Decizia penală nr. 642/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR. 642/R/2011
Ședința publică din 26 aprilie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : I. M., judecător JUDECĂTORI : V. V. A.
: L. H. GREFIER : L. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin
PROCUROR : S. DOBRESCU
S-au luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul S. T., împotriva deciziei penale nr.72/(...) pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui S., inculpatul fiind trimis în judecată prin R. P. de pe lângă Judecătoria Zalău, din dosar nr.154/P/2010, pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av.Vescan R., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpatul S. T. și părțile civile A. N. de A. F. - D. G. a F. P. S. și A. N. de A. F. B.,
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând cauza, să se dispună aplicarea disp.art.18/1 C. și aplicarea unei amenzi administrative. Solicită a se avea în vedere că inculpatul a recunoscut prejudiciul cauzat care este foarte mic, soția lui este foarte bolnavă și a avut nevoie de bani pentru dtratamenult medical. Cu onorar din FMJ.
Instanța, din oficiu, invocă excepția tardivității recursului și acordă cuvântul pe excepție.
Apărătorul inculpatului, cu privire la excepția invocată, lasă la aprecierea instanței.
Reprezentantul P., apreciază că recursul este în termen. Pe fondul cauzei, solicită respingerea recursului arătând ar fi fost mai simplu pentru inculpat să achite acel prejudiciu de 4.000 lei. Referitor la solicitare recurentului de a se dispune achitarea, consideră că nu se justifică o asemenea soluție deoarece inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei și a adoptat o atitudine nesinceră. Instanța oricum i-a reținut circumstanțe atenuante și a aplicat și disp.art. 81 C. dispunând suspendarea condiționată a executării pedepsei. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
C U R T E A
Deliberând reține că prin sentința penală nr. 72/(...) a J. Z., pronunțată în dosarul nr.(...), în baza art. 9 alin.1 lit. b din Legea nr. 451/2005 republicată, cu aplicarea art.74 lit. a C.pen rap. la art.76 alin.1 lit.d C., a fost condamnat inculpatul S. T. , fiul lui L. și R., născut la data de (...) în C., jud.S., fără antecedente penale, domiciliat în sat A., nr. 163,com. C.,jud.S., CNP 1., la pedeapsa de: 6 ( șase ) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală.
În baza art.81 C. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 6 luni, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art.82 C..
În baza art.359 C.proc.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 C. privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.
În baza art.71 alin.1 C., s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a, lit.b și lit. c teza a III-a C. pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 C., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a , lit.b și lit. c teza a III-a C..
În baza art.14 C.proc.pen., art. 998-999 C.civ. și art. 346 C.proc.pen., s-a admis acțiunea formulată de M. E. și F. - A. N. de A. F. - D. G. a F. P. S. și a obligat inculpatul la plata sumei de 4.046 lei, la care se adaugă majorările de întârziere și penalitățile aferente, calculate până la data executării integrale a obligației bugetare, reprezentând prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunii ce face obiectul prezentei cauze.
S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărător ales Demjen Attila.
În baza art.191 alin.1 C.proc.pen., a fost obligat inculpatul S. T. la plata sumei de
500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin R. din data de (...) al P. de pe lângă Judecătoria Zalău, din dosar nr.154/P/2010, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului S. T., pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală , faptă prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.
Cauza a fost înregistrată pe rolul J. Z. la data de (...) sub nr.(...).
În cuprinsul actului de sesizare a instanței, s-a reținut următoarea stare de fapt:
S. T. a obținut autorizația de persoană fizică nr. 2 din (...) emisă de P. C., prin care a fost autorizat să funcționeze ca și comerciant având ca obiect principal de activitate „. de clădiri și lucrări de geniu"; - obiect ce se găsește în nomenclatorul CAEN la nr. 4521 - înregistrându-se la O. R. C. cu nr. 731/373/(...) (f. 18-22).
