Decizia penală nr. 604/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 604/R/2011
Ședința publică din 18 aprilie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. Ș., judecător JUDECĂTORI : I. C. M.
: A. D. L. GREFIER : L. S.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin
PROCUROR: ANEM. CIREAP
S-a luat spre examinare recursul declarat de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ, împotriva sentinței penale nr.151/2010 pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui S., privind pe inculpatul S. G., trimis în judecată prin R. P. de pe lângă Judecătoria Zalău, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prev. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul S. G. personal asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Coroi A., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind, inculpatul învederează instanței că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentantul P., solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate de prima instanță și cea de apel și rejudecând cauza, să se dispună reindividualizarea pedepsei aplicate prin înlăturarea circumstanțelor atenuante. Se reține că inculpatul are studii superioare, este respectat și bine integrat în societate, că nu are antecedente penale, că nu a tergiversat și nu s- a sustras de la sustragerea probelor, fără a fi dovedită o astfel de susținere. Inculpatul a consumat o cantitate relativă importantă de băuturi alcoolice în ziua precedentă celei care a avut loc constatarea infracțiunii precum și în dimineața zilei de 15 mai 2010, după care a condus pe drumurile publice. Această alcoolemie are valoare ridicată care trebuie reflectată în pedeapsa aplicată. Consideră că nu se impune reținerea unor circumstanțe atenuate întrucât nu există nici o probă la dosar care să justifice aplicare lor. De asemenea, nu se impunea reducerea pedepsei întrucât circumstanțele concrete de comitere a infracțiunii nu reclamă cu necesitate reducerea pedepsei. Pe perioada de la momentul comiterii faptei și până în prezent, inculpatul a beneficiat de prelungirea dreptului de conducere, în condițiile în care disp.art.111 alin.3 din OUG 195/2002 interzic continuarea activității de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană față de care există promovată o urmărire penală pentru comiterea infracțiunii prev.de art.87 alin.1 din OUG 195/2002. Pentru toate acestea, solicită admiterea recursului, reconsiderarea pedepsei cu înlăturarea circumstanțelor atenuante și cu menținerea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Apărătorul inculpatului, solicită respingerea recursului ca nefondat cu consecința menținerii decizia penală recurată. Apreciază motivele de recurs ca fiind nefondate. Ambele instanțe au făcut o justă aplicare a legii pronunțând o soluție de condamnare de 4 luni cu suspendare. Ambele instanțe au individualizat pedepsea conform disp.art.72 C.penal având în vedere că inculpatul nu a produs nici un eveniment rutier, nu a adus prejudiciu nici unei persoane, este o persoană respectată, integrat în societate, are studii superioare, este fără antecedente penale, a colaborat constat cu organele judiciare manifestând regret. Apreciază că prin pedeapsa aplicată se poate atinge scopul prev.de art.52 C.penal. Cu onorar din FMJ.
Inculpatul S. G., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.256 din (...) a Judecătoriei Z., în baza art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a) și c) și art.76 alin.1 lit.d) Cod penal, a fost condamnat inculpatul S. G., fiul lui G. și L. , născut la data de (...) în localitatea M., jud.S., cetățean român, studii superioare, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, ocupația consilier superior, loc de muncă S. A. S., fără antecedente penale, domiciliat în municipiul Z., str. A. I. nr 30, bl.G3, Sc.A, ap.
6, jud S., CNP 1., la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 4 luni, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.
În baza art.71 alin.1 Cod penal, i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul S.
G. la plata sumei de 460 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Zalău din data de (...) din Dosar nr.1593/P/2010, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului S. G. pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzută de art.87 alin.1
O.U.G.195/2002 republicată.
Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței la data de (...) sub nr.(...).
