Decizia penală nr. 504/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.504/2011
Ședința publică din 6 aprilie 2011
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: M. R. , judecător
JUDECĂTORI: L. M.
ANA C. GREFIER: M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - A. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul S. V. D. împotriva sentinței penale nr.148 din (...) a Judecătoriei C.-N., pronunțată în dosarul nr. (...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 grame la mie alcool pur în sânge, prev. de art.87 al.1 din OUG nr.195/2002.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul S. V. D., asistat de av. L. M., în substituirea apărătorului desemnat din oficiu av. P. E. și apărătorul ales al inculpatului av. M. C., ambii avocați din cadrul Baroului C. cu delegațiile la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul din oficiu al inculpatului solicită a se constata că mandatul său a încetat prin prezentarea apărătorului ales și a se acorda onorariul avocațial avansat din
FMJ pentru studiul dosarului și prezentarea în instanță.
Apărătorul ales al inculpatului depune la dosar motivele de recurs. Întrebat fiind de către instanță, inculpatul arată că își însușește recursul declarat de apărătorul său, își menține declarațiile date, acestea corespund adevărului și nu are de făcut completări. Precizează că recunoaște și regretă fapta comisă.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului S. V. D. susține că sentința recuratăeste nelegală sub două aspecte : primul aspect vizează neaplicarea de către instanța de fond a principiului in dubio pro reo și al doilea aspect vizează greșita individualizare a pedepsei aplicate.
Cât privește principiul in dubio pro re, subliniază că în cauză au fost administrate două probe de analiză de sânge a alcoolemiei, prima arătând o concentrație de 0,9 grame la mie îmbibație alcoolică, iar a doua probă, o alcoolemie de 0,8 grame la mie. P. art.87 din OUG nr.195/2002 constituie infracțiune - conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,8 grame la mie. A., prima probă îl situează pe inculpat în domeniul de incidență a art.87 din OUG nr.195/2002, iar cea de a doua probă îl scoate pe inculpat de sub incidența acestui text. Evident există o îndoială, această incertitudine trebuind să fie interpretată în favoarea inculpatului, instanța de fond trebuind să dea eficiență principiului prezumției de nevinovăție. Or, în felul în care a interpretat această probă, se confirmă că prima instanță a pornit de la principiul prezumției de vinovăției, ceea ce duce la sentimentul de nelegalitate a sentinței atacate.
Sub aspectul greșitei individualizări pedepsei, arată că inculpatului i- a fost aplicată sancțiunea de 1.000 lei amendă penală. Raportat la atribuțiile de serviciu ale inculpatului, această sancțiune are consecințe deosebit de grave asupra serviciului său. Prin specificul muncii pe care o îndeplinește, permisul de conducere este un adevărat instrument de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu, întrucât are multă muncă de teren. F. permis de conducere, el nu-și poate îndeplini această muncă și este în situația de a fi dat afară din serviciu. Iată deci că în felul acesta, amenda penală care a fost aplicată, în loc să aibă un rol educativ, va produce un efect distructiv în ce-l privește pe inculpat, atât sub aspectul serviciului, cât și sub aspectul însăși a existenței sale, întrucât salariul este singurul venit de existență.
Solicită a se reconsidera individualizarea pedepsei și a se proceda la înlocuirea răspunderii penale cu răspunderea administrativă, aplicându-se o amendă administrativă.
Reprezentantul M.ui P. solicită respingerea ca nefondat a recursuluiinculpatului, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C., cu consecința menținerii hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală. Solicită de asemenea obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În susținerea poziției procesuale arată că nu este de acord cu solicitarea apărării inculpatului, în sensul achitării, ca urmare a aplicării principiului in dubio pro reo, care nu este aplicabil în prezenta speță.
Cu certitudine, corect a reținut instanța că la ora accidentului inculpatul avea o alcoolemie ce depășea limita legală admisă, respectiv aceea de 0,9 grame la mie alcool pur în sânge.
De asemenea, nici solicitările subsidiare nu sunt aplicabile în prezenta cauză, raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de lege.