Garda Financiară - Secția S. a efectuat un control în perioada (...) - (...) și (...) - (...) la sediul social al învinuitului, ocazie cu care au constatat că în perioada martie
2008 - septembrie 2008 inculpatul S. T. a efectuat lucrări de construcții la martorii C. C. și H. A. în localitatea B. - comuna H., jud. S. - încasând suma de 22.300 lei fără a emite factură fiscală și chitanță și fără a înregistra în evidența contabilă venitul realizat, omițând totodată să declare venitul organelor fiscale teritoriale.
În concret, prin omisiunea înregistrării în evidențele contabile a veniturilor realizate, învinuitul S. T. s-a sustras de la plata impozitului pe venit anual în sumă de
3.568 lei. Organele de control au ajuns la această concluzie în baza unui control operativ efectuat la persoanele fizice beneficiare ale lucrărilor de construcții efectuate de inculpat, respectiv un control inopinat la sediul social al învinuitului situat în loc. A. nr. 163, comuna C., jud. S..
Pentru activitatea fiscală desfășurată în anul 2008, inculpatul avea obligația să depună la organele fiscale competente teritorial declarația 200 până la data de (...), declarație pe care acesta a depus-o în data de (...) (f. 23-24) și din care rezultă că în anul 2008 nu a realizat venituri.
În cauză au mai fost cercetați și făptuitorii A. G. și K. E.-L. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale deoarece nu au achitat obligațiile aferente către bugetul destat, dar întrucât potrivit art. 17 alin. 1 din O.U.G. nr. 44/2008 aceștia nu puteau fi angajați de inculpat, fapta nu este prevăzută de legea penală, motiv pentru care s-a dispus confirmarea propunerii de neîncepere a urmăririi penale față de aceștia.
Pentru dovedirea stării de fapt expusă în rechizitoriu au fost menționate următoarele mijloace de probă: declarațiile inculpatului (f. 14-15), autorizația nr. 2/(...) (f.
18),certificat de înregistrare (f. 22),declarația nr. 200 privind veniturile realizate (f. 23-
24),actul de control încheiat de Garda Financiară - Secția S. (f. 30-42),declarațiile martorului A. G. (f. 45-46),declarațiile martorului K. E.-L. (f. 48),declarațiile martorului H. A.-V. (f. 53-54, 63-64),declarațiile martorului C. C. (f. 56-57, 61-62),declarațiile martorului But I. (f. 65-66).
La termenul de judecată din data de (...), ANAF, prin D. S., a comunicat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 4.046 lei, din care 3.568 lei reprezentând impozite pe venit, iar 478 lei reprezentând majorări de întârziere. P. civilă a mai solicitat ca inculpatul să fie obligat la plata debitului menționat, împreună cu dobânzile și penalitățile de întârziere aferente, calculate până la data achitării efective a prejudiciului (f.80).
De asemenea, după citirea actului de sesizare, conform prevederilor art. 322
C.proc.pen., s-a procedat la audierea inculpatului(f.82,85). La termenul din data de (...), au fost audiați martorii A. G. și Kis E. L. (f.99-100), iar la termenul din data de (...) au fost audiați martorii H. A. V., C. C. A. și But I. (f. 118 - 121). La solicitarea instanței, ca urmare a admiterii cererii formulate în acest sens de apărătorului inculpatului, la termenul din data de (...), D. S. a depus la dosar înscrisurile întocmite cu ocazia emiterii deciziei de impunere față de inculpat (f.127-135).
Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Fiind autorizat să funcționeze ca și comerciant având ca obiect principal de activitate „. de clădiri și lucrări de geniu";, în perioada martie 2008 - septembrie 2008 inculpatul S. T. a efectuat lucrări de construcții la martorii C. C. și H. A. în localitatea B.
- comuna H., jud. S., încasând suma de 22.300 lei fără a emite factură fiscală și chitanță și fără a înregistra în evidența contabilă venitul realizat, omițând totodată să declare venitul organelor fiscale teritoriale. În urma unui control operativ efectuat la persoanele fizice beneficiare ale lucrărilor de construcții efectuate de inculpat, respectiv un control inopinat la sediul social al inculpatului, situat în loc. A. nr. 163, comuna C., jud. S., organele de control au constatat că, pentru activitatea fiscală desfășurată în anul 2008, inculpatul avea obligația să depună, până la data de (...), la organele fiscale competente teritorial - declarația 200, declarație pe care acesta a depus-o în data de
(...) (f. 23-24) și din care rezultă că în anul 2008 S. T. nu a realizat venituri.
Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale, instanța a reținut că declarațiile de recunoaștere parțială a inculpatului (f.14-16,68-
69,82) se coroborează cu celelalte probe administrate în legătură cu săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, respectiv cu declarațiile martorilor H. A. V., C. C. A., But I., A. G. și Kis E. L. (f. 45-46, 48, 53-54, 63-64, 56-57, 61-62, 65-66,99-100, 118 - 121), cu autorizația nr. 2/(...) (f. 18), cu certificatul de înregistrare (f. 22), cu declarația nr. 200 privind veniturile realizate (f. 23-24), cu actul de control încheiat de Garda Financiară - Secția S. (f. 30-42), starea de fapt fiind probată dincolo de orice dubiu.
Inculpatul a recunoscut parțial, în cursul urmăririi penale, săvârșirea faptei, în sensul că a încasat de la martorii C. C. și H. A. suma totală de 4.000 lei, câte 2.000 lei de la fiecare, și nu 22.300 lei cum au stabilit organele fiscale. În fața instanței, S. T. a declarat însă că a încasat de la H. A. 3000 lei, iar de la C. C. a încasat 1000 lei, acestea fiind singurele sume încasate pentru lucrările efectuate în anul 2008(f.82). Totuși, martorii C. C. și H. A. au declarat în mod constant, atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței că i-au achitat inculpatului sume de aproximativ 13.000 lei, respectiv
8.700 lei, fără ca acesta să le elibereze factură fiscală și chitanță, sume care corespund nivelului de lucrări executate de inculpat conform înțelegerii verbale încheiate.
De asemenea, But G., beneficiar al unor lucrări efectuate de inculpat în primăvara anului 2008, a declarat că a dat lui S. T. suma de 1000 lei (f.66, 121). Declarațiile acestor persoane se coroborează cu declarațiile martorilor K. E.-L. și A. G., care au menționat că au desfășurat activități pentru inculpat în perioada iulie-august
2008 și că au primit de la acesta câte 2000 lei.
În schimb, declarațiile inculpatului cu privire la faptul că a încasat doar 4.000 lei nu se coroborează cu nicio altă probă și, dimpotrivă, sunt contrazise de probatoriul administrat.
În drept, fapta inculpatului S. T. care, în perioada martie-septembrie 2008, în calitate de persoană fizică autorizată, a omis evidențierea, în actele contabile și în declarația privind veniturile realizate, a veniturilor obținute, în sumă de 22.300 lei, iar astfel s-a sustras de la plata impozitului pe venit în sumă de 3.568 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.
Sub aspectul laturii obiective, instanța reține că elementul material al infracțiunii constă în omisiunea evidențierii, în actele contabile și în declarația privind veniturile realizate, a veniturilor obținute în perioada martie-septembrie 2008 de S. T., în calitate de persoană fizică autorizată. Urmarea imediată, ca element component al laturii obiective, se caracterizează prin prejudiciul cauzat bugetului statului, iar legătura de cauzalitate dintre acțiunea de omisiune a evidențierii veniturilor obținute și prejudiciul cauzat rezultă din împrejurările cauzei, fiind dovedită de probatoriul administrat.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul S. T. a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a C., acesta având reprezentarea faptei sale, a consecințelor păgubitoare asupra bugetului statului, a prevăzut rezultatul și a urmărit producerea lui. E. cert că, prin neînregistrarea activităților efectuate, respectiv - a veniturilor obținute, inculpatul a urmărit să se sustragă în mod fraudulos de la îndatoririle fiscale, fiind astfel realizată latura subiectivă a infracțiunii.
Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 .
La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța s-a raportat la dispozițiile art.72 alin.1 și art. 52 C., și anume: gradul de pericol social concret al faptei săvârșite (determinat atât de modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale încălcate și urmarea produsă), persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.
Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că fapta inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social, infracțiunea a fost săvârșită cu forma de vinovăție a intenției și a avut ca urmare producerea unei stări de pericol pentru relațiile sociale privind normala desfășurarea a activității financiar contabile, respectiv a relațiilor sociale care impun respectarea de către contribuabili a obligațiilor fiscale, prejudiciul creat nu fost recuperat, iar inculpatul nu a recunoscut decât parțial cele comise .
Instanța a avut totodată în vedere circumstanțele privitoare la conduita și persoana infractorului, care este în vârstă de 37 de ani, are o ocupație (este zidar) și nu este cunoscut cu antecedente penale, acesta aflându-se la prima confruntare cu legea penală.
În cauză a fost întocmit un referat de evaluare a inculpatului, concluziile acestuia fiind că S. T. a fost nevoit să se ocupe în mod prioritar de sănătatea soției , fapt ce l-a determinat să neglijeze alte aspecte din viața sa, în special cele de ordin profesional. Întrucât inculpatul este apreciat în comunitatea locală pentru caracterul și conduita sagenerală, conduita infracțională nu a afectat imaginea sa morală la nivelul comunității, beneficiază de sprijin din partea familiei extinse , a bisericii și a consătenilor pentru depășirea dificultăților în familie, s-a apreciat că S. T. prezintă perspective ridicate de reintegrare în societate ( f. 97-98).
În favoarea inculpatului a fost aplicabilă circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit.a C., referitoare la conduita bună a infractorului înainte de comiterea infracțiunii, astfel s-a dat eficiență prevederilor art. 76 alin. 1 lit.d C., pedeapsa a fost coborâtă sub minimul special prevăzut de lege.
Având în vedere circumstanțele reale și personale ale cauzei și ale inculpatului, precum și limitele de pedeapsă stabilite de lege, instanța a apreciat că în ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, se impune condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală. Instanța a apreciat că aplicarea unei astfel de pedepse este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 C., fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient.
În ceea ce privește pedepsele accesorii, instanța a reținut că natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările cauzei, persoana inculpatului, duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electivă prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a, lit.b și lit. c teza a III-a C., fiind justificată îndepărtarea acestuia de la activități ce presupun încrederea publică ori exercițiul autorității, precum și de la desfășurarea unei activități de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul la săvârșirea infracțiunii. La aplicarea pedepselor accesorii s-au avut în vedere criteriile de apreciere prevăzute de art. 71 al. 2 C., precum și jurisprudența C.(cauza S. și Pîrcălab c. României și Hirst c. Marii Britanii) și Decizia Înaltei Curți de C. și Justiție nr.
74/(...).Totodată, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza I, c tezele I și a II-a, d și e C., deoarece astfel de interdicții ar constitui măsuri disproporționate față de natura infracțiunii săvârșite de inculpat și de persoana acestuia.
Cât privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat, în contextul probelor administrate, că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție.
Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 alin.l C., respectiv: pedeapsa aplicată inculpatului este de 6 luni, inculpatul nu are antecedente penale, iar experiența unui proces penal și riscul revocării suspendării cu consecința executării pedepsei într-un loc de detenție, sunt suficiente pentru a-l determina pe inculpat să adopte în viitor o atitudine de respect față de regulile de conviețuire socială, astfel încât scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea efectivă a acesteia.
Având în vedere aceste aspecte, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art.81 C., pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, termen stabilit potrivit prevederilor art.82 C..
Întrucât pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea exercițiului unor drepturi pe durata executării pedepsei, iar instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, în baza art.71 alin.5 C., instanța a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
În baza art.359 C.proc.pen., i-a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 C. privind revocarea beneficiului suspendării condiționate, în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În ceea ce privește latura civilă, instanța, în baza art.14 C.proc.pen., art. 998-
999 C.civ. și art. 346 C.proc.pen., a admis acțiunea formulată de M. E. și F. - A. N. de A. F. - D. G. a F. P. S. și a obligat inculpatul la plata sumei de 4.046 lei, conform constituirii de parte civilă și probatoriului existent în acest sens, sumă la care se adaugă majorările de întârziere și penalitățile aferente, calculate până la data executării integrale a obligației bugetare, reprezentând prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunii ce face obiectul prezentei cauze.
