Decizia penală nr. 628/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R .
CURTEA DE APEL CLUJ
S. PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a3
D. PENALĂ NR.628/R/2011 Ședința publică din 20 aprilie 2011 Instanța constituită din : PREȘEDINTE :ANAC., judecător JUDECĂTORI : M. R.
L. M. GREFIER
: M. B.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - A. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de Ministerul Public, P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, împotriva încheierii penale f.n. din 13 aprilie 2011 a T. S., privind pe inculpații P. D. și P. P. D., având ca obiect cerere de liberare provizorie pe cauțiune.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpații P. D. și P. P. D., în stare de arest, asistați de apărător ales av.Ielciu A. Mihai din cadrul Baroului S., cu delegație la dosar, și apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul P. D., av.L. K. din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul desemnat din oficiu av.L. K. solicită a se constata că mandatul său a încetat și a se acorda plata onorariului avocațial parțial pentru studiul dosarului și prezența în instanță.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Reprezentantul M.ui P. susține recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, prin care s-a admis solicitarea formulată de către inculpații P. P. D. și P. D., în sensul că s-a dispus liberarea provizorie sub control judiciar de sub puterea măsurii arestării preventive luată anterior și menținută până la termenul de judecată din (...), încheiere pe care o apreciază ca neîntemeiată și de asemenea cu privire la care critică aspectele de procedură, care, fără a afecta legalitatea încheierii vine să susțină netemeinicia hotărârii dispusă de către instanța de recurs.
In principal, susține recursul asupra netemeiniciei cererii formulată de către inculpați și a netemeinicie soluției instanței de judecată investită cu soluționarea judecării fondului cauzei care a apreciat că se impune liberarea provizorie sub control judiciar.
Pe de o parte, consideră că există o eroare pe care instanța fondului a realizat-o odată cu soluționarea acestei cereri de liberare sub control judiciar. P., nu au fost respectate disp.art. 1. C.pr.pen., în cuprinsul încheierii nu se regăsește nici o mențiune a instanței de judecată privind admiterea în principiul a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, ci abia consecutiv discutarea asupra temeinicie acestei cereri și eventual dispunerea controlului judiciar solicitate de către inculpați. D. aparent este o chestiune pur formală, în opinia sa este de natură a atrage un semn de întrebare asupra modului în care instanța fondului a cercetat această cerere de liberare, în sens favorabil inculpaților.
Acesta este un prim aspect pe care-1 aduce în discuția instanței de recurs, respectiv lipsa acelei mențiuni privind admiterea în principiu întrucât sunt îndeplinite condițiile art.160/2 și 160/4 C.pr.pen., după care subsecvent se impunea a se discuta asupra temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar, deoarece în fapt principala problemă se referă asupra netemeiniciei încheierii din (...) și implicit asupra netemeiniciei cererii formulată de cei doi inculpați raportat la întregul probatoriu administrat în cauză, la obiectul cauzei și la circumstanțele personale ale celor doi inculpați.
Pornind de la faptele ce se impută a fi săvârșite de inculpați, respectiv tentativă la omor calificat art.20 rap.la art. 174 și 175 lit.i C.pen., ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice art.321 C.pen., lovire 80 al.2 și amenințare art. 193 C.pen., toate infracțiunile fiind comise de către cei doi inculpați în aceleași împrejurări, apreciază că singure, enumerarea acestor texte de lege cu trimitere la situația de fapt a probele administrate în cauză întemeiază poziția că liberarea provizorie sub control judiciar a inculpaților este în mod vădit neîntemeiată raportat la disp.art. 1. lit.a C.pr.pen.
Cu certitudine de asemenea, asupra circumstanțelor personale ale inculpaților, care de-a lungul activității desfășurate anterior săvârșirii faptelor din prezentul dosar, s-au confruntat cu legea penală, fiind sancționați pentru săvârșirea unor infracțiuni cu violență în intervalul anului 2009.
Incidentul care face obiectul prezentului dosar a fost de proporții impresionante, violența și agresivitatea inculpaților a fost extremă, împrejurarea că prezența autorităților la sala de sport nu i-a împiedicat în nici un mod pe inculpați să- și continue activitatea atât în fața sălii de sport, stârnind temerea atât față de victimele infracțiunii cât și față de celelalte persoane aflate la fața locului. A., atitudinea de nepăsare și respect față de prezența organelor de poliție sosite la fața locului tocmai pentru a putea reinstaura ordinea și liniștea publică, denotă faptul că nu se poate concluziona că după trecerea unui interval de timp, inculpații nu ar mai prezenta pericol pentru ordinea publică.
Cererea de liberare provizorie și punerea în libertate provizorie sub control judiciar este un drept al inculpaților și o facultate a instanței de judecată, însă în opinia sa din încheierea atacată nu rezultă care sunt considerentele care au întemeiat admiterea cererii formulate de inculpați, respectiv instanța face referiri generice cu privire la dreptul inculpaților de a beneficia de liberare provizorie sub control judiciar, un drept procedural și constituțional, care însă în nici un caz nu poate constitui corelativ o obligație a instanței de judecată odată ce sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege să și acorde această liberare provizorie sub control judiciar. A., nu ar mai exista disp.art. 1.a și 1. C.pr.pen.