În fapt, în actul de sesizare a instanței s-a reținut că la data de (...), în jurul orelor 16.10, învinuitul S. G. s-a urcat la volanul autoturismului proprietate personală marca Dacia cu nr. de înmatriculare (...), conducându-l pe B-dul M. V. din municipiul Z., iar în zona stației Peco „Vidalis"; a fost oprit de către organele de poliție aflate în supravegherea și controlul traficului rutier. Întrucât existau indicii privind consumul de alcool, învinuitului i s-a solicitat testarea aerului expirat. Învinuitul era însoțit de soția sa. A. avea la ora 16.15 în aerul expirat o alcoolemie de 0,67 mg/l, astfel că a fost condus la UPU Z. unde i-au fost recoltate două probe de sânge. La prima probă luată la ora
16.45 învinuitul a avut o alcoolemie în sânge de 1,40 g ‰ , iar la cea de-a doua probă luată la ora 17.45 acesta a avut în sânge o alcoolemie de 1,30 g ‰.
În privința consumului de băuturi alcoolice, învinuitul a arătat că în seara precedentă - (...) - participând la un eveniment în familie a consumat
200 ml țuică de prune și un litru de bere cu alcool - cu aport alimentar - iar în dimineața respectivă - (...) - în jurul orelor 08.30, a mai consumat 100 ml țuică de prune - fără aport alimentar - după care, în jurul orelor 15.40, s-a urcat la volanul autoturismului, însoțit de soția sa, și l-a condus pe drumurile publice din mun. Z., cu intenția de a se deplasa de la domiciliul părinților la domiciliul său.
În susținerea stării de fapt reținută în sarcina inculpatului, s-au indicat următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a faptei (f. 9), proces-verbal de consemnare acte premergătoare (f. 8), declarații martori (f. 17-
22), rezultatul testului aerului expirat (16), declarații învinuit (f. 11-15,
23),proces-verbal de prelevare probe biologice și buletin de examinare clinică
(f.17, 18), buletin de analiză toxicologică alcoolemie (f 20)
Pe parcursul cercetării judecătorești, după citirea actului de sesizare, conform art.322 Cod procedură penală, la termenul de judecată din (...), inculpatul a declarat că recunoaște și regretă comiterea faptei, își menține declarațiile date în cursul urmăririi penale și nu dorește să dea alte declarații în faza de judecată, instanța procedând la citirea declarațiilor date de inculpat în faza de urmărire penală, în baza art. 325 alin. 2 C. pr.pen.
La același termen de judecată, instanța a admis cererea reprezentantului M.ui P. și a omis audierea martorului asistent Gaga G. M. întrucât acesta a fost prezent doar când inculpatul a fost testat cu aparatul etilo-test.
Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul S. G. este posesor al permisului de conducere valabil pentru categoria B și proprietarul autoturismului marca Dacia, înmatriculat cu numărul (...). În data de (...), în jurul orei 16.10, inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului său și s-a deplasat pe B-dul M. V. din municipiul Z., iar în zona stației Peco „Vidalis"; a fost oprit în trafic de către un echipaj al poliției rutiere în vederea efectuării unui control, ocazie cu care, în prezența martorului asistent Gaga G. M., a fost testat cu aparatul alcooltest, rezultând o îmbibație alcoolică de 0,67 mg/l alcool pur în aerul expirat, motiv pentru care a fost condus la S. J. S.-U. de P. a U. în vederea recoltării de probe biologice. Inculpatul era însoțit de soția sa și se deplasa spre domiciliul său de la domiciliul părinților. I-au fost recoltate două astfel de probe, la interval de o oră, din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr.254 si 255/(...) rezultând că acesta prezenta o îmbibație alcoolică în sânge de 1,40 g/l la prima probă recoltata la ora 16.45 respectiv de 1,30 g/l la cea de-a doua probă recoltată la ora 17.45.
Potrivit declarației consemnate la fila 14, inculpatul a recunoscut că, în seara precedentă - (...) - participând la un eveniment în familie a consumat
200 ml țuică de prune și un litru de bere cu alcool - cu aport alimentar - iar în dimineața respectivă - (...) - în jurul orelor 08.30, a mai consumat 100 ml țuică de prune - fără aport alimentar.
