Decizia penală nr. 6/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

DECIZIA PENALĂ NR.6/R/2011

Ședința publică din 22 februarie 2011

Instanța constituită din :

PREȘEDINTE : L. H., judecător

JUDECĂTORI : I. M.

: I. M.

GREFIER : L. S.

Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin P. - V. G.

S-a luat spre examinare recursul declarat de către contestatoarea C. I., având ca obiect contestație în anulare privind decizia penală nr.969/(...) pronunțată în dosarul nr.(...) al C. de A. C.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al contestatoarei, av.Gidro Stanca, din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind contestatoarea C. I.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că s-a acvirat dosarul nr. (...) al C. de A. C., în care s-a pronunțat recursul a cărei contestație se solicită.

Apărătorul contestatoarei depune la dosar acte din care rezultă imposibilitatea prezentării inculpatei la termenul din recurs. Este o copie trimisă pe maill, respectiv contractul de muncă încheiat la data de (...) iar dacă instanța consideră că trebuie traduse solicită acordarea unui nou termen.

Depune o adresă conform căreia s-a solicitat dreptul de ședere în baza acestui contract dar în 13 decembrie i s-a comunicat că nu îndeplinește condițiile însă contractul este din nou trimis, inculpata lucrând la această firmă. A depus aceste acte pentru a dovedi că ladata de 7 decembrie se afla în Elveția în executarea acestui contract. Având în vedere că doar ieri le-a primit pe maill, solicită un nou termen dacă instanța consideră că trebuiesc traduse.

Reprezentantul P. nu se opune acordării unui nou termen, însă, înainte de toate dorește să ridice excepția tardivității contestației în anulare pentru că potrivit art.388 C.pr.pen., pentru introducerea contestației, legea prevede un termen de 10 zile de la începerea executării pedepsei. În speță, petenta a fost condamnată la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării pedepsei ceea ce înseamnă că această pedeapsă a început de la data rămânerii definitive a hotărârii pronunțate de instanța de recurs. C. 10 zile expirau la data de (...) iar hotărârea pronunțată de Curtea de A. C. a fost pe data de 7 decembrie 2010.

Apărătorul contestatoarei apreciază că există două variante și anume 10 zile de la data începerii executării și 30 de zile de la data pronunțării hotărârii. Consideră că în speță se aplică cel de-al doilea termen pentru că pedeapsa este suspendată. În termenul de 30 de zile a fost înregistrată contestația în anulare și consideră că nu se aplică termenul de 10 zile având în vedere că nu se poate vorbi despre o începere a executării atunci când modalitatea de executare este suspendarea executării pedepsei.

Instanța, rămâne în pronunțare pe excepția invocată.

C U R T E A

Prin sentința penală nr.679 din (...) pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca, în baza art. 87 al. 1 din OUG 195/2002, R cu aplicarea art. 74 al. 1 lit. a și 76 C.. a fost condamnată inculpata C. I., cetățean român, fiica lui M. si A., născută la data de 6 iunie 1987 în Bistrița, jud. Bistrița-Năsăud, CNP 2., fără antecedente penale, necăsătorit, domiciliat in C. N., str. P., nr. 29, jud. C. cu reședința în C.-N., str. Ș. A. D., nr.3, ap. 8, jud. C. la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste

0,8. alcool pur în sânge.

În baza art. 71 al. 2 din C.. i-au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute la art. 64 al. 1 lit a teza a II-a din C.. pe perioada prevăzută de art. 71 al. 2 din C..

În baza art. 81 și 82 din C.. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatei C. I. și s-a stabilit termenul de încercare de 2 ani și 10 luni.

În baza art. 71 al. 5 din C.. s-a dispus suspendare executării pedepselor accesorii dispuse.

În baza 359 din C.proc.pen. i-a fost atrasă atenția inculpatei asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.

În baza art. 191 al. 1 din C.proc.pen. a fost obligată inculpata la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca a fost trimis în judecată inculpata C. I. cercetată în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,8. alcool pur în sânge prev. de art. 87 al. 1 din OUG 195/2002, R.

S-a reținut că la data de 1 mai 2009 inculpata a condus un autovehicul pe drumurile publice din C.-N. având o îmbibație alcoolică peste limita legală.

Urmărirea penală împotriva inculpatei a început prin ordonanța din data de 17 iulie 2009, fiind confirmată de către procuror în aceeași zi.