Există o mare diferență între aptitudinea de a fi acordată o liberare provizorie sub control judiciar și caracterul întemeiat al acestei cereri și al unei asemenea dispoziții.
Din actele dosarului rezultă că parte din probațiunea testimonială nu s-a putut realiza decât prin acordarea de identitate protejată unora dintre martorii audiați în cursul urmăririi penale, tocmai stării de insecuritate pe care inculpații o prezintă și față de temerea pe care o insuflă anumitor persoane.
Astfel, lăsarea în libertate este de natură a prejudicia mersul acestui dosar în cursul judecății fondului cauzei și a prejudicia ordinea publică.
Toate aceste elemente rezultă și sunt atestate de probele administrate în dosarul cauzei și carența principală a încheierii din 13 aprilie 2011 a T. S. este că nu a analizat tocmai aceste aspecte care țin de temeinicia unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar. Pe de altă parte, pe parcursul judecății, cu prilejultermenelor în care s-a discutat menținerea arestării preventive, fiind apreciată ca legală și întemeiată, atât instanța de fond cât și Curtea de A. C., în mod repetat s-a pronunțat asupra necesității stării de arest a inculpaților, atât pentru buna desfășurare a procesului penal cât și pentru respectarea ordinii publice. De la momentul ultimei analize nu a intervenit nici un alt element care să justifice liberarea provizorie sub control judiciar, nici măcar a trecerii unui interval de timp apreciat ca nerezonabil, apreciere nerezonabilă care nu se poate analiza altfel decât așa cum jurisprudența C. a atestat-o deja prin soluțiile dispuse. Complexitatea cauzei, conduita inculpaților și a autorităților, nici unul dintre aceste elemente nu poate fi avut în vedere ca și argument pentru a constata depășirea limitei rezonabile a arestării preventive. Nu îmbrățișează opinia instanței de judecată că odată ce s-a atins acest interval de aproximativ 1 an de la momentul luării măsurii arestării preventive, această arestare preventivă ar avea semnificația unei executări anticipate a pedepsei. Nu se poate trage o astfel de concluzie și nu știe pe ce anume din dosarul cauzei până la acest moment procesual, instanța de judecată a concluzionat în această modalitate. Cu certitudine cercetarea judecătorească nu este finalizată în fața instanței fondului, nu au intervenit modificări nici în ceea ce privește temeiul și nici dispozițiile art. 136 și 148 lit.h C.pr.pen., și de asemenea nu este în interesul vreunei persoane cu excepția inculpaților, punerea în libertate sub control judiciar dispusă de către instanța fondului. De asemenea, se regăsește și o menține în sensul că exercitarea drepturilor inculpaților la liberare provizorie sub control judiciar nu poate fi de natură a atinge interesele societății și ale ordinii publice. De fiecare dată interesele societății intră în conflict cu interesul personal al unei persoane care se presupune că a săvârșit o infracțiune de o anumită gravitate și desigur interesul general primează față de cel particular al acestor persoane.
A., concluzionând constată că încheierea atacată pe calea recursului nu conține argumentele necesare pentru a justifica temeinicia soluționării cererii de liberare provizorie sub control judiciar, în sensul admiterii acesteia și a dispunerii controlului judiciar. De asemenea, nu consideră că acele obligații instituite prin controlul judiciar parte prin lege, parte de către instanța de judecată reprezintă garanții suficiente cu privire la buna conduită pe care inculpații o vor avea pe parcursul continuării judecății acestei cauze, în sensul unei conduite care să slujească scopului procesului penal și menținerii și păstrării ordinii publice.
In condițiile în care o întreagă comunitate de persoane a fost scandalizată și înspăimântată de activitățile desfășurate de către cei doi inculpați, trecerea unui interval de timp de aproximativ 1 an nu este de natură să estompeze reacția pentru care faptele concret comise de inculpați a avut-o în rândul opiniei publice.
I. sunt cunoscuți pe plan local ca fiind extrem de violenți așa cum a arătat este atestat și prin antecedentele penale pe care le au inculpații și care există chiar dacă nu sunt dispuse soluții de condamnare, acestea nu înlătură conduita anterioară atestată prin cazierele judiciare ale inculpaților. A., nu există nici un motiv pentru care s-ar putea susține în mod rezonabil că inculpații nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică și se impune liberarea lor chiar și cu titlu provizoriu și sub control judiciar.
Pe de altă parte, întreaga atitudine și conduită pe care au avut-o pe parcursul judecării cauzei, nu denotă în nici un caz și nu reprezintă garanții suficiente a schimbării atitudinii și conduitei pe care inculpații au avut-o.
In acest sens au fost pronunțate și deciziile curții de apel în căile de atac ale recursurilor promovate împotriva încheierilor prin care s-a menținut măsura arestării preventive, arătându-se în mod constant că potențialitatea periculoasă pe careinculpații o prezintă subzistă și în prezet, motiv pentru care raportat la faptele comise se impune menținerea stării de arest a inculpaților.
