Decizia penală nr. 552/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 552/R/2011
Ședința publică din data de 12 aprilie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : V. V. A. JUDECĂTORI : L. H.
: I. M. GREFIER : L. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. : S. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul Al A. N., împotriva sentinței penale nr. 119/2011 pronunțată în dosar nr.(...) Judecătoriei C. N., inculpatul fiind trimis în judecată prin R. P. de pe lângă Curtea de A. C., pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,8. alcool pur în sânge prev. de art. 87 al. 1 din OUG 195/2002, R., conducerea unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană care nu are permis de conducere prev. de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002, R și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,8. alcool pur în sânge prev. de art. 87 al. 1 din OUG
195/2002, R., toate cu aplicarea art. 33 lit. a și b C.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă apărătorul ales al inculpatului Al A. N., av.Urcan I. C., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpatul Al A. N.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av. O. A. B., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, care solicită acordarea onorariului parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.
Apărătorul inculpatului depune la dosar motivele de recurs.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, diminuarea pedepsei iar în subsidiar, înlăturarea sporului de 10 luni aplicat de instanța de fond. C. că individualizarea pedepsei nu a fost corect făcută raportat la faptă și persoana inculpatului. Inculpatul, în fața instanței de fond, a înțeles să se prevaleze de disp.art.320/1 C., însă în mod greșit nu s-a avut în vedere întreg materialul probator și nu s-a reținut în favoarea acestuia circumstanțele atenuante având în vedere atitudinea anterioară și stăruințele depuse ulterior evenimentului rutier pentru acoperirea pagubelor rezultate din accident. Solicită să se reaprecieze pedepsele aplicate ținând cont și de faptul că la prima faptă, inculpatul a condus doar 100 metri iar la a doua faptă, solicită a se avea în vedere atitudinea inculpatului raportat la urmările acestui accident. Inculpatul este o persoană care nu a mai fost confruntată cu legea penală, își căștigă existența în mod onest astfel că s-ar putea reține art.74 lit.a și b C., în sensul reducerii cuantumului pedepsei aplicate. În al doilea rând critică sentința instanței de fond prin prisma aplicării sporului de 10 luni. Acest spor este un spor facultativ și nu se impunea a fi aplicat. Este tardivă o critică de legalitate a acestui spor care se poate aplica în condițiile în care pedeapsa nu ar fi îndestulătoare pentru reeducarea inculpatului.
Reprezentantul P., consideră că se poate vorbi de o admitere a recursului numaicu privire la sporul de pedeapsă. Cuantumul acestuia ridică o anumită problemă vis-à- vis de prima pedeapsă aplicată cu privire la prima faptă. Ar fi fost normal să se fi aplicat pedepse într-un cuantum substanțial și nu mai era nevoie de un spor dar dacă tot s-au aplicat pedepse orientate către minim, acest spor se poate justifica însă cuantumul acestuia este prea mare.
C U R T E A
Deliberând reține că prin sentința penală nr. 119/(...) a Judecătoriei C.-N., în baza art. 87 al. 1 din OUG 195/2002, R cu aplicarea art. 320^1 C.proc.pen. a fost condamnat inculpatul AL-A. N., fiul lui Al-A. D.-A. și V., născut la data de 23 mai 1980 în loc. C.-N., jud. C., CNP 1., cetățean român, fără antecedente penale, studii medii, student la ISE C.-N., domiciliat în C. N., str. N., nr. 12, ap. 18, jud. C., necăsătorit, fără copii la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,8. alcool pur în sânge.
În baza art. 86 al. 1 din OUG 195/2002, R 6 C. cu aplicarea art. 320^1
C.proc.pen. a fost condamnat inculpatul AL-A. N. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere corespunzător categoriei (fapta din data de 1 noiembrie 2009).
În baza art. 86 al. 1 din OUG 195/2002, R 6 C. cu aplicarea art. 320^1
C.proc.pen. a fost condamnat inculpatul AL-A. N. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere corespunzător categoriei (fapta din data de 1 iulie 2010).
