Încheierea penală nr. 416/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
ÎNCHEIERE PENALĂ NR.416/2011
Ședința publică din 23 martie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. M. - judecător
JUDECĂTORI : ANA C.
M. R. G. : M. B.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P.
- A. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul G. G. împotriva încheierii penale nr.199 din 17 martie 2011 a T. M., pronunțată în dosarul nr.(...), având ca obiect propunere de arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul G. G., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu av.Cuibus C. din cadrul Baroului C. cu delegație la dosar și apărătorul ales al inculpatului av. C. D.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul desemnat din oficiu solicită a se constata că mandatul său a încetat de drept prin prezența apărătorului ales al inculpatului și acordarea onorariului avocațial parțial pentru studiul dosarului și prezența în instanță.
Instanța procedează la identificarea inculpatului și întrebat fiind, acesta arată că își menține recursul precum și declarațiile date până la acest moment procesual și nu are de făcut completări. Depune la dosar o serie de înscrisuri, copia cărții de muncă și acte medicale care solicită a fi avute în vedere la soluționarea cauzei.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea cauzei.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza să fie respinsă propunerea de arestare preventivă a inculpatului iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea în parte a încheierii atacate și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Arată că nu există indiciile rezonabile în sensul că inculpatul ar fi comis fapta imputată. În susținerea acestei poziții, pornește de la cel mai important aspect care consideră că există la dosar și anume declarațiile date de martorul denunțător. Arată că, în primele declarații (f.10,13,14,16) denunțătorul martor este consecvent spunând că la inițiativa sa a luat legătura cu recurentul și cu viceprimarul care i-a cerut suma de 1.000 euro. În urma acestui denunț se începe urmărirea penală care la un moment dat se disjunge în ce privește pe viceprimar, cu privire la care se dispune neînceperea urmăririi penale, iar în ce-l privește pe recurent i se aduce la cunoștință că este învinuit de comiterea acestei infracțiuni.
Apreciază că acest martor nu poate fi sincer cu privire la o persoană și nesincer cu privire la altă persoană. Ulterior, martorul începe să-și nuanțeze declarațiile iar la fila 39, arată că recurentul a solicitat acești bani. Martorul a fost liberat înainte cu 3 zile de denunțarea acestei infracțiuni. Solicită a se pune în cumpănă persoana martorului care a fost condamnat pentru înșelăciune și persoana inculpatului recurent. Recurentul a avut o activitate pe plan social și cultural pe care nu orice cetățean o are. Mai mult, acesta nu are antecedente penale.
Toate acestea conduc la a doua problemă și anume a credibilității. În ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, legea nu definește acest termen, legiuitorul lăsând la latitudinea instanței această credibilitate.
Raportat la aceste circumstanțe reale ale comiterii acestei infracțiuni, apreciază că personalitatea inculpatului poate duce la ideea că acesta nu prezintă pericol pentru ordinea publică și nici fapta de care este învinuit nu este de natură să conducă la o asemenea concluzie.
Susține că în dosarul de urmărire penală există mijloace de probă obținute ilegal și face trimitere la autorizarea de interceptare audio-video. La filele 67-78 există o asemenea reproducere a unei înregistrări audio, care se reține că ar fi avut loc la data de (...), însă ca să fie legală, trebuia să se menționeze la ce oră a început și la ce oră s-a sfârșit.
Pentru aceste concluzii, solicită a se admite recursul, să se constate că nu există nici un pericol concret pentru ordinea publică și că recurentul poate fi judecat în stare de libertate.
Reprezentantul M.ui P. solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea încheierii atacate ca fiind temeinică și legală.
Consideră că prezentul recurs trebuie judecat în condițiile art.140/3
C.pr.pen., și raportându-ne la al.7/1, instanța de recurs urmează a verifica dacă măsura arestării preventive este legală și justificată, prin cele două elemente ce trebuie avute în vedere.
Din punct de vedere a legalității, susține că încheierea atacată îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege, atât interne cât și internaționale. Raportat la probele administrate pe parcursul urmăririi penale, consideră că sunt îndeplinite condițiile prev.de art.143 C.pr.pen., în sensul că există atât indicii cât și probe că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat.
De asemenea, sunt îndeplinite și prev.art.148 lit.f C.pr.pen., temei ce a fost reținut de instanța de fond pentru luarea măsurii arestării preventive atât în ce privește limitele de pedeapsă cât și existența pericolului concret pentru ordinea publică.
Consideră că în cuprinsul încheierii se regăsesc argumente care au justificat luarea măsurii arestării preventive și care nu pot fi combătute.