Apreciază că în mod justificat instanța fondului a dat dovadă de clemență la momentul stabilirii sancțiunii pe care a aplicat-o inculpatului, ca urmare a aplicării disp.art.320/1 C., astfel încât sancțiunea aplicată a fost aceea a amenzii penale în cuantum de 1.000 lei. Este corectă aplicarea sancțiunii amenzii penale și neîntemeiată solicitarea apărării de achitare a inculpatului, fapta nefiind lipsită în mod vădit de importanță, cu atât mai mult cu cât, în speță s-a dovedit că inculpatul a intrat în impact cu un alt autovehicul. In consecință, recursul apare ca nefondat, motiv pentru care solicită respingerea acestuia și menținerea sentinței atacate.
Inculpatul S. V. D., având ultimul cuvânt arată că este de acord cuapărătorul său și solicită admiterea recursului.
C U R T E A Prin sentința penală nr. 148 din 22 februarie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) de Judecătoria Cluj-Napoca, în baza art. 87 al. 1 din OUG
195/2002, R., cu aplicarea art. 320^1 C.pr.pen, art. 74 lit. a din C., art. 76lit. e din C. a fost condamnat inculpatul S. V. D. ( fiul lui V. și A., născut la data de 22 mai 1965 în Câmpeni, jud. Alba, CNP 1., domiciliat în C.-N., str.
Jupiter nr. 4, ap. 1, jud. C., divorțat, tată al unui copil minor, cu studii superioare, de profesie inginer) - la pedeapsa amenzii penale de 1.000 lei pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o imbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
În temeiul art. 63^1 din C., s-a atras atenția inculpatului cu privire la faptul că, în cazul sustragerii cu rea-credință de la executarea amenzii, instanța poate înlocui pedeapsa amenzii cu pedeapsa închisorii, iar în baza art. 191 al. 1 din C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 250 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Onorariul parțial al avocatului din oficiu de 200 lei, s-a dispus a fi suportat din fondurile M.ui Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut că prin R. P.de pe lângă Curtea de A. C. nr.349/P/2010 din data de 08 noiembrie 2010 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului S. V.- D., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, faptă prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
În fapt, s-a reținut că la data de (...), între orele 17.45-18.00, inculpatul S. V.-D. a consumat băuturi alcoolice, respectiv bere la dozator, iar ulterior acestui moment, în jurul orelor 20.50, aflat la volanul autoturismului marca Land Rover cu nr. de înmatriculare (...), la intersecția str. C. T. cu str. Observator, inculpatul a cauzat un accident de circulație soldat cu pagube materiale, având o îmbibație alcoolică de 0,90 gr. %o alcool pur în sânge.
La termenul de judecată din data de 22 februarie 2011, înainte de momentul procesual al citirii actului de sesizare, inculpatul a declarat că recunoaște fapta pentru care au fost trimis în judecată și în temeiul art. 320/1 C. proc.pen. a solicitat pronunțarea unei hotărâri în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, potrivit acelorași dispoziții legale.
Instanța de fond, admițând cererea formulată de către inculpat, în temeiul art. 320/1 C., nu a mai administrat probe noi în cursul cercetării judecătorești.
S-a reținut de către instanța fondului că, urmărirea penală împotriva inculpatului a început prin rezoluția din 23 septembrie 2010, fiind confirmată de către procuror la aceeași dată. La data de 13 octombrie 2010 inculpatului S. V. - D. i-a fost prezentat materialul de urmărire penală, acesta arătând că recunoaște și regretă sincer fapta comisă, menținându-și declarațiile date în cursul urmăririi penale.
Conform procesului verbal de la fila 6 din dos. UP, coroborat cu declarațiile inculpatului și ale martorului M. V. (fila 11-12 dos. UP), în seara zilei de 03 iulie 2010, în jurul orei 20.40, inculpatul, fără a fi însoțit în mașină de alte persoane, a condus autoturismul marca Land Rover cu nr. de înmatriculare (...) de pe Bd. E. din C.-N. până pe str. C. T. unde, la intersecția cu str. Observator, fiind atent la indicatorul cedează trecerea, nu a observat la timp autoturismul care, angajat în trafic și condus de martorul M. V., a frânat pentru a ceda trecerea în sensul giratoriu.