În baza art. 33 lit. a și b s-a constatat că cele trei infracțiuni au fost săvârșite în condițiile concursului real și ideal de infracțiuni.
În temeiul art. 34 al. 1 lit. b C. au fost contopite pedepsele de 1 an și 2 luni închisoare, 8 luni închisoare și 1 an închisoare, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 2 luni închisoare, pe care o sporește cu 10 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute 2 ani închisoare.
În baza art. 71 al. 2 C. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 al. 1 lit a teza a II-a C. pe perioada prevăzută de art. 71 al. 2 C.
În baza art. 81 și 82 C. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate condamnatului AL-A. N. și s-a stabilit termenul de încercare de 4 ani.
În baza art. 71 al. 5 C. s-a dispus suspendare executării pedepselor accesorii dispuse.
În baza 359 C.proc.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.
În baza art. 88 al. 1 C. s-a dedus perioada reținerii inculpatului din data de 2 iulie
2010.
În baza art. 191 al. 1 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de câte
500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Onorariul parțial al avocatului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei a fost suportat din fondurile M.ui Justiției.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul P. de pe lângă Curtea de A. C. a fost trimis în judecată inculpatul AL-A. N. cercetat în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,8. alcool pur în sânge prev. de art. 87 al. 1 din OUG
195/2002, R., conducerea unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană care nu are permis de conducere prev. de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002, R și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are oîmbibație alcoolică de peste 0,8. alcool pur în sânge prev. de art. 87 al. 1 din OUG
195/2002, R., toate cu aplicarea art. 33 lit. a și b C.
S-a reținut fapta inculpatului care, la data de 1 noiembrie 2009 a condus autovehiculul marca Opel cu nr. de înmatriculare (...) pe drumurile publice din C.-N. fără a deține un permis de conducere. În cursul nopții de 1 iulie 2010 a condus autovehiculul marca Audi cu nr. de înmatriculare (...) pe drumurile publice din C.-N. fără a deține un permis de conducere și având o alcoolemie de peste 0,80 g/l.
La termenul de judecată din data de 15 februarie 2011, înainte de momentul procesual al citirii actului de sesizare, inculpatul a recunoscut faptele pentru care a fost trimis în judecată și în temeiul art. 320 ind. 1 C. proc.pen a solicitat pronunțarea unei hotărâri în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime potrivit acelorași dispoziții legale.
Instanța, admițând cererea formulată de către inculpați, în temeiul art. art. 320 ind.1 C. p.p. nu a mai administrat probe noi în cursul cercetării judecătorești.
Analizând ansamblul probator instanța a reținut următoarele:
Urmărirea penală împotriva inculpatului a început prin rezoluțiile din datele de 1 și 2 iulie 2010 și prin ordonanța procurorului din data de 2 iulie 2010.
Conform procesului verbal de la fila nr. 12 dos. UP, o patrulă a Poliției Rutiere a oprit în trafic pe str. A. I. din C.-N., autovehiculul marca Opel cu nr. de înmatriculare (...), la ora 4.30 în data de 1 noiembrie 2009. la volanul mașinii se afla inculpatul care nu deținea permis de conducere la acea dată, dar absolvise cursurile școlii de șoferi, însă nu a fost programat pentru examen.
La data de 1 iulie 2010, în jurul orei 3.24, organele de poliție au fost sesizate cu privire la faptul că pe str. M. K. a avut loc un accident de circulație soldat cu pagube materiale, iar conducătorul autovehiculului este sub influența băuturilor alcoolice. La fața locului au fost identificați ca și martori: S. Z.-A. care a declarat că în jurul orei 3.00 era împreună cu prietena sa pe str. M. K., când a observat un autovehicul marca Audi care s-a apropiat în viteză, a lovit câinele martorului după care s-a izbit de poarta de acces a L. B. N. N. martorul a precizat că după sosirea organelor de poliție a aflat și numele persoanei care a condus autoveihiculul, pe care a indicat-o organelor judiciare, respectiv AL-A. N. și despre care a spus că era vizibil sub influența băuturilor alcoolice (filele 31-32 dos. UP); Spătar D. prietena martorului S. Z.-A. care a confirmat declarația acestuia cu privire la faptă și persoana făptuitorului (filele 37-38 dos. UP); martorul K. R. care a arătat că arătat că a văzut dinamica accidentului și a confirmat persoana care a condus autovehiculul marca Audi care era prevăzut cu volanul pe partea dreaptă (filele
40-41 dos. UP); martorul B. T. care efectua serviciul de pază la L. B. și care a ieșit imediat după ce a auzit zgomotul produs de coliziunea autovehiculul cu un stâlp al porții de intrare în incinta liceului (filele 42-43 dos. UP).
