Încheierea penală nr. 1327/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 1327/R/2011
Ședința publică din data de 7 septembrie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : A. D. L. JUDECĂTORI : V. V. A.
C. V.
G. : T. G.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de I. V. A. A. împotriva încheierii penale nr. 441 din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui M., cauza având ca obiect propunerea de arestare preventivă a inculpatului formulată de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul V. A. A., aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.
Oprean Patricia, cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul V. A. A. arată că își menține recursul declarat în cauză și nu-și menține declarația dată în fața instanței de fond, deoarece la acel moment se afla în stare de ebrietate, astfel că dorește să dea o nouă declarație.
S-a procedat la ascultarea inculpatului V. A. A., declarația acestuia fiind consemnată conform procesului verbal depus la dosarul cauzei.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului V. A. A. solicită admiterea recursului declarat în cauză împotriva încheierii T.ui M. din data de 29 august 2011, prin care s-a soluționat propunerea P.ui de pe lângă Tribunalul Maramureș de luare a măsurii arestului preventiv față de inculpat în baza art. 148 lit. d și f C., considerând că există indicii de vinovăție pentru comiterea faptelor imputate, cu mențiunea că s-au reținut ca temeiuri de arestare doar dispozițiile art. 148 lit. f C. Solicită a se avea în vedere că din actele de urmărire penală, respectiv fila 36 dosar de urmărire penală, rezultă că în cauză nu s-a început urmărirea penală pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri, deci aceasta nu poate fi avută în vedere la luarea măsurii preventive.
Referitor la infracțiunea de tentativă de omor solicită a se avea în vedere că din probele administrate până în prezent în cauză, respectiv certificatele medico-legale ale inculpatului și ale părții vătămate, rezultă că inculpatul a primit un număr considerabil mai mare de zile de îngrijiri medicale decât partea vătămată, iar din declarațiile părților, respectiv ale părții vătămate, chiar și cea dată în data de 29 august 2011, rezultă că aceasta s-a considerat lovită și a solicitat tragerea la răspundere a inculpatului pentru această faptă. În aceste condiții, apreciază că, chiar dacă în cauză există o faptă susținută afirmativ de inculpat, aceasta nu face necesară luarea măsurii arestului preventiv.
De asemenea, consideră că Tribunalul Maramureș nu a analizat decât generic pericolul pentru ordinea publică al lăsării în libertate a inculpatului
și nu a precizat cum s-ar întocmi mai bine actul de justiție cu inculpatul arestat, cum ar influența probatoriul dacă ar fi cercetat în stare de libertate și ce mai trebuie efectuat în cauză. Totodată, instanța de fond nu a analizat persoana inculpatului, raportat la gravitatea măsurii preventive luată.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului și, în principal, respingerea propunerii de arestare preventivă, iar în subsidiar, solicită luarea unei măsuri mai puțin restrictive față de inculpat, cu impunerea unor obligații, ce ar fi suficiente pentru a se asigura buna desfășurare a cercetărilor.
Reprezentanta P.ui solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat în cauză și menținerea ca legală și temeinică a încheierii penale atacate, considerând că sunt întrunite toate condițiile legale în acest sens.
Constată că instanța de fond a dispus luarea măsurii arestului preventiv față de inculpat în baza art. 148 lit. f C., din probele administrate în cauză rezultând indicii de vinovăție a inculpatului pentru fapta imputată. Apreciază că poziția inculpatului exprimată la acest termen de judecată nu înlătură actele administrate până în prezent, starea de fapt și existența indiciilor de vinovăție și are o pondere total nejustificată, întrucât inculpatul recunoaște o lovire cu nuanțări ce vor pune în opinia sa problema existenței sau nu a vinovăției mai târziu.
Raportat la toate aceste considerente, care confirmă soluția, solicită respingerea recursului.
I. V. A. A., având ultimul cuvânt, arată că regretă comiterea faptei și solicită cercetarea în stare de libertate.
C U R T E A
Prin sesizarea adresată acestei instanțe, înregistrată sub dosarul nr. (...), P. de pe lângă Tribunalul Maramureș a propus arestarea preventivă a inculpatului V. A. A. (CNP 1., fiul lui M. și Ș. I., născut la (...) în B. M., județul M., domiciliat în B. M., str. G. nr. 86/3 și fără forme legale în B. M. str. H. nr. 46A, jud. M.) cercetat pentru infracțiunile de ultraj contra bunelor moravuri și tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzute de art. 321 alin. 1 Cod penal și art. 20 Cod penal raportat la art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Față de inculpat, P. de pe lângă Tribunalul Maramureș, în dosarul nr.
512/P/2011, prin ordonanța din (...) a pus în mișcare acțiunea penală pentru infracțiunile sus-menționate, iar prin ordonanța din aceeași dată inculpatul a fost reținut pentru o perioadă de 24 ore.
