Decizia penală nr. 618/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

DECIZIA PENALĂ NR.618/R/2011

Ședința publică din 20 aprilie 2011

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : ANA C., judecător JUDECĂTORI : M. R.

L. M. GREFIER : M. B.

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - A. C.

S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul S. I. împotriva sentinței penale nr.235 din 8 martie 2011 a Judecătoriei C.-N., pronunțată în dosarul nr. (...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prev. de art.87 al.1 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul S. I., asistat de apărătorul desemnat din oficiu - av.Demeter Ida și apărător ales av.Tanțău

A. I., ambii avocați din cadrul Baroului C., cu delegații la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul S. I. arată că își menține recursul declarat.

Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.

Apărătorul inculpatului, în baza art.385/15 pct.2 lit.c C.pr.pen.,solicită admiterea recursului formulat, cu consecința casării sentinței penale atacate și trimiterea cauza spre rejudecare primei instanțe pentru suplimentarea materialului probator, având în vedere că la prima instanță s- a solicitat avizarea celor două rapoarte de expertiză medico-legală efectuate în cauză, însă instanța a respins această solicitare, cu o motivare sumară.

În subsidiar, în baza art.385/15 pct.2 lit.b C.pr.pen., solicită admiterea recursului, cu consecința achitării inculpatului, fiind incidente în cauză cazurile de casare prev. de art.385/9 pct.12 și 18 C.pr.pen..

Având în vedere cele două rapoarte de expertiză medico-legală efectuate în cauză, concluzionează că inculpatul, înainte de producerea accidentului avea o alcoolemie de sub 0,80 grame alcool în sânge. În măsura în care se va considera că nu sunt incidente aceste dispoziții legale, solicită casarea sentinței, să se reducă pedeapsa aplicată inculpatului sub minimul special prevăzut de lege, cu reținerea circumstanțelor atenuante prev.de art.76 lit.a rap.la art.76 lit.d C.pr.pen.

Din materialul probator administrat în cauză rezultă că inculpatul, la momentul producerii incidentului a avut o concentrație alcoolică de 1,20 grame alcool pur în sânge. Ulterior, s-a solicitat de către inculpat organelor de cercetare penală, efectuarea unei expertize de calcul retroactiv al alcoolemiei. S-a concluzionat pe baza rapoartelor de expertiză, a declarațiilor inculpatului și a declarațiilor celor trei martori audiați în cauză, că la momentul evenimentului rutier inculpatul avea o alcoolemie sub limita legală, motiv pentru care consideră că în această cauză, prima instanță trebuia să lămurească acest aspect, văzând cele două rapoarte de expertiză cu concluzii diferite sub aspectul alcoolemiei. Apoi, s-a reținut tot în considerentele hotărârii, faptul că inculpatul a semnat procesul verbal chiar în dimineața zilei producerii accidentului, respectiv în data de (...) ora 7.30; în fapt însă, datorită stării de sănătate, inculpatul nu putea semna acel proces verbal și l-a semnat la data de 26 februarie 2010, când i s-a prezentat de către agentul de poliție, antedatat cu data de 31 ianuarie 2010.

Văzând toate aceste considerente, în principal, solicită trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, să se rețină cauza spre soluționare, cu consecința achitării inculpatului, pentru toate considerentele cuprinse în memoriu de recurs depus la dosar.

Reprezentantul M.ui P., solicită respingerea recursului în bazaart.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen., cu consecința menținerii în totalitate a hotărârii atacate și obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Nici una dintre cele trei cereri formulate de apărătorul inculpatului, apreciază că nu este admisibilă în cauză.

În ce privește cererea întemeiată pe disp.art.385/15 pct.2 lit.c C.pr.pen., apreciază că, în nici un caz, nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru a readministra o probă cu privire la care instanța s-a pronunțat în mod expres, respingând cererea în probațiune.

Dincolo de critica adusă caracterului lapidar al motivării, solicită respingerea cererii de trimitere a cauzei spre rejudecare, considerând că în mod întemeiat și pertinent, instanța de judecată nu a apreciat necesar a se aviza cele două rapoarte de expertize medico-legale pentru calculul retroactiv al alcoolemiei, întrucât nu suntem în situația unor acte medico-legale care să necesite această avizare, ca și conținând concluzii contrare sau care nu se pot concilia.

De asemenea, nu suntem nici în situația în care, în mod obligatoriu, era necesară avizarea actelor medicale. În fapt, suntem în situația a doua expertize medico-legale distincte, fiecare dispusă și efectuată pe variante diferite de consum de alcool, astfel cum au fost și declarațiile inculpatului pe parcursul procesului penal.

Cu argumentele arătate și continuând raționamentul început, arată că nici soluția de achitare ce se solicită nu este întemeiată și consideră că în mod justificat, pertinent și concludent, instanța de judecată a apreciat că toate probele administrate în cursul procesului penal sunt în sensul vinovăției inculpatului.

