Decizia penală nr. 509/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a2
DECIZIA PENALĂ NR. 509/2011
Ședința publică din 6 aprilie 2011
Instanța compusă din: PREȘEDINTE: M. R. , judecător JUDECĂTORI: L. M.
ANA C. GREFIER: M. B.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT - S.
T. C., reprezentat prin P. - D. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul R. A. împotriva încheierii penale din data de (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul R. A., în stare de arest, asistat de apărător ales av. R. Chiriță, din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, inculpatul R. A. arată că dorește să dea o declarație în fața instanței de recurs, motiv pentru care instanța procedează la audierea acestuia, declarația sa fiind consemnată în procesul verbal aflat la dosar fila 8-9 .
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului arată că ar solicita admiterea recursului,casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pe motiv că hotărârea atacată nu este motivată. Susține că singurul motiv care-l oprește să solicite acest lucru este starea de arest a inculpatului și nu ar fi în beneficiul acestuia.
Arată că unica motivare a T.ui C. pentru a respinge cererea constă în două rânduri, în care se afirmă că pentru aflarea adevărului se impune cercetarea inculpatului în stare privativă de libertate.
Arată că în fața instanței de fond a ridicat două excepții asupra cărora instanța trebuia să se pronunțe, dar nu a făcut-o. De asemenea, arată că în fața instanței fondului a susținut o serie de argumente, asupra cărora instanța, din nou, nu s-a pronunțat. Consideră că acest fapt se datorează în principal, că instanța nu a reușit să identifice argumentele, care să justifice respingerea cererii inculpatului.
În egală măsură, nu crede că se poate pronunța o hotărâre corectă în contextul în care inculpatul este acuzat că ar fi transmis datele unor carduri în SUA, fără a se ști de unde avea datele respective și cum le-a transmis, cui le-a transmis, ale cui erau cardurile respective, cine a scos banii de pe acele carduri, nefiind nici un element la dosarul cauzei în acest sens.
Se întreabă, de ce în această perioadă de 7 luni de detenție, nu s-au verificat aceste aspecte. Consideră că nu este datoria apărării să facă dovada nevinovăției inculpatului, acesta, în stare de arest fiind în imposibilitate să facă acest lucru, organele de urmărire penală având această obligație.
Nu se știe dacă versiunea DIICOT este reală, cum de altfel nu se știe dacă au fost vândute acele numere de carduri. În speță este vorba și de o firmă din România, iar audierea reprezentantului acelei firme era foarte facilă. Site-urile pentru care inculpatul făcea reclame erau în mare parte cu conținut erotic sau produse farmaceutice. În aceste condiții, când la dosar se prezintă doar frânturi de probe, fără a se verifica vreo versiune, nu se poate imputa inculpatului că cercetarea penală nu a fost finalizată. Acesta a fost trimis în judecată, deoarece expirau cele 180 zile prevăzute de lege, în care se putea ține arestat inculpatul în cursul urmăririi penale
Proba covârșitoare a organelor de urmărire penală este discuția inculpatului cu agentul american sub acoperire. Nu există această discuție la dosar. Nu se știe dacă inculpatul se ocupa cu vânzarea de numere de carduri.
Cu privire la condițiile ce trebuie avute în vedere pentru acordarea liberării sub control judiciar, arată că gravitatea faptelor de care este acuzat inculpatul este una dintre cele mai importante, iar sub acest aspect, trebuie să se aibă în vedre că inculpatul este trimis în judecată pentru două infracțiuni de pericol și nu de rezultat. E. imposibil a vorbi de un prejudiciu produs prin aceste infracțiuni, atât timp cât acestea sunt de pericol și, totodată nici nu s-a făcut dovada concretă că s-ar fi produs vreo pagubă prin acțiunile sale. Atunci când discutăm de pericolul faptei, nu trebuie să ne raportăm la nici o sumă de bani.
Referitor la infracțiunea de fraudă informatică, arată că parchetul a renunțat la ea tocmai pentru că inculpatul nu a provocat nici un prejudiciu nimănui.
La dosar există două categorii de probe : martorii audiați în faza de urmărire penală, care au dat declarații mai mult decât favorabile inculpatului și date tehnice (înregistrări informatice), pe care nimeni nu le poate modifica, pentru că calculatoarele inculpatului au fost ridicate de organele de urmărire penală.