Cu aceste argumente, solicită admiterea recursului declarat de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, în baza art.385/15 pct. 1 lit.d C.pr.pen., casarea încheierii din (...) a T. S. în întregime, rejudecarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de cei doi inculpați, să se constate că deși această cerere este admisibilă în principiu ea este neîntemeiată și în consecință să se respingă cererea de liberare provizorie formulată, menținând măsura arestării preventive a inculpatului, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
Apărătorul inculpaților P. P. D. și P. D. solicită respingerea recursului parchetului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală. în susținerea poziției procesuale arată că cerințele art. 160/2 al.8 C.pr.pen., sunt pe deplin satisfăcute în prezenta cauză. De asemenea, apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond este temeinică și justificată. Principalele motive pentru care s-a formulat recurs prin extragerea în esență, este aceea că durata arestării preventive a fost în mod justificat menținută, însă aceasta nu exclude posibilitatea instanței de a analiza temeinicia unei cereri sub control judiciar. Așa cum s-a arătat pe larg în încheierea atacată, această cerere este întemeiată.
Trebuie să se facă o proporționalitate între faptele comise, încadrarea juridică și repercusiunile pe care le au cel puțin în aceste momente. Din actele de la dosarul cauzei după audierea martorilor, consideră că rezultă în mod clar gravitatea faptelor comise pe care cei doi inculpați le-au recunoscut.
In ceea ce privește gravitatea faptei, acesta a fost unul dintre motivele pentru care s-a prelungit arestarea preventivă și unul dintre motivele pentru care instanța a luat această măsură, apreciind că săvârșirea acestei fapte a produs o rezonanță în cadrul comunității din care inculpații fac parte. Și acest aspect este tratat de către instanța de fond, care temeinic apreciază că la această dată, după 1 an de zile, nu consideră că este justificat a se discuta despre o neintervenție sau o lipsă de reacție din partea autorităților. Este în mod evident că după 1 an de zile, organele statului au avut o reacție care consideră că a fost mai mult decât proporțională față de faptele săvârșite.
Acest sentiment de insecuritate despre care se face vorbire de către reprezentantul parchetului, se estompează odată cu trecerea timpului.
Consideră că instanța de fond în mod temeinic a apreciat asupra acestei măsuri, avându-se în vedere faptele comise de inculpați.
La o analiză concretă a materialului probator administrat în cauză, se poate constata dincolo de orice dubiu, faptul că mențiunile înserate în actul de sesizare al instanței, nu corespund adevărului fiind infirmate de către declarațiile inculpaților și a tuturor martorilor audiați în cauză, care s-au prezentat în instanță și au dat declarații cuprinzătoare cu privire la modalitatea de săvârșire a acestor fapte. în cauză au fost audiați un număr de nouă martori sub acoperire, dar nu consideră că poate constitui un indiciu în ce privește periculozitatea inculpaților. Ș. dintre acești martori au declarat că nu au văzut absolut nimic, nu erau de față și nu îi cunosc pe inculpați.
S-au făcut referire despre atitudinea inculpaților. S. a se observa că de fiecare dată atât în fața instanței de fond cât și în fața instanței de recurs au dat declarații cuprinzătoare care corespund adevărului. I. au recunoscut încă din prima zi comiterea acestor fapte. D.gur nu au recunoscut încadrarea juridică dată de parchet acestor fapte. Din punctul său de vedere nu echivalează cu recunoașterea sau nu a săvârșirii faptei. O încadrare dată de parchet, tentativă de omor, nu consideră că împiedică analiza temeinică a ceea ce s-a întâmplat la data săvârșirii faptei.
De asemenea, ca și o premisă a faptului că după săvârșirea faptelor inculpații nu au persistat în atitudinea de dispreț față de organele judiciare. La data la care s-a luat măsura reținerii față de inculpați, s-a luat o măsură abuzivă, dispunându-se revocarea acestei măsuri și punerea în libertate a celor doi inculpați. D. aceasta, s-a decis formularea unei propuneri de arestare preventivă. Ambii inculpați, deși cunoșteau riscurile prezentării la instanță, s-au supus judecății pe care au primit-o. Cel puțin există premisele ca cei doi inculpați să se prezinte în fața instanței de fiecare dată și să respecte obligațiile impuse în sarcina lor.
In consecință, însuși atitudinea inculpaților cât și circumstanțele concrete ale cauzei consideră că au fost avute în mod corect în vedere de către instanța de fond în momentul în care aceeași instanță a reapreciat asupra măsurii preventive care se impune a fi luată în sarcina acestor inculpați.
Pentru aceste considerente solicită respingerea recursului declarat de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj.
Inculpatul P. D., având ultimul cuvânt solicită judecarea sa în stare de libertate.
Inculpatul P. P. D., având ultimul cuvânt, solicită de asemenea cercetarea sa în stare de libertate.