M.ivul pentru care concluziile raportului de expertiză medico-legală situează valoarea alcoolemiei inculpatului, retroactiv, sub limita ce constituie infracțiune, este acela că, declarațiile inculpatului au fost în permanență contradictorii, oscilante, ele nu prezintă credibilitate, și orice probă se analizează din perspectiva caracterului credibil al acestor depoziții sau a altor probe administrate, astfel încât, în mod corect instanța de judecată le-a înlăturat și a înlăturat și concluziile raportului de expertiză care, așa cum precizează în mod expres, a stabilit valoarea alcoolemiilor în funcție de probele administrate cu privire la consumul de alcool, oră, cantitate și aport alimentar.

Î.eaga argumentație prezentată de instanța de fond în considerentele sentinței atacate este perfect întemeiată, consecința unei interpretări judicioase a tuturor probelor administrate în cauză, astfel încât s-a reținut în mod corect vinovăția inculpatului.

Cu privire la cea de a treia solicitare, respectiv de reindividualizare judiciară a pedepsei, în opinia sa, pedeapsa aplicată inculpatului cu suspendarea condiționată a executării, este pe deplin corespunzătoare și realizată potrivit criteriilor de individualizare prev. de art.72 C., neimpunându-se reformarea acestei pedepse.

S-a ținut seama de conduita inculpatului avută pe întreg parcursul procesului penal, începând de la urmărirea penală și până la acest moment, nenumăratele contradicții din declarațiile date de inculpat, astfel încât, în mod corect nu s-au reținut în favoarea sa, elemente care să justifice coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

Așa fiind, apreciază că hotărârea atacată este legală și temeinică, motiv pentru care solicită menținerea acestei hotărâri și respingerea căii de atac.

Apărătorul inculpatului S. I., în replică, arată că cele două rapoarte de expertiză medico-legală s-au făcut atât pe baza declarațiilor inculpatului, cât și prin coroborarea declarațiilor celor trei martori audiați. Mai mult, depozițiile martorilor au mare relevanță în cauză, întrucât inculpatul a fostîmpreună cu cele trei persoane în noaptea respectivă.

Inculpatul S. I., având ultimul cuvânt, arată că fapta săvârșită nu esteinfracțiune.

C U R T E A

Prin sentința penală nr. 235 din 8 martie 2011 a Judecătoriei C.-N., în baza art. 87 al. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, R., a fost condamnat inculpatul S. I. ( cetățean român, fiul lui S. și M., născut la data de 23 august 1983 în Rozavlea, jud. Maramureș, CNP 1., domiciliat în F., str. Subcetate nr. 11, ap.

5, jud. C., necăsătorit, fără antecedente penale), la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o imbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

În baza art. 71 al. 2 din C. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a din C. pe perioada prevăzută de art. 71 al. 2 din C., iar în baza art. 81 și 82 din C. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni.

În baza art. 71 al. 5 din C. s-a dispus suspendare executării pedepselor accesorii dispuse, iar în baza 359 din C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.

În baza art. 191 al. 1 din C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 250 lei reprezentând cheltuieli de judecată, iar onorariul parțial avocatului din oficiu, d-na M.-Proorocu Alexandra de 100 lei, s-a suportat din fondurile M.ui Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prinrechizitoriul din (...) al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, emis în dos. nr. 1312/P/2010, inculpatul S. I. a fost trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurilepublice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr.

195/2002.

În sarcina inculpatului s-a reținut că, în data de (...) a condus pe drumul public - în speță pe C. F., la intrarea în mun. C.-N. - un autovehicul marca Ford Focus cu numărul de înmatriculare (...), aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, conform testărilor toxicologice, cu o îmbibație de alcool pur în sânge de peste 0,80 g/l (1,20 - 1,00 g/l).

Situația de fapt a fost probată în faza de urmărire penală prin următoarele mijloace de probă: proces-verbal al Poliției M. C.-N. din (...) (f.

6-14); declarația martorului V. S. din (...) (f. 15); declarația martorului B. O. din (...) (f. 16-17); declarația martorului P. G. din (...) (f. 18-19); bilet de ieșire din spital și scrisoare medicală (f. 23-26); buletin de examinare clinică (f. 33-

34); buletin de analiză toxicologică a alcoolemiei nr. 323/(...) (f. 35); raport de expertiză medico-legală calcul retroactiv al alcoolemiei nr.

3595/IX/d/222 din (...) (f. 37-38); raport de expertiză medico-legală calcul retroactiv al alcoolemiei nr. 3595/IX/d/247 din (...) (f. 37-38); declarația învinuitului din (...) (f. 43-45); declarația învinuitului din (...) (f. 48-49); declarația martorului B. O. din (...) (f. 50-51).

În faza cercetării judecătorești s-au administrat următoarele mijloace de probă: declarația inculpatului (f. 13); declarația martorului P. G. (f. 14); declarația martorului B. O. (f. 15); declarația martorului V. S. (f. 16).