La data de 1 mai 2009, în jurul orei 3.30 organele de poliție au fost sesizate cu privire la un accident rutier soldat cu vătămarea corporală a două persoane. S-a constatat că autovehiculul marca Mazda cu nr. B-7. condus de către inculpata C. I. a fost găsit avariat în dreptul imobilului cu nr. 73 de pe str. 21 D. 1989 din C.-N.. În autovehicul a fost identificat și pasagerul din dreapta inculpatei în persoana martorului I. Dan V. Cei doi au fost conduși la UPU, unde inculpata a fost examinată clinic de către d-nul doctor Cristian Ursu care a constatat că inculpata prezenta halenă alcoolică, era agitată și confuză și a concluzionat că părea sub influența băuturilor alcoolice.

Probele biologice au fost prelevate la ora 4.15 și 5.15 în data de 1 mai

2009 au fost primite de IML C. la data de 4 mai 2009, iar la data de 5 mai 2009 au fost supuse prelucrării. Din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr.

3184/IX/a/1104 din data de 7 mai 2009 a rezultată că la prima probă, la ora

4.15 inculpata avea 1,10g %o alcool pur în sânge, iar la ora 5.15 avea 0,90 mg/l.

Luând în considerare declarația inculpatei care a arătat că are o greutate de 55 de kg, că a consumat alimente, respectiv gustări, începând cu ora 23.00, iar accidentul a avut loc la ora 3.40, prin raportul de expertiză medico-legală de calcul retroactive al alcoolemiei nr. 6593/IX/d/274 din 19 octombrie 2009,s-a concluzionat că la ora 3.30 în data de 1 mai 2009 inculpata ar fi putut avea o alcoolemie de 1,0.

Văzând concluziile raportului de expertiză cu calculul retroactiv inculpata a declarat că a consumat și o friptură de vită cu garnitură și salată. Pe baza acestei declarații s-a efectuat un nou raport de expertiză care a concluzionat că valoarea teoretică a alcoolemiei ar fi fost la ora 3.30 în jurul valorii de 0.53%o. Ulterior a declarat că a consumat o friptură de porc cu garnitură și salată.

Prima declarație a inculpatei s-a coroborat cu declarația martorului Pop V. care a arătat că la petrecere s-au servit platouri cu aperitive și cu declarația martorului G. S. care a precizat că s-a servit mâncare de pe platouri. M. au răspuns punctual, fiind întrebați în mod expres dacă la masă s-a servit mâncare.

Din declarația inculpatei și declarațiile martorilor I. Dan V., Pop V. și G. S. prima instanță a reținut că în noaptea de 30 aprilie spre 1 mai 2009, inculpata alături de martori și alte persoane au participat la o petrecere organizată la restaurantul C. din C.-N.. Petrecerea a început în jurul orei 22.00 sau 23.00. La acea petrecere majoritatea persoanelor au consumat băuturi alcoolice. În cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății martorul Pop a declarat că inculpata a consumat whisky cu suc de mere pe la începutul petrecerii și că toată lumea a consumat whisky cu suc de mere de aceea nu a putut preciza cât suc și cât whisky ar fi consumat inculpata.

Pe de altă parte, inculpata a declarat că toată seara a consumat doar suc de mere, iar în jurul orei 3.00, fiind însetată a luat un pahar de pe masă pe care l-a băut dându-și seama că de fapt era 100-150 ml de whisky. D. a știut că a consumat alcool s-a urcat la volanul mașinii, fiind însoțită în partea dreaptă de martorul I. Dan V. intenționând să meargă să cumpere țigări. Pe drum și-a aprins o țigară pe care însă a scăpat-o din mână și astfel, căutând-o, a pierdut controlul autovehiculului și a intrat într-un parapet.

Raportat la declarațiile martorilor și la revenirea inculpatei cu precizări cu privire la consumul de alimente, felul și cantitatea acestora, s-a considerat că ultima declarație a fost dată pro causa, fără să se coroboreze cu declarațiile martorilor și fiind dată exclusiv pentru a influența concluziile raportului de analiză a calculului retroactiv al alcoolemiei.

Cu privire la obținerea probei privind alcoolemia în mod ilegal, invocată de către apărătorul inculpatei, s-a reținut incidența dispozițiilor art. 14 al. 3 din O. 376/2006, precum și faptul că probele au fost înaintate către IML după

3 zile, în data de 4 mai 2009, prelucrarea lor fiind făcută la data de 5 mai

2009. Totodată, mențiunile privind seringa și acul cu care au fost prelevate probele biologice coroborat cu faptul că probele au fost sigilate într-o trusă standard (fila 21) nu conduce spre nici un dubiu rezonabil cu privire la prelevarea și conservarea probei. S-a motivat că ilegalitatea unei probe se raportează la substanța acelei probe, respectiv că elementul de fapt la care se referă este alterat de factori străini. Întrucât nu există nici un indiciu că proba biologică nu ar fi fost conservată în mod corespunzător, argumentul formal că nu a fost folosit un anumit instrument pentru prelevarea sângelui, a fost respins ca fiind neîntemeiat.

