Încheierea penală nr. 754/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.754/R/2011
Ședința publică din 11 mai 2011
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: ANA C., judecător
JUDECĂTORI: L. M.
M. R.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - A. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul R. N. S. împotriva încheierii penale nr.13/C din 9 mai 2011 a T.ui S., având ca obiect prelungirea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul R. N. S., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu av.M. L., din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se aduce la cunoștință inculpatului că apărătorul său ales a fost anunțat telefonic de termenul de azi, însă nu se poate prezenta.
Inculpatul R. N. S., arată că are cunoștință de această împrejurare și este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Întrebat fiind de către instanță, inculpatul R. N. S. arată că își menține recursul declarat.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea cauzei.
Apărătorul inculpatului R. N. S., solicită admiterea recursului declarat decătre inculpat, desființarea încheierii penale atacate și, rejudecând pe fond cauza, să se respingă propunerea de prelungire formulată de parchet, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului.
În susținerea recursului arată că în cauză nu sunt întrunite condițiile prev.de art.155 C.pr.pen., în sensul că nu mai există temeiul avut în vedere la data luării măsurii arestării preventive față de inculpat și nici nu există temeiuri noi care să justifice în continuare privarea de libertate a inculpatului. T. avut în vedere la data luării măsurii arestării preventive, cel prev. de art.148 lit.f C.pr.pen., raportat la care prima condiție referitoare la cuantumul pedepsei care trebuie să fie mai mare de 4 ani este îndeplinit, în schimb, teza II-a cumulativ cerută de legiuitor cu privire la existența unor probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică nu este îndeplinită.
In cauză nu s-a administrat nici o probă în acest sens. De asemenea, nu există nici o probă administrată în dosar din care să rezulte că inculpatul lăsat în libertate ar persevera în continuare în activități infracționale de acest gen sau că ar încerca să se sustragă de la urmărirea penală. S. a se avea în vedere că inculpatul a acționat în stare de legitimă apărare, a fost îndemnat de frică căpartea vătămată îl va ucide pe martorul S. S. a se avea în vedere că inculpatul nu a avut intenția de a suprima viața părții vătămate.
De asemenea, partea vătămată este cunoscută în comunitatea din care face parte ca fiind o persoană violentă, aceasta având în trecut mai multe condamnări pentru infracțiuni de violență. Inculpatul a colaborat cu organele de urmărire penală, explicând în detaliu ce s-a întâmplat la acea dată și nu are antecedente penale.
In propunerea de prelungire se arată că se impune menținerea arestării pentru a se efectua raportul medico-legal, a se depune constituirea de parte civilă a S. de U. Z. și pentru a fi audiați partea vătămată și martorul S. R. la audierea acestor părți, arată că acestea au fost audiate, declarațiile fiind consemnate la filele 14 și 16 din dosarul tribunalului.
In ce privește celelalte probe indicate în propunerea de prelungire consideră că acestea pot fi administrate și cu inculpatul în stare de libertate, neexistând nici un risc ca acesta să influențeze în vreun fel buna desfășurare a urmăririi penale, raportat la împrejurările în care s-a săvârșit fapta, la circumstanțele personale ale inculpatului și la faptul că în cauză s-au administrat marea majoritate a probelor. S. respingerea propunerii de prelungire formulată de parchet, revocarea măsurii arestului cu consecința punerii de îndată în stare de libertate a inculpatului.
In subsidiar, în situația în care se va aprecia necesară luarea unei măsuri preventive, solicită a se dispune înlocuirea măsurii arestului cu aceea de a nu părăsi localitatea prev.de art.145 C.pr.pen., inculpatul obligându-se a se supune tuturor obligațiilor ce se vor impune de către instanță.
S. acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Reprezentantul M.ui P., solicită respingerea recursului ca nefondat în bazaart.385/15 pt.1 lit.b C.pr.pen.