În autovehiculul condus de către inculpat se afla martorului V. Z. care a arătat că în acea seară a consumat băuturi alcoolice și l-a văzut pe inculpat că a consumat wisky însă nu a putut preciza cantitatea.
Din buletinul de analiză toxicologică - alcoolemie nr. 4925/IX/a/1637 din data de
1 iulie 2010 rezultă că inculpatul, avea la prima probă avea 1,70 g %o alcool pur în sânge, la ora 5.00 (fila 74 dos. UP). Totodată, inculpatul a refuzat recoltarea celei de a doua probă știind că nu mai poate cere recalcularea alcoolemiei (mențiunea olografă de la fila 75 dos. UP).
Din adeverința nr. 1417/3 noiembrie 2009 reținem că inculpatul a urmat cursurile școlii de șoferi S. A. R. S. începând cu data de 6 aprilie 2009 (fila 67 dos. UP).
Așa fiind, instanța a reținut că fapta inculpatului AL-A. N. care, în noaptea de 1 iulie 2010, în jurul orei 3.00 - 3.25 a condus autovehiculul marca Audi cu nr. de înmatriculare (...) pe drumurile publice din C.-N., respectiv pe str. M. K., având la ora
5.00 o alcoolemie de 1,70 g/l, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 al. 1 din OUG 195/2002, R.
Fapta aceluiași inculpat care, în noaptea zilei de 1 noiembrie 2009 a condus autovehiculul marca Opel cu nr. de înmatriculare (...) pe drumurile publice din C.-N. fără a deține un permis de conducere întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002, R.
Fapta aceluiași inculpat care, în noaptea de 1 iulie 2010, în jurul orei 3.00 - 3.25 a condus autovehiculul marca Audi cu nr. de înmatriculare (...) pe drumurile publice din C.-N., respectiv pe str. M. K. ca fără a deține un permis de conducere întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002, R.
La individualizarea pedepselor Instanța a luat în considerare limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunile săvârșite de către inculpat cu reținerea disp. art. 320^1 C.proc.pen., de gradul de pericol social al faptei raportat la împrejurările de fapt reținute din ansamblul probator, la vârsta inculpatului, de faptul că este la prima condamnare, de gradul ridicat al alcoolemiei, de faptul că inculpatul a urmat cursurile unei școli de șoferi, ceea ce face ca prima faptă să prezinte un grad de pericol moderat, dar și de curajul dovedit de către inculpat care, cercetat pentru săvârșirea primei fapte, a consumat alcool și apoi a condus pe drumurile publice un alt autovehicul care avea volanul pe partea dreaptă, făcându-l mai dificil de condus raportat la experiența sa. Din declarația martorilor vom reține și faptul că în urma faptelor din data de 1 iulie 2010 a încercat să inducă în eroare persoanele prezente cu privire la faptul că ar fi condus autovehiculul marca Audi, profitând de faptul că autovehiculul avea volanul pe partea dreaptă.
În baza art. 87 al. 1 din OUG 195/2002, R cu aplicarea art. 320^1 C.proc.pen. a fost condamnat inculpatul AL-A. N. la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,8. alcool pur în sânge.
În baza art. 86 al. 1 din OUG 195/2002, R 6 C. cu aplicarea art. 320^1
C.proc.pen. a fost condamnat inculpatul AL-A. N. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere corespunzător categoriei (fapta din data de 1 noiembrie 2009).