Așa fiind, instanța a reținut că fapta inculpatei C. I. care, la data de 1 mai 2009, ora 3.30, a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare B-7. pe str.

21 D. 1989 din C.-N. având o îmbibație alcoolică peste 0,8g%0, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 al. 1 din OUG

195/2002, R.

La individualizarea pedepsei, în condițiile art. 72 din C.., instanța de fond a luat în considerare limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită de către inculpată, de gradul de pericol social relativ ridicat al faptei raportat la valoarea alcoolemiei și la faptul că era o oră la car traficul era redus, de vârsta inculpatului și de faptul că este la prima abatere de la normele legii penale. Nu au fost neglijate însă consecințele imediate ale faptei și nici faptul că inculpata nu a înțeles sau nu a dorit să înțeleagă semnificația juridică a faptei sale. În temeiul art. 87 al. 1 din OUG 195/2002, R rap. cu aplicarea art. 74 al. 1 lit. a și 76 C.. a fost condamnată inculpata C. I. la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,8. alcool pur în sânge.

În baza art. 71 al. 2 din C.. i-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C.., ținând seama de gravitatea faptei care creează o incompatibilitate morală și juridică cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice.

În baza art. 81 și 82 din C.., considerând că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă, s-a dispus suspendarea condiționată a executării stabilind termenul de încercare de 2 ani și 10 luni.

În baza art. 71 al. 5 din C.. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii dispuse.

În baza 359 din C.proc.pen. i-a fost atrasă atenția inculpatei asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.

În baza art. 191 al. 1 din C.proc.pen. a fost obligată inculpata la plata cheltuielilor de judecată avansate de stat.

În baza art. 189 al. 1 din C.proc.pen., onorariul avocatului din oficiu a fost suportat din fondurile M. Justiției.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpata C. I. solicitând admiterea acestei căi de atac, desființarea sentinței penale atacate și în urma rejudecării cauzei achitarea sa, conform art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b și d C.proc.pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.87 alin.1 din OUG

195/2002.

Se arată în motivarea apelului că din buletinul analiză toxicologică alcoolemie depus la f.24 la d.u.p., a rezultat că în data de 1 mai 2009, ora

4,15, a fost recoltată prima probă biologică inculpatei iar la ora 5,15 a fost prelevată cea de a doua probă, în procesul verbal de prelevare menționându-se că seringa și acul cu care s-a efectuat prelevarea sunt de unică folosință, iar flaconul a fost curat și nu prezintă urme de alcool sau alte substanțe volatile.

Pentru ca valoarea alcoolemiei să constituie probă în procesul penal ar fi trebuie ca recoltarea să se efectueze prin utilizarea instrumentalului trusei standard, iar vacueta să fie sigilată cu sigiliul trusei, însă în pofida dispozițiilor art.88 alin.2 din OUG 195/2002, inculpatei i-au fost recoltate probe biologice fără a se folosi trusa standard, așa cum rezultă din chiar procesul verbal de prelevare. A., mijlocul de probă avut în vedere de către parchet și de către instanța de fond a fost unul obținut în mod nelegal în sensul dispozițiilor art.64 alin.2 C.pr.pen.

Pe de altă parte, potrivit art.14 alin.3 din O. nr.376/(...) a M. S. „În situația în care transportul sau depunerea probelor prelevate nu poate fi efectuat imediat, acestea se păstrează la frigider, în sediile unităților de poliție, timp de maximum 3 zile";. Rezultă din actele de la dosar că organele de poliție nu au respectat această obligație, deoarece probele biologice au fost prelevateîn data de 1 mai 2009, și au fost prelucrate de către laborator în data de 5 mai

2009, deci după 4 zile, iar nu 3 zile, așa cum prevede ordinul respectiv.

În legătură cu declarațiile inculpatei despre care s-a arătat că sunt nesincere și pro causa, se arată că fiecare declarație a inculpatei vine în completarea declarațiilor anterioare, nefiind vorba despre declarații contradictorii, în plus declarațiile martorilor audiați confirmă consumul de alcool din partea inculpatei, dar și împrejurările invocate de aceasta în apărare, în sensul că din greșeală a consumat whiskey în loc de suc de mere.

Prin decizia penală nr. 366/A/(...) a Tribunalului C. a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpata C. I. împotriva sentinței penale nr.679/(...) a Judecătoriei C.-N..