Coroborând probele administrate în faza de urmărire penală, instanța de fond a reținut următoarele:

În fapt, astfel cum rezultă din procesul-verbal emis de P. M. C.-N. (f. 6-

14 dos. u.p.), în data de (...), în jurul orei 04:00, inculpatul conducea autoturismul marca Ford Focus cu numărul de înmatriculare (...) pe C. F., la intrarea în municipiul C.-N., aflându-se pe sensul de mers dinspre F. înspre centru în zona magazinului Praktiker, autoturismul condus de inculpat a intrat în impact cu un ansamblu de vehicule format din cap tractor și semiremorcă, care staționa în acel loc. Ajuns la spital, inculpatului i s-au prelevat două probe de sânge, conform buletinului de examinare clinică (f.

33-34 dos. u.p.), prima la ora 5. și a doua la ora 7.. Conform buletinul de analiză toxicologică nr. 323/(...) (f. 35 dos. u.p.), prima probă indică o valoare a alcoolemiei de 1,20 g/l alcool pur în sânge, iar a doua o valoare de

1,00 g/l alcool pur în sânge. Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr. 3595/IX/d/222 (f. 37-38 dos. u.p.), rezultate din calculul efectuat pe baza alcoolemiei stabilite prin buletinul de analiză toxicologică nr. 323/(...), inculpatul avea o valoare de 1,50 g/l de alcool pur în sânge la ora producerii accidentului.

Inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, în sensul că a indicat un consum de alcool care, potrivit concluziilor raportului de expertiză medico- legală nr. 3595/IX/d/247 (f. 39-40), ar fi determinat ca, la momentul producerii accidentului, acesta să aibă o alcoolemie de doar 0,75 g/l alcool pur în sânge. Declarațiile sale nu au putut fi însă reținute.

Astfel, a precizat prima instanță, în primul rând trebuie observat că însuși inculpatul se contrazice în declarațiile pe care le-a dat la diferite momente. Astfel, din buletinul de examinare clinică (f. 33-34 dos. u.p.) reiese că în ziua accidentului, după ce a ajuns la spital, inculpatul a declarat personalului medical care i-a recoltat probele de sânge că a consumat un litru de vin. Mai târziu, în declarația dată în faza actelor premergătoare (f. 32 dos. u.p.), acesta a arătat că a consumat 200 ml de vin. În fine, în declarațiile date în faza urmăririi penale în data de (...) (f. 43-45 dos. u.p.) și

(...) ( f. 48-49 dos. u.p.), precum și în declarația dată în fața instanței (f. 13 dos. inst.), acesta a arătat că a consumat aproximativ 150-200 ml de vin și

200 ml de țuică. Instanța de fond a apreciat că reiese cu claritate faptul că, dacă inițial inculpatul a fost sincer în ceea ce privește consumul de alcool, declarând că a băut un litru de vin, odată ce a conștientizat consecințele penale ale declarațiilor sale a încercat să minimalizeze cantitatea de alcool consumată, arătând că a consumat doar un pahar de vin. Î.-un târziu, mai bine informat, acesta a reușit să fabrice o ipoteză a consumului de alcool prin care să inducă ideea că, la momentul accidentului, alcoolemia sa ar fi fost sub limita legală, ipoteză pe care apoi a continuat să o susțină în fața organelor de urmărire penală și a instanței de judecată. De altfel, în fața instanței de judecată inculpatul a arătat că nu am declarat adevărul pentru că îmi era frică și nu aveam avocat, deci nu pentru că nu și-ar fi amintit de la început consumul real de alcool.

Nu au putut fi reținute susținerile inculpatului potrivit cărora nu își mai amintește să fi declarat ceva despre consumul de alcool personalului medical în ziua accidentului, întrucât era inconștient și nu putea vorbi. Astfel, din același buletin de examinare clinică din care reiese că inculpatul a declarat că ar fi consumat un litru de vin, reiese și faptul că, atunci când a ajuns la spital, era confuz și agitat și nicidecum în stare de inconștiență. Mai mult, a menționat instanța de fond, astfel cum se poate observa din dosarul cauzei, inculpatul chiar a semnat procesul-verbal emis de P. M. C.-N. (f. 6-

14 dos. u.p.). Or, din conținutul acestuia reiese că a fost încheiat în data de

(...), iar cercetările pe care le constată s-au finalizat la ora 0., după ce inculpatului i-a fost prelevată a doua probă de sânge pentru stabilirea alcoolemiei, acesta fiind, mai mult ca sigur, și momentul în care a fost semnat de către inculpat, perfect conștient la acea oră. De altfel, în declarația olografă din data de 26 februarie 2010, adică mult mai aproape în timp de evenimentul rutier, inculpatul a arătat în mod expres că ceea ce îmi aduc aminte este faptul că am fost ajutat de personalul medical să ies din autoturism (detaliu privind modul în care a ieșit ajutat și nu a fost scos din autovehicul putea să-l cunoască numai dacă era conștient) … cunosc faptul că la urgențe mi s-a recoltat sânge, dar nu îmi amintesc pentru ce (acest detaliu cu privire la starea de conștiență a inculpatului justifică mențiunea medicului din buletinul de examinare clinică cu privire la consumul de alcool declarat de către inculpat). De altfel, și faptul că medicul a consemnat că inculpatul a consumat vin și nu o altă băutură alcoolică au condus spre concluzia că medicul nu a făcut o simplă speculație, ci a consemnat ce a declarat inculpatul, care a recunoscut ulterior că a consumat și vin în acea seară.

