Sentința penală nr. 117/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOS. NR.(...)
SENTINȚA PENALĂ NR.117/D/2011
Ședința octombrie 2011
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE : ANA C., judecător
GREFIER : M. V.-G.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT - S.
T. C., reprezentat prin
PROCUROR - DORU DOBOCAN
S-a luat spre examinare cauza penală având ca obiect conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Cluj și Judecătoria Cluj-Napoca.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul R. A., asistat de avocat C. R. cu delegație în substituirea apărătorului ales, av. Iordăchescu Eugen Constantin și inculpata H. A. A., asistată de avocat C. O. cu delegație în substituirea apărătorului ales, av. Iordăchescu Eugen Constantin, lipsă fiind inculpatul L. Z.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru dezbaterea judiciară a cauzei.
Reprezentantul Parchetului solicită stabilirea competenței materiale desoluționare a cauzei privind pe inculpații R. A., H. A. A. și L. Z., în favoarea
T. C..
Prin rechizitoriul din 4 martie 2011, inculpatul R. A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu, prev. de art. 4 al. 1 din Legea 143/2000 și pentru transmiterea neautorizată de date de identificare în scopul efectuării de operațiuni prevăzute de art. 1 pct. 11 din Legea nr. 365/2002 prev. și ped. de art. 27 alin. 3 din Legea nr. 365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal.
La data de 12 aprilie 2011, Tribunalul Cluj, verificându-și competența, a dispus disjungerea cauzei cu privire, atât la inculpatul R. A., cât și la coinculpați și a reținut pentru a judeca doar infracțiunea prev. de art. 4 al. 1 din Legea 143/2000 comisă de R. A. P. celelalte infracțiuni reținute în actul de sesizare și pentru ceilalți inculpați, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea J. C. - N.
Apreciază că hotărârea pronunțată de Tribunalul Cluj la data de 12 aprilie 2011 este nelegală, având în vedere că în această cauză există o stare de conexitate între infracțiunile reținute în sarcina inculpatului R. A., iar conform art. 27 pct.1 lit. d Cod pr.pen., infracțiunea de trafic și consum de droguri este de competența T.
De asemenea, în situația în care există o stare de conexitate între infracțiuni care conform legii sunt de competența unor instanțe diferite,instanța sesizată inițial rămâne competentă de a judeca cauza, chiar dacă s- ar impune disjungerea față de unele dintre acestea.
Mai arată că, în situația în care competența după natura faptelor sau după calitatea persoanelor aparține unor instanțe de grad diferit, competența de a judeca toate cauzele reunite revine instanței superioare în grad.
Un alt argument pentru stabilirea competenței de soluționare a cauzei în favoarea T. C. este și Regulamentul de O. a I. care la art. 99 alin. 4 precizează că nici măcar nu se schimbă completul de judecată în caz de disjungere, și cu atât mai puțin, instanța.
P. aceste motive, solicită stabilirea competenței de soluționare a acauzei în favoarea T. C..
Apărătorul inculpatului R. A. depune la dosar concluzii scrise și solicităstabilirea competenței de judecare a cauzei în favoarea J. C.-N.
Consideră că atât excepția formulată de către DIICOT, cât și concluziile puse de reprezentantul DIICOT și sentința pronunțată de
Judecătoria Cluj-Napoca pleacă de la o premisă greșită, respectiv aceea că între cele trei infracțiuni pentru care inculpatul R. a fost trimis în judecată, există o stare de conexitate.
S-a început urmărirea penală împotriva inculpatului R. pentru mai multe infracțiuni legate de o posibilă fraudă informatică. Cu prilejul percheziției care s-a dispus în cauză, inculpatul, întrebat fiind dacă deține anumite obiecte interzise în imobil, acesta a spus că are o țigară cu cannabis și a predat-o anchetatorilor, motiv pentru care s-a extins urmărirea și pentru infracțiunea de deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu.
Această infracțiune, așa cum a stabilit în mod corect Tribunalul Cluj, nu are nicio legătură cu celelalte fapte, exceptând faptul că inculpatul R. este acuzat de comiterea lor.
