Decizia penală nr. 47/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR. 47/R/2011
Ședința publică din 17 ianuarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : I.A C. M.- judecător JUDECĂTORI : C. I.
A. D. L. GREFIER :M. N.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin
P. - V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul M. I. V. deținut în Penitenciarul Gherla împotriva încheierii penale f.n. din 5 ianuarie
2011, pronunțată în dosar nr. (...) al T. S., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev și ped de art 20 Cod penal, raportat la art
174 alin 1, art 175 alin 1 lit i Cod penal, art 26 Cod penal raportat la art 239 alin 1, 2 și 5 Cod penal, totul cu aplicarea art 33 lit a Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul în stare de arest, asistat de apărătorul ales avocat B. R. din cadrul Baroului de avocați
S., cu delegația la dosar, precum și apărătorul desemnat din oficiu avocat D. D., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Apărătorul desemnat din oficiu depune la dosar referatul pentru plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestuia. De asemenea, se constată că mandatul acesteia a încetat prin prezența apărătorului ales în cauză.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate cu consecința dispunerii înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. În fața instanței apărătorul inculpatului completează motivele de recurs invocând dispozițiile art 3859 pct 172 Cod procedură penală. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, soluția și motivarea încheierii atacate încalcă în mod vădit prevederile art 5 paragraf 3 lit c din CEDO. În consens cu principiul inviolabilității libertății individuale a persoanei, consacrat de art 23 din Constituție și de art 5 din Convenția pentru Apărarea D. Omului și Libertăților Fundamentale, în dreptul intern au fost prevăzute garanții procesual penale ale libertății persoanei. Art. 5 alin 5 Cod procedură penală prevede că în tot cursul procesului penal învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune. Inculpatul nu a încercat nici un moment să influențeze părțile sau martorii, aceștia fiind ascultați deja de organele de urmărire penală și nu ar avea nici un interes în a încerca să îi influențeze pe viitor, cunoscând faptul că în cazul în care ar încălca obligațiile prevăzute de lege și instituite în sarcina acestuia de instanța de judecată, consecința ar fi rearestarea sa preventivă. Natura și gravitatea abstractă a faptelor reținute în sarcina sa a constituit atât motivul de arestare preventivă, cât și cel de menținere a acesteia. Cu privire la sentimentul de revoltă și indignare a opiniei publice față de faptele comise de acesta, precum și la o eventuală lipsă de reacție a autorităților judiciare față de acestea, trebuie observat că aceste sentimente și reacții se estompează în timp, până la dispariție. La acest moment procesual ordinea publică nu mai este în nici un mod amenințată, pericolul inducerii unor sentimente de revoltă și indignare a opiniei publice, respectiv de neîncredere în eficiența ripostei organelor judiciare penale, este complet inexistent. Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului declarat încauză ca nefondat, cu consecința menținerii încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Temeiurile care au fost avute la luarea măsurii arestării preventive nu s- au schimbat, fapta pentru care este trimis în judecată inculpatul este o faptă deosebit de gravă, fiind îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute de art 148 lit f Cod procedură penală, limitele de pedeapsă sunt mari, iar pentru buna desfășurare a procesului penal se impune în continuare menținerea stării de arest a inculpatului. Pericolul pentru ordinea publică rezultă și din natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare, modalitatea și împrejurările comiterii lor. La această dată temeiurile care au stat la baza arestării inculpatului subzistă în continuare, acestea nu au încetat, dimpotrivă impun în continuare privarea de libertate a inculpatului atât pentru buna desfășurare a procesului penal cât și pentru prevenirea săvârșirii altor infracțiuni. Inculpatul M. I. V. având ultimul cuvânt arată că lasă la aprecierea instanței. C U R T E A : Prin încheierea penală din 05 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr.(...), în baza art.3002 Cod procedură penală raportat la art.160b Cod procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului M. I. V. (fiul lui I. și M., născut la data de (...) în Ș. S., jud. S., domiciliat în L. nr.88/A jud. S., CNP 1.) luată față de acesta prin încheierea penală nr.6/C din (...) a T. S. A fost respinsă ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării acestuia de a nu părăsi localitatea. În baza art.192, alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, suma de 100 lei reprezentând onorariu avocațial pentru apărare din oficiu a fost avansată din fondul M.ui Justiției către Baroul de A. S. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin încheierea nr.6/C din 16 februarie 2010 a T. S. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului M. I. V. pe o perioadă de 29 zile iar prin încheierile penale nr.8/C din (...) și nr.15/C din (...) ale T. S. s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpat. Arestarea preventivă a inculpatului a fost dispusă în baza art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală, apreciindu-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale. Prin încheierea penală nr.8/C din (...) s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu încă 30 de zile, începând cu data de (...), ora 14,30, până la data de (...), ora 14,30. Prin încheierea penală nr.21/C din (...) s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului M. I. V. cu încă 30 de zile, începând cu data de (...), ora 14,30, până la data de (...), ora 14,30. Inculpatul M. I. V. este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 20 raportat la art.174 alin.1, 175 alin.1 lit.i Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că în data de (...), inculpatul împreună cu alte persoane au participat la un scandal, împrejurare în care acesta a lovit-o pe partea vătămată S. F. cu o rangă în cap, cauzându-i leziuni traumatice puternice, fiind nevoie de spitalizarea acestuia. S-a motivat că vis-a-vis de zona în care a fost lovită partea vătămată care este o zonă vitală, de corpul delict care este o rangă din fier s-a atentat la viața victimei, împrejurări care justifică luarea măsurii arestării preventive. Inculpatul M. I. V. este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 20 raportat la art.174 alin.l, 175 alin.l lit.i Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că în data de (...), inculpatul împreună cu alte persoane au participat la un scandal, împrejurare în care acesta a lovit-o pe partea vătămată S. F. cu o rangă în cap, cauzându-i leziuni traumatice puternice, fiind nevoie de spitalizarea acestuia. S-a motivat că vis-a-vis de zona în care a fost lovită partea vătămată care este o zonă vitală, de corpul delict care este o rangă din fier s-a atentat la viața victimei, împrejurări care justifică luarea măsurii arestării preventive. Conform concluziilor provizorii ale S.ui J. de M. L. S., partea vătămată S. F. prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur. La Tribunalul Sălaj a fost înregistrat dosarul nr.