De asemenea, trebuie avută în vedere și conduita pe care a avut inculpatul recurent pe parcursul cercetărilor cu prilejul organizării flagrantului, acesta este un element concret ce ține de conduita inculpatului și care trebuie avut în vedere inclusiv la analizarea propunerii arestării preventive, astfel că în mod corect instanța a dispus admiterea propunerii și a dispus arestarea inculpatului pe 29 zile.
Apreciază de asemenea că nu sunt motive nici de nelegalitate și nici de netemeinicie, astfel că solicită respingerea recursului, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
Apărătorul inculpatului, în replică, în ce privește sentimentul se insecuritate, solicită a se reține că acest sentiment trebuie să pornească în egală măsură de ambele părți.
Inculpatul G. G., având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate și se obligă a se supune tuturor obligațiilor impuse în sarcina sa
C U R T E A :
Prin încheierea penală nr. 199 din 17 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) s-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș și în consecință:
În temeiul art. 1491 C.pr.pen. raportat la art. 148 alin. 1 lit. f C.pr.pen. s- a dispus arestarea preventivă a inculpatului G. G. (CNP 1., fiul lui T. și D., născut la data de (...) în Năpradea, județul Sălaj, domiciliat în B. M., str. L. nr.13A, ap.13, județul M.) pe o durată de 29 zile, începând din data de 17 martie 2011 până la 14 aprilie 2011, inclusiv. Pentru a pronunța această încheiere tribunalul a reținut că la data de (...) a fost înregistrată pe rolul T. M. propunerea formulată de P. de pe lângă această instanță privind luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul G. G. cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art.257 Cod penal raportat la art.6 din Legea nr.78/2000. În sarcina inculpatului s-a reținut că în cursul lunii martie 2011 a pretins și primit suma de 1.000 euro de la martorul G. S. G. afirmând că are influență asupra unor funcționari din cadrul Primăriei B. M. pe care îi poate determina să-i aprobe martorului o locuință socială. Prin ordonanța nr.272/P/17 martie 2011 a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art.257 Cod penal raportat la art.6 din Legea nr.78/2000, iar prin ordonanța din aceiași dată s-a dispus reținerea acestuia pe o durată de 24 de ore. Instanța a procedat la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar. Examinând propunerea formulată prin prisma dispozițiilor art.1491 Cod procedură penală, instanța a reținut următoarele: În raport de ansamblul probator administrat până în această etapă procesuală, în cauză există indicii temeinice în sensul art.681 Cod procedură penală că inculpatul G. G., în cursul lunii martie 2011, a afirmat față de martorul G. S. G. că are influență asupra viceprimarului municipiului B. M., C. B. și asupra funcționarilor publici Coroș C. și F. G. și astfel îi poate determina să-i aprobe martorului o locuință socială, sens în care a solicitat și respectiv primit de la acesta suma de 1.000 de euro. Din declarațiile martorului G. S. G. coroborate cu aspecte rezultate din interceptarea convorbirilor telefonice purtate de inculpat a rezultat că acesta din urmă i-a spus martorului că îl va ajuta să obțină o locuință socială, determinându-l să creadă că are influență și că a discutat cu viceprimarul municipiului B. M. A., la data de 07 martie 2011, la locuința inculpatului G. G. acesta l-a ajutat pe martor să completeze documentația necesară obținerii unei locuințe sociale afirmând că a fost la primărie și că „. i-a spus cum să facă (fila 68 dosar urmărire penală) după care la data de 08 martie 2011 i-a spus aceluiași martor că îi va da bani funcționarului public F. G. afirmând „io mă duc și jor în fața ta la biserică că-i dau banii la el";. În cadrul aceleiași discuții inculpatul a făcut referire și la funcționarul public Coroș C., afirmând că îi va duce documentația necesară pentru aprobarea locuinței sociale și că acestuia urmează să-i fie dați bani când se va semna contractul (fila 83 și 84 dosar urmărire penală). Din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul i-a solicitat martorului suma de 1.000 de euro afirmând că din aceștia 600 de euro urmau să fie remiși viceprimarului C. B. și câte 200 de euro funcționarilor publici Coroș C. și F. G., G. G. solicitând pentru sine suma de 200 de euro (fila 73 dosar urmărire penală). Martorii F. G. și Coroș C. au calitatea de funcționari publici, desfășurându-și activitatea în cadrul S.ui public de patrimoniu al C. Local al municipiului B. M. Aspectele rezultate din interceptarea convorbirilor efectuate de inculpat, atât telefonice, cât și ambientale se coroborează cu declarația martorului