Potrivit dispozițiilor legale în materie, reunirea cauzelor între care există conexitate se impune doar dacă este necesară pentru buna funcționare a justiției. Ori, în opinia sa, buna desfășurare a justiției impune tratarea separată a cauzelor.
Inculpatul R. a avut o atitudine total diferită în raport de cele două tipuri de infracțiuni reținute în sarcina sa, respectiv a negat săvârșirea infracțiunii informatice și a recunoscut și regretat fapta de deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu, motiv pentru care a uzat de dispozițiile art. 3201 Cod pr.pen. În această situație, apreciază că buna funcționare a justiției nu impune judecarea cauzelor împreună, ci impune tratarea cauzelor separat pentru a se putea da eficiență dispozițiilor art. 3201 Cod pr.pen. Apreciază că nici dispozițiile art. 35 alin. 1 și 4 Cod pr.pen., nici dispozițiile din Regulamentul de organizare a instanțelor judecătorești nu sunt incidente în cauză, pentru că nu suntem în prezența vreunui caz de conexitate. A., consideră că Tribunalul Cluj a fost greșit sesizat cu două cauze, care sunt de competența J. C.-N. Apărătorul inculpatei H. A. A. solicită stabilirea competenței desoluționare a cauzei în favoarea J. C.-N. Apreciază că dispozițiile art. 35 alin. 4 Cod pr.pen. nu sunt aplicabile în cauză,întrucât nu au existat niciodată două cauze care să fie reunite. Ca să fi existat o reunire a două cauze, ar fi trebuit să existe o încheiere a instanței pronunțată în condițiile art. 36 Cod pr.pen., fie o dispoziție aprocurorului de caz printr-o rezoluție motivată, dată în condițiile 45 Cod pr.pen. Ori, la dosar nu există așa ceva. Urmărirea penală cu privire la infracțiunea de deținere de droguri nu s-a efectuat într-un dosar distinct față de infracțiunile de fraudă informatică, ci a existat o Ordonanță de extindere a cercetărilor. Instituția reunirii cauzelor și instituția extinderii cercetărilor, respectiv extinderea urmăririi penale sunt două instituții distincte. În aceste condiții, apreciază că nu se pot aplica dispozițiile art. 35 alin. 1 Cod pr.pen. care prevăd foarte clar că dispoziția privind competența de judecată a cauzelor reunite, se va aplica doar în ipoteza în care a existat o reunire a acestor cauze. Își însușește opinia J. C.-N., potrivit căreia normele procedurale care reglementează competența sunt de ordine publică și în consecință, de strictă interpretare. În condițiile în care aceste norme sunt de strictă interpretare, consideră că nu poate fi aplicabil articolul care prevede strict că, competența de a judeca cauzele reunite rămâne dobândită instanței, în condițiile în care nu există niciun act de reunire. Referitor la art. 99 alin. 4 din Regulamentul de O. I. al I. J., care arată că în caz de disjungere, dosarul format se repartizează aceluiași complet de judecată în scopul asigurării principiului continuității completului, apreciază că nu se poate aplica în cazul de față, deoarece el se referă doar la ipoteza în care dosarul nou format ar fi de competența aceleiași instanțe și nu de competența unei instanțe distincte. P. aceste motive, solicită stabilirea competenței de soluționare a cauzei în favoarea J. C.-N. Inculpatul R. A., având cuvântul, achiesează concluziilor puse de apărătorul său , întrucât apreciază că faptele reținute în sarcina sa sunt de competența J. Inculpata H. A. A., având cuvântul, achiesează concluziilor puse de apărătorul său. C U R T E A Prin sentința penală nr.1061 din 27 septembrie 2011 pronunțată în dos. nr.(...) al J. C.-N., s-a admis excepția necompetenței materiale a J. C.- N. și, în baza art. 39 și 42 din C.p.p. s-a declinat competența de soluționare cauzei privind pe inculpații R. A. - trimis în judecată săvârșirea infracțiunilor de transmiterea neautorizată de date de identificare în scopul efectuării de operațiuni prevăzute de art. 1 pct. 11 din Legea nr. 365/2002 prev. și ped. de art. 27 alin. 3 din Legea nr. 365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, deținerea fără drept a unei parole cod de acces sau date informatice în scopul săvârșirii infracțiunii de transfer neautorizat de date prev. și ped. de art. 46 alin. 2 din Legea nr.161/2003, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu prev. de art. 4 al. 1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 al. 2 din C.pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a