În urma impactului, a rezultat avarierea ușoară a ambelor autoturisme implicate, iar echipajul de poliție chemat la fața locului, procedând la testarea cu aparatul etilotest marca Drager a conducătorilorauto, a constat că inculpatul S. V. - D. a prezentat o valoare de 0,44 mg/l alcool pur în aerul expirat (fila 7 dos. UP). Ca urmare, inculpatului i-au fost recoltate probe biologice, astfel: din prima probă de sânge recoltată la orele
21.00 alcoolemia a fost de 0,90 gr%o alcool pur în sânge, iar la a doua probă recoltată la orele 22.00 alcoolemia a fost de 0,80 gr%o, conform buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1691/(...) (fila 8 dos. UP).
Inculpatul nu a contestat valorile alcoolemiei și nu a solicitat efectuarea calculului retroactiv, deoarece corespunde realității faptul că a consumat o cantitate de 0,500 l bere la dozator, după care s-a urcat la volan și a condus vehiculul pe drumurile publice.
Din buletinul de examinare clinică (fila 10 dos. UP) instanța de fond a mai reținut că la momentul analizei, inculpatul părea sub influența băuturilor alcoolice, dar avea o vorbire clară, atenție concentrată și judecată coerentă, fiind orientat în timp și spațiu.
Fapta și vinovăția inculpatului, s-a apreciat că a fost probată prin următoarele mijloace de probă: proces verbal de constatare (f. 6), test respirație efectuat cu aparatul alcooltest Drager (f. 7), cerere de analiză și proces verbal de prelevare a probelor biologice (f. 9), buletin de examinare clinică (f.10), buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr.1691/(...) (f. 8), declarația martorului M. V. (f. 11-12), fișă de cazier judiciar (f. 22), declarațiile inculpatului (f. 16-17, f. 18).
Așa fiind, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului S. V. - D. care, după ce a consumat băuturi alcoolice, la data de 03 iulie 2010, în jurul orelor 20.40, a condus pe drumurile publice din mun. C.-N. autoturismul marca Land Rover cu număr de înmatriculare (...) având o îmbibație alcoolică de 0,90 g/l alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 87 alin. 1 din OUG nr.
195/2002 R.
Față de apărările formulate de apărătorul inculpatului, privind achitarea inculpatului pe temeiul art. 10 alin. 1 lit. a) C. pe motiv că fapta nu există, instanța de fond a înlăturat aceste apărări având în vedere că fapta, ca modificare perceptibilă a mediului produsă prin acțiunea inculpatului, cu relevanță penală, există ca atare, fiind constatată prin probatoriul administrat în cauză și recunoscută liber de către inculpat. De altfel, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, încât nu se poate susține în același timp că fapta nu există.
De asemenea, instanța de fond a apreciat că nici aplicarea principiului in dubio pro reo nu se poate reține în prezenta cauză, din analiza valorilor buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1691/(...) care au indicat o alcoolemie de 0,90 gr%o alcool pur în sânge la ora 21.00 - prima probă, respectiv o valoare de 0,80 gr%o alcool pur în sânge la ora
22.00 - a doua probă, rezultând că la momentul testării inculpatul se situa pe panta descendentă a alcoolemiei, și în consecință la momentul producerii accidentului avea în sânge o concentrație alcoolică situată peste valoarea cerută de textul incriminator de la art. 87 alin. 1 din OUG nr.
195/2002. În același context, instanța de fond a reținut și rezultatul testării cu aparatul alcootest, care, deși nu constituie probă pentru decelarea alcoolemiei inculpatului, constituie un indiciu care se coroborează cu restul probelor administrate în faza de urmărire penală.