C U R T E A :
Prin încheierea penală din 13 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr.(...), în baza art.l608a alin.2 Cod procedură penală, au fost admise cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații P. D. (fiul lui C. și L., născut la data de (...) în Z., jud. S., domiciliat în Z., b-dul Mihai Viteazul, nr.17, bl.Perla, sc.A, ap.47, jud. S.) și P. P. D. (fiul lui P. și V., născut la data de (...) în Z., jud. S., domiciliat în Z., str.Dumbrava, nr.4, bl.H-8, sc.A, et.3, ap. 15, jud. S.), prin av. ales Stan Lacrima și dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților, după rămânerea definitiva a hotărârii, dacă nu sunt arestați în altă cauză. Potrivit art.1604 alin.2 raportat la art. 1602 alin.3 Cod procedură penală, pe durata liberării provizorii sub control judiciar, inculpații vor respecta următoarele obligații: a) să nu părăsească țara, decât în condițiile stabilite de instanță. b) să se prezinte la instanță ori de câte ori sunt chemați. c) să se prezinte la P. mun.Z., conform programului de supraveghere stabilit de organele de poliție. d) să nu își schimbe locuința de domiciliu, fără încuviințarea instanței. e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme. în baza art.1602 alin.3 ind.l lit.b, c și e Cod procedură penală, s-a impus inculpaților ca pe durata liberării provizorii sub control judiciar, să nu se deplaseze la Sala de forță de pe str.Gh.D. din mun.Z., administrată de R. A., să nu se apropie de părțile vătămate G. C. și T. D. D. și martorii cu identitate reală, R. A. și Welther A., respectiv de membrii familiei acestora, să nu comunice direct sau indirect cu aceste persoane și să nu se afle în locuința persoanelor vătămate. Conform art. 160/2 alin.3 indice 2 Cod procedură penală, li s-a atras atenția inculpaților că în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care le revin, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin rezoluția din data de (...) a organelor de cercetare penală s-a început urmărirea penală față de învinuiții P. D. și P. P. D. pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri prev. de art.321 alin.l Cod penal. Prin O. din data de (...) a P.ui de pe lângă Judecătoria Zalău s-au extins cercetările față de aceștia cu privire la infracțiunile de vătămare corporală și lovire sau alte violențe prev. de art. 181 alin. și 180 alin.l Cod penal. Prin O. din data de (...) a P.ui de pe lângă Judecătoria Zalău a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de învinuiți pentru infracțiunile de ultraj contra bunelor moravuri, vătămare corporală și lovire sau alte violențe prev. de art.321 alin.l, 181 alin.l și 180 alin.l Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal. Față de inculpați a fost luată măsura reținerii pe o durată de 24 ore prin O. P. M. Z. iar prin O. nr. 1. din (...) a P.ui de pe lângă Judecătoria Zalău s-a dispus revocarea măsurii reținerii inculpaților deoarece în ordonanțele emise de P. M. Z. nu au fost indicate temeiurile concrete din care rezultă cazul prevăzut de art. 148 lit.f Cod procedură penală. Prin încheierea penală nr.5/A din data de (...) a Judecătoriei Z. s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților, pe o durată de 29 de zile, în temeiul art. 148 lit.f Cod procedură penală. Prin O. nr. 1. a P.ui de pe lângă Judecătoria Zalău s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea P.ui de pe lângă Tribunalul Sălaj, pentru efectuarea urmăririi penale sub aspectul infracțiunii de tentativă de omor calificat. Prin O. nr. 183/P/2010 din data de (...) a P.ui de pe lângă Tribunalul Sălaj s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art.181 alin.l Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art. 174 alin.l combinat cu art. 175 alin.l lit.i Cod penal precum și începerea urmăririi penale sub aspectul infracțiunii de tentativă de omor calificat. Prin O. nr. 183/P/2010 din data de (...) a P.ui de pe lângă Tribunalul Sălaj s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de cei doi inculpați și pentru infracțiunea de tentativă de omor calificat prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art. 174 alin.l combinat cu art. 175 alin.l lit.i Cod penal. Prin încheierea penală nr.20/C din (...) a T. S. s-a admis propunerea parchetului și s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive luată față de inculpații P. D. și P. P. D. cu încă 30 de zile, începând cu data de (...), ora 000 și până la data de (...), ora 24»o. La data de (...) a fost înregistrat pe rolul T. S. dosarul nr.(...) privind pe inculpații P. D. și P. P. D., aceștia fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.20 Cod penal raportat la art. 174 alin.l combinat cu art. 175 alin.l lit.i Cod penal, respectiv tentativă la infracțiunea de omor calificat, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni și interzicerea unor drepturi; art.321 alin.l Cod penal respectiv ultrajul contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani; art. 180 alin.l Cod penal respectiv lovirea sau alte violențe pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la o lună la 3 luni sau amendă; totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal. S-a reținut în actul de sesizare a instanței că inculpatul P. P. D. i-a solicitat părții vătămate G. C. să se întâlnească cu el pentru a-și cere scuze față de un unchi de-al său cu care acesta ar fi avut niște divergențe. în acest sens, inculpatul s-a prezentat la locul de muncă al părții vătămate I. S. și, fiind refuzat de către partea vătămată, 1-a contactat telefonic, situație în care partea vătămată a fost de acord să se întâlnească cu inculpatul în data de (...). Aceste discuții au avut loc în data de (...).