De asemenea, nu a putut fi acceptată apărarea sa potrivit căreia, oscilațiile în declarații se datorează faptului că s-ar fi temut să declare adevărul, hotărându-se să facă acest lucru doar în urma sfaturilor unui avocat. În realitate, astfel cum s-a arătat, inculpatul a făcut declarații contradictorii, întrucât inițial nu știa ce trebuie să declare pentru a-i fi favorabil, dilemă rezolvată, astfel cum el însuși declară, atunci când a luat legătura cu apărătorul său ales.

Tot în sensul fabricării unor declarații favorabile, pledează și exactitatea cu care inculpatul își amintește anumite detalii. Astfel, deși potrivit propriilor declarații, în ziua accidentului era obosit întrucât condusese o mie de kilometri, acesta își amintește cu certitudine că a consumat 200 ml de țuică în intervalul orar 3:30 - 3.. De altfel, a apreciat instanța de fond, chiar consumul unei cantități apreciabile de tărie în numaizece minute și după ce a mâncat este neobișnuit, ceea ce adaugă la lipsa de credibilitate a declarațiilor sale.

Mergând pe aceeași linie de gândire, nu au putut fi reținute nici declarațiile martorului B. O. (f. 16-17, 50-51 dos. u.p., f. 15 dos. inst.), identice cu ale inculpatului, în ceea ce privește cantitatea de alcool consumată și momentul consumului. Instanța de fond a mai menționat că este încă și mai greu de crezut că o persoană care era gazdă la o petrecere cu mai mulți invitați își poate aminti cu exactitate că unul dintre aceștia, inculpatul din prezenta cauză, ar fi consumat 200 ml de țuică și ar fi plecat imediat după aceea, la ora 3. - 3.. Acest lucru este cu atât mai adevărat, cu cât martorul însuși recunoaște, în declarațiile sale, că și el consumase alcool

și era puțin amețit. De altfel, dacă își amintește cu o exactitate de 5 minute ora la care a plecat inculpatul, în privința orei la care a plecat propriul său frate, invitat și el la petrecere, nu mai este la fel de exact, indicând un interval orar mult mai larg, și anume 4. - 5..

Instanța de fond a apreciat că toate acestea converg spre ideea că și declarațiile martorului B. O. au fost fabricate, în înțelegere cu inculpatul, pentru a acredita ideea că acesta din urmă avea o alcoolemie sub limita legală la momentul producerii accidentului. Instanța nu a ignorat nici faptul că în cuprinsul declarației date în faza de urmărire penală (fila 16 verso dos.u.p.) martorul B. a indicat un detaliu, care trebuia să aducă o notă de credibilitate sporită declarației sale: menționez că am observat că din sticla de 2 litri de plastic a lipsit circa 1,5 - 2 degete de lichid după ce a plecat inculpatul, or în fața instanței a declarat că din aceeași sticlă a băut și el precum și un alt invitat, ceea ce face ca precizia martorului să constituie măsura nesincerității sale.

În ceea ce privește declarațiile martorilor P. G. (f. 18-19 dos. u.p., f. 14 dos. u.p.) și V. S. (f. 15 dos. u.p., f. 16 dos. inst.), instanța de fond le-a apreciat ca fiind irelevante, întrucât se referă la împrejurări care nu au legătură cu fapta din prezenta cauză. Astfel, martorul P. G. arată că înainte de a merge la petrecerea martorului B. O., inculpatul a trecut pe la el și a consumat un pahar de vin, în vreme ce martorul V. S. relatează că a vorbit la telefon cu inculpatul înainte de producerea accidentului, rugându-l să vină să îl ia din centrul municipiului C.-N.

În fine, chiar dacă apărătorul inculpatului a arătat în fața instanței că ar trebui să se dea crezare raportului de expertiză medico-legală potrivit căruia acesta a avut o alcoolemie de doar 0,7. alcool pur în sânge, având în vedere că aceasta este o probă științifică, aceste susțineri nu au putut fi reținute. Astfel, spre deosebire de majoritatea rapoartelor de expertiză, care reprezintă probe științifice, bazate pe date obiective, rapoartele medico-legale de calculare retroactivă a alcoolemiei se particularizează prin aceea că se bazează atât pe date obiective - concentrația de alcool în sânge la un anumit moment, înălțimea și greutatea celui expertizat, etc., cât și pe date subiective

- declarațiile unor persoane cu privire la cantitatea de alcool consumată, la momentul consumului, la existența unui aport alimentar, etc. Or, în cazul în care una dintre aceste premise, în speță cele declarate de inculpat cu privire la consumul de alcool, este falsă, atunci și concluziile expertizei medico- legale vor fi la rândul lor false, în ciuda faptului că la elaborarea lor au fost utilizate mijloace științifice obiective.