Reținând așadar că fapta de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr%o alcool pur în sânge există, că a fost săvârșită de către inculpatul trimis în judecată, nefiind incidentă vreuna din cauzele prevăzute de art. 10
C. pentru achitarea sau încetarea procesului penal, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului S. V. - D. pentru infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
La individualizarea pedepsei instanța de fond a luat în considerare limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită de către inculpat, dispozițiile art. 3201 C. care prevăd reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă care în cauză, potrivit art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 sunt cuprinse între unu și cinci ani închisoare, gradul de pericol social al faptei raportat la nivelul scăzut al alcoolemiei, de conduita sinceră a inculpatului față de organele de cercetare penală, precum și de faptul că inculpatul are în întreținere un copil minor, împrejurare care poate constitui un indiciu rezonabil că pe viitor nu va mai săvârși fapte de aceeași natură. De asemenea, după reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime în baza art. 3201 C., instanța a dat eficiență și dispozițiilor art. 74 lit. a) C., față de lipsa de antecedente penale a inculpatului și conduita bună a acestuia înainte de comiterea faptei, iar prin raportare la prevederile art. 76 lit. e) teza I C., în temeiul art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, instanța de fond a aplicat inculpatului S. V. - D. pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1.000 lei. În baza art. 631 C., instanța a atras atenția inculpatului cu privire la faptul că, în cazul sustragerii cu rea-credință de la executarea amenzii, instanța poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii în limitele prevăzute pentru infracțiunea săvârșită. În baza art. 191 alin. 1 C. s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 250 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Cluj-Napoca, în termen legal, a declarat recurs inculpatul S. V. D. solicitând casarea acesteia și, rejudecând, în principal, achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b/1 C., iar în subsidiar, înlocuirea răspunderii penale cu răspunderea administrativă și aplicarea unei amenzi administrative. S-a arătat în motivarea recursului că raportat la valorile alcoolmiei stabilite prin două cele două probe biologice, instanța trebuia să constate existența unei îndoieli în privința vinovăției inculpatului și, ca atare, să facă aplicarea principiului in dubio pro reo. Sub aspectul individualizării pedepsei, s-a arătat că, raportat la ocupația inculpatului, amenda penală ce i-a fost aplicată, îi afectează grav îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, în lipsa permisului de conducere, fiind în imposibilitate de a-și câștiga existența. Așa fiind, s-a apreciat că, sancțiunea aplicată inculpatului, în loc să aibă un rol educativ, va produce un efect distructiv și-l va împiedica să-și desfășoare activitatea de serviciu. Din aceste motive, s-a apreciat că se poate aplica inculpatului o amendă administrativă, fie ca urmare a aprecierii faptei sale ca lipsită de gradul de pericol social al unei infracțiuni, fie ca urmare a înlocuirii răspunderii penale cu răspunderea administrativă. Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de ladosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C., Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. În cauză, inculpatul a fost judecat potrivit procedurii prev. de art.320/1 C., recunoscând fapta pentru care a fost trimis în judecată șisolicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale. Așa fiind, nu pot face obiectul analizei instanței de control judiciar alte aspecte, decât cele privind individualizarea judiciară a pedepsei. Sunt superflue așadar, solicitările inculpatului recurent de a se face aplicarea principiului in dubio pro reo și a se dispune achitarea sa. În ceea ce privește pedeapsa aplicată de prima instanță - amenda penală de 1000 lei - Curtea constată că aceasta este una legală, individualizată pe baza criteriilor prev. de art.72 C. și, deși stabilită cu mult prea multă clemență, poate fi în măsură să contribuie la realizarea scopului prev. de art.52 C. S-au avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege ( reduse cu 1/3, urmare a aplicării dispoz.art.320/1 C.); gradul de pericol social al faptei raportat la gradul de alcoolemie și împrejurările concrete ale comiterii; persoana inculpatului - fără antecedente penale, având în întreținere un copil minor, împrejurări care, s-au valorificat ca circumstanțe atenuante. Curtea constată așadar că, procesul individualizării pedepsei a fost corect realizat și că, pedeapsa aplicată inculpatului a fost judicios