În susținerea poziției procesuale arată că, pe de o parte, în mod necesar se impune continuarea urmării penale, întrucât aceasta nu este finalizată, actele cu privire la care se face vorbire în cuprinsul referatului de propunere de prelungire sunt necesare, utile și concludente cauzei. Desigur că parte din actele propuse la care s-a făcut referire au fost deja întocmite, pe de altă parte, de asemenea cu certitudine la dosar nu se regăsește raportul de constatare medico-legală dispus de către organele de urmărire penală, absolut necesar pentru a se stabili atât leziunile cât și urmările, numărul total de îngrijiri medicale și mecanismul de producere a acestor leziuni.
Mai sunt și celelalte activități ce trebuie desfășurate în cursul urmăririi penale, inclusiv pentru respectarea dreptului la apărare a inculpatului, ascultarea acestuia, prezentarea materialului și întocmirea actului de sesizare. A., există acte de procedură absolut obligatorii ce trebuie înfăptuite. In ce privește necesitatea menținerii arestării preventive a inculpatului, consideră că sunt îndeplinite toate condițiile prev.de art.155, care face trimitere la normele procedurale privind luarea măsurii arestării preventive. Consideră că atât art.136 cât și art.143 și 148 lit.f C.pr.pen., sunt incidente în prezenta cauză, este necesară privarea de libertate a inculpatului în scopul bunei desfășurări a procesului penal în toate fazele sale. Pe de altă parte, raportat la fapta concret comisă, la urmările produse, la circumstanțele în care aceasta s-a produs, consideră că în mod evident lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, acest pericol deducându-i-se însuși din modul în care infracțiunea a fost săvârșită, din împrejurări reale ce sunt atestate prin probele administrate în cauză.
Lăsarea în libertate a unei persoane ce a săvârșit o infracțiune de violență de asemenea gravitate cum ea este atestată în prezenta cauză, ar fi de natură atulbura grav ordinea publică și de a avea un impact negativ asupra comunității din care inculpatul provine. Asupra apărărilor ce vizează fondul cauzei, cu certitudine nu suntem în condițiile unei legitime apărări care ar putea înlătura răspunderea penală a inculpatului. A. rezultă de asemenea cu prisosință din actele dosarului, este de altfel atestată prin proba testimonială a martorului D., în apărarea căruia inculpatul susține că a intervenit. Insă, este evidentă disproporția acțiunii inculpatului față de eventualul pericol pe care l-ar putea viza pe martorul D., iar agresivitatea de care acesta a dat dovadă, instrumentul folosit apt să producă moartea, atestă faptul că inculpatul a acționat cel puțin cu intenția indirectă de a suprima viața, respectiv a acceptat această posibilitate. Urmează a se mai observa că una din leziunile prezentate de partea vătămată, după cum rezultă din concluziile provizorii comunicate de către medicul legist, este o acțiune de apărare, partea vătămată a reușit să bareze prima lovitură aplicată de inculpat. In aceste condiții, apreciază că modul în care inculpatul a acționat și impulsivitatea de care a dat dovadă reclamă cu necesitate menținerea măsurii arestării preventive și atestă incidența art.148 lit.f C.pr.pen.
Fiind îndeplinite condițiile prev. de art.155 și urm. C.pr.pen., respectiv există în continuare temeiul avut în vedere temeiul inițial, solicită respingerea recursului inclusiv cu solicitarea subsidiară de înlocuire a măsurii arestării preventive, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, întrucât argumentele sunt în sensul necesității menținerii măsurii arestului preventiv pentru buna desfășurare a procesului penal.
Inculpatul R. N. S., având ultimul cuvânt, arată că nu prezintă pericol pentru ordinea publică, nu a mai făcut asemenea fapte și a fost în legitimăapărare. Se întreabă ce s-ar fi întâmplat cu oile pe care le aveau în grijă dacă partea vătămată i-ar fi doborât. S. punerea în libertate.