Situația de fapt reținută de instanță și vinovăția inculpatului au fost deplin dovedite de mijloacele de probă administrate în cauză, declarațiile inculpatului de recunoaștere a săvârșirii faptei, date pe parcursul procesului penal (f.11-15, 23), coroborându-se cu rezultatele buletinului de analizătoxicologică alcoolemie nr.254, 255/(...) (f.20) și cu rezultatul aparatului etilotest (f.16).
În drept, fapta inculpatului S. G., care, la data de (...) a condus autoturismul proprietate personala marca Dacia, înmatriculat cu numărul (...). pe B-dul M. V. din municipiul Z., având o îmbibație alcoolică în sânge de 1,40 g/l la prima probă recoltata la ora 16.45 respectiv de 1,30 g/l la cea de-a doua probă recoltată la ora 17.45, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzută de art.87 alin.1 O.U.G.nr.195/2002 republicată și pedepsita cu închisoarea de la 1 la 5 ani.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, instanța constată că existența elementului material, respectiv conducerea autovehiculului sub influența băuturilor alcoolice rezultă din probele administrate pe parcursul urmăririi penale. Conform prevederilor legale, infracțiunea există dacă îmbibația alcoolică în sânge depășește o anumită limită. În cauza de față, depășirea limitei legale a fost dovedită buletinul de analiză toxicologică- alcoolemie nr.254, 255/(...) (f.20) din care rezultă că inculpatul prezenta o îmbibație alcoolică în sânge de 1,40 g/l la prima probă recoltata la ora 16.45 respectiv de 1,30 g/l la cea de-a doua probă recoltată la ora 17.45.
Infracțiunea incriminată fiind una de pericol, urmarea imediată a faptei săvârșite de către inculpat constă în punerea în pericol a siguranței traficului rutier. Starea de pericol pentru valoarea ocrotită de actul normativ mai sus menționat s-a produs prin însăși săvârșirea acțiunii de conducere sub influența băuturilor alcoolice.
De asemenea, legătura de cauzalitate între fapta săvârșită și urmarea socialmente periculoasă rezulta ex re, din însăși săvârșirea faptei.
Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și pe parcursul cercetării judecătorești cu privire la forma și gradul de vinovăție, instanța a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție indirectă, întrucât a prevăzut pericolul pe care îl reprezintă acțiunea sa de a conduce pe drumurile publice un autovehicul sub influența băuturilor alcoolice, și cu toate că nu a urmărit un asemenea rezultat, a acceptat posibilitatea producerii lui.
Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, faptă prevăzută de art.87 alin.1 O.U.G.nr.195/2002 republicată.
La individualizarea pedepsei, în conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. G. de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art.18¹ alin.2 Cod penal, avându-se în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.
Inculpatul a fost depistat în trafic conducând autoturismul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, fără a fi implicat în vreun eveniment rutier care să implice producerea de prejudicii altor persoane.
Instanța a apreciat că această infracțiune de pericol poate genera consecințe grave și consideră că gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite de inculpat a fost apreciat în raport de situația concretă, el fiindproporțional cu îmbibația alcoolică pe care acesta o avea în sânge, urmând a
ține seama de acest aspect la individualizarea pedepsei.
Instanța a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului. A. este născut la data de (...), în localitatea M., este în vârstă de 52 de ani, are studii superioare și este o persoană respectată și bine integrată în comunitate fiind consilier superior la SC „. S.
De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că din fișa de cazier judiciar aflată la dosar (f.10) rezultă că inculpatul până la vârsta de 52 de ani nu a avut nici o condamnare fiind fără antecedente penale, și că pe parcursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată, inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea faptei, nu a tergiversat cercetările, nu s-a sustras de la recoltarea probelor biologice, iar în fața instanței s-a prezentat decent, la fiecare termen de judecată, manifestând prin întreaga sa conduită regret cu privire la fapta săvârșită, urmând a reține în beneficiul acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.a) și c) Cod penal .
Având în vedere aceste criterii, reținând în privința inculpatului și circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a, c C.p instanța a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii orientată sub minimul special prevăzut de textul ce incriminează fapta reținută în sarcina inculpatului, potrivit dispozițiilor art. 76. al.1 lit.d C.p.