În baza art. 86 al. 1 din OUG 195/2002, R 6 C. cu aplicarea art. 320^1
C.proc.pen. a fost condamnat inculpatul AL-A. N. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere corespunzător categoriei (fapta din data de 1 iulie 2010).
În baza art. 33 lit. a și b s-a constatat că cele trei infracțiuni au fost săvârșite în condițiile concursului real și ideal de infracțiuni.
În temeiul art. 34 al. 1 lit. b C. au fost contopite pedepsele de 1 an și 2 luni închisoare, 8 luni închisoare și 1 an închisoare, a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 2 luni închisoare, care a fost sporită cu 10 luni închisoare, văzând caracterul agravat al faptelor din noaptea de 1 iulie 2010 așa cum a fost reținut mai sus, urmând ca inculpatul să execute 2 ani închisoare.
În baza art. 71 al. 2 C. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 C., ținând seama de gravitatea faptei care creează o incompatibilitate morală și juridică cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice.
În baza art. 81 și 82 C., considerând că inculpatul a înțeles semnificația procedurilor penale la care a participat și că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă, s-a dispus suspendarea condiționată a executării stabilind termen de încercare de 4 ani.
În baza art. 71 al. 5 C. s-a dispus suspendare executării pedepselor accesorii.
În baza 359 C.proc.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.
Împotriva inculpatului s-a emis ordonanța de reținere la data de 2 iulie 2010 (fila
8 dos. UP) astfel că în baza art. 88 al. 1 C. s-a dedus perioada reținerii inculpatului din data de 2 iulie 2010.
În baza art. 191 al. 1 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor de judecată avansate de stat.
Onorariul parțial al avocatului desemnat din oficiu a fost suportat din fondurile
M.ui Justiției.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul AL-A. N., criticând soluția instanței de fond ca fiind netemeinică și a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună reducerea cuantumului pedepselor aplicate ca efect al reținerii de circumstanțe atenuante și înlăturarea sporului de pedeapsă de 10 luni închisoare.
În motivarea recursului inculpatul a arătat că instanța de fond, în procesul de individualizare a pedepseor nu a avut în vedere atitudinea anterioară și stăruințele depuse de inculpat ulterior evenimentului rutier constând în acoperirea pagubelor rezultate din accident, că raportat la prima faptă inculpatul a condus doar 100 metri, că inculpatul nu a mai fost confruntată cu legea penală și își căștigă existența în mod onest. Referitor la sporul de pedeapsă a arătat că nu se impunea a fi aplicat și pedeapsa este îndestulătoare pentru reeducarea inculpatului.
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a stabilit o stare de fapt conforma cu realitatea si sprijinita pe analiza si interpretarea judicioasa a probelor administrate in cauza, ajungând în final la concluzia corecta că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Curtea își însușește în întregime argumentația instanței de fond, astfel cum această posibilitate este conferită de practica C. și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instanței inferioare ( Helle impotriva Finlandei ), urmând a se va sublinia cu privire la criticile invocate de către inculpat următoarele:
Potrivit art. 385/9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Curtea reține că potrivit art.72 din C. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Verificând modul în care s-au individualizat sancțiunile penale aplicate inculpatului, Curtea constată că s-au respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptelor comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare.
În acest context, nu poate fi omisă faptul că a comis mai multe infracțiuni de aceeași natură, la diferite intervale de timp, în concurs, dovedind perseverență infracțională și o totală desconsiderare a regulilor care reglementează siguranța circulației rutiere.
Raționamentul instanței de fond care a condus la nereținerea de circumstanțe atenuante este justificat.Recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este, însă, posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei, condiții care nu sunt îndeplinite în cauză.
Curtea consideră însă că aspectele invocate de inculpat au fost avute în vedere în procesul de individualizare, fiind corect evaluate, conducând la stabilirea sancțiunilor la minimul special prevăzut de lege, acordându-se suficientă și echilibrată importanță gradului de pericol social al infracțiunilor comise, condițiilor concrete în care s-au produs, având în vedere că inculpatul a perseverat în comiterea de fapte similare, dar și totalității urmărilor faptelor din perspectiva punerii în pericol a siguranței circulației rutiere.