În baza art. 189 C.p.pen. s-a stabilit în favoarea Baroului de A. C. suma de 100 lei reprezentând onorariul avocațial parțial, care s-a avansat din FMJ

A fost obligată inculpata la plata în favoarea statului a sumei de 150 lei reprezentând cheltuieli judiciare în apel, în care se include și suma reprezentând onorariul avocațial parțial.

Pentru a pronunța această decizie Tribunalul a reținut că prima instanță a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și întemeiată pe aprecierea obiectivă a probelor de la dosar, stabilind corect că inculpata se face vinovată de comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică în sânge peste limita legală prev. de art.87 alin.1 din OUG 195/2002.

Sub aspectul stării de fapt, s-a reținut corect că la data de 1 mai 2009, în jurul orelor 3,30 inculpata C. I. a condus pe drumurile publice din mun. C.-N. autoturismul marca Mazda cu nr. de înmatriculare B-7. având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,10 gr%0 la prima probă recoltată și, respectiv o alcoolemie de 0,90 gr%0 la cea de a doua probă recoltată.

Pe parcursul procesului penal, inculpata a dat mai multe declarații, constanta fiecăreia dintre aceste declarații fiind susținerea conform căreia, accidental, a consumat o anumită cantitate de alcool, respectiv 100-150 ml whiskey, deoarece a confundat paharul din care bea suc de mere cu un alt pahar în care se găsea această băutură alcoolică, după care s-a urcat la volan și s-a deplasat pe străzile din mun. C.-N., fiind implicată într-un accident de circulație.

În ceea ce privește susținerile inculpatei în sensul că în mod accidental ar fi consumat alcool în noaptea respectivă, apreciem că nu pot fi avute în vedere spre a fundamenta o soluție de achitare, această chestiune nu prezintă relevanță, în condițiile în care ulterior acestui moment, al ingerării chiar accidentale a unei cantități însemnate de băuturi alcoolice, inculpata s-a urcat la volanul autoturismului marca Mazda pe care l-a condus pe drumurile publice din mun. C.-N., provocând chiar un accident de circulație.

Oricum, ridică serioase semne de întrebare asupra sincerității inculpatei, faptul că aceasta susține că accidental, a ingerat circa 100-150 ml whiskey, o cantitate considerabilă, pe care inițial a afirmat că a consumat-o dintr-o dată, fiind greu de presupus o asemenea ipoteză.

Pe de altă parte, s-a reținut că declarațiile inculpatei privind cantitatea de alcool ingerată, modalitatea concretă de ingerare (o înghițitură sau mai multe) și alimentele consumate au fost „îmbunătățite"; pe parcurs, ceea ce a influențat concluziile raportului de analiză privind calculul retroactiv al alcoolemiei.

Consideră însă că aceste din urmă declarații ale inculpatei nu corespund realității, și de altfel, nu se coroborează cu alte mijloace de probă, nici unuldintre martorii audiați neputând preciza cu certitudine cât și ce anume a consumat inculpata în cursul nopții respective.

Pe de altă parte, buletinul de analiză toxicologică alcoolemie constituie o probă științifică, având la bază niște coordonate clare și precise, stabilindu-se astfel că la ora 4,15 ora primei recoltări biologice inculpata avea o alcoolemie peste limita legală, respectiv 1,10 gr%o, ceea ce conduce la premiza că și la ora depistării sale în trafic alcoolemia inculpatei depășea limita legală.

S-a invocat de către inculpată în apărare, pe de o parte, faptul că organele de poliție nu și-au respectat obligațiile impuse de art.14 alin.3 din O. nr.376/(...) a M. S. care stabilește că „în situația în care transportul sau depunerea probelor prelevate nu poate fi efectuat imediat, acestea se păstrează la frigider, în sediile unităților de poliție, timp de maximum 3 zile";, deoarece rezultă din actele de la dosar că organele de poliție nu au respectat această obligație, deoarece probele biologice au fost prelevate în data de 1 mai 2009, și au fost prelucrate de către laborator în data de 5 mai 2009, deci după 4 zile, iar nu 3 zile, așa cum prevede ordinul respectiv.

Pe de altă parte, s-a arătat, că acuzarea se întemeiază pe o probă ilegal obținută, atâta timp cât inculpatei i-au fost recoltare probe biologice fără a se folosi trusa standard așa cum rezultă din chiar procesul verbal de prelevare, deși folosirea sa era obligatorie, conform art. 30 din N. metodologice privind prelevarea probelor biologice.

Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art.63 alin.2 C.pr.pen. probele nu au o valoarea dinainte stabilită iar aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului. S-a apreciat că în acest caz concret, starea de fapt a fost stabilită ca rezultat al coroborării unor mijloace de probă legale administrate.

