e permis sprijinul pe piciorul drept, continuarea tratamentului bolilor asociate, tratament medicamentos conform Rp, control.
Împotriva deciziei T.ui C., în termen legal a declarat recurs inculpata D.
M. solicitând casarea deciziei atacate și, în principal, trimiterea cauzeiinstanței de apel spre rejudecare; în subsidiar, achitarea inculpatei și respingerea acțiunii civile; iar în terțiar, rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, cu consecința reducerii pedepsei, cu păstrarea aceleași modalități de executare și reducerea daunelor morale la care a fost obligată inculpata.
S-a arătat în susținerea solicitării principale că decizia instanței de apel este nemotivată, că nu s-a răspuns motivelor de apel invocate, că au fost preluate considerentele instanței de fond, fără o analiză proprie a instanței de control judiciar a probelor administrate - ceea ce contravine exigențelor art.385/9 pct.9 și 10 din C.pr.pen., dispozițiilor Avizului nr.11 al CCJE privind calitatea hotărârilor judecătorești și dispoz. art.6 și 13 din CEDO.
Sub aspectul laturii penale, deși s-a solicitat achitarea inculpatei, nu s-a indicat temeiul achitării, în condițiile în care aceasta nu a negat fapta în materialitatea ei, ci doar intenția de a vătăma integritatea corporală a părții civile.
S-a apreciat că soluția de condamnare a avut la bază interpretarea eronată și trunchiată a probelor, din care rezultă în fapt, că acțiunile inculpatei nu au fost comise cu intenția de a cauza vătămări părții civile, ci de a se apăra, fiind speriată de atitudinea amenințătoare a părții civile care s-a apropiat de ea, încălcându-i proprietatea. A avut doar un gest reflex de apărare, de a ține victima la depărtare. Din acest motiv, apreciază că a acționat în legitimă apărare, pentru a îndepărta atacul părții vătămate constând în încălcarea limitei de proprietate și repezirea spre inculpată amenințând și înjurând.
Sub aspectul laturii civile, s-a criticat decizia atacată ca nefiind motivată, nefăcând analiza elementelor răspunderii civile delictuale și a criteriilor în funcție de care s-a stabilit suma de 10.000 euro cu titlu de daune morale. La stabilirea despăgubirilor nu s-a ținut seama de veniturile părților, de faptul că inculpata, de-a lungul anilor a contribuit financiar la tratamentele și intervențiile chirurgicale ale părții vătămate.
S-a apreciat că suma de 10.00 euro este mult prea oneroasă raportat la împrejurările concrete ale comiterii faptei, la atitudinea inculpatei, la mijloacele de venit ale părților implicate.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de ladosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C.pr.pen., Curtea constată următoarele:
Pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, judicios analizate și interpretate de instanța de fond și apoi, însușite de instanța de apel, s-a stabilit o stare de fapt corespunzătoare realității, constând în aceea că la data de (...), pe fondul unei situații conflictuale anterioare și a unei discuții contradictorii din ziua respectivă, inculpata D. M. a împins pe partea vătămată S. G. ( cumnatul său) cu mâna în zona umărului, în urma acestei acțiuni, partea vătămată a căzut pe beton suferind leziuni corporale la nivelul mâinii și piciorului drept, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 120 zile de îngrijiri medicale.
Reținând în mod corect vinovăția inculpatei în comiterea faptei - sub forma praeterintenției - s-a încadrat juridic fata acesteia în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art.182 alin.1 C.
Apoi, prin valorificarea eficientă a criteriilor prev. de art.72 C., s-a aplicat inculpatei o pedeapsă judicios individualizată ca și cuantum și modalitate de executare, sub minimul special prevăzut de lege, respectiv 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării, urmare a reținerii circumstanței atenuante prev. de art.74 lit.a C. (conduita bună a inculpatei anterior comiterii infracțiunii, lipsa antecedentelor penale), ținându-se seama și de contextul familial în care a fost comisă fapta.
Instanța de fond a arătat în concret care sunt probele ce au fundamentat soluția adoptată: raportul de constatare medico - legală și suplimentul la acest raport; declarațiile martorilor B. R., S. E., S. I., K. S. V., D. P., N. Z., V. M., declarațiile părții vătămate și, chiar declarația inculpatei - care a recunoscut fapta în materialitatea ei, încercând însă a o circumscrie unei alte încadrări juridice.
S-a arătat motivat și de ce apărarea inculpatei - în sensul că a acționat în legitimă apărare - nu poate fi primită, instanța precizând că niciuna din probele administrate nu au dovedit existența unui atac, în sensul legii penale, din partea victimei, însăși inculpata susținând că partea vătămată doar „s-a apropiat"; amenințător de ea, fără a aminti de vreun posibil atac sau măcar vreun semn, vreun gest de agresiune din partea victimei.
Instanța de apel, la rândul ei, a răspuns apărărilor inculpatei cu privire la existența vinovăției, lipsa stării de legitimă apărare și temeinicia obligării acesteia la despăgubiri civile către partea vătămată.