În sarcina inculpatului s-a reținut că în data de 28 august 2011, pe str. H. din B. M. a provocat scandal și a agresat-o pe partea vătămată C. P., înjunghiind-o cu un cuțit în piept, leziunile cauzate punându-i în primejdie viața părții vătămate.
Prin încheierea penală nr. 411/(...), pronunțată de Tribunalul
Maramureș în dosar nr. (...), s-a admis propunerea de arestare preventivăformulată de P. de pe lângă T. M. și în consecință:
S-a dispus arestarea preventivă a inculpatului: V. A. A. (CNP 1., fiul lui M. și Ș. I., născut la (...) în B. M., județul M., domiciliat în oraș B. M., str. G., nr. 86/3, jud. M. și f.f.l. B. M., str. H. nr. 46A, ap. 320, jud. M.) pe timp de 29 zile, împotriva căruia s-a emis mandatul de arestare preventivă cu începere de la 29 august 2011 până la 26 septembrie 2011, inclusiv.
S-a dispus plata din fondurile M.ui Justiției a onorariului apărătorului desemnat din oficiu, respectiv suma de 100 lei, pentru avocat R. V.
Procedând la examinarea sesizării în Camera de C., instanța a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 1491 C., dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 C. și există vreunul din cazurile prevăzute de art. 148 C., când se consideră că în interesul urmăririi penale este necesară arestarea inculpatului, judecătorul dispune arestarea preventivă a acestuia arătând temeiurile care justifică luarea acestei măsuri. Potrivit art. 681 C., sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta. Din actele de urmărire penală efectuate până în prezent s-a apreciat că există probe și indicii temeinice din care să rezulte presupunerea că intenția inculpatului V. A. A. care în data de 28 august 2011 i-a aplicat părții vătămate C. P. o lovitură cu cuțitul în piept cauzându-i o plagă înjunghiată parasternal drept, penetrantă, cu pneumotorax ce i-a pus în primejdie viața părții vătămate, a fost aceea de suprimare a vieții părții vătămate. Instanța a apreciat că în cauză există date suficiente din care să rezulte presupunerea rezonabilă că persoana față de care s-a pus în mișcare acțiunea penală, respectiv inculpatul V. A. A., ar fi săvârșit faptele de care este acuzat. În mod evident, provocarea unui scandal și înjunghierea părții vătămate cu un cuțit într-o zonă vitală denotă o periculozitate deosebită a inculpatului. T. a reținut astfel că în cauză sunt realizate cerințele art. 143 Cod procedură penală și că este incident cazul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv infracțiunea pe care se presupune că a comis-o inculpatul este sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică din rezonanța socială puternic negativă a faptei, precum și elementele care caracterizează persoana inculpatului, care are antecedente penale. De altfel și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă, referitor la pericolul pentru ordinea publică a statuat că prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie. În cauză, arestarea preventivă a inculpatului se justifică prin existența unui interes public real, interes ce se referă la buna administrare a justiției și totodată protejarea publicului, în sensul eliminării riscului repetării faptelor. T. a apreciat că incidența prevederilor art. 148 lit. d Cod procedură penală nu poate fi reținută, întrucât comiterea cu intenție a unei noi infracțiuni se analizează în raport de momentul săvârșirii infracțiunii pentru care este cercetat și nu în funcția de antecedența infracțională a inculpatului. În raport de toate aceste aspecte și pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, așa cum rezultă din scopul măsurilor preventive prev. de art. 136 C., tribunalul a apreciat că o altă măsură preventivă neprivativă de libertate nu este suficientă la acest moment. Constatând motive pertinente și suficiente pentru a se dispune arestarea preventivă a inculpatului, tribunalul a admis propunerea formulată și adispus arestarea preventivă a acestuia pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 29 august 2011 până la data de 26 septembrie 2011 inclusiv. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul V. A. A.,solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și respingerea propunerii de arestare preventivă, arătându-se în primul rând că din actele de urmărire penală rezultă că în cauză nu s-a început urmărirea penală pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri, deci aceasta nu poate fi avută în vedere la luarea măsurii preventive. Referitor la infracțiunea de tentativă de omor s-a solicitat a se avea în vedere versiunea și a inculpatului, care afirmă că a acționat în stare de legitimă apărare și că din probele administrate până în prezent rezultă că inculpatul a avut un număr considerabil mai mare de zile de îngrijiri medicale decât partea vătămată, iar din declarațiile părților, respectiv ale părții vătămate, chiar și cea dată în data de 29 august 2011, rezultă că aceasta s-a considerat lovită și a solicitat tragerea la răspundere a inculpatului pentru această faptă. În subsidiar, s-a solicitat luarea unei măsuri mai puțin restrictive față de inculpat, cu impunerea unor obligații, ce ar fi suficiente pentru a se asigura buna desfășurare a cercetărilor. Analizând recursul declarat, prin prisma actelor de la dosar, a motivelorinvocate și a dispozițiilor legale în materie, Curtea reține următoarele: În primul rând, cu privire la excepția invocată de către apărare potrivit căreia mandatul de arestare a fost parțial emis în mod nelegal, deoarece în cauză nu a fost începută urmărirea penală pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 321 C., din actele dosarului de urmărire penală reiese că inițial au fost efectuate cercetări în cauză sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art. 182 alin. 2 și art. 321 Cod penal, la data de (...) P. de pe lângă J. B.