La 7 luni de la luarea măsurii arestării, judecarea în stare de libertate a inculpatului, apreciază că se impune întrucât nu mai există nici un fel de pericol pentru ordinea publică.
Mai mult, în ultimele luni anterioare arestării, inculpatul a fost supravegheat timp de 6 luni, iar în această perioadă nu s-a descoperit nimic ilegal în sarcina lui. În acest timp inculpatul a continuat să primească bani din Statele Unite. Se întreabă care este pericolul pentru ordinea publică, dacă în aceste luni nu s-a descoperit nimic.
În consecință, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Reprezentantul M.ui P. solicită respingerea ca nefondat a recursuluiformulat de inculpatul R. A. și menținerea încheierii atacate, ca fiind temeinică și legală.
În susținerea poziției procesuale, solicită a se avea în vedere că motivele invocate de inculpat se referă la fondul cauzei și nu la condițiile prevăzute de lege pentru admiterea liberării sub control judiciar, respectiv că nu pot face obiectul judecății în recurs.
În ce privește dispozițiile legale referitoare la liberarea provizorie sub control judiciar arată că, dacă prima condiție prev.de art.1. al.1 C.pr.pen., este formal îndeplinită, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentruinfracțiunea prezumată a fi săvârșită de inculpat este mai mică de 18 ani închisoare, în opinia sa nu este îndeplinită condiția prev.de art.1. al.2
C.pr.pen. deoarece, având în vedere atitudinea inculpatului, care și în acest moment prezintă o versiune a stării de fapt diferită de cea reținută în rechizitoriu, susține că există temerea că, cercetat în libertate inculpatul va încerca să împiedice aflarea adevărului prin influențarea martorilor și a celorlalți inculpați, cu atât mai mult cu cât, în acest moment cercetarea judecătorească încă nu a început.
Astfel fiind, solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare.
Apărătorul inculpatului R. A., în replică, arată că toți martorii audiați încauză au declarat că inculpatul se ocupă cu publicitate pe internet.
Inculpatul R. A. având ultimul cuvânt susține că achiesează laconcluziile apărătorului său și solicită judecarea în stare de libertate.
C U R T E A Prin încheierea penală din 31 martie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Cluj, în baza art.160/8a al.6 C., s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul R. A., zis
„BOMBONEL"; ( fiul lui A. și E., născut la (...) în mun. Z., jud. Sălaj, deținutîn prezent în PNT Gherla) și în baza art. 192 al.2 C., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în sumă de 50 lei.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, inculpatul R. A. - prin apărător ales
- a solicitat instanței admiterea ei și pe cale de consecință, punerea sa de îndată în libertate provizorie sub control judiciar.
În motivare se arată, în esență faptul că, îndeplinește condițiile prev. de art. 1. al.1 și 2 C. pentru admiterea cererii formulate în cauză; totodată, din probatoriul administrat până în prezent în cauză, nu numai că, nu reiese că cercetarea sus-numitului nu prezintă pericol pentru ordinea publică, ci, mai mult, nu există absolut niciun indiciu, nicio probă cu privire la existența infracțiunilor ce i se impută.
Instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul R. A. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul 2. al P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - S. T. C., emis la data de (...), pentru comiterea infracțiunilor de deținere fără drept a unei parole, cod de acces sau date informatice în scopul săvârșirii infracțiunii de transfer neautorizat de date, prev. și ped. de art.46 al.2 din L. nr. 161/2003 cu aplic. art.41 al.2 C.p., de transmitere neautorizată de date de identificare în scopul efectuării de operațiuni prevăzute de art.1 pct.11 din L. nr.365/2002, prev. și ped. de art.27 al.3 din L. nr.365/2002 cu aplic. art.41 al.2 C.p. și deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev și ped de art.4 al.1 din L. nr.1. cu aplic art.41 al.2 C.p., totul cu aplic. art.33 lit. a C.p.
