Decizia penală nr. 544/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR. 544/R/2011
Ședința publică din 11 aprilie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : I. C. M.- judecător JUDECĂTORI : ANA C.
: V. G. GREFIER : M. N.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P.
- V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul D. Ș., deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără număr din data de 28 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...), având ca obiect menținerea măsurii arestului preventiv.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales avocat U. C., din cadru Baroului de avocați
C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se constată că în cauză s-a formulat o declarație de abținere de către d-na judecător A. D. L., judecător în cadrul Secției Penale a Curții de A. C., în temeiul dispozițiilor art 48 alin.2 și art. 50 Cod procedură penală, declarație care a fost admisă în temeiul art. 52 Cod procedură penală, constatându-se că este incident cazul de incompatibilitate prev. de art. 48 alin.2 Cod procedură penală. În baza art. 98 alin.4 și 7 din Hot.nr. 387/2005 a C. prezenta cauză va fi soluționată de completul compus din judecătorii I. C. M., Ana C. și V. G..
Întrebat fiind de către instanță, inculpatul arată că își însușește recursul declarat de către apărătorul său.
Apărătorul inculpatului depune la dosar privitor la starea sănătății inculpatului următoarele acte: o scrisoare medicală emisă pe numele inculpatului
(f.8); un bilet de externare de la S. C. de U. P. F. (f.9); un bilet de ieșire de la S. C. de R.-Secția B. (f.10).
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheieriiatacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv luată față de inculpat și punerea de îndată în libertate a acestuia, întrucât nu au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea stării de arest iar temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsurinu se mai mențin. Nu se poate reține că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Se mai arată de către apărătorul inculpatului faptul că, de la luarea măsurii arestului preventiv și până în prezent, pe parcursul urmăririi penale a fost administrat un material probator vast. Partea vătămată a declarat că întregul eveniment a fost de fapt un accident nefericit, întrucât aceasta s-a împiedicat și astfel a favorizat acea împunsătură de cuțit. În urma analizelor medicale efectuate în cauză, reiese faptul că plata provocată a fost de 2-2,5 cm adâncime, apreciind că în cazul în care inculpatul și-ar fi înjunghiat în mod intenționat soția, plaga ar fi fost mai adâncă.
De asemenea, se mai arată de către apărătorul inculpatului că, atitudinea părții vătămate nu s-a schimbat, ci a fost constantă de la început.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului declarat de cătreinculpat ca fiind nefondat, cu consecința menținerii încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Solicită a se constata legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpat, cu menținerea acesteia, apreciind că temeiurile care au stat la baza luării acesteia subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
În cauză sunt îndeplinite atât prevederile art. 136 alin.1 Cod procedură penală cât și prevederile art. 143 și art. 148 Cod procedură penală întrucât inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea penală prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Se solicită instanței a se avea în vedere că, inculpatul și-a înjunghiat soția cu un cuțit, lăsând-o pe aceasta într-o stare deosebit de gravă, iar inculpatul se afla în stare de ebrietate.
În final, reprezentantul parchetului solicită menținerea măsurii arestului preventiv ca fiind legală și temeinică.
Inculpatul D. Ș. având ultimul cuvânt solicită revocarea măsurii arestului preventiv, punerea de îndată în libertate, arătând că starea sănătății lui este precară.
C U R T E A :
Deliberând reține că prin încheierea penală fără număr din 28 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), în baza art.300/1 alin.1 și 3
C.pr.pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului D. Ș., fiul lui D. și M., născut la data de (...) în loc. Păniceni, jud. C., CNP 1., deținut în prezent în Arestul I.P.J. C..
Pentru a pronunța această soluție instanța deliberând, a constatat că temeiurile avute în vedere la data arestării inculpatului subzistă și în prezent, și impun în continuare privarea de libertate a acestuia (respectiv cele prev. de art.143 alin.1 și art.148 lit.f C.pr.pen.), întrucât, pe de o parte, la dosar există indicii temeinice că inculpatul D. Ș. a săvârșit fapta prevăzută de legea penală reținută în sarcina lui (faptă constând în aceea că, la data de 26 februarie 2011, în jurul orelor 17,00, aflându-se la domiciliu împreună cu soția sa D. T., inculpatul i-a aplicat o lovitură de cuțit în zona hemitoracelui drept, în partea din spate, provocându-i o rană cu adâncimea de 2-2,5 cm, care i-a atins plămânuldrept și i-a pus viața în primejdie), în acest sens fiind procesul-verbal de cercetare a locului faptei și planșele fotografice anexe, procesul-verbal încheiat de organele de urmărire penală privind verificarea la spital a stării sănătății victimei și a diagnosticului acesteia la internare, planșele fotografice privind obiectele de îmbrăcăminte ridicate de la partea vătămată și de la inculpat, procesul-verbal încheiat de organele de urmărire penală privind obținerea unor relații verbale despre raporturile dintre soții D. Ș. și T., de la vecinii și cunoscuții acestora, declarația persoanei vătămate D. T. luată de procuror la spital, declarațiile părții vătămate D. T., concluziile preliminare formulate de I. C., raportul de constatare medico-legală întocmit de I. C., declarațiile martorilor R. I., P. L.-M., P. I., P. V.-I., P. V.-P., P. M.-C., D. I.-A. și D. Ș., raportul de constatare tehnico-științifică privind testarea inculpatului la poligraf și declarațiile inculpatului D. Ș.