din C.pen., H. A. A. - trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului prev. de art. 264 din C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și L. Z. - trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului prev. de art. 264 din C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, în favoarea T. C.. În temeiul art. 43 al. 1 s-a constatat conflictul negativ de competență și s-a trimis cauza către Curtea de A. C. pentru soluționarea conflictului de competență. P. a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT S. T. C. înregistrat la data de 4 martie 2011 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților : - R. A. - pentru săvârșirea infracțiunilor de transmiterea neautorizatăde date de identificare în scopul efectuării de operațiuni prev. de art. 1 pct. 11 din Legea nr. 365/2002 prev. și ped. de art. 27 alin. 3 din Legea nr. 365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, deținerea fără drept a unei parole cod de acces sau date informatice în scopul săvârșirii infracțiunii de transfer neautorizat de date prev. și ped. de art. 46 alin. 2 din Legea nr.161/2003, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu prev. de art. 4 al. 1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 al. 2 din C.pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a din C.pen.; - H. A. A. - pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului prev. de art. 264 din C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și - L. Z. - pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului prev. de art. 264 din C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal. Cauza a fost înregistrată pe rolul T. C. sub nr. (...). La termenul de judecată din data de 12 aprilie 2011, T. a pus în discuție din oficiu și a admis disjungerea cauzei privind infracțiunea de deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu prev. de art. 4 al. 1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 al. 2 din C.pen. reținută în sarcina inculpatului R. de celelalte infracțiuni și ceilalți doi inculpați. Prin sentința penală nr. 156/12 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj s-a dispus declinarea competenței de judecare a cauzei privind pe inculpații R. A. - trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de transmiterea neautorizată de date de identificare în scopul efectuării de operațiuni prev. de art. 1 pct. 11 din Legea mr. 365/2002 prev. și ped. de art. 27 alin. 3 din Legea nr. 365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, deținerea fără drept a unei parole cod de acces sau date informatice în scopul săvârșirii infracțiunii de transfer neautorizat de date prev. și ped. de art. 46 alin. 2 din Legea nr.161/2003, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu prev. de art. 4 al. 1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 al. 2 din C.pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a din C.pen., H. A. A. - pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului prev. de art. 264 din C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și L. Z. - pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului prev. de art. 264 din C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, în favoarea J. Cuj-N. Despre competența de soluționare a cauzei declinate, J. a reținut că: Potrivit art. 35 al. 1 C. în caz de indivizibilitate sau conexitate, dacă competenta în raport cu diferiți făptuitori ori diferitele fapte aparține, potrivit legii, mai multor instanțe de grad egal, competenta de a judeca toate faptele si pe toți făptuitorii revine instanței mai întâi sesizate, iar dacă competența după natura faptelor sau după calitatea persoanelor aparține unor instanțe de grad diferit, competența de a judeca toate cauzele reunite revine instanței superioare în grad. Competența de a judeca în primă instanță infracțiunea de deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu prev. de art. 4 al.