Având în vedere circumstanțele reale și personale ale cauzei, circumstanțele atenuante reținute în beneficiul inculpatului și limitele de pedeapsă stabilite de lege, instanța a apreciat că în ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, se impune condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 4 luni închisoare care va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că, așa cum a stabilit Curtea E. a Drepturilor Omului (cauza S. și Pîrcălab c. României și Hirst c. Marii Britanii), a cărei jurisprudență este obligatorie, aplicându-se cu prioritate față de dreptul intern, potrivit art.20 alin.2 din Constituție, exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.
Instanța a reținut că natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și b). Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat va fi interzis inculpatului pe durata executării pedepsei.
În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c. Marii Britanii, prin care Curtea E. a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3
Protocolul 1 din Convenție, instanța a apreciat că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu i-a interzis exercițiul acestui drept.
Având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea inculpatului a drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.c), d) și e) Cod penal.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat, în contextul probelor administrate, că scopul educativ și preventiv alpedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție. D. de acest rol al condamnării, instanța a apreciat că executarea efectivă a pedepsei nu se justifică, întrucât aceasta ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra aspectelor personale și profesionale ale inculpatului, or, rolul condamnării este tocmai acela de a atrage atenția asupra importanței respectării relațiilor în societate, rol care nu s-ar realiza în totalitate în cazul executării pedepsei în regim de detenție
Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 alin.l Cod penal, respectiv: pedeapsa aplicată inculpatului este de 4 luni, așadar sunt respectate condițiile impuse de alin.1 lit.a); inculpatul nu are antecedente penale, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar, fiind astfel îndeplinită și condiția prevăzută de alin.1 lit.b); experiența unui proces penal și riscul revocării suspendării cu consecința executării pedepsei într-un loc de detenție, au fost apreciate de instanță ca fiind suficiente pentru a-l determina pe inculpat să adopte în viitor o atitudine de respect față de regulile de conviețuire socială, astfel încât scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea efectivă a acesteia.
Având în vedere aceste aspecte, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art.81 Cod penal, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni, termen stabilit potrivit prevederilor art.82 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel P. de pe lângă
Judecătoria Zalău solicitând instanței admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate și pronunțarea unei hotărâri în sensul corectei individualizări a pedepsei aplicate.
Prin decizia penală nr. 151 din 15 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) s-a respins ca nefondat apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Zalău împotriva sentinței penale nr.256 din (...) a
Judecătoriei Z..
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut că în mod corect și legal instanța de fond l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prev. de art.87 alin.1 din OUG 195/2002, republicată, cu aplic.art.74 alin.1 lit.a și c Cod penal și art.76 alin.1 lit.d Cod penal cu suspendarea condiționată a executării pedepsei fixând un termen de încercare de 2 ani și 4 luni.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a avut în vedere în conformitate cu disp.art.72 Cod penal gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru comiterea infracțiunii pentru care este cercetat inculpatul.
În mod corect și legal instanța de fond i-a aplicat inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art.74 alin.1 lit.a și c Cod penal rap. la art.76 alin.1 lit.d Cod penal ținând cont de persoana și conduita inculpatului care este o persoană cu studii superioare, respectată și bine integrată în comunitate, fără antecedente penale, iar în cursul urmăririi penale și în faza de judecată a avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea faptei șinetergiversând cercetările penale efectuate în cauză, manifestând regret pentru fapta săvârșită.
Criticile aduse de P. de pe lângă Judecătoria Zalău acestei sentințe penale, potrivit cărora soluția primei instanțe este netemeinică și nelegală, deoarece instanța de fond a reținut în mod automat circumstanțe atenuante inculpatului, sunt nefondate, deoarece în mod corect și legal prima instanță a reținut circumstanțe atenuante în sarcina inculpatului dat fiind faptul că raportat la împrejurările concrete ale cauzei se impunea reținerea de circumstanțe atenuante în beneficiul inculpatului.