Pe de altă parte, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea dedusă judecății este mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere gradul de pericol social concret, deosebit de ridicat, al faptei comise - inculpatul, aflat sub influența băuturilor alcoolice, lovindu-și soția cu cuțitul în spate și provocându-i leziuni care i-au pus viața în primejdie, pentru simplul motiv că aceasta a folosit la tăierea unei pizza un alt cuțit decât acela pe care-l considera el potrivit - faptă care a ajuns la cunoștința opiniei publice, producând un puternic impact negativ, astfel încât lăsarea inculpatului (persoană agresivă, în special pe fondul consumului de băuturi alcoolice) în libertate ar crea o stare de insecuritate socială gravă și de neîncredere în organele abilitate ale statului în luarea de măsuri ferme împotriva celor care comit fapte penale cu un grad de pericol social foarte ridicat.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termenul legal inculpatul solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecându-se cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv luată față de inculpat și punerea de îndată în libertate a acestuia, cu motivarea în esență că ,întrucât nu au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea stării de arest iar temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri nu se mai mențin. Nu se poate reține că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. De la luarea măsurii arestului preventiv și până în prezent, pe parcursul urmăririi penale a fost administrat un material probator vast. Partea vătămată a declarat că întregul eveniment a fost de fapt un accident nefericit, întrucât aceasta s-a împiedicat și astfel a favorizat acea împunsătură de cuțit. În urma analizelor medicale efectuate în cauză, reiese faptul că plata provocată a fost de 2-2,5 cm adâncime, apreciind că în cazul în care inculpatul și-ar fi înjunghiat în mod intenționat soția, plaga ar fi fost mai adâncă.
Examinând probele dosarului Curtea va constata că recursul declarat în cauză este nefondat.
Din examinarea dosarului de fond aflat pe rolul T. C. rezultă că inculpatul a fost trimis în judecată pentru tentativă la infr. de omor calificat faptă
,constând în aceea că, la data de 26 februarie 2011, în jurul orelor 17,00, aflându-se la domiciliu împreună cu soția sa D. T., inculpatul i-a aplicat o lovitură de cuțit în zona hemitoracelui drept, în partea din spate, provocându-i o rană cu adâncimea de 2-2,5 cm, care i-a atins plămânul drept și i-a pus viața în primejdie, luându-se încă din faza de urmărire penală măsura arestării preventive a acestora.
Condițiile reglementate de art. 148 lit f Cod procedură penală subzistă și în prezent, astfel că fapta pentru care este cercetat inculpatul prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, pericol care rezidă din natura și gravitatea infracțiunii comise, contra vieții, urmările acesteia și rezonanța socială negativă produsă în comunitate.
Pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul , de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, cum se susține, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Prin prisma dispozițiilor art. 5 din CEDO măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenești, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
În plus, Curtea va reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO „factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie";, măsura arestării preventive a inculpatului fiind conformă scopului instituit prin art.5 al C. E. a D. O.
De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând „suspiciunea rezonabilă că s-au comis mai multe infracțiuni";, măsura menținerii arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe.
Instanța de fond în mod corect a apreciat în contextul în care probațiunea nu a fost finalizată, că în momentul procesual actual procedând la verificarea legalității și temeiurile măsurii arestării inculpatului se impune în baza art. 300 2 raportat la art. 160 b Cod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive a acestuia, deoarece din momentul arestării și până în prezent nu au intervenit temeiuri noi, care să justifice punerea acestuia în libertate.
Referitor la existența anumitor împrejurări sau circumstanțe de natură să se răsfrângă asupra situației juridice a inculpatului -. poziția procesuală adoptată de către acesta, antecedența penală precum și situația familială și de sănătate a acestora vor fi relevante într-un moment procesual ulterior când instanța va pronunța o soluție conform art. 345 C.p.p.
În contextul celor expuse mai sus, nu este oportună nici înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea raportat și la disp. art. 139 C.p.p.
Astfel potrivit art. 139 C.p.p. o măsură preventivă poate fi înlocuită cu o altă măsură preventivă când temeiurile care au stat la luarea măsurii, în speță cea a arestării , s-au schimbat.
Înlocuirea trebuie să fie consecința unei schimbări relevante a situației inculpaților sau a faptelor săvârșite de către aceștia , ceea ce în speță până în prezent nu s-a constatat.
Ca atare, Curtea în baza art. 385 indice 15 pct.1 lit b C.p.p. va respinge ca R. ca nefondat recursul declarat de inculpatul D. S. fiul lui D. si M., născut la (...), aflat in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.nr. din 28 martie 2011 a T. C.
În baza art. 192 alin.2 C.p.p.va obliga pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare,.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
R. ca nefondat recursul declarat de inculpatul D. S. fiul lui D. si M., născut la (...), aflat in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.nr. din 28 martie
2011 a T. C.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare,.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 11 aprilie 2011 .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. C. M. ANA C. V. G.
GREFIER M. N.
Red.I.C.M./S.M.D.
3 ex./(...)
Jud.fond.M. L.
| ← Încheierea penală nr. 754/2011, Curtea de Apel Cluj | Încheierea penală nr. 1327/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