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 al. 2 din C.pen. revine tribunalului, în condițiile art. 27 pct. 1 lit. d din C.p.p. Instanța nu și-a însușit argumentul apărătorului inculpatului R., respectiv acela că, primul act procesual al instanței trebuie să fie acela de verificare a competenței, iar Tribunalul Cluj încă de la început a constatat că nu este competent material, întrucât, este evident că Tribunalul Cluj s-a considerat competent material și teritorial, de vreme ce a trecut apoi la disjungerea cauzei. Și era firesc să fie așa, de vreme ce art. 35 al. 1 din C.p.p. reglementează o prorogare legală de competență. Dispozițiile privind competența materială sunt de ordine publică și de strictă interpretare și aplicare. Așadar, la fel sunt și dispozițiile de prorogare legală a competenței, în raport de natura faptelor sau de calitatea persoanelor. Pe de altă parte, disjungerea este o instituție procedurală strict formală și exclusiv instituită în interesul unei bune judecăți (art. 38 din C.p.p.), nicidecum cu efect asupra competențelor de ordine publică, deja stabilite de lege și apreciate de către instanță înainte de orice act procedural. Aceeași rațiune este reluată aproape redundant de art. 35 al. 4 din C.p.p. care precizează expres că, rămâne dobândită competența prorogată legal datorită naturii unei fapte, chiar în cazul disjungerii. Un ultim argument, care de altfel, prisosește față de argumentele din C.p.p., îl regăsim în R.O.I. aprobat prin H. CSM nr. 3., art. 99 al. 4 unde se precizează că nici măcar nu se schimbă completul de judecată în caz de disjungere, și cu atât mai puțin instanța (în caz de disjungere, dosarul nou- format se repartizează aceluiași complet pentru respectarea principiului continuității). Deliberând, asupra conflic tulu i neg ativ de co mpe tenț ă, cu c are a f ost ses iz ată, Cur te a con s tată ur măto arele: Potrivit art.32 C., în caz de indivizibilitate sau conexitate, judecata în primă instanță, dacă are loc în același timp pentru toate faptele și pentru toți făptuitorii, se efectuează de aceeași instanță. Este principiul de bază în materia competenței materiale în caz de indivizibilitate sau conexitate, care, nu presupune neapărat ca situație premisă, sesizarea mai multor instanțe sau aceleași instanțe cu mai multe cauze, care să fie apoi reunite în fața instanței, chiar dacă textul legal invocat are denumirea marginală - reunireacauzelor. Reunirea poate avea loc și în cursul urmăririi penale, ca în cazul de față, astfel ca instanța să fie sesizată ulterior cu întreaga cauză. Faptul că reunirea nu s-a realizat formal, printr-o dispoziție expresă în acest sens aorganului de urmărire penală, ci a existat o extindere a cercetărilor penale față de inculpatul R. și pentru infracțiunea de deținere de droguri pentru consum propriu fără drept, apreciată ca fiind conexă cu cele două infracțiuni pentru care mai era cercetat inculpatul R. A. - nu afectează cu nimic existența cazului de conexitate și necesitatea judecării împreună a faptelor presupus comise de inculpat. În cauză, infracțiunile pentru care inculpatul R. a fost cercetat sunt în relația de conexitate prev. de art.34 lit.d C. Așa cum se arată și în literatura de specialitate, legătura de conexitate poate fi dată de elemente subiective (care se referă la persoana celui care, de ex., a săvârșit mai multe infracțiuni), de elemente obiective ( care se referă la o unitate de timp, de loc, de scop sau o dependență între infracțiuni) ori, poate fi o legătură de conexitate mixtă ( care se referă, pe de o parte, la aceeași persoană care a săvârșit infracțiunile, iar pe de altă parte, la legătura între infracțiuni). Așa fiind, organul de urmărire penală, apreciind că este incident cazul de conexitate, mai sus precizat, pentru toate infracțiunile presupus comise de inculpatul R., urmărirea penală desfășurându-se în același timp și de același organ de urmărire penală, procurorul a sesizat instanța competentă prin prorogare să judece întreaga cauză. Din această perspectivă, nu poate fi primită argumentația inculpatului că, la urmărire penală nu a avut loc o reunire a cauzelor, acest lucru putându-se realiza doar dacă urmărirea penală ar fi avut loc în perioade diferite de timp sau în fața unor organe de urmărire diferite. Nici raționamentul că, în fața instanței trebuia să aibă loc o reunire a cauzelor pentru a putea opera dispoz. art. 35 alin.4 C. - nu poate fi primit, de vreme ce, instanța a fost sesizată, ab initio, cu infracțiuni conexe, pentru care reunirea operase încă de la urmărire penală. Competența obținută prin prorogare rămâne dobândită instanței în fața căreia se judecă toate infracțiunile, chiar dacă pentru fapta sau inculpatul