Faptul că infracțiunea pentru care este cercetat și condamnat inculpatul este una intenționată și cu o mare frecvență în cazuistica proceselor penale nu îndreptățește instanța de judecată să nu îi rețină acestuia circumstanțe atenuante, nereținerea în mod automat a circumstanțelor atenuante în cazuri bine justificate constituind motiv de nelegalitate și netemeinicie a hotărârii.
Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs PARCHETUL DE PE
LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ solicitând admiterea recursului în temeiul art.38512 pct.2 lit.d C.p.p., casarea hotărârii primei instanțe și a instanței de apel și în rejudecare condamnarea inculpatului în limitele prevăzute de art.87 alin1. din OUG nr.195/2002 rep. prin înlăturarea prevederilor art.74 lit.a, c C.p. În motivarea recursului arată că nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante numai pentru faptul că inculpatul nu are antecedente penale, deoarece nu constituie criteriu unic de apreciere a bunei sale conduite anterioare săvârșirii faptei, această împrejurare reprezintă doar un element care trebuie coroborat cu alte probe administrate în acest sens, ori în speță alte probe nu există, astfel că reținerea art.74 alin.1 lit.a, c C.p. este greșită. Nici împrejurarea că inculpatul a avut o atitudine sinceră nu poate fi reținută ca circumstanță atenuantă, din moment ce acesta a fost prins în flagrant de organele de poliție conducând sub influența băuturilor alcoolice. Atitudinea inculpatului de a nu nega o faptă constatată în mod științific nu poate fi reținută ca circumstanță atenuantă. Pentru reținerea acestei circumstanțe atenuante judiciare este necesară o conduită activă a inculpatului, o contribuției personală la soluționarea cauzei și la aflarea adevărului. Consideră că atitudinea inculpatului pe parcursul procesului penal putea fi luată în considerare la individualizarea pedepsei, în limitele legale iar nu ca circumstanță atenuantă. De altfel, gradul de pericol al faptei rezultă din starea de pericol creată siguranței circulației pe drumurile publice, de prezența în trafic a inculpatului aflat sub influența băuturilor alcoolice, care duc la o degradare a stării psihofizice prin diminuarea puterii de discernământ, a capacității de concentrare și de atenție, alterarea reflexelor și a timpului de reacție. Lipsa antecedentelor penale, atitudinea constant sinceră și cooperantă a inculpatului nu trebuie apreciate de instanță ca fiind circumstanțe atenuante judiciare, ci, coroborat cu valoarea alcoolemiei, cu consecințele care s-ar fi putut produce, având în vedere și pericolul social concret al faptei deduse judecății, instanța trebuia să aplice inculpatului o pedeapsă în limitele legale, pentru atingerea rolului preventiv, educativ și coercitiv al pedepsei, astfel cum este cel stabilit în cuprinsul art.52 C.p. Analizând recursul promovat prin prisma motivelor invocate, a dispozițiilor art.3856 alin.3 C.proc.pen. Curtea apreciază că acesta este fondat urmând a fi admis pentru următoarele considerente: Instanțele ierarhic inferioare au reținut o stare de fapt conformă cu realitatea fundamentate pe probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, probatoriu care este de natură a convinge o persoană obiectivă că inculpatul a comis fapta pentru care a fost trimis în judecată și apoi condamnat. De altfel inculpatul a recunoscut atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței de fond că recunoaște și regretă fapta comisă. Încadrarea juridică a faptei aceea prevăzută de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 este corectă de asemenea. Cuantumul pedepsei aplicate inculpatului de către instanța de fond și menținută de instanța de apel este însă mult prea mic raportat la gravitatea faptei comise, la împrejurarea în care aceasta a fost săvârșită, la urmările pe care le-ar fi putut produce și nu în ultimul rând la practica constantă a instanțelor în acest domeniu. A., este de observat că inculpatul a condus autoturismul proprietate personală în cursul după amiezii pe o stradă destul de circulată din mun. Z., având în sânge o îmbibație alcoolică care depășește sensibil limita legală de 0,80 grame la mie. A. la prima probă recoltată inculpatul avea o îmbibație alcoolică în sânge de 1,40 grame la mie iar la cea de-a doua probă valoarea acesteia era de 1,30 grame