În drept, prima instanță a apreciat că fapta inculpatului care, în data de (...), în jurul orei 4:00, a condus autoturismul marca Ford Focus cu numărul de înmatriculare (...) pe C. F., la intrarea în mun. C.-N., având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge (în jur de 1,50 g/lalcool pur în sânge) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.

Sub aspectul laturii obiective, sunt necesare existența unei acțiuni de conducere a unui autovehicul pe un drum public și a unei situații premisă, aceea ca persoana care realizează acțiunea să aibă o îmbibație alcoolică peste limita legală. În speță, inculpatul a condus un autoturism pe C. F. din municipiul C.-N., aceasta fiind fără îndoială un drum public. În ceea ce privește îmbibația alcoolică, astfel cum s-a arătat, aceasta era cu certitudine peste limita legală de 0,80 g/l alcool pur în sânge. Împrejurarea că, în lipsa indicării de către inculpat a unui consum plauzibil de alcool, alcoolemia sa nu poate fi stabilită cu exactitate, nu este de natură să afecteze întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina sa. Astfel, tot ce se cere pentru existența infracțiunii este ca alcoolemia celui care conduce un autovehicul să fie peste limita legală, fără a fi necesar să se stabilească cu certitudine o anumită concentrație de alcool în sânge, câtă vreme este sigur că aceasta depășea 0,80g/l. În speță, având în vedere faptul că la mai mult de o oră după producerea accidentului, inculpatul avea o concentrație de

1,20 g/l alcool pur în sânge, precum și faptul că este cert că acesta a consumat alcool cu mai mult timp înainte de producerea accidentului și, prin urmare, atât la momentul la care a condus autovehiculul, cât și la momentul prelevării celor două probe de sânge se afla deja pe o pantă descendentă a alcoolemiei, rezultă cu certitudine că la momentul producerii accidentului rutier, moment în care inculpatul conducea pe drumurile publice, alcoolemia sa era mai mare de 1,20 g/l și, prin urmare, mai mare decât limita legală. De altfel, această concluzie se desprinde, astfel cum s-a arătat, și din concluziile raportului de expertiză medico-legală nr.

3595/IX/d/222 (f. 37-38 dos. u.p.), care indică faptul că în urma unui calcul realizat pe baza celor două probe de sânge prelevate inculpatului rezultă o valoare a alcoolemiei de 1,50 g/l la momentul producerii accidentului rutier.

Sub aspectul laturii subiective, chiar dacă inculpatul nu a urmărit să conducă un autoturism pe drumurile publice având o îmbibație alcoolică în sânge peste limita legală, a acceptat fără îndoială că acest lucru se poate întâmpla atunci când s-a suit la volanul autoturismului în urma consumului de alcool și, prin urmare, acesta a acționat cu forma și modalitatea de vinovăție a intenției eventuale, prevăzute de art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. pen..

Pentru aceste motive, inculpatul a fost condamnat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prevăzută de art. 87 alin. (1) din OUG nr. 195/2002.

La individualizarea pedepsei care s-a aplicat inculpatului, instanța de fond s-a raportat la criteriile generale de individualizare cuprinse în art. 72 alin. (1) C. pen., după cum urmează:

1. În ceea ce privește limitele de pedeapsă fixate de legea specială care prevede această infracțiune, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 87 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, sancțiunea este închisoarea de la 1 la 5 ani.

2. În ceea ce privește gradul de pericol social al faptei săvârșite, instanța de fond a reținut că se află în prezența unui pericol social de intensitate medie. Astfel, deși inculpatul a condus pe drumurile publice la o oră la care circulația nu era intensă, iar alcoolemia sa, deși peste limitalegală, nu a fost una exagerată, nu trebuie ignorat faptul că, pe fondul consumului de alcool, acesta a produs un accident rutier grav, soldat cu pagube materiale și cu rănirea sa. Prin urmare, instanța de fond a remarcat că, în cazul inculpatului, pericolul abstract ce caracterizează infracțiunea reținută în sarcina sa s-a concretizat în producerea unui eveniment rutier, ceea ce este de natură să mărească gradul de pericol social al faptei săvârșite.

3. Referitor la persoana infractorului, instanța de fond a reținut că acesta are studii medii, este necăsătorit, fără copii, cu un loc de muncă stabil și fără antecedente penale. Pe parcursul urmăririi penale și al judecății a avut un comportament nesincer, în sensul în care nu numai că nu a recunoscut comiterea faptei, dar s-a folosit de toate mijloacele pentru a împiedica organele de urmărire penală și instanța de judecată să afle adevărul, încercând să fabrice o ipoteză a consumului de alcool care să îl exonereze de răspunderea penală.