(...) procedându-se din oficiu la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului, în conformitate cu dispozițiile art.300/1 Cod procedură penală raportat la art. 160 Cod procedură penală, constatându-se că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului. La termenul de judecată din (...), procedându-se în conformitate cu dispozițiile art.160/b și art.300/2 Cod procedură penală, s-a constatat că și la această dată, temeiurile care au determinat arestarea subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului. Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este închisoare mai mare de 4 ani, iar din probele existente la dosarul cauzei rezultă indicii temeinice în sensul prevăzut de art.68/1 Cod procedură penală că inculpatul a săvârșit aceste fapte față de care se apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul pentru ordinea publică rezultă și din natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare, modalitatea și împrejurările comiterii lor. Faptele așa cum s-a arătat mai sus, prezintă o gravitate sporită având rezonanță în rândul opiniei publice și determinând reacția negativă a acesteia față de împrejurarea că persoane asupra cărora planează astfel de acuzații grave sunt judecate în stare de libertate. Astfel, s-a constatat că la această dată subzistă temeiurile care au determinat arestarea inculpatului, acestea nu au încetat, dimpotrivă impun în continuare privarea de libertate a inculpatului atât pentru buna desfășurare a procesului penal cât și pentru prevenirea săvârșirii altor infracțiuni. În consecință în baza art.160/b și art.300/2 Cod procedură penală a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului M. I. V. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termenul legal inculpatul M. I. V. cu motivarea că au fost încălcate prev. art.5 paragraf 3 lit.c din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art.23 din Constituția României. Inculpatul nu a încercat să influențeze părțile sau martorii care au fost deja audiați de către organele de urmărire penală cunoscând faptul că în cazul în care ar încălca obligațiile prevăzute de lege consecința ar fi rearestarea sa preventivă. De asemenea în acest moment procesual pericolul pentru ordinea publică a fost diminuat. Ca atare se solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și în consecință înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi localitatea. Examinând probele dosarului Curtea va constata că recursul declarat în cauză este nefondat. Din examinarea dosarului de fond aflat pe rolul T. S. rezultă că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev și ped de art 20 Cod penal, raportat la art 174 alin 1, art 175 alin 1 lit i Cod penal, art 26 Cod penal raportat la art 239 alin 1, 2 și 5 Cod penal, totul cu aplicarea art 33 lit a Cod penal, luându-se încă din faza de urmărire penală măsura arestării acestuia în baza art.148 lit.f C.p.p. Condițiile reglementate de art.148 lit.f C.p.p. subzistă și în prezent astfel că faptele pentru care este cercetat inculpatul prevăd pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, pericol care rezidă din natura și gravitatea infracțiunilor comise, urmările acestora și rezonanța socială negativă produsă în comunitate. Pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte. Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, cum se susține, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității. Prin prisma dispozițiilor art. 5 din CEDO , măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenești, desfășurarea în bune condiții a procesului penal. În plus, Curtea va reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO „factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie";, măsura arestării preventive a inculpatului fiind conformă scopului instituit prin art.5 al C. E. a D. O. De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând „suspiciunea rezonabilă că s-au comis mai multe infracțiuni";, măsura menținerii arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe. Referitor la existența anumitor anumitor împrejurări sau circumstanțe de natură să se răsfrângă asupra situației juridice a inculpatului respectiv poziția procesuală adoptată de către acesta, participația penală precum și situația familială și socială a acestuia, încadrare juridică a faptelor, absența antecedentelor penale vor fi relevante într-un moment procesual ulterior când instanța va pronunța o soluție conform art. 345 C.p.p Instanța de fond în mod corect a apreciat că în momentul procesual actual procedând la verificarea legalității și temeiurile măsurii arestării inculpaților se impune în baza art. 3002 raportat la art. 160 b Cod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive a acestuia, deoarece din momentul arestării și până în prezent nu au intervenit temeiuri noi, care să justifice punerea acestuia în libertate. În contextul celor expuse mai sus, nu este oportună nici înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea raportat și la disp. art. 139 C.p.p. Astfel potrivit art. 139 C.p.p. o măsură preventivă poate fi înlocuită cu o altă măsură preventivă când temeiurile care au stat la luarea măsurii, în speță cea a arestării , s-au schimbat. Înlocuirea trebuie să fie consecința unei schimbări relevante a situației inculpatului sau a faptelor săvârșite de către acesta, ceea ce în speță până în prezent nu s-a constatat. Ca atare Curtea în baza art. 385 indice 15 pct.1 lit b C.p.p. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. I. V., deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.nr. din 5 ianuarie 2011 a T. S. În baza art.192 alin.2 C.p.p. va obliga pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. I. V., deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.nr. din 5 ianuarie 2011 a T. S. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 17 ianuarie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI I.A C. M. C. I. A. D. L. GREFIER M. N. Red.I.C.M./S.M.D. 2 ex./(...) Jud.fond. C. N.
| ← Încheierea penală nr. 105/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 113/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