În fapt s-a reținut că, în perioada 2006-2010, a deținut în mod repetat, fără drept, programe, parole, coduri de acces sau date informatice, respectiv date de identificare ale cardurilor unor instituții bancare din străinătate, în special în SUA (serii de carduri și coduri PIN), în scopul săvârșirii de infracțiuni prevăzute de L. 1. totodată, în aceeași perioadă, folosind adresa de e-mail { H. "http://www.strawberry1910ayahoo.com" , a transmis neautorizat pachete (dumps-uri) de serii ale unor carduri emise de instituții bancare din străinătate, în special din SUA și coduri PIN aferente, unor persoane aflate pe teritoriul SUA (în zona Chicago, New York și San Diego),în vederea efectuării de către acestea a unor operațiuni financiare frauduloase, respectiv în scopul efectuării de retrageri de numerar sau transferuri de fonduri de la ATM sau POS, în schimbul unor sume de bani stabilite dinainte, care erau transferate prin intermediul sistemului Western Union pe numele său, al coinculpaților H. A. A. și L. Z., precum și a martorilor B. C., C. I. S., R. E., But E., Ț. F. V., B. M., T. S., B. C. C., J. D. E., N. A. I., H. V. L., H. C. C., racolați de inculpatul L., obținând în această modalitate suma de 479.864 USD; de asemenea, în luna octombrie 2010, a deținut fără drept, pentru consumul propriu, cantitatea de 1,8 g cannabis (THC), substanță ce se regăsește pe tabelul anexă nr. III la L. nr. 1..
Instanța de fond a constatat faptul că, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului R. A., respectiv cea prev. de art.46 al.2 din L. nr. 161/2003 și față de care s-a dispus arestarea preventivă a acestuia, nu depășește limita de 18 ani închisoare impusă de al.1 al art. 1. C.; cu toate acestea s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la al.2 al aceluiași articol, raportat la gravitatea faptei pentru care este cercetat; date ce au condus la necesitatea rezonabilă că, pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, se impune în continuare cercetarea inculpatului în stare privativă de libertate.
Față de cele mai sus menționate, instanța de fond, în baza art. 160/8a al.6 C., a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul R. A.
Împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Cluj, în termen legal a declarat recurs inculpatul R. A. solicitând casarea acesteia și rejudecând, săfie admisă cererea de liberare provizorie formulată de inculpatul R. A. și acesta să fie pus în libertate.
S-a arătat în motivarea recursului, în primul rând că încheierea atacată nu este motivată, că instanța nu s-a pronunțat asupra unor excepții și apărări invocate cu ocazia dezbaterii cererii.
De asemenea, s-a mai arătat că probele administrate în cursul urmăririi penale nu dovedesc, în concret, faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, nu s-au verificat apărările inculpatului.
În cauză sunt îndeplinite condițiile liberării provizorii, atât în privința pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunile ce fac obiectul judecății, cât
și în privința inexistenței cazurilor în care legea nu permite acordarea liberării.
Pericolul concret pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului nu mai subzistă, având în vedere că inculpatul este trimis în judecată pentru infracțiuni de pericol și nu de rezultat, nu s-a dovedit în cauză producere vreunui prejudiciu prin faptele inculpatului, iar bunul mers al procesului nu poate fi influențat, raportat la faptul că martorii audiați în cauză au dat declarații favorabile inculpatului și, alterarea mijloacelor de probă nu mai poate fi realizată de inculpat, întrucât calculatoarele cu care se presupune că s-au realizat fraudele informatice au fost ridicate de organele de urmărire penală.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de ladosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C.pr.pen. Curtea constată următoarele:
Prin încheierea nr.111/C/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului R. A., temeiurile arestării fiind cele prev. de art.143 și art.148 lit.f C.pr.pen., ulterior, măsura arestării fiind prelungită succesiv până la trimiterea în judecată, inclusiv. -pentru infracțiunile de constituirea unui grup infracțional organizat în vederea comiterii de infracțiuni prev. și ped. de art. 7 din L. nr. 39/2003, transfer neautorizat de date dintr-un sistem informatic prev. și ped. de art.44 alin. 2 din L. nr.161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, deținerea fără drept a unei parole cod de acces sau date informatice în scopul săvârșirii infracțiunii de transfer neautorizat de date prev. și ped. de art. 46 alin. 2 din L. nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și fraudă informatică prev. și ped. de art. 49 din L. nr. 161/2003, cu aplic. art.41 alin. 2 Cod penal.