Pentru aceste motive, instanța de fond l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă ușor mai ridicată decât minimul special, și anume 1 an și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen., văzând și dec. nr. LXXIV/2007 a Înaltei

Curți de C. și Justiție, instanța de fond a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen., și anume dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, constatând că infracțiunea comisă de către inculpat îl fac pe acesta nedemn de a ocupa una dintre funcțiile amintite. Drepturile de mai sus i-au fost interzise inculpatului pe toată durata prevăzută de art. 71 alin. (2) și anume, din momentul în care hotărârea de condamnare rămâne definitivă și până la terminarea executării pedepsei.

Conform art. 81 C. pen. instanța poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată persoanei fizice pe o anumitădurată, dacă sunt întrunite următoarele condiții: a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult trei ani sau amenda; b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, afară de cazul când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38; c) se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.

În speță, judecătoria a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de mai sus. Astfel, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni, fără să mai fi fost anterior condamnat la o altă pedeapsă cu închisoarea. De asemenea, având în vedere natura infracțiunii, precum și faptul că inculpatul este la prima confruntare cu legea penală, instanța de fond a apreciat că pronunțarea prezentei hotărâri reprezintă un avertisment suficient pentru acesta, care nu va mai comite pe viitor alte infracțiuni.

Pentru aceste motive instanța de fond a dispus suspendarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicate inculpatului pentru un termen de încercare care, în temeiul art. 82 alin. (1) C. pen., va fi de 3 ani și 6 luni, iar în temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. instanța de fond a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării, și anume art. 83 și art. 84 C. pen.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, potrivit art. 191 alin. (1) C. proc. pen. în caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu excepția cheltuielilor privind interpreții desemnați de organele judiciare, potrivit legii, precum și în cazul în care s-adispus acordarea de asistență gratuită, care rămân în sarcina statului. Având în vedere faptul că instanța de fond a pronunțat condamnarea inculpatului, acesta a fost obligat la plata sumei de 250 de lei, cu titlu de cheltuielijudiciare. S. de 100 lei, reprezentând onorariul parțial al avocatului din oficiu, d-na M.-Proorocu Alexandra, a rămas în sarcina statului, urmând a fi avansată din fondurile M.ui Justiției.

Împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Cluj-Napoca, în termen legal a declarat recurs inculpatul S. I. solicitând casarea acesteia și, înprincipal, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar, achitarea inculpatului în baza art. art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d C.pr.pen. pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată - prev. de art. 87 al.1 din OUG 195/2002 ori, reținând cauza spre rejudecare, să se reconsidere procesul de individualizare a pedepsei și să îi fie aplicată o pedeapsă într-un cuantum redus, urmare a reținerii de circumstanțe atenuante în favoarea sa.

S-a arătat în motivele de recurs, cu privire la solicitarea de trimitere a cauzei spre rejudecare la instanța de fond, că: nu a fost rezolvat fondul cauzei, că instanța nu a motivat soluția pronunțată în cauză, nu s-a pronunțat asupra apărării făcute de inculpat și nu a admis cererea de avizare a actelor medico-legale de la dosar de către C. de A. și C. din cadrul IML C., față de concluziile contradictorii ale expertizelor efectuate în cauză; sunt incidente așadar în speță, cazurile de casare prev. de art.385/9 pct.9 și

10 C.pr.pen.

În privința solicitării de achitare a inculpatului de sub învinuirea comiterii infracțiunii prev. de art. 87 al.1 din OUG 195/2002 - s-a arătat că, sunt incidente cazurile de casare prev. de art.385/9 pct.12 și 18 C.pr.pen., respectiv, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 al.1 din OUG 195/2002 și s-a comis o eroare gravă de fapt, pronunțându-se o hotărâre greșită de condamnare.

S-a arătat că instanța a făcut o evaluare denaturată a probelor, stabilind o stare de fapt neconformă realității. Nu s-a avut în vedere că, la data la care inculpatul a declarat că a consumat 1 litru de vin, se afla sub influența sedativelor, fiind într-o stare confuză, cu o exprimare neinteligibilă.

Ambele expertize de calcul retroactiv al alcoolemiei au stabilit că la ora incidentului inculpatul avea o alcoolemie sub limita legală.

Unele contradicții din declarațiile inculpatului, acesta le-a justificat prin teama de răspundere penală și din perspectiva stării labile în care se afla, precum și a suferințelor prin care trecea la momentul respectiv, ca urmare și a pierderilor materiale pe care le înregistrase prin avarierea autoturismului personal.

În mod greșit s-a reținut de instanță că procesul verbal de constatare a fost semnat de inculpat în ziua incidentului, în fapt, inculpatul semnând doar la (...) acest proces verbal, deoarece la data accidentului, era în stare gravă și nu putea colabora cu polițistul.

În mod greșit, s-a reținut de către instanță declarația inculpatului în care a declarat că a consumat 1 litru de vin, deoarece el nu-și amintește de această declarație, fiind la acel moment în stare de inconștiență și, oricum, susținerile din declarație „. un fapt virtual"; și sunt rupte din context.