în data de (...) inculpații P. D. și P. P. D. au hotărât să meargă la sala de sport de pe str.Gh. D. nr. 153 din mun. Z. unde se afla partea vătămată G. C. A. acolo, inculpații au intrat în interiorul sălii de sport unde se aflau părțile vătămate G. C. și T. Dan și aproximativ 7-8 persoane, cerându-i părții vătămate G. C. să-i însoțească pentru a-și cere scuze de la unchiul inculpatului P., partea vătămată a refuzat iar inculpatul P. i-a aplicat o lovitură acestuia, moment în care partea vătămată T. Dan, cu un spray lacrimogen, a dat câteva jeturi în direcția celor doi inculpați. în aceste împrejurări, celelalte persoane prezente au părăsit sala de sport. P. vătămată T. D. a reușit să fugă însă a fost lovit în șold cu o bară de metal aruncată de către inculpatul P. iar inculpatul P. a aruncat spre aceeași parte vătămată o bară de metal care i-a trecut acesteia pe lângă cap. Apoi inculpații au început să o lovească pe partea vătămată G. C. cu pumnii și picioarele, acesta căzând jos. I. au continuat să o lovească pe partea vătămată; doar în momentul în care au sosit organele de poliție inculpații au încetat să o mai lovească pe partea vătămată. P. vătămată a rămas întinsă jos fiind în stare de inconștiență și neputându-se ridica de la sol. I. au trecut pe lângă organele de poliție, s-au urcat în autoturismul inculpatului P. pornind în urmărirea părții vătămate T. D.. I. au urmărit-o pe partea vătămată T. prin oraș iar aceasta s-a întors la sala de sport unde au ajuns și inculpații, care cu toate că existau două mașini ale poliției sosite la fața locului, au continuat să o urmărească pe partea vătămată amenințând-o cu moartea și să îi învedereze că „ori se mută el din Z., ori se mută ei". I. nu au reușit să intre din nou în sala de sport, fiind împiedicați de organele de poliție care le-au solicitat să-i însoțească la sediul instituției. Toate aceste evenimente au avut loc în prezența organelor de poliție, personalului medical, persoanelor aflate în zonă și a martorilor din sala de sport, aceștia din urmă asistând speriați și indignați de cele petrecute. Persoanele prezente la incident nu au intervenit întrucât le-a fost frică, cei doi inculpați fiind cunoscuți în oraș ca fiind persoane violente. Agresivitatea și violența verbală a celor doi inculpați care strigau din curte înspre sala de sport „Te omor ! Facem crimă ! Ori plecați voi, ori vă omor eu!" și insistența lor de a pătrunde în sala de sport a speriat și personalul medical de pe ambulanță, venit să dea primul ajutor părții vătămate și cărora le-a fost frică să nu fie agresați de către cei doi inculpați. în urma loviturilor aplicate părții vătămate G. C. aceasta a fost internată la S. J. S. iar apoi trimisă la S. C. J. de U. C. - C. C. M. F. 2 și S. M. de U. „. C. P." C. N. cu diagnosticul stabilit în foaia de observație: traumatism cranio facial, fractură fără deplasare perete lateral și planșeu orbital drept, hemosinus maxilar drept, dublă fractură mandibulă, ramură orizontală dreapta și ramură verticală, multiple hematoame, frontal, palperbal drept, hemoragie subconjunctivală, contuzie și echimoze latero-cervicale și subclaviculare iar din Raportul de constatare medico- legală al S.ui județean de medicină legală Z., din data de (...), rezultă că leziunile traumatice s-au putut produce prin loviri active cu corpuri dure (pumni ,picioare, bară metalică) și necesită pentru vindecare 65-70 zile de îngrijiri medicale. P. vătămată T. D. a suferit leziuni constând într-o echimoză brun violacee verzie de 1. cm pe cadranul supero-intern, fesa stângă, care s-a putut produce prin lovire cu un corp dur și a necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale și într-o echimoză roșie oblică de 4/1,5 cm pe fața externă gambă dreaptă, leziuni ce nu necesită îngrijiri medicale. La termenele din (...), (...), (...), (...), (...) și (...), instanța procedând în conformitate cu prevederile art.3001 și art.3002 Cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpaților în cursul judecății, pe motiv că temeiurile care au stat la baza arestării, s-a menținut în continuare, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de tentativă de omor calificat, reținută în sarcinacelor doi inculpați, este închisoarea mai mare de 4 ani iar lăsarea lor în libertate arprezenta pericol pentru ordinea publică, așa cum prevăd dispozițiile art. 148 lit.f din Codul de procedură penală. Pentru aceleași considerente, la termenul din data de (...), a fost respinsă cererea inculpaților pentru liberare provizorie sub control judiciar, cerere care a fost reiterată în ședința de azi de apărătorul ales Stan Lacrima și însușită de inculpați, în condițiile legii. Art. 1602 alin.l Cod procedură penală, prevede cazurile în care se poate acorda liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, respectiv: „în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 anf, iar în alin.2 se arată că „aceasta nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influiențarea unor părți, martori, experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte". Pe de altă parte, dispozițiile art. 1608a Cod procedură penală, fac distincție între condițiile formale prevăzute de lege privind cererea de liberare provizorie sub control judiciar și temeinicia acesteia. în ce privește temeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar, aceasta se referă la anumite aspecte, ce țin în principal de cercetarea cauzei și persoana inculpatului, în concordanță cu prev. art. 136 alin.