E. adevărat că instanța de apel nu a făcut acest lucru în mod detaliat, punctual, dar având în vedere că și-a însușit în totalitatea motivele care au stat la baza soluției adoptate de prima instanță, iar această soluție, constată și Curtea, este complet și corect motivată și, totodată, în apel nus-au ridicat noi apărări, altele decât cele de la fond - se apreciază de către instanța de recurs că, decizia atacată nu poate fi considerată nemotivată.
Curtea constată, de asemenea, că ambele instanțe au interpretat corect probele administrate și au concluzionat întemeiat că fapta inculpatei s-a comis cu forma de vinovăție a praeterintenției. Chiar dacă inculpata, într-adevăr, rezultă din ansamblul cauzei că a acționat din culpă raportat la consecința gravă produsă, este evidentă intenția de a lovi partea vătămată, în condițiile în care, așa cum s-a arătat, nu s-a dovedit necesitatea înlăturării vreunui atac direct, imediat, injust din partea victimei, nu a existat un astfel de atac, aspect relevat chiar și prin descrierea faptei de către inculpată.
Curtea constată însă întemeiat recursul inculpatei sub aspectul criticii față de modul de soluționare a acțiunii civile.
E. de necontestat că partea vătămată a fost prejudiciată fizic și moral prin acțiunea vătămătoare a inculpatei.
E. adevărat și că legea nu prevede criterii clare, obiective, de stabilire a cuantumului daunelor morale, lăsându-se această operațiune la aprecierea instanței care, însă, nu poate, într-un mod cu totul arbitrar, discreționar, să stabilească o sumă cu titlu de daune.
E. necesar așadar, ca printr-o coroborare corectă a tuturor circumstanțelor cauzei, să se stabilească o sumă de bani care să răspundă scopului pentru care s-a instituit obligația acordării unor astfel de daune, acela de a acoperi - printr-o compensație materială - un prejudiciu nepatrimonial și care, în același timp, să nu constituie nici îmbogățire fără just temei pentru partea prejudiciată, dar nici o sarcină împovărătoare pentru cel obligat la plată.
Așa fiind, având în vedere toate circumstanțele specifice din prezenta speță - împrejurările concrete ale declanșării conflictului ( pe fondul unor neînțelegeri mai vechi, de ordin familial, între părți); agresiunea concretă exercitată de inculpată - o împingere cu mâna a părții vătămate; forma de vinovăție cu care s-a acționat; natura și gravitatea leziunilor suferite de partea vătămată; nu în ultimul rând, vârsta părților ( ambii pensionari), sarea de sănătate și posibilitățile lor financiare - Curtea apreciază că suma de 5000 euro este în măsură a compensa suferințele fizice și psihice ale părții vătămate ( în măsura în care, astfel de suferințe pot fi cuantificate și eliminate definitiv).
În consecință, sub acest din urmă aspect, recursul inculpatei fiind apreciat ca fondat, va fi admis în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d C.pr.pen., decizia penală atacată va fi casată împreună cu sentința judecătoriei, doar cu privire la cuantumul daunelor morale.
Rejudecând, în aceste limite, în baza art.14, 346 C.pr.penală, art.998
C.civil va fi obligată inculpata D. M. să plătească părții civile S. G. suma de
5.000 euro, echivalent în lei la data plății, cu titlu de daune morale.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
În baza art.189 C.pr.pen. se va stabili suma de 50 lei, ca onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatei, av.C. M. P., sumă ce se va avansa din F.M.J.
În baza art.193 alin.6 C.pr.penală se va respinge cererea părții civile de obligare a inculpatei la plata cheltuielilor judiciare în recurs, reprezentând onorariu avocat, având în vedere că recursul inculpatei a fost admis.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 C.pr.penală, PENTRU ACE. M.IVE
ÎN NUMELE LEGII D E C I D E
I. În baza art.38515 pct.2 lit.d C.pr.penală admite recursul declarat de către inculpata D. M., domiciliată în C.-N., strada A. V., bloc lama D, ap.12, împotriva deciziei penale nr.61/A din data de 7 februarie 2011 a T.ui C., pe care o casează în parte, împreună cu sentința penală nr.760 din data de 23 septembrie 2010 a Judecătoriei C.-N., cu privire la cuantumul daunelor morale. Rejudecând cauza, în baza art.14, 346 C.pr.penală, art.998 C.civil obligă inculpata D. M. să plătească părții civile S. G. suma de 5.000 euro, echivalent în lei la data plății, cu titlu de daune morale. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. În baza art.189 C.pr.pen., stabilește suma de 50 lei ca onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatei, av.C. M. P., sumă ce se va avansa din F.M.J. În baza art.193 C.pr.penală respinge cererea părții civile de obligare a inculpatei la plata cheltuielilor judiciare în recurs. În baza art.192 alin.3 C.pr.penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Decizia este definitivă. Pronunțată în ședința publică din data de 30 martie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI ANA C. M. R. L. M. GREFIER M. B. Red.A.C./Dact.H.C. 4 ex./(...) Jud.apel:S.S./L.Firicel Jud.fond:L.B.
| ← Decizia penală nr. 883/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1571/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