G. S. G. și declarațiile martorilor F. G. și B. C., aceștia din urmă arătând că inculpatul le-a solicitat să îl ajute pe G. S. să obțină o locuință, afirmând chiar că aceștia vor primi sarcini în acest sens de la superiorii lor ierarhici. La data de 16 martie 2011 inculpatul G. G. însoțit de martorul C. V. a avut o întâlnire cu martorul denunțător G. S. G. la H. C. din B. M., fiind realizată interceptarea audio-video ambientală a acestei întâlniri. S-a constatat astfel că martorul denunțător G. S. i-a înmânat inculpatului o bancnotă de 500 de euro introdusă într-un plic, însă acesta din urmă a introdus-o într-o borsetă pe care i-a dat-o martorului C. V. și care a dus-o la locuința martorei G. M., nora inculpatului. În cadrul aceleiași întâlniri martorul G. S. G. i-a înmânat inculpatului G. G. o bancnotă de 100 de euro, afirmând „. bagă-ți-o ție separat"; (fila 105 dosar urmărire penală). Ambele bancnote fuseseră inscripționate în prealabil de organele judiciare cu mențiunea „trafic de influență (...)"; (fila 53 dosar urmărire penală). După ce au părăsit hotelul, inculpatul G. G. însoțit de martorul G. S. G. s-au deplasat la S. de patrimoniu de pe lângă C. Local al municipiului B. M. unde au avut o discuție cu martorul F. G. La ieșirea din sediul S.ui de patrimoniu, inculpatul și martorul au fost abordați de procurori și organele de poliție, moment în care primul a încercat să fugă, sărind în albia râului Săsar și intrând sub podul de pe acesta. Inculpatul a fost imobilizat și reținut de organele de poliție, însă asupra lui nu a mai fost descoperită bancnota de 100 de euro. În raport de aspectele expuse, instanța a reținut că în cauză există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea de care este acuzat, fiind, totodată, incidente prevederile art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală. Instanța nu a reținut incidența în cauză și a dispozițiilor art.148 alin.1 lit.b Cod procedură penală, având în vedere că nu există date concrete privind distrugerea de către inculpat a unui mijloc de probă, ci doar presupunerea că acesta a aruncat bancnota de 100 de euro în râul Săsar, presupunere neconfirmată până la acest moment. Instanța a avut în vedere că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. La aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică, instanța a reținut că inculpatul prin modul și mijloacele prin care se presupune că a săvârșit fapta, respectiv afirmarea în mod repetat că are influență directă asupra viceprimarului municipiului B. M. și a altor funcționari publici din cadrul autorităților locale, solicitarea de sume de bani relativ consistente și indicarea expresă a faptului că urmează a fi înmânate acestora și chiar prin contactarea acestor funcționari pentru a rezolva în alt mod decât prin căi legale a diverselor probleme, a creat aparența posibilității de corupere a persoanelor investite cu funcții publice și a creat îndoială cu privire la buna credință și corectitudinea acestora în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Prin fapta pe care se presupune că inculpatul a săvârșit-o, acesta a adus atingere în mod direct credibilității și autorității de care ar trebui să se bucure instituțiile publice ce își desfășoară activitatea la nivel local, aspecte de natură să producă tulburări sociale și sincope în exercitarea atribuțiilor acestora. În aceste condiții, reținând că există motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit infracțiunea de care este acuzat, instanța a apreciat că lăsarea în libertate a acestuia ar fi de natură să genereze o puternică neîncredere în rândul opiniei publice și convingerea că autoritățile judiciare nu reacționează suficient de ferm și de prompt împotriva faptelor îndreptate împotriva unor valori sociale esențiale pentru funcționarea statului de drept, măsura arestării preventive fiind conformă și cu principiul instituit prin art.5 paragraful 1 lit.c din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale. În consecință, instanța a admis propunerea de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș și în temeiul art. 1491 C.pr.pen. raportat la art. 148 alin. 1 lit. f C.pr.pen. a dispus arestarea preventivă a inculpatului G. G. pe o durată de 29 zile, începând din data de 17 martie 2011 până la 14 aprilie 2011, inclusiv. Împotriva acestei hotărâri a declarat, în termen legal, recurs inculpatul, criticând-o ca nefiind temeinică și legală. În motivarea recursului său, inculpatul a învederat faptul că nu există indicii temeinice că ar fi comis fapta imputată că întreaga cauză se bazează pe declarația martorului autodenunțător, a cărei credibilitate este îndoielnică, având în vedere faptul că a formulat denunțul la 