Astfel în primul rând în legătură cu susținerea privind nerespectarea dispozițiilor art.14 al.3 din O. M. sănătății nr. 376/2006, ceea ce ar conduce obligatoriu la alterarea probei respective, precizăm că textul invocat se referă la obligația organelor de poliție de a păstra la frigider probele prelevate timp de maximum 3 zile, atunci când predarea lor nu se poate face imediat și nu la obligația instituțiilor medico-legale de a realiza prelucrarea probei în acest interval, în nici un caz neputându-se pune problema nevalabilității probei respective.

Dincolo de aceasta, raportat la data prelevării probei ((...)) și data primirii sale de către unitatea medico-legală ((...)) se poate observa că intervalul de timp a fost respectat, fiind vorba și despre o perioadă cuprinzând o sărbătoare legală și un week-end.

La fila 19 a dosarului de urmărire penală se află cererea de analiză și procesul verbal de prelevare în care se menționează că prelevarea s-a efectuat cu ac și seringă de unică folosință, iar flaconul a fost curat și nu prezintă urme de alcool sau alte substanțe volatile.

În același timp însă, în buletinul de analiză toxicologică alcoolemie aflat la fila 21 a dosarului de urmărire penală este consemnat faptul că felul ambalajului este „trusă standard nr. 00567389, trusă sigilată";.

Într-adevăr, art.30 din N. Metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicației etilice și a stării de influență a produselor ori substanțelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora asupra comportamentelor conducătorilor de autovehicule și tramvaie, aprobate prin O. M. S. nr.376/(...), menționează că utilizarea trusei standard de prelevare a cărei componență se prevede în anexa nr.5, înlocuiește metoda clasică, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a acestor norme.

Totuși, nu trebuie omis faptul că același ordin cuprinde în art.6 alin.1 lit.c anumite dispoziții tranzitorii care prevăd că până la înlocuirea cu noua metodologie, prelevarea sângelui se face cu seringi de unică folosință, astfel cum se susține că s-a procedat și în prezenta cauză.

Pe de altă parte, consideră că acest termen de 6 luni trebuie interpretat ca fiind unul administrativ sau de recomandare iar folosirea metodei de prelevare cu seringi de unică folosință este posibilă până la momentul asigurării posibilității efective de utilizare a trusei speciale prevăzute în anexa nr.5 la N. metodologice.

Astfel, fără a relua argumentele invocate de instanța fondului, este indubitabil faptul că inculpata a condus autoturismul cu o alcoolemie ce depășește limita legală iar împrejurarea că nu s-ar fi respectat întocmai procedurile impuse de O. M. S. nr.376/2006 la recoltarea sângelui, apreciem că nu poate conduce automat la constatarea nulității recoltării, câtă vreme în practică în unele situații, trusele de recoltare menționate nu au fost livrate în acest termen unităților spitalicești, astfel că folosirea metodei de prelevare cu seringi de unică folosință se prelungește până la existența posibilității efective de utilizare a trusei unice.

O interpretare diferită ar conduce la imposibilitatea efectuării probatoriului în cauze privind infracțiuni de natura celei supuse judecății în acest dosar, din motive neimputabile organelor judiciare, aceasta cu atât mai mult cu cât, înlocuirea metodei de prelevare nu a fost justificată de nesiguranța vechii metode.

Astfel fiind, s-a reținut că starea de fapt în cazul de față a fost stabilită ca rezultat al coroborării mijloacelor de probă expuse anterior, rezultatul buletinului de analiză toxicologică alcoolemie coroborându-se cu recunoașterea faptei de către inculpată, în materialitatea ei, indiferent de circumstanțele în care s-a produs consumul de alcool, declarațiile martorilor audiați și cu buletinul de examinare clinică din care rezulta că inculpata prezenta halenă alcoolică, era confuză și părea sub influența alcoolului.

Drept urmare, apreciind că sentința penală atacată a fost legală și temeinică sub toate aspectele, inclusiv cele privind individualizarea judiciară a pedepsei aplicate și modalitatea de individualizarea a executării acesteia, tribunalul în baza art. 379 pct. 2 lit. b C.p.pen. a respins ca nefondat apelul declarat de inculpata C. I.

În baza art. 189 C.p.pen. s-a stabilit în favoarea Baroului de A. C. suma de 100 lei reprezentând onorariul avocațial parțial, care s-a avansat din FMJ.