S-a solicitat într-un al doilea subsidiar, reducerea pedepsei aplicate inculpatului, apreciindu-se că, s-a aplicat o pedeapsă greșit individualizată în raport cu criteriile prev. de art.72 C. Inculpatul a avut, anterior faptei din prezentul dosar, o atitudine bună în familie și societate, a participat încomunitatea din care provine, la acțiuni culturale, sportive și religioase, dând dovadă de solidaritate și chiar spirit de sacrificiu.

Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de ladosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C.pr.pen., Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, judicios analizate și interpretate, instanța a reținut o stare de fapt conformă realității, constând în aceea că, la data de (...), în jurul orei 4:00, inculpatul S. I. a condus autoturismul marca Ford Focus cu număr de înmatriculare (...) pe C. F., la intrarea în mun. C.-N., având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge (în jur de 1,50 g/l alcool pur în sânge).

Reținând corect vinovăția inculpatului, s-a încadrat apoi juridic corect fapta acestuia, în infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.

Curtea constată că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, nefiind incidente în speță cazurile de casare prev. de art.385/9 pct.9 și 10

C.pr.pen.

Astfel, contrar criticii recurentului, fondul cauzei a fost soluționat, instanța pronunțându-se asupra faptei ce constituie obiectul judecății, asupra vinovăției inculpatului și asupra sancțiunii ce s-a impus a fi aplicată.

Hotărârea instanței cuprinde, chiar în mod detaliat, motivele pe care se întemeiază soluția, instanța s-a pronunțat asupra tuturor probelor administrate în cauză, care au fost riguros și minuțios analizate, arătându- se punctual, de ce sunt înlăturate anumite probe ( declarațiile inculpatului apreciate ca nesincere, declarațiile martorului B. O., de asemenea, considerate nesincere, declarațiile martorilor P. G. și V. S., apreciate nerelevante în cauză, raportul de expertiză medico-legală de calcul retroactiv al alcoolemiei nr.3595/IX/d/247 - deoarece datele privind consumul de alcool, aportul alimentar, ora consumului de alcool, pe care s-a bazat, au fost apreciate ca nesincere) și, de ce, altele sunt reținute pentru susținerea soluției (buletinul de analiză toxicologică alcoolemie și raportul de expertiză medico-legală de calcul retroactiv al alcoolemiei nr.3595/IX/d/222).

Instanța s-a pronunțat, de asemenea, asupra cererii inculpatului de avizare a ultimei expertize medico-legale (cea care a stabilit o valoare teoretică a alcoolemiei mai mică de 0,80 g%0), respingând-o ca inutilă în soluționarea cauzei.

M.ivarea respingerii cererii în probațiune, chiar lapidară fiind (Curtea apreciază că, este doar concisă) nu echivalează cu nepronunțarea asupra cererii, dar chiar și așa fiind, cererea nu este una esențială, de natură a garanta drepturile inculpatului și a influența soluția procesului; aceasta deoarece, instanța apreciază o probă , prin coroborare, în urma analizării tuturor probelor administrate, iar în speță, a arătat de ce se impune reținerea uneia din expertizele efectuate în cauză ( cea care indică o valoare a alcoolemiei de 1,5.), care se coroborează și cu valorile alcoolemiei stabilite prin buletinul de analiză toxicologică alcoolemie. Nu se identifică în cauză vreo situație care să impună avizul Comisiei de A. și C. din cadrul IML C., întrucât un astfel de aviz este obligatoriu în cazul noilor expertize ( când se realizează din oficiu) sau facultativ, când instanțele consideră necesar un astfel de aviz ( dacă concluziile unei expertize sunt contradictorii sau existămai multe acte medico-legale cu concluzii contradictorii)- conform art.24 din

Ordonanța nr.1/2000 și art.19, 21 din HG NR.774/2000.

În speță, cele două expertize efectuate în cauză nu au concluzii contradictorii, ci doar concluzii diferite, datorită variantelor diferite de consum de alcool indicate de organul de urmărire penală, pe baza declarațiilor inculpatului, iar expertiza ale cărei concluzii s-au solicitat a fi avizate (cea care a stabilit o valoare teoretică a alcoolemiei mai mică de 0,80 g%0), de asemenea, nu are concluzii contradictorii, pentru ca instanța să considere necesar avizul. A rămas așadar, la latitudinea instanței, a reține una din cele două expertize, ca reflectând adevărul în cauză, prin raportare și coroborare cu restul probelor administrate în cauză, probe care au stat la baza fiecăreia din cele două expertize.

În cauză, nu se impune nici achitarea inculpatului pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, deoarece, corect s-a reținut de către instanță că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și, nici nu s-a comis o eroare gravă de fapt care să fi condus la o sluție greșită de condamnare.