care a determinat competența acestei instanțe s-a dispus disjungerea, încetarea procesului penal sau achitarea - art.35 alin.4 C. Disjungerea se impune în interesul unei bune judecăți, pentru diverse motive ( pentru unele infracțiuni sau inculpați este aplicabilă procedura simplificată prev. de art.320/1 C., suspendarea judecății pentru unul dintre inculpați pe motive medicale și continuarea judecății pentru restul inculpaților, pentru soluționarea acțiunii civile este necesar un timp mai îndelungat pentru judecată, etc.) dar, în nici un caz, nu poate anula prorogarea de competență. Odată ce există o prorogare de competență, ce se circumscrie cazurilor prevăzute de regulile de procedură penală, judecarea cauzei de către instanța competentă prin prorogare, devine obligatorie ( cu excepția cazurilor expres prevăzute de lege) sub sancțiunea aceleași nulități absolute, ca și pentru încălcarea regulilor obișnuite de competență materială sau după calitatea persoanei. P. toate aceste considerente, se constată că instanța sesizată de procuror cu judecarea cauzei având ca obiect infracțiuni conexe presupus comise de inculpatul R. A. și, la rândul lor, conexe cu infracțiunile presupus comise de inculpații H. A. A. și L. Z. - Tribunalul Cluj, este cea competentă a judeca cauza și după disjungerea ce a operat față de inculpatul R. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 4 al. 1 din Legea 143/2000. În consecință, în baza art. 43 alin.1 și 7 rap. la art.35 alin.4 C.proc.pen., se va stabili competența materială de soluționare a cauzei privind pe inculpații R. A. - trimis în judecată săvârșirea infracțiunilor de transmiterea neautorizată de date de identificare în scopul efectuării de operațiuni prev. de art. 1 pct. 11 din Legea nr. 365/2002 prev. și ped. de art. 27 alin. 3 din Legea nr. 365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, deținerea fără drept a unei parole cod de acces sau date informatice în scopul săvârșirii infracțiunii de transfer neautorizat de date prev. și ped. de art. 46 alin. 2 din Legea nr.161/2003, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu prev. de art. 4 al. 1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 al. 2 din C.pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a din C.pen., H. A. - trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului prev. de art. 264 din C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și L. Z. - trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului prev. de art. 264 din C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, în favoarea T. C.. Văzând și dispoz. art.192 alin.3 C., P. ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE În baza art. 43 alin.1 și 7 rap. la art.35 alin.4 C.proc.pen., stabileștecompetența materială de soluționare a cauzei privind pe inculpații R. A., domiciliat în municipiul Z., B-dul M. V. nr.78, bl.A38, ap.59, jud. Sălaj - trimis în judecată săvârșirea infracțiunilor de transmiterea neautorizată de date de identificare în scopul efectuării de operațiuni prev. de art. 1 pct. 11 din Legea nr. 365/2002 prev. și ped. de art. 27 alin. 3 din Legea nr. 365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, deținerea fără drept a unei parole cod de acces sau date informatice în scopul săvârșirii infracțiunii de transfer neautorizat de date prev. și ped. de art. 46 alin. 2 din Legea nr.161/2003, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu prev. de art. 4 al. 1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 al. 2 din C.pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a din C.pen., H. A., domiciliată în municipiul Z., str.G-ral Ion D. nr.32, bl. D1, sc. A, ap. 19, jud. Sălaj - trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului prev. de art. 264 din C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și L. Z. , domiciliat în Z., b-ul M. V.l, nr. 69, ap. 4, jud. Sălaj - trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului prev. de art. 264 din C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, în favoarea T. C.. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din data de 17 octombrie 2010. JUDECĂTOR GREFIER ANA C. M. V.-G. Red.A.C./Dact.A.C. 2 ex./(...)
| ← Decizia penală nr. 367/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 362/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