În baza art. 192 al. 2 C.proc.pen. a fost obligată inculpata la plata în favoarea statului a sumei de 150 lei reprezentând cheltuieli judiciare în apel, în care s-a inclus și suma reprezentând onorariul avocațial parțial.

Împotriva acestei decizii și, implicit împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs inculpata C. I., criticând soluțiile atacate ca fiind nelegale și netemeinice și a solicitat casarea acestora și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună achitarea sa.

Prin decizia penală nr.969 din 7 decembrie 2010, pronunțată în dosarul nr.(...) al C. de A. C., a fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpata

C. I. împotriva deciziei penale nr. 336 din 1 noiembrie 2010 a Tribunalului C.

S-a stabilit în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce s-a plătit din fondul M. Justiției.

A fost obligată inculpată să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut următoarel:

În motivarea recursului inculpata a arătat că recoltarea probei de sânge nu s-a făcut conform dispozițiilor legale astfel că aceasta constituie un mijloc de probă nelegal. In ceea ce privește probele recoltate, menționează că acestea nu au fost păstrate trei zile la frigider, termenul fiind depășit, iar analiza acestora s-a efectuat după expirarea termenului limită stabilit de actele normative. Invocă faptul că recoltarea s-a făcut cu o seringă de unică folosință și nu cu trusa standard așa cum era obligatoriu. De asemenea, consideră că declarațiile sale nu ar trebui considerate ca fiind contradictorii, ci complementare.

Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:

Atât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a unui probatoriu vast administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în fața primei instanțe, probatoriu pe baza căruia s-a stabilit întemeiat că inculpate se face vinovată de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată

Curtea își însușește în întregime argumentația instanței de fond, astfel cum această posibilitate este conferită de practica C. și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instantei inferioare (Helle impotriva Finlandei ).

Cu privire cu privire la apărările invocate de către inculpată, Curtea a constatat următoarele:

Instanța de fond a reținut în mod corect că raportat la ansamblul probatoriului administrat nu poate fi reținută teza potrivit căreia probele pe baza cărora s-a stabilit vinovăția inculpatei sunt nelegale.

Din economia dispozițiilor art. 14 alin. 1 din OMS 376/(...), rezultă că probele prelevate și sigilate, împreună cu exemplarul original al procesului verbal de prelevare al probelor biologice și al buletinului de examinare clinică vor vi puse, după încheierea procedurii de prelevare și examinare, la dispoziția polițistului care le va transporta și le va depune în cel mai scurt timp la instituțiile medico-legale teritoriale. Aliniatul 3 al aceluiași articol menționează că, în situația în care transportul sau depunerea probelor prelevate nu poate fi efectuată imediat, probele se păstrează în frigider, în sediile unităților de poliție, timp de maximum 3 zile. Același ordin prevede la art. 23 că flaconul cu urme de sânge, neprelucrat, se păstrează timp de 15 zile, după care este distrus; totodată, termenul de păstrare a contraprobelor, până la predarea lor în laboratoarele de toxicologie medico-legală este de maximul 10 zile în condiții de conservare la frigider ( 36 alin. 4 ).

Coroborând prevederile de mai sus, a rezultat că, în condiții adecvate, o probă de sânge poate fi păstrată, fără să-și modifice proprietățile și, implicit, concentrația în alcool, timp de maxim 15 zile, rezultatul analizei toxicologice fiind reproductibil în această perioadă de timp astfel că depășirea termenului de depunere a probelor biologice nu a fost de natură a denatura rezultatul final. În final, dacă s-ar fi constatat modificări care să ducă la vicierea rezultatelor alcoolemiei inculpatei, acestea ar fi fost menționate la rubrica „. mențiuni"; a buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie

Curtea a constatat, de asemenea, că nerespectarea termenului de 3 zile înlăuntrul căruia organele de poliție trebuiau să depună probele prelevate pentru analiză toxicologică nu are caracterul unui termen de decădere și nu are prevăzută vreo sancțiune procedurală.

Pe de altă parte, dispozițiile art.30 din N. Metodologice, aprobate prin O. M. S. nr.376/(...) și în care se menționează că utilizarea trusei standard de prelevare înlocuiește metoda clasică, în termen de 6 luni de la intrarea învigoare a acestor norme, trebuie coroborate cu art.6 alin.1 lit.c din același ordin care arată că până la înlocuirea cu noua metodologie, prelevarea sângelui se face cu seringi de unică folosință. Așa fiind, concluzia instanței de fond potrivit căreia acest termen de 6 luni trebuie interpretat ca fiind unul administrativ sau de recomandare este pe deplin justificată.