C U R T E A :
Prin încheierea penală nr.13/C din 09 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr.(...), a fost admisă propunerea formulată de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ și în temeiul art.155 Cod procedură penală și
159 Cod procedură penală s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul R. N. S. (fiul lui I. și S., născut la (...) în Mediaș, jud.Sibiu, domiciliat în sat M. nr.47, com.Valea Viilor, jud.Sibiu, CNP 1.) prin încheierea penală nr.9/C/2011 a T.ui S., pe o perioadă de 30 de zile începând cu data de (...) ora 14,25 și până la data de (...) ora 14,25.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut căinculpatul R. N. S. este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art.20 raportat la art.174 Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că în data de (...) în jurul orelor 18,00 pe terenurile private din apropierea pășunii satului M. - P. a avut loc o altercație între învinuitul R. N. S. și partea vătămată P. I., împrejurare în care învinuitul i-a aplicat părții vătămate două lovituri cu o bâtă în zona capului. In urma agresiunii partea vătămată a suferit leziuni traumatice - plăgi contuze suturate frontal stânga, auricular dreapta și retro auri cu Iar dreapta și fractura ulei drepte și mastoidiană dreapta. Leziunile s-au putut produce prin lovire cu un corp dur și corp tăietor. Leziunile traumatice nu au pus în primejdie viața victimei și necesită un nr. de 35- 40 de zile de îngrijiri medicale în condițiile unei evoluții favorabile (conform concluziilor provizorii ale medicului legist).
Prin Încheierea nr.9/C din (...) a T.ui S. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 zile și s-a emis mandat de arestare preventivă.
P. de pe lângă Tribunalul Sălaj sesizează instanța pentru prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului R. N. S.
Potrivit art.155 alin.1 Cod procedură penală arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită în cursul urmăririi penale motivat dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Arestarea preventivă a inculpatului a fost dispusă în baza art.143 și art.148 lit.f Cod procedură penală, apreciindu-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale.
Examinând cauza s-a reținut că din datele existente în cauză rezultă presupunerea că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta, de altfel, în declarația sa inculpatul R. N. S. recunoaște că a lovit-o pe partea vătămată.
De asemenea, s-a constatat că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.20 raportat la art.174 Cod penal, este mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
De asemenea, instanța a găsit necesară propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive și pentru finalizarea urmăririi penale impunându-se întocmirea raportului de constatare medico-legală de către medicii legiști privind leziunile suferite de partea vătămată P. I. precum și depunerea la dosar a adreselor de constituire de parte civilă a S. J. de U. Z. care a asigurat serviciile medicale pentru partea vătămată P. I.
Temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii nu s-au schimbat, pericolul pentru ordinea publică derivă din pericolul social al faptei, care în cazul de față este o infracțiune îndreptată împotriva vieții persoanei, sancționată de lege în modul cel mai drastic. De asemenea, chiar și în jurisprudența CEDO s-a statuat că datorită gravității deosebite și a reacției publicului față de acestea, unele infracțiuni pot determina tulburări sociale care pot justifica arestarea și prelungirea arestării preventive, cel puțin o perioadă de timp (cauza Letellier c/a
Franței).
Fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.155 alin.1 Cod procedură penală, în baza art.159 Cod procedură penală s-a admis sesizarea și s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului R. N. S. pe o durată de încă 30 de zile.
Cu privire la solicitarea inculpatului R. N. S., prin apărătorul său ales av.
Balog Roberth, de a se lua față de el măsura preventivă de a nu părăsi localitatea, instanța a avut în vedere atât datele referitoare la persoana inculpatului ci și datele referitoare la indiciile privind faptele comise, care reflectă pericolul pentru ordinea publică.