(l) Cod procedură penală, potrivit căruia „scopul măsurilor preventive este de a asigura buna desfășurare a procesului penal respectiv de a împiedica sustragerea învinitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei" sau de persistența în continuare a unui „. concret pentru ordinea publică" prin lăsarea în libertate a inculpatului arestat. Din acest punct de vedere, al temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar (sau pe cauțiune) nu este de neglijat temeiul legal care a stat la baza arestării preventive, cazurile prev. de art. 148 lit.a teza a-I-a, lit.a1, lit.d Cod procedură penală, vizând o conduită anterioară a inculpatului, ce presupune că ar putea împiedica buna desfășurare a procesului penal, în timp ce cazul prevăzut de art. 148 lit.f Cod procedură penală, cel mai des întâlnit în practica judiciară, așa cum este și cazul în speță, se referă eminamente la un „. concret pentru ordinea publică" prin lăsarea în libertate a inculpatului și deci la o conduită viitoare și probabilă a acestuia, raportat la gravitatea faptelor și circumstanțele săvârșirii lor. Evident, toate celelalte cazuri de arestare preventivă, prev. de art. 148 Cod procedură penală, în care se prevede expres că există date că inculpatul pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni , încearcă să zădărnicească aflarea adevărului sau buna desfășurare a procesului penal, în diferite modalități, respectiv sustragerea de la judecată sau executarea pedepsei, nu pot face obiectul unei analize de temeinicie a cererii de liberare sub control judiciar, în conformitate cu dispozițiile art. 1602 alin.2 Cod procedură penală, o astfel de cerere neîndeplinind cea de-a doua condiție de admisibilitate prevăzută de lege. A., în principiu, potrivit art. 136 alin.2 Cod procedură penală, scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie pe cauțiune sau sub control judiciar și o astfel de cerere poate fi făcută oricând în cursul procesului, în virtutea garantării libertății persoanei, care este o regulă de bază a procesului penal, conform art.5 Cod procedură penală. Cu alte cuvinte, liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, constituie un drept al oricărei persoane aflată într-o procedură penală în stare de detenție preventivă, de a fi pusă în libertate. Ca atare, măsura liberării provizorii nu poate avea, prin ea însăși, impact negativ asupra cetățenilor dintr-o anumită comunitate, din moment ce constituie un drept legitim al inculpatului și nici asupra autorităților judiciare nu poate să producă un asemenea impact prinzădărnicirea activităților proprii, din moment ce măsura liberării provizorii prezintă numeroase caractere de constrângere a persoanei cercetate și de restrângere asupra drepturilor și libertăților sale, subordonate necesității de a asigura scopurile procesului penal. Prin luarea acestei măsuri nu înseamnă desigur că se ignoră pericolul social al faptelor, ci doar se apreciază, raportat la circumstanțele concrete ale cauzei și stadiul procesual în care se află, că inculpatul poate beneficia de clemența instanței de a fi judecat în stare de libertate (prin aprecierea duratei arestării) însă cu impunerea anumitor restricții și obligații prevăzute de lege, pe care va trebui să le respecte: să nu părăsească țara, să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței să se prezinte la instanță și la organul de poliție ori de câte ori este chemat, să nu intre în legătură cu ceilalți inculpați și martori, etc. D. măsura liberării provizorii sub control judiciar este mai blândă decât măsura arestului preventiv este totuși o măsură preventivă și restrictivă de drepturi și libertăți, menită să asigure buna desfășurarea a procesului penal, prin seria largă de obligații care pot fi stabilite în sarcina inculpatului, aflat sub incidența acesteia. în acest context se arată că legiuitorul a înțeles să asigure realizarea acelorași finalități privind buna desfășurare a procesului penal, prin măsuri diferite și anume: măsuri principale de restrângere a unor drepturi și libertăți, cum sunt cele prevăzute de art. 136 alin.l lit.a,b,c, și d Cod procedură penală, respectiv măsuri alternative de restrângere a unor astfel de drepturi și libertăți, cum sunt liberarea provizorie sub control judiciar și liberarea provizorie pe cauțiune, prev. de art.1601 și urm.Cod procedură penală, revenind organelor judiciare sarcina să aprecieze, de la caz la caz, care dintre acestea sunt mai potrivite, în fiecare stadiu al procesului penal, pentru a nu se îngrădi nejustificat libertatea personei, dincolo de anumite limite rezonabile. Acest tratament se impune mai ales din partea instanțelor de judecată, deoarece Convenția Europeană asupra Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului, la care R. este parte, statuează prin art.5 pct.3, că orice persoană arestată sau deținută legal are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere. De asemenea, jurisprudența Curții Europene a statuat că simpla invocare de către instanțe a motivelor generale pentru care o persoană poate fi lipsită de libertate, nu are caracterul unor motive pertinente și suficiente. Detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile indiferent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă. Astfel, în cauza T. contra României, Curtea a constatat încălcarea art.5 alin.3 din Convenție, întrucât instanțele naționale nu au arătat în motivarea hotărârilor prin care au menținut măsura arestării preventive care este în concret „.ul pentru ordinea publică", limitându-se la a reproduce în motivare textul de lege, au refuzat să analizeze argumentele prezentate de reclamantă, privind profilul său personal și situația familială și nu au luat în calcul nici un moment posibilitatea adoptării unei măsuri alternative dintre cele prevăzute în dreptul intern, deși art.5 alin.3 din Convenție impune autorităților să aibă în vedere astfel de măsuri și să le aplice ori de câte ori situația se pretează și acuzatul furnizează garanții că va participa la proces. Revenind la cazul în speță, întrucât din probele existente la dosar nu există date din care să rezulte că inculpații ar încerca să comită alte infracțiuni