stabilită, (chiar cu prea multă clemență), cum am arătat, ca și cuantum și modalitate de executare, în măsură să realizeze scopul prev. de art.52 C. Curtea apreciază, de asemenea că, raportat la circumstanțele concrete ale speței, nu se justifică achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b/1 C. P. art.18/1 alin.2 C., la stabilirea în concret a gradului de pericol social al unei fapte, se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului. Numai dacă, prin coroborarea tuturor acestor elemente, instanța își formează convingerea certă că s-a adus o atingere minimă valorilor apărate de lege și prin conținutul ei concret, fapta este în mod vădit lipsită de importanță, stabilește că fapta nu prezintă gradul de pericol social al uneiinfracțiuni și dispune în consecință. În speță, instanța nu a ajuns la o astfel de convingere, în mod justificat, apreciază Curtea. Astfel, nu se poate vorbi de un anumit mod sau mijloc de săvârșire a faptei, infracțiunea în discuție neputând a se comite altfel, decât prin acțiunea de conducere a unui autovehicul pe drumuri publice, de către o persoană sub influența alcoolului, în animate limite. În privința scopului urmărit, de asemenea, nu se poate reține în concret vreo împrejurarea specială, de regulă, o astfel de infracțiune nu se comite într-un scop anume. Relativ la împrejurările în care fapta a fost comisă, instanța nu identifică vreuna specifică, particulară, care să justifice în vreun fel decizia inculpatului de a se urca la volan sub influența băuturilor alcoolice. În ceea ce privește urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce - teoretic, acest element nu își are locul în această analiză, având în vedere că infracțiunea comisă este una de pericol, a cărei urmare socialmente periculoasă se realizaează ex re, prin însăși comiterea acțiunii ce constituie elemnetul material al laturii obiective a infracțiunii. Instanța a ținut seama totuși că, starea în care se afla inculpatul a determinat producerea unuiincident, minor într-adevăr, soldat cu avarierea unui autoturism, care circula regulamentar. Cât privește persoana și conduita făptuitorului - s-au avut în vedere toate elementele în circumstanțiere, ce s-au relevant din actele dosarului. Într-adevăr, inculpatul nu are antecedente penale, a avut o atitudine sinceră recunoscând și regretând fapta, are un copil minor în întreținere - împrejurări valorificate cu foarte mare eficiență. Curtea constată în concluzie că, doar elementele favorabile ce țin de persoana inculpatului, necoroborate cu cele ținând de ceilalți factori de apreciere a gradului de pericol social ala unei infracțiuni - singure, nu pot fundamenta aprecierea că, fapta inculpatului este în mod vădit lipsită de importanță. Nu se justifică a se da o eficiență mai mare și, cu atât mai mult, a legitima lipsa gradului de pericol social al infracțiunii - unor elemente favorabile inculpatului, elemente care, practic, sunt rezultatul unei atitudini firești, normale, ale unei personae de bună credință și, nicidecum, nu trebuie să se facă un titlu de glorie dintr-o astfel de atitudine, care nu se remarcă prin nimic special. Faptul că o condamnare ar avea consecințe grave față de inculpat, de modul în care acesta își câștigă existența nu are însă relevanță pentru aprecierea faptei inculpatului ca fiind lipsită de importanță, cu atâz mai mult, cu cât aceste urmări sunt consecința atitudinii culpabile și iresponsabile a inculpatului. În ceea ce pivește solicitarea de înlocuire a răspunderii penale, aceasta nu poate fi primită, nefiind îndeplinite în cauză condițiile prev. de art.90 C., pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea prev. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 fiind mai mare de 1 an închisoare. Față de toate aceste considerente, recursul inculpatului se privește ca nefondat, uemând a fi respins ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C. În baza art.189 C. se va stabili onorariu parțial pentru avocat din oficiu, în suma de 50 lei, ce se va avansa din fondul M.ui Justiției în favoarea apărătorului din oficiu, avocat P. E. În baza art.192 alin.2 C. va fi obligat inculpatul la plata in favoarea statului a sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare. PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S. V. D. , domiciliat în C.-N., str. Jupiter nr. 4, apt. 1, jud. C., împotriva sentinței penale nr. 148 din 22 februarie 2011 a Judecătoriei C.-N.. Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei, onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 6 aprilie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. R. L. M. ANA C. GREFIER M. B. Red.A.C./Dact.H.C. 3ex./(...) Jud.fond:M.L.M.
| ← Sentința penală nr. 7/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 46/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