În ceea ce privește liberarea provizorie sub control judiciar solicitată de inculpat la termenul din (...), Curtea consată următoarele:
Din redactarea textului legal care reglementează condițiile liberării provizorii pe cauțiune - art.160/4 alin.1 rap. la art.1. alin.1,2 C.pr.pen., rezultă cu titlu obligatoriu, imperativ, situațiile în care nu se acordă liberarea provizorie - când există date din care rezultă necesitatea împiedicării inculpatului de a săvârși alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă, însă, îndeplinirea condițiilor privind categoriile de infracțiuni pentru care se poate acorda liberarea provizorie, așa cum a arătat și prima instanță, creează doar o posibilitate, o facultate și nu o obligație pentru aceasta, de a admite cererea. Revine deci instanței, sarcina de a analiza temeinicia unei astfel de cereri, oportunitatea punerii în libertate a inculpatului, în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze în parte.
Instanța, într-adevăr, a analizat doar condiția impusă de art. 1. alin.1
C.pr.pen., referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunile în cazul cărora se poate acorda liberarea, constatând că acestea sunt îndeplinite în cauză.
Nu a făcut vorbire însă, despre celelalte condiții prev. de art.1. alin.2
C.pr.pen., limitându-se doar la a reitera aspecte ținând de subzistența temeiurilor arestării. Fără a ignora importanța acestor din urmă elemente, trebuie precizat însă că, se subânțelege că temeiurile arestării subzistă într-o astfel de procedură, privarea de libertate însăși fiind premisa, condiția sine qua non a formulării unei cereri de liberare provizorie, altfel, în lipsa temeiurilor arestării, fiind incidente alte instituții - revocarea arestării sau înlocuirea măsurii arestării cu altă măsură preventivă.
Nu este însă reală critica recurentului privind nepronunțarea instanței asupra unor excepții invocate, pentru că din cuprinsul practicalei încheierii atacate nu rezultă că s-ar fi invocat vreo excepție, ci doar apărări pe fondul cauzei, pe inexistența temeiurilor arestării - aspecte care, după cum am arătat, nu pot face obiectul analizei într-o astfel de procedură, nici la fond și nici în recurs.
Se constată însă de către Curte că în speță, sunt îndeplinite și celelalte condiții cerute de lege și pe care instanța fondului nu le-a analizat, respectiv, nu există la dosar date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să comită alte infracțiuni sau date că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți ori prin distrugerea mijloacelor de probă.
Aceasta deoarece, urmărirea penală a fost finalizată, probele în acuzare au fost strânse, declarațiile martorilor audiați în cauză au fost favorabile inculpatului, datele informatice culese și stabilite în cursul anchetei nu au cum să mai fie alterate, calculatorul inculpatului fiind ridicat de organele de urmărire penală.
Chiar și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a statuat prin jurisprudența sa că, persistența motivelor plauzibile de a bănui că persoana privată de libertate ar fi comis o infracțiune, după o anumită perioadă nu mai este suficientă, autoritățile trebuind să analizeze situația personală a acuzatului mai în detaliu și găsească motive specifice pentru menținerea sa în detenție ( cauza Khudoyorov c. R.iei).
Astfel, Curtea a dezvoltat 4 motive acceptabile pentru a se refuza eliberarea pe cauțiune: riscul ca acuzatul să nu se prezinte la proces; riscul ca, în cazul eliberării, acuzatul să împiedice desfășurarea procesului sau să comită alte infracțiuni; riscul să tulbure ordinea publică.
În privința primului aspect - riscul de a nu se prezenta la proces, în prezenta cauză, se constată a fi minim, deoarece în cazul liberării provizorii legea instituie anumite obligații în sarcina inculpatului, a căror nerespectare atrage revocarea liberării și arestarea din nou a acestuia.
Pentru următoarele două riscuri, prevăzute de altfel și de legislația națională - riscul de a împiedica desfășurarea procesului sau de a comite alte infracțiuni - am arătat anterior că nu există date la dosar, pentru motivele, mai sus expuse. În plus, în privința temerii de repetare a faptelor, Curtea Europeană a arătat că, pe lângă gravitatea inculpării, mai este nevoie ca circumstanțele cauzei și, mai ales antecedentele și personalitatea acuzatului să facă plauzibil pericolul ( cauza Clooth c. Belgiei - 12 noiembrie
1991). Ori, în cauză, inculpatul nu are antecedente penale, nu există date că, în afară de faptele ce fac obiectul prezentei, ar mai fi avut alte preocupări illicite, infracționale.