la mie. Infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este una de pericol, urmarea imediată fiind punerea în pericol a siguranței traficului rutier. Această punere în pericol a siguranței traficului rutier a fost mai accentuată în condițiile în care inculpatul a ales să circule pe o stradă aglomerată, într-o oră de vârf, având o îmbibație alcoolică de natura a afecta în mod serios viteza sa de reacție și capacitățile sale de a conduce conform dispoziții,or legale în vigoare. Fapta sa ar fi putut avea urmări mult mai grave iar împrejurarea că aceste urmări nu s-au produs nu s-au datorat diligenței inculpatului ci doar hazardului. Pe lângă aceste aspecte la stabilirea pedepselor instanțele trebuie să e aibă în vedere și practica celorlalte judecătorii sau tribunale pentru că este inadmisibil ca pentru aceeași faptă un inculpat să primească o pedeapsă de 1 an închisoare iar un altul o pedeapsă de 4 luni închisoare. Dezideratul tuturor instanțelor ar trebui să fie crearea unei practici unitare chiar și în domeniul aplicării pedepselor pentru a nu lăsa loc arbitrariului și comentariilor malițioase ale opiniei publice. În opinia noastră se impune în continuare reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art.74 alin.1 lit.a și c respectiv faptul că inculpatul se află la prima confruntare cu legea penală și că a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, însă fără a se da un efect atât de amplu acestora. O pedeapsă în cuantum de 10 luni închisoare este mai potrivită pentru a preveni comiterea de noi infracțiuni și de a constitui totodată o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului. Opinăm că un cuantum mult redus sub minimul special prevăzut de lege este în măsură a-i crea inculpatului impresia că fapta comisă care în opinia legiuitorului prin regimul sancționator prevăzut este de o gravitate medie, nu este atât de gravă și ar putea să-l determine să comită și pe viitor astfel de infracțiuni având în vedere că organele judiciare nu au acționat suficient de ferm pentru sancționarea acțiunii sale ilicite. În condițiile în care statistica ultimilor ani arată că numărul acestor infracțiuni de conducere pe drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice a crescut în mod simțitor le revine organelor judiciare prin acțiunea lor conjugată să contribuie fiecare cu mijloacele speciale la stoparea acestui fenomen. Rolul instanțelor de judecatăeste de a aplica pedepse de natură a descuraja comiterea de astfel de infracțiuni pe viitor. Pentru aceste motive instanța va admite recursul promovat de către M. public și va majora pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin.1 din OUG nr.195/2002 de la 4 (patru) luni închisoare la 10 (zece) luni închisoare, pedeapsă pe care o va suspenda condiționat pe un termen de încercare de 2 ani și 10 luni, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului. A menținut restul dispozițiilor hotărârii atacate. Văzând și dispozițiile art.189 și 192 alin.3 C.p.p. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ împotriva deciziei penale nr. 151 din 15 decembrie 2010 a T.ui S. pe care o casează împreună cu sentința penală nr. 256 din 29 septembrie 2010 a Judecătoriei Z. cu privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului S. G. și, rejudecând : Majorează pedeapsa aplicată inculpatului S. G. (cu datele personale la dosar) pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin.1 din OUG nr.195/2002 de la 4 (patru) luni închisoare la 10 (zece) luni închisoare. Face aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit.a teza II, lit. b Cod penal. În baza art. 81, 82 Cod penal suspendă condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 10 luni. În baza art. 71 alin.5 Cod penal suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei închisorii. Menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate. În baza art. 189 Cod procedură penală stabilește în favoarea Baroului de avocați C. suma de 200 lei onorariu apărător din oficiu, sumă ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din data de 18 aprilie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. Ș. I.-C. M. A.-D. L. Red.MS Dact.SzM/3ex./(...) L. S. GREFIER
| ← Decizia penală nr. 429/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1979/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