Instanța a reținut corect probele care dovedesc vinovăția inculpatului - expertiza care indică o valoare a alcoolemiei de 1,5. și care, se coroborează și cu valorile alcoolemiei stabilite prin buletinul de analiză toxicologică alcoolemie; corect și întemeiat a înlăturat declarațiile inculpatului, oscilante și contradictorii cu privire al natura și cantitățile de alcool consumate - neputând deci, a fi reținute ca reflectând adevărul în cauză, la fel ca și declarațiile martorilor audiați, fie ca nesincere, fie ca nerelevante pentru ceea ce trebuia demonstrat în cauză.

Faptul că, procesul verbal de constatare nu ar fi fost semnat de inculpat la data comiterii faptei, ci la o dată ulterioară - nu are relevanță sub aspectul existenței infracțiunii, atât timp cât, la data semnării, inculpatul nu a contestat conținutul acestuia și nu a avut de făcut alte obiecțiuni și, oricum, nu are legătură cu aspectele privind valoarea alcoolemiei, cea care este contestată de inculpat. Că s-a aflat într-o stare gravă, imediat după comiterea accidentului rezultă și din acest proces verbal, și din buletinul de examinare clinică întocmit de medic cu ocazia prelevării probelor biologice, dar nu poate constitui o justificare pentru declararea - confuză, neadevărată ( cum susține inculpatul) - a unui consum de alcool nereal ( 1 l de vin), în contextul în care, instanța a avut în vedere nu numai această declarație

(apreciată ca sinceră), ci și concluziile ambelor expertize, în care se menționează că neconcordanțele dintre alcoolemia rezultată pe baza primei variante de consum declarate ( 200 ml vin în jurul orei 2.00) și valorile alcoolemiei stabilite la analiză sunt consecința unui consum de alcool mai mare decât cel declarat, iar a doua expertiză ( cea care stabilește o alcoolemie mai mică de 0,8.) - că această valoare poate fi acceptată doar dacă organul judiciar apreciază ca plauzibilă diferența mai mult decât semnificativă dintre varianta inițială din (...) ( 200 ml vin în jurul orei 2.00) și cea declarată în (...) ( 150 ml vin între orele 2.10-2.20 și 200 ml țuică între orele 3.30-3.40) - în ce privește cantitatea de alcool consumată, intervalul de timp în care s-a consumat, intervalele de timp dintre presupusul consum de alcool, evenimentul rutier și prima recoltare de sânge. A., instanța a apreciat sinceritatea declarațiilor inculpatului prin prisma oscilațiilor acestuia, nu numai față de momentul recoltării probelor biologice ( când se susține că era într-o stare confuză), dar și față de diferențele dintredeclarațiile date ulterior, la un interval scurt de timp (...) și (...) (la niciuna din aceste date ulterioare nemaiputând fi invocată starea de confuzie).

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, Curtea apreciază de asemenea, că aceasta s-a realizat în mod corect, prin valorificarea eficientă a criteriilor prev. de art.72 C., aplicându- se o pedeapsă în măsură să realizeze scopul prev. de art.52 C.

Nu se impune în cauză reținerea în favoarea inculpatului de circumstanțe atenuante, constând în comportarea anterioară bună a acestuia în familie și societate, lipsa antecedentelor penale - deoarece, aceste împrejurări, chiar reale fiind, nu este obligatoriu a fi valorificate ca circumstanțe atenuante ( în considerarea și a atitudinii procesuale a inculpatului), decât dacă instanța apreciază că, în contextul de ansamblu al cauzei, acestea au o pondere determinantă și evidențiază un comportament deosebit; ori, a nu mai fi fost confruntat cu legea penală sau a te comporta bine în societate și familiel, nu constituie neapărat un titlu de glorie, o comportare care trebuie recompensată, ci este o atitudine firească, ce caracterizează orice cetățean de bună credință.

Oricum, cuantumul pedepsei aplicate a fost stabilit aproape de minimul special ( în condițiile în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea dedusă judecății este închisoarea de la 1 la 5 ani), iar executarea acesteia a fost suspendată condiționat, modalitate de executare ce reflectă la rândul ei, o altă etapă a individualizării pedepsei, în care instanța a dat dovadă de clemență.

Așa fiind, față de toate aceste considerente, se constată nefondat recursul în cauză, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen.

În baza art.189 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de

50 lei, onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul

M.ui Justiției.

În baza art.192 alin.2 C.pr.pen. va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S. I., domiciliat în F., str. Sub C. nr. 11, ap.5, jud.C., împotriva sentinței penale nr. 235 din

8 martie 2011 a Judecătoriei C.-N.

Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei, onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției în favoarea av. Demeter Ida.

Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 20 aprilie 2011.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

ANA C. M. R. L. M.

GREFIER M. B.

Red.A.C./Dact.H.C.

3 ex./(...) Jud.fond:M.L.M.

← Decizia penală nr. 954/2011, Curtea de Apel Cluj  Decizia penală nr. 2045/2011, Curtea de Apel Cluj →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 618/2011, Curtea de Apel Cluj