În ceea ce privește riscul de tulburarea ordinii publice, chiar dacă această tulburare a fost evidentă și certă în primele faze ale anchetei, nu mai poate legitima detenția după un anumit timp, decât dacă ordinea publică continuă să fie efectiv amenințată, ceea ce în cauză, apreciem că nu se realizează, inculpatul fiind arestat de peste 7 luni, activitatea infracțională fiind anchetată, inculpatul trimis în judecată, astfel că, ecoul negativ al faptelor a început să se estompeze.
De asemenea, gravitatea faptelor, la care instanța de fond a făcut referire, deși un factor pertinent în aprecierea riscurilor mai sus arătate, nu poate să legitimeze o lungă detenție provizorie, pentru că analizarea acestui factor nu se face independent, ci în coroborare cu celelalte condiții legale, îndeplinite în cauză.
Pentru toate aceste motive, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d C.pr.pen. se va admite recursul inculpatului, se va casa încheierea atacată și, rejudecând, în baza art.1608a alin.2 C.pr.penală se va admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul R. A. și se va dispune punerea în libertate provizorie a acestuia. În baza art.1602 alin.3 C.pr.penală se va dispune ca pe timpul liberării provizorii inculpatul să respecte obligațile prev. de art.1. alin.3 lit. a-e și, o parte din cele prev. de art.1602 alin.31 C.pr.pen, conform dispozitivului. În baza art.1602 alin.32 C.pr.pen. se va atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, se va lua față de el măsura arestării preventive. Se va atrage atenția inculpatului și asupra dispozițiilor art.16010 alin.1 lit. a,b C.pr.penală privind cazurile de revocare a liberării provizorii. Se va dispune punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză. În baza art.189 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 25 lei, onorariu parțial pentru apărător din oficiu ( av.Brumă O.), sumă ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Văzând și dispoz.art.192 alin.3 C.pr.pen., PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E În baza art. 38515 pct.2 lit. d C.pr.pen. admite recursul declarat de inculpatul R. A. (fiul lui A. și E., născut la (...), aflat în Penitenciarul Gherla), împotriva încheierii penale fără număr din 31 martie 2011 pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C., pe care o casează în întregime și rejudecând, În baza art.1608a alin.2 C.pr.penală admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul R. A. și dispune punerea în libertate provizorie a inculpatului. În baza art.1602 alin.3 C.pr.penală dispune ca pe timpul liberării provizorii inculpatul să respecte următoarele obligații: a) să nu depășească limita teritorială a județelor C. și Sălaj, decât în condițiile stabilite de instanță; b) să se prezinte la instanța de judecată ori de cate ori este chemat; c) să se prezinte la P. M. Z. și la Poliția Municipiului Cluj-Napoca - organe de poliție desemnate cu supravegherea - conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; d) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura; e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme. În baza art.1602 alin.31 C.pr.penală impune inculpatului, ca pe timpul liberării provizorii să respecte și următoarele obligații: - să nu se apropie de coinculpații și martorii din prezenta cauză menționați în rechizitoriu și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect; - să nu desfășoare nicio activitate ce implică folosirea unor date informatice și a calculatorului. În baza art.1602 alin.32 C.pr.penală atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, se va lua față de el măsura arestării preventive. Atrage atenția inculpatului și asupra dispozițiilor art.16010 alin.1 lit. a,b C.pr.penală privind cazurile de revocare a liberării provizorii. Dispune punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză. În baza art.189 C.pr.pen. stabilește în favoarea Baroului C. suma de 25 lei, onorariu parțial pentru apărător din oficiu, av.Brumă O., sumă ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. În baza art.192 alin.3 C.pr.penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 6 aprilie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. R. L. M. ANA C. GREFIER M. B. Red.A.C./Dact.H.C./ 4 ex./(...) Jud.fond:I.N.B.
| ← Decizia penală nr. 625/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1193/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