Nu a putut fi omis faptul că în cererea de analiză și procesul verbal de prelevare se menționează că prelevarea s-a efectuat cu ac și seringă de unică folosință, iar flaconul a fost curat și nu prezintă urme de alcool sau alte substanțe volatile (f. 19 dos.u.p.), iar în buletinul de analiză toxicologică alcoolemie este consemnat faptul că felul ambalajului este „trusă standard nr.

00567389, trusă sigilată"; (f.21 dos.u.p.).

Referitor la declarațiile inculpatei, Curtea a concluzionat că aceasta și-a nuanțat treptat susținerile în raport de concluziile rapoartelor de expertiză întocmite succesiv la cererea sa, fără a se corobora cu declarațiile martorilor și cu concluziile buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie.

Așa fiind, Curtea a concluzionat că în mod legal s-a reținut că inculpata a comis infracțiunea pentru care a fost trimisă în judecată și s-a dispus condamnarea acesteia la o pedeapsă care a fost corespunzător individualizată, atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare.

Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.proc.pen. s-a respins ca nefondat recursul inculpatului, iar soluțiile atacate au fost menținute ca fiind legale și temeinice.

Potrivit art. 192 al. 2 C.proc.pen. s-a dispus obligarea inculpatului la plata în favoarea statului a sumei de 50 lei cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare condamnata C.

I.,solicitând anularea acesteia ,rejudecarea recursului și achitarea sa în baza art.11 pct.1 lit.a rap.la art.10 lit.b și d C.pr.pen.

Analizând contestația formulată în cauză,Curtea constată însă că aceasta este tardiv introdusă.

Astfel,conform art. 388 C.pr.pen. contestația în anulare pentru motivele arătate în art.386 li.t a-c și e (în speță fiind invocat cazul prev. la lit.b) poate fi introdusă de persoana împotriva căreia se face executarea ,cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării,iar de către celelalte părți în termen de 30 de zile de la data pronunțării hotărârii a cărei anulare se cere.

În speță, petenta a fost condamnată la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării pedepsei ceea ce înseamnă că această pedeapsă a început să fie executată de la data rămânerii definitive a hotărârii pronunțate de instanța de recurs. C. 10 zile expirau la data de (...) întrucât hotărârea dată în recurs de Curtea de A. C. a fost pronunțată pe data de 7 decembrie 2010,prezenta contestație fiind introdusă la data de 13 ianuarie

2011,deci după trecerea celor 10 zile,fiind astfel tardiv introdusă.

Opinia potrivit căreia în speță se aplică cel de-al doilea termen ,respectiv cel de 30 de zile având în vedere că nu se poate vorbi despre o începere aexecutării atunci când modalitatea de executare este suspendarea executării pedepsei,este neîntemeiată .

Discuția în speță este despre efectele juridice ale pronunțării suspendării condiționate a executării pedepsei.Aceste efecte sunt de două feluri,imediate

(provizorii) și finale (definitive).Efectele juridice imediate și provizorii se produc în momentul rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea condiționată.Efectul principal,imediat ,constă în aceea că executarea pedepsei se suspendă și condamnatul,în loc să fie încarcerat este lăsat condiționat în libertate.De asemenea,se suspendă și executarea pedepselor accesorii.Efectele juridice finale,definitive,se produc la sfârșitul termenului de încercare,prin ajungerea la termen a suspendării condiționate și devin definitive,în înțelesul că ele rezolvă definitiv problema executării pedepsei aceste efecte producându-se doar dacă ,condamnatul în cadrul termenului de încercare nu comite alte infracțiuni.Prin respectarea condițiilor suspendării ,se consideră că cel în cauză a executat pedeapsa (I.Oancea-Drept execuțional penal-Ed.All Education S.A. - pag.196).

Deci,nu se poate susține că inculpata contestatoare nu este persoana împotriva căreia se face executarea ,câtă vreme începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare (respectiv data pronunțării deciziei date în recurs) aceasta se află sub condiția termenului de încercare prev. de art.82 C.

,respectiv dacă săvârșește o nouă infracțiune se revocă suspendarea condiționată conform art.83 C..

În concluzie,contestația formulată în cauză a fost tardiv introdusă,sens în care va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca tardivă contestatia în aulare formulată de contestatoarea C.

I., împotriva deciziei penale nr. 969 din 7 decembrie 2010 a C. de A. C.

Obligă contestatoarea să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 22 februarie 2011.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

L. H. I. M.

GREFIER

LEUNȚA S.

Red.I.M/Dact.S.M

2 ex./(...) Jud.fond:M.L.M. Jud.apel.S.Trestian și A.Țopan Jud.recurs.L.H. și I.M. - cu opinie separata I.C.M.