Din această perspectivă, Curtea consideră că pedepsele aplicate sunt juste și proporționale, în măsură să asigure funcțiile de constrângere și de reeducare, scopul preventiv al sancțiunii și că va contribui la conștientizarea consecințelor faptei.
Cu privire la individualizarea executării, Curtea reține că modalitatea neprivativă de libertate stabilită de către prima instanță asigură atât exemplaritatea, cât și finalitatea sancțiunii, respectiv prevenția specială și generală înscrise în art. 52 C.
Referitor la aplicarea sporului de 10 luni închisoare, Curtea îl consideră ca fiind nejustificat deoarece prin aplicarea acestuia se ajunge la stabilirea unei pedepse finale în vădită disproporție cu gradul concret de pericol social al faptelor comise, fiind chiar mai ridicat decât sancțiunea aplicată pentru fapta din (...), consecința fiind stabilirea unei pedepse disproporționate și, în final, lipsite de eficiență juridică.
Pentru aceste motive, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. D C.proc.pen. se va admite recursul declarat de inculpatul AL-A. N. împotriva sentinței penale nr. 119 din 15 februarie 2011 a Judecătoriei C.-N., pe care o va casa doar in ceea ce privește aplicarea sporului de 10 luni închisoare și durata termenului de încercare.
Rejudecând, se va înlătura sporul de 10 luni închisoare aplicat de prima instanță, rezultând în urma contopirii potrvit art.33, 34 C. o pedeapsă finală de 1 an si 2 luni închisoare.
Potrivit art. 71 C. de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea pedepsei inculpatul va fi luipsit de drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II C.
Curtea reține că, în ceea ce privește pedeapsa accesorie, natura faptelor săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea dreptului de natură electorală prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, motiv pentru care exercitarea acestuia va fi interzisă pe durata executării pedepsei.
Instanța nu a interzis dreptul de a alege, ci doar dreptul de a fi ales, având în vedere exigențele Curții Europene a Drepturilor Omului, reflectate în Hotărârea din 06 octombrie 2005 în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N., în care curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia S. și P. împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuie să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea acesteia. Or, faptele care au făcut obiectul prezentei cauze nu au conotație electorală, astfel că instanța a apreciază că nu se impune interzicerea dreptului de a alege. Dreptul de a fi ales se impune a fi interzis deoarece inculpatul nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru concetățenii săi față de care alege să aibă comportamentul anterior analizat.
Potrivit art. 71 al. 5 C. se va suspenda condiționat executarea pedepsei arătate pe durata termenului de încercare de 3 ani și 2 luni.
În temeiul art. 359 C.proc.pen. inculpatul va fi atenționat asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 83 C., respectiv revocarea beneficiului suspendăriicondiționate în caz de comitere a unei infracțiuni intenționate în cursul termenului de încercare.
Se va stabili suma de 200 lei în favoarea Baroului de A. C. reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu ce se va avansa din FMJ.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței atacate.
În baza art. 192 al. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de inculpatul AL-A. N. împotriva sentinței penale nr. 119 din 15 februarie 2011 a Judecătoriei C.-N., pe care o casează doar in ceea ce privește aplicarea sporului de 10 luni închisoare și durata termenului de Î.
Rejudecând, înlătură sporul de 10 luni închisoare aplicat de prima instanță, rezultând în urma contopirii o pedeapsă finală de 1 an si 2 luni închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza II C.
Suspendă condiționat executarea pedepsei arătate pe durata termenului de încercare de 3 ani și 2 luni.
Aplică art. 71 al. 5 C. și art. 359 C.proc.pen. rap. la art. 83 C.
Stabilește suma de 200 lei în favoarea Baroului de A. C. ce se va avansa din
FMJ.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 aprilie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
V. V. A. L. H. I. M.
GREFIER,
LEUNȚA S.
Dact.L.H./Dact.S.M
4 ex./(...) Jud.fond. M.L.M.
| ← Decizia penală nr. 814/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1023/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