sau să zădărnicească aflarea adevărului (având în vedere și faptul că până la acest moment procesual au fost audiați toți martorii cu identitate reală), instanța constată că cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de cei doi inculpați în ședința deazi, sunt în principiu admisibile, limita maximă de pedeapsă pentru infracțiunea cea mai gravă de care sunt acuzați-tentativă de omor calificat-fiind sub 18 ani. în ce privește însă persistența pericolului pentru ordinea publică, prin lăsarea în libertate a inculpaților (aceștia fiind arestați în temeiul art. 148 lit.f Cod pr. pen., după cum s-a arătat) trebuie pornit din nou de la regulile de principiu stabilite prin jurisprudența C., care a statuat că "în măsura în care dreptul național o recunoaște, - prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice - anumite infracțiuni pot suscita o tulburare a societății de natură să justifice o detenție preventivă, însă doar pe un termen limitat și în orice caz, ar trebui demonstrat că punerea în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică, iar menținerea măsurii este legitimă doar atâta timp cât ordinea publică este efectiv amenințată". în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a mai subliniat deasemenea că aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii, se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură „există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, în acest caz, instanța este obligată să vegheze la asigurarea unui just echilibru între dreptul fundamental la libertate al oricărei persoane, pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor, pe de altă parte, împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia. T. examinând cauza și sub acest aspect, reține că, în acest moment, în speță, condiția impusă de art. 148 lit.f C.proc.pen., cu privire la existența probelor că „lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică", și care a fost avută în vedere de instanță cu ocazia arestării preventive, nu mai subzistă cu aceeași intensitate în privința inculpaților P. D. și P. P. D. Indiscutabil, faptele celor doi inculpați, așa cum sunt descrise în actul de sesizare a instanței sunt grave, dincolo de încadrarea juridică ce a fost stabilită de instanță cu ocazia soluționării cauzei și la momentul săvârșirii lor au avut un puternic impact negativ în rândul cetățenilor, însă în prezent, după un an de la săvârșirea lor, această reacție a opiniei publice s-a estompat, chiar dacă nu a dispărut în totalitate; e și firesc să fie așa, atâta vreme cât împotriva inculpaților instanța încă nu s-a pronunțat asupra vinovăției lor, nu au fost trași la răspundere penală, nu au executat o pedeapsă. Tocmai din aceste considerente, instanța a menținut periodic măsura arestării preventive a celor doi inculpați, de la data de (...) și până în prezent, constatând că subzistă temeiul legal care a stat la baza ei. în acest sens s-a reținut că „infracțiunea de tentativă la omor calificat aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv viața persoanei, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului". Această împrejurare nu împiedică însă punerea lor în libertate sub control judiciar deoarece spre deosebire de revocarea arestării, liberarea provizorie, ca măsură alternativă de prevenție, presupune menținerea împrejurărilor legale care au permis arestarea, astfel cum s-a pronunțat în acest sens și înalta Curte de C. și Justiție prin D. nr.315/(...), dar instanța apreciază că scopul acestei măsuri, se poate atinge și fără privarea efectivă de libertate. Din acest punct de vedere, în speță, tribunalul a considerat, în virtutea normelor și principiilor de drept mai sus enunțate, că perioada de l(un) an de zile, în care inculpații P. D. și P. P. D. s-au aflat în stare de arest preventiv, este o durată de timp suficientă și rezonabilă, în care aceștia au putut să reflecteze asupra gravității și consecințelor faptelor lor, iar atâta vreme cât nu există indicii precise că punerea în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică și că aceasta ar fi efectiv amenințată, menținerea lor în stare de detenție, pe perioada derulării procesului nu se mai justifică, pentru că s-ar transforma într-o sancțiune punitivă, de executare anticipată a unei eventuale pedepse. în aceste condiții, tribunalul a apreciat că buna desfășurare a procesului penal, în continuare, poate avea loc și prin punerea lor în libertate sub control judiciar, pentru motivele deja arătate, astfel că, în baza art.l608a alin.2 Cod procedură penală, au fost admise cererile de liberare provizorie sub control judiciar, formulate de inculpații P. D. și P. P. D., la termenul de azi, prin av. ales Stan Lacrima și va dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților, după rămânerea definitiva a hotărârii, dacă nu sunt arestați în altă cauză. Potrivit art.1604 alin.2 raportat la art.1602 alin.3 Cod procedură penală, pe durata liberării provizorii sub control judiciar, inculpații vor respecta următoarele obligații: f) să nu părăsească țara, decât în condițiile stabilite de instanță. g) să se prezinte la instanță ori de câte ori sunt chemați. h) să se prezinte la P. mun.Z., conform programului de supraveghere stabilit de organele de poliție. i) să nu își schimbe locuința de domiciliu, fără încuviințarea instanței. j) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme. Totodată, instanța, în baza art.1602 alin.3 ind.l lit.b, c și e Cod procedură penală, a impus suplimentar inculpaților, ca pe durata liberării provizorii sub control judiciar, să nu se deplaseze la Sala de forță de pe str.Gh.D. din mun.Z., administrată de R. A., să nu se apropie de părțile vătămate G. C. și T. D. D. și martorii cu identitate reală, R. A. și Welther A., respectiv de membrii familiei acestora, să nu comunice direct sau indirect cu aceste persoane și să nu se afle în locuința persoanelor vătămate. Conform art. 160/2 alin.3 indice 2 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpaților că în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care le revin, s-a luat față de aceștia măsura arestării preventive. în baza art. 192 alin.