- M. declinându-și competența de soluționare a cauzei în favoarea P.ui de pe lângă Tribunalul Maramureș, pentru efectuarea de cercetări sub aspectul comiterii infracțiunii de tentativă la omor calificat (f.8-9). La aceeași dată, P. de pe lângă Tribunalul Maramureș a procedat prin ordonanță la recalificarea juridică a faptelor imputate inculpatului în infracțiunile de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice și tentativă la omor calificat, cu aplicarea art. 33 lit. a C. (f.5-6). Prin urmare excepția invocată de către apărare nu este întemeiată. Pe fondul propunerii de arestare preventivă, Curtea apreciază că în mod corect judecătorul care a dispus în cauză luarea acestei măsuri a considerat că în cauză sunt cumulativ întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și art. 148 lit. f C., nefiind însă incident ca temei al arestării cazul prev. de art. 148 lit. d C. De altfel, și inculpatul recunoaște comiterea faptei, pe care o motivează însă ca fiind un gest de legitimă apărare, aspect care însă urmează a se stabili pe parcursul cercetărilor. La acest moment procesual însă există indicii certe de comitere a infracțiunilor prev. de art. 321 alin. 1 C. și art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i Cod penal, modul de derulare al evenimentelor și locul public unde acestea au avut loc conducând la concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului în acest moment prezintă pericol concret pentru ordinea publică, o măsură preventivă alternativă și neprivativă de libertate neimpunându-se acum. Pentru a se constata existența sau inexistența acestei condiții cerute de art.148 lit.f C.p.p.se pornește uneori de la pericolul social al infracțiunii de a cărei comitere este bănuit inculpatul, însă apare imperios necesară și existența unor date și probe certe care să convingă judecătorul că pentru siguranța publică se impune privarea de libertate a inculpatului. N. nutrebuie privite izolat, ci interdependent, pentru că legea impune drept condiție a luării măsurii preventive existența unor probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul pe care l-ar prezenta pentru societate lăsarea în libertate a unui inculpat nu se presupune generic, ci el trebuie să fie de ordinul evidenței și mai ales nemijlocit dovedit. Pericolul concret pentru ordinea publică trebuie înțeles deci ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează suficient de prompt. Este interpretarea care trebuie dată tocmai pentru a înlătura confuziile frecvente între conceptul de pericol social al faptei (care ține în principal de instituția individualizării tratamentului penal) și conceptele de ordine publică și pericol pentru aceasta, care ține de cu totul alte instituții, printre care arestarea preventivă. Starea de pericol pentru ordinea publică , spre deosebire de pericolul social concret al faptei respective, presupune o rezonanță a acelei fapte, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de insecuritate socială. De aceea, judecătorul investit cu soluționarea propunerii ar trebui să aibă o imagine de ansamblu asupra a ceea ce s-ar putea întâmpla în cazul în care inculpatul ar fi judecat în stare de libertate, ce impact ar avea acest aspect asupra ordinii și siguranței publice. Așa fiind, în condițiile stabilirii unor date certe cu privire la starea de insecuritate generată în rândul opiniei publice cu tot ce presupune aceasta, la pericolul social al infracțiunii și la persoana infractorului, judecătorul investit cu soluționarea propunerii de arestare preventivă este chemat să stabilească dacă este sau nu necesară privarea de libertate a inculpatului și este chemat să aprecieze asupra existenței acestei stări de pericol. Acest lucru s-a realizat la momentul luării măsurii, luându-se în considerare toate elementele de fapt ce conturează această stare de pericol și ținându-se seama și de gravitatea acuzațiilor aduse. În consecință, în baza art. 385/15 pct.1 lit. b C., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul V. A. A. împotriva încheierii penale nr. 441 din (...) a T.ui M.. Se va stabili în favoarea Baroului de avocați C., suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. În baza art. 192 alin. 2 C. se va dispune obligarea inculpatului să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D I S P U N E : Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul V. A. A. împotriva încheierii penale nr. 441 din (...) a T.ui M.. Stabilește în favoarea Baroului de avocați C., suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din 07 septembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI A. D. L. V. V. A. C. V. G. T. G. Red.ADL dact.HC/4 ex./(...) Jud.apel: C.V. A.
| ← Decizia penală nr. 544/2011, Curtea de Apel Cluj | Încheierea penală nr. 2050/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