3 zile după liberarea sa din Penitenciar și conduita sa este oscilantă, mai întâi a declarat că viceprimarul a solicitat suma de 1000 de E. după care a revenit. Un alt aspect importat este soluția de neîncepere a urmăririi penale dată în cauză în ceea ce-l privește pe viceprimarul municipiului B. M. Mai mult decât atât, inculpatul a învederat și faptul că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în acest sens depunând la dosar dovezi ale activității sale culturale, inculpatul fiind încadrat în societate, fiind chiar o persoană cunoscută și apreciată. Un alt motiv de recurs este faptul că s-au administrat probe, obținute în mod ilegal și anume înregistrările audio-video, care nu au fost decât datate fără a se preciza orele între care s-a făcut înregistrarea. Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele: Din probele administrate până în prezent în faza de urmărire penală și anume declarațiile martorului denunțător, înregistrările discuțiilor ambientale purtate între denunțător și inculpat, certificate de către procuror, procesele- verbale de confruntare, declarațiile martorilor audiați în cauză, rezultă existența unor indicii temeinice care să conducă la presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul faptei imputate și anume infracțiunea de trafic de influență prev. de art.257 C. rap. la art.6 din Legea nr.78/2000 constând în aceea că inculpatul ar fi pretins și primit suma de 1000 E. de la denunțător, afirmând că are influență asupra mai multor funcționari din cadrul Primăriei B. M., pentru a-i determina să îi aprobe o locuință socială numitului G. S. G. Este evident că, urmărirea penală nu este încă finalizată, fiind în deplină desfășurare, astfel că urmează să se administreze și alte probe care vor duce la cristalizarea stării de fapt. Cu toate acestea, potrivit jurisprudenței CEDO se admite posibilitatea de a li se recunoaște autorităților judiciare naționale oanumită marjă de apreciere a dovezilor, deoarece ele se află bine plasate să evalueze situația de fapt, în speță fiind aplicabile dispozițiile art.143 C. A., în acord cu reglementările europene care precizează că săvârșirea unei infracțiuni de către o persoană reprezintă, în general, un temei suficient pentru luarea unei măsuri preventive, legea română a introdus garanții suplimentare menite a înlătura arbitrariul. În ceea ce privește arestarea preventivă, cazul prev. de art.148 lit.f C., caz reținut de prima instanță, legea română prevede ca infracțiunea să prezinte o anumită gravitate materializată într-un minimum de pedeapsă de 4 ani iar lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce să rezulte din probe. Jurisprudența instanțelor a reținut că pericolul pentru ordinea publică nu este identic cu pericolul social al faptei. Pericolul concret are un sens mult mai larg și presupune o rezonanță a acelei fapte în rândul colectivității, de natură a naște temerea că împotriva unor asemenea persoane periculoase organele judiciare nu reacționează eficient. Sentimentul de insecuritate din rândul colectivității poate proveni din împrejurarea că o persoană care a comis o infracțiune de o gravitate ieșită din comun este cercetată în stare de libertate, circumstanțe ce ar putea încuraja și alte persoane să comită infracțiuni. Analizând criteriile ce pot fi avut în vedere la evaluarea acestui tip de pericol social, evidențiate, de-a lungul timpului, în practica instanțelor de judecată ( datele privind persoana inculpatului - comportamentul agresiv sau perturbant, antecedența penală, mai ales cea caracterizată; infracțiunea de săvârșirea căreia este învinuit; pericolul social concret al infracțiunii, posibilitatea ca lăsarea în libertate a inculpatului să încurajeze alte persoane să comită astfel de fapte, crearea în rândul opiniei publice a unui sentiment de insecuritate) curtea apreciază că în speță nu se impune reținerea art.148 lit. f C., neexistând probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordine publică, în condițiile în care acesta până la vârsta de 52 de ani nu s-a mai confruntat cu legea penală, este încadrat în familie și societate, este liderul etniei rromilor din B. M., deține diplome de excelență pentru implicarea sa în rezolvarea problemelor acestei etnii. De asemenea, potrivit legii române, organele judiciare vor recurge la măsuri preventive numai dacă acestea sunt necesare realizării scopului specificat de prevederile art.136 C., măsura arestului preventiv fiind cea mai grea și, bineînțeles excepția de la judecata în stare de libertate. Așa fiind, curtea consideră că în cauză se impune într-adevăr luarea unei măsuri preventive față de inculpat, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, însă