OPINIE SEPARATĂ Contestația în anulare constituie o cale extraordinară de atac care se poate formula numai împotriva hotărârilor penale definitive, având o natură juridică mixtă, respectiv de anulare și de retractare, și a cărei reglementare este în mod concret prevăzută de lege, în sensul indicării exprese și limitative a cazurilor când aceasta poate fi formulată, titularilor ei, termenelor de exercitare și procedurii de soluționare

Art. 386 C. proc. pen .prevede că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i¹), cu privire la care existau probe în dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă; e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385^{14 alin. (1¹) ori art. 385^{16 alin. (1).}}

Totodată, dispozițiile art. 388 din același cod evidențiază în mod expres termenul de introducere, astfel: „(1) Contestația în anulare pentru motivele arătate în art. 386 lit. a) - c) și e) poate fi introdusă de către persoana împotriva căreia se face executarea, cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării, iar de către celelalte părți, în termen de 30 de zile de la data pronunțării hotărârii a cărei anulare se cere.

(2) Contestația pentru cazul prevăzut în art. 386 lit. d) poate fi introdusă oricând.";

Prin sintagma folosită de legiuitor în art. 388 alin. (1) C. proc. pen., „…cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării"; se înțelege data efectivă a începerii executării, respectiv atunci când condamnatul a fost arestat și depus la locul de deținere și nicidecum data întocmirii actelor de executare, și anume emiterea mandatului de executare, care ar însemna „punerea în executare";, această din urmă semnificație nefiind avută în vedere de către legiuitor în conținutul normei mai sus arătate.

Termenul de 10 zile mai sus menționat este un termen procedural ce se calculează în condițiile art. 186 alin. (2) și (4) C. proc. pen.

Astfel, „Art. 186 - (2) La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socotește ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește. (4) Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul expiră la sfârșitul primei zile lucrătoare care urmează.";

Prin sentința penală nr. 679/(...) a Judecătoriei C. -N. s-a dispus condamnarea inculpatei C. I. la pedeapsa de 10 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 10 luni,pentru săvârșirea infr. prev. de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002, iar prin decizia penală nr. 366 /(...) a Tribunalului C. a fost respins ca nefondat apelul declarat de către inculpată.

Prin decizia penală nr.969/(...) a C. de A. C. a fost respins ca nefondat recursul declarat de către inculpată.

În ipoteza în care instanța cu ocazia individualizării pedepsei aplică o pedeapsă cu închisoare și totodată dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii respective pe durata unui anumit termen deîncercare , ca și în cauza dedusă judecății menționată mai sus, , efectul principal constă în faptul că deși hotărârea de condamnare rămâne definitivă , pedeapsa aplicată nu va fi pusă în executare , în sensul că nu se va emite un mandat de executare a pedepsei și persoana condamnată nu va fi arestată și depusă într-un loc de detenție.

În acest context termenul de introducere al contestației la executare este cel de 30 de zile de la data pronunțării hotărârii a cărei anulare se cere.

Chiar din utilizarea de către legiuitor - în cuprinsul art. 388 C. ( în care se indică titularii care pot formula contestație ) a sintagmei „ persoana împotriva căreia începe executarea";, respectiv „de către celelalte părți "; rezultă în mod clar că , termenul în care persoana condamnată poate promova contestație în anulare este alternativ de 10 zile sau 30 de zile ,iar cel de 10 zile se calculează din momentul începerii efective a executării pedepsei aplicate când i se aplică o pedeapsă privativă de libertate și din momentul pronunțării hotărârii de condamnare a cărei anulare se cere ,când i se aplică prin acea hotărâre o pedeapsă neprivativă de libertate .

În caz contrar s-ar fi indicat în mod expres și limitativ în textul legal că persoana condamnată -indiferent dacă a fost condamnată la o pedeapsă cu închisoarea cu executare în regim de detenție sau neprivativă de libertate ( cu suspendare condiționată sau suspendare sub supraveghere ) ar avea vocația de a formula contestația în anulare numai în termenul de 10 zile .

Ca atare contestația formulată de către contestatoarea C. I. - la data de

06 ianuarie 2011-data poștei de pe plic ( f 7,8 ) raportat la data pronunțării hotărârii de condamnare a C. de A. C., adică (...) se încadrează în limitele termenului de 30 de zile reglementat de art.388 C. , iar excepția tardivității invocată de către reprezentantul parchetului nu este fondată , urmând a fi respinsă .

JUDECĂTOR I. -C. M.

RED.ICM/ICM (...)

← Decizia penală nr. 1893/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 2023/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 6/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 6/2011, Curtea de Apel Cluj