(3) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate, au rămas în sarcina statului. Împotriva acestei încheieri a declarat, în termen legal, recurs, P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, criticând soluția ca nefiind temeinică și legală. În motivarea recursului său, P. de pe lângă Tribunalul Sălaj a învederat faptul că, raportat la fapta presupusă a fi comisă de către inculpați, la modul și modalitatea în care aceasta a fost săvârșită, incidentul fiind de proporții impresionante, agresivitatea și violența acestora fiind extremă, precum și la persoanele inculpaților care au ignorat autoritățile și au continuat să aibă un comportament agresiv, provocând un sentiment de insecuritate în rândul comunității din care provin,ceea ce conduce la concluzia că cererile inculpaților sunt neîntemeiate, aceștia prezentând în continuare pericol pentru ordinea publică. De asemenea, se constată că probațiunea testimonială nu a putut fi realizată decât prin acordarea de identitate protejată unora dintre martorii audiați în cursul urmăririi penale, ca urmare a stării de insecuritate provocată de inculpați. Analizând hotărârea pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele: Raportat la starea de fapt conturată până în present, reținem că, probațiunea administrată în faza urmăririi penale și în timpul cercetării judecătorești pune în evidență existența unor indicii temeinice în înțelesul art. 143 Cod proc.pen. care justifică luarea și menținerea măsurii arestării preventive față de cei doi inculpați, (cazul Fox, Campbell și Hartley vs UK) fiind de asemenea evident că, stabilirea vinovăției inculpaților urmează a se face numai în urma efectuării cercetării judecătorești de către instanța investită cu judecarea fondului cauzei. Pericolul social concret rezultă, în egală măsură, atât din gravitatea faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată cât și din activitatea infracțională desfășurată de aceștia, iar menținerea stării de arestare preventivă a inculpaților, în condițiile legii, nu afectează cu nimic dreptul acestora la un proces echitabil, ei având posibilitatea de a cere și administra toate probele considerate necesare pentru a demonstra lipsa de temeinicie a susținerilor acuzării. Potrivit art.5 pct. 1 din Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și art. 23 din Constituția României, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpații au fost arestați în vederea aducerii lor în fața autorităților judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că au săvârșit infracțiuni. Raportat la starea de fapt reținută în sarcina inculpaților, stare de fapt nemodificată până în prezent, inculpații fiind cercetați pentru comiterea unor fapte deosebit de grave îndreptate împotriva vieții și care aduc atingere unor relații privind conviețuirea socială, considerăm că se mențin în continuare temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive. Totodată este de remarcat faptul că, deși sunt îndeplinite cerințele art. 160 ind.2 alin.l C.p.p., cu privire la admisibilitate, o astfel de cerere nu se admite automat, instanța fiind obligată să analizeze în conformitate cu alin.2 al aceluiași text de lege, temeinicia acesteia. Ori, în contextul dat, raportat la sentimental de insecuritate și temere creat în mod real și evident în rândul comunității din care provin inculpații și partea vătămată, la deosebita agresivitate presupusă a inculpaților, la faptul că a fost nevoie de instituirea unei protecții a martorilor tocmai pentru ca aceștia să poată depune mărturie în cauză, considerăm că în momentul acesta (cercetarea judecătorească nefiind finalzată urmând a fi audiați cinci martori cu identitate protejată) cererile inculpațiilor nu sunt întemeiată, fiind necesară în continuare privarea de libertate a inculpaților pentru o bună desfășurare a procesului penal. Așa fiind, în baza art.385 ind.15 pct.2 lit.d C.p.p. va admite recursul, va casa încheierea penală fără număr din data de (...) a T. S. și trecând la rejudecarea cauzei, în baza art.l608a alin.6 C.p.p. va respinge ca neîntemeiate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpați. în baza art. 189 C.p.p. va stabili în favoarea Baroului C. sumele de câte 25 lei, onorarii apărători din oficiu (avocat L. K. și avocat F. A.), sume ce se vor avansa din fondurile M.ui Justiției. Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Admite recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj împotriva încheierii penale din 13 aprilie 2011 a T. S. (având ca obiect cerere de liberare provizorie) pronunțată în dosar nr.(...) pe care o casează în întregime și, rejudecând: în baza art.l608a alin.6 C.p.p. respinge ca neîntemeiate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații P. D. (fiul lui C. și L., născut la (...)( și P. PASVEL D. (fiul lui P. și V., născut la (...)), aflați în Penitenciarul Gherla. în baza art. 189 C.p.p. stabilește în favoarea Baroului C. sumele de câte 25 lei, onorarii apărători din oficiu (avocat L. K. și avocat F. A.), sume ce se vor avansa din fondurile M.ui Justiției. Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din 20 aprilie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI ANA C. M. R. L. M. M. B. GREFIER Red.M.R./S.M.D. 3 ex./(...) Jud.fond.M. S.
| ← Decizia penală nr. 955/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 989/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