nu este necesară privarea acestuia de libertate. Față de cele de mai sus, în baza art.38515 pct.2 lit.d C.pr.penală va admite recursul declarat împotriva încheierii penale nr.199 din data de 17 martie 2011 a T. M., pe care o va casa în întregime. Rejudecând cauza în baza art.1491 alin.9 C.pr.penală, va respinge propunerea de arestare preventivă a inculpatului . În baza art.1491 alin.12 rap. la art.146 alin.111 C.pr.penală, art.145 C.pr.penală va dispune luarea față de inculpatul G. G. a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, municipiul B. M., pe o durată de 30 de zile începând cu data de (...), cu excepția cazurilor de solicitare din partea organelor judiciare. Va impune inculpatului să respecte următoarele obligații: a) să se prezinte la organele judiciare ori de câte ori este chemați. b) să se prezinte la P. municipiului B. M. ori de câte ori este chemat. c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței.arme. d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de e) să nu intre în legătură cu martorii G. S. G., fiul lui G. și M. născut la (...), domiciliat în B. M. str.Grănicerilor nr.112/41, f.f.l. Vlad Țepeș nr.6/39, F. G., fiul lui V. și M., născut la (...), dom. în B. M., str.Transilvaniei nr.8/34, C. V. R., fiul lui V. și A., născut la (...), dom. în B. M., str.Grănicerilor nr.73/5, f.f.l. str. L. nr.3/100, B. I. C., fiul lui A. și Ana, născut la (...), dom în B. M., str.N. Iorga nr.5/43 și G. M. R., fiica lui A. B. și M., născută la (...), dom. în B. M., str.L. nr.13A/12, de asemenea nici cu părțile și martorii care vor fi audiați în cauză. Va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului G. G. dacă nu este arestat în altă cauză. Va atrage atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea credință a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau a obligațiilor de mai sus, se poate lua față de el măsura arestării preventive. În baza art.189 C.pr.pen., va stabili suma de 25 lei ca onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av.Cuibus C., sumă ce se va avansa din F.M.J. În baza art.192 alin.3 C.pr.penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DISPUNE: În baza art.38515 pct.2 lit.d C.pr.penală admite recursul declarat de către inculpatul G. G., fiul lui T. și D., născut la data de (...), aflat în Arestul IPJ M., împotriva încheierii penale nr.199 din data de 17 martie 2011 a T. M., pe care o casează în întregime. Rejudecând cauza în baza art.1491 alin.9 C.pr.penală, respinge propunerea de arestare preventivă a inculpatului G. G., fiul lui T. și D., născut la data de (...). În baza art.1491 alin.12 rap. la art.146 alin.111 C.pr.penală, art.145 C.pr.penală dispune luarea față de inculpatul G. G. a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, municipiul B. M., pe o durată de 30 de zile începând cu data de (...), cu excepția cazurilor de solicitare din partea organelor judiciare. Impune inculpatului să respecte următoarele obligații: a) să se prezinte la organele judiciare ori de câte ori este chemați. b) să se prezinte la P. municipiului B. M. ori de câte ori este chemat. c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței. d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme. e) să nu intre în legătură cu martorii G. S. G., fiul lui G. și M. născut la (...), domiciliat în B. M. str.Grănicerilor nr.112/41, f.f.l. Vlad Țepeș nr.6/39, F. G., fiul lui V. și M., născut la (...), dom. în B. M., str.Transilvaniei nr.8/34, C. V. R., fiul lui V. și A., născut la (...), dom. în B. M., str.Grănicerilor nr.73/5, f.f.l. str. L. nr.3/100, B. I. C., fiul lui A. și Ana, născut la (...), dom în B. M.,str.N. Iorga nr.5/43 și G. M. R., fiica lui A. B. și M., născută la (...), dom. în B. M., str.L. nr.13A/12, de asemenea nici cu părțile și martorii care vor fi audiați în cauză. Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului G. G. dacă nu este arestat în altă cauză. Atrage atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea credință a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau a obligațiilor de mai sus, se poate lua față de el măsura arestării preventive. În baza art.189 C.pr.pen., stabilește suma de 25 lei ca onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av.Cuibus C., sumă ce se va avansa din F.M.J. În baza art.192 alin.3 C.pr.penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Decizia este definitivă. Pronunțată în ședința publică din data de 23 martie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI G. L. M. ANA C. M. R. M. B. Red.M.R./S.M.D. 4 ex./(...) Jud.fond.R. A. C
| ← Decizia penală nr. 1583/2011, Curtea de Apel Cluj | Sentința penală nr. 7/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