În speță însă, s-a apreciat că nu se justifică înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, așa cum acesta a solicitat, ci, dimpotrivă, se impune menținerea măsurii arestării preventive, având în vedere gravitarea faptei săvârșită de inculpat.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat, în termen legal, recurs inculpatul, criticând-o ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursului său, inculpatul a învederat că se află la prima confruntare cu legea penală, că a agresat-o pe partea vătămată, aflându-se înstare de legitimă apărare, deoarece partea vătămată este cunoscută ca fiind o persoană agresivă și a fost cel car l-a atacat pe inculpat și pe patronul acestuia. Inculpatul s-a apărat atât pe sine cât și pe patronul său, în condițiile în care turma de oi ce se afla sub paza sa este deosebit de valoroasă. S-a mai învederat faptul că, au fost administrate probele importante astfel că cercetarea inculpatului se poate desfășura în continuare cu inculpatul în stare de libertate, acesta neprezentând pericol pentru ordinea publică.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie curtea reține următoarele:
Din probele administrate până în prezent, în faza de urmărire penală rezultă existența indiciilor temeinice că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat și anume tentativă la infracțiunea de omor prev. de art.20 rap. la art.174
C., constând în aceea că, în data de (...) în jurul orelor 18,00 pe terenurile private din apropierea pășunii satului M. - P. a avut loc o altercație între învinuitul R. N. S. și partea vătămată P. I., împrejurare în care învinuitul i-a aplicat părții vătămate două lovituri cu o bâtă în zona capului. In urma agresiunii partea vătămată a suferit leziuni traumatice - plăgi contuze suturate frontal stânga, auricular dreapta și retro auri cu Iar dreapta și fractura ulei drepte și mastoidiană dreapta. Leziunile s-au putut produce prin lovire cu un corp dur și corp tăietor. Leziunile traumatice nu au pus în primejdie viața victimei și necesită un nr. de 35- 40 de zile de îngrijiri medicale în condițiile unei evoluții favorabile (conform concluziilor provizorii ale medicului legist). Astfel, în cauză sunt îndeplinite cerințele art.143 C.
Potrivit art.5 pct.1 din Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a
Libertăților Fundamentale și art. 23 din Constituția României, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul a fost arestat în vederea aducerii lui în fața autorităților judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune deosebit de gravă îndreptată împotriva vieții unei persoane.
În plus, curtea reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO „factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie";, măsura arestării preventive a inculpatului fiind conformă scopului instituit prin art. 5 al C.
Prelungirea stării de arestare preventivă a inculpatului, în condițiile legii, nu afectează cu nimic dreptul acestuia la un proces echitabil, el având posibilitatea de a cere și administra toate probele considerate necesare pentru a demonstra lipsa de temeinicie a susținerilor acuzării și de a nuanța apărările sale cu privire la conduita părții vătămate, la o potențială provocare din partea acestuia.
Considerăm de asemenea că sunt întrunite condițiile art.155 și urm. C. cererea de prelungire fiind motivată de necesitatea întocmirii unor acte procedurale importante cauzei, precum și a finalizării raportului de constatare medico-legală dispus în cauză.
În speța de față, prelungirea măsurii arestării preventive a recurentului este justificată prin existența unui interes public, interes care se referă la buna administrare a justiției și totodată protejarea publicului, fapta prin natura sa fiind în măsură să provoace o stare de temere și insecuritate în rândul comunității din care provin părțile.
Așa fiind, constatând subzistența în continuare a temeiurilor care au stat la baza luării măsurii preventive și necesitatea privării în continuare a inculpatului de libertate, în vederea bunei desfășurări a procesului penal, curtea în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C. va respinge ca nefundat recursul declarat.
Va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Va obliga pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R. N. S., fiul lui I. si
S., născut la (...), aflat in Arestul IPJ C., împotriva încheierii penale nr. 13/C din
9 mai 2011 a T.ui S..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 11 mai 2011 .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |
ANA C. | L. M. | M. R. |
GREFIER M. B.
Red.M.R./S.M.D.
3 ex./(...)
Jud.fond. T. C.
| ← Decizia penală nr. 886/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 544/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