Constatând că S. T. a fost asistat de apărător ales, în baza art.191 alin.1
C.proc.pen., instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs inculpatul S. T., criticând sentința instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală și a solicitat casarea hotărârii atacate și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună achitarea sa potrivit dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a C.proc.pen. rap. la art. 10 lit. b/1 C.proc.pen. motivând că raportat la persoana sa care este cunoscut cu o bună conduită, la valoarea redusă a prejudiciului, la poziția de recunoaștere a faptei, aceasta nu prezintă gradul concret de pericol social al unei infracțiuni și că o măsura administrativă este suficientă și proporțională.
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Instanta de fond a efectuat o cercetare judecătorească completă, administrând în mod direct și nemijlocit probe noi și procedând la readministrarea celor din faza de urmărire penală, ajungând în final la concluzia că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Fără a relua argumentația extrem de detaliată a stării de fapt, redată în considerentele hotărârii atacate, argumentație pe care tribunalul și-o însușește în întregime, astfel cum această posibilitate este conferită de practica C. și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instantei inferioare ( Helle impotriva Finlandei ), se va sublinia cu privire la apărările invocate de către inculpat următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod corect că raportat la ansamblul probatoriului administrat nu poate fi reținută teza potrivit căreia fapta inculpatului nu prezintă gradul concret de pericol social al unei infracțiuni.
Referitor la aplicarea art.18/1 C. curtea reține că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă, precum și de persoana și conduita infractorului.
Atunci când se apreciază dacă fapta săvârșită prezintă sau nu gradul de pericol social al unei infracțiuni, trebuie să se aibă în vedere, printre altele, dacă urmările faptei sunt reduse, după cum nu se poate face abstracție de circumstanțele reale în care s-a comis fapta.
Probele dosarului evidențiază că inculpatul avea obligația să depună, până la data de (...), la organele fiscale competente teritorial - declarația 200 privitoare la veniturile totale încasate. E. real că inculpatul a depus această declarație în data de (...) (f. 23-24), însă în mod nereal a menționat că aferent anului 2008 nu a realizat venituri, scopul fiind evident acela de a eluda plata taxelor și impozitelor aferente veniturilor realizate.
Ori, din declarațiile martorilor audiați în cauză, respectiv persoane cărora inculpatul le-a prestat lucrări de construcție în anul 2008, rezultă că susnumitul a încasat de la martori sume consistente pe care trebuia să le declare în vedrea stabilirii debitelor datorate satului.
Astfel, martorii C. C. și H. A. au declarat în mod constant, atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței că i-au achitat inculpatului sume de aproximativ 13.000 lei, respectiv 8.700 lei, fără ca acesta să le elibereze factură fiscală și chitanță. La fel,martorul, But G., a declarat că a dat lui S. T. suma de 1000 lei (f.66, 121). Declarațiile acestor persoane se coroborează cu declarațiile martorilor K. E.-L. și A. G., care au menționat că au desfășurat activități pentru inculpat în perioada iulie-august 2008 și că au primit de la acesta câte 2000 lei.
Instanța apreciază că mobilul sau scopul ce stă la baza comiterii faptei este indiferent pentru existența infracțiunii, fiind însă corect evidențiat ca element de apreciere în operația de individualizare judiciară a sancțiunii.
Sub aspectul circumstanțelor personale, se constată că deși nu este cunoscut cu antecedente penale și se bucură de aprecieri favorabile în comunitate, inculpatul nu fost sincer în totalitate, încercând să atenueze răspunderea sa penală declarând nereal că veniturile realizate au fost mult inferioare celor stabilite de către organele de control, respectiv că ar fi realizat venituri de doar 4.000 lei, susținere contrazisă de probatoriul administrat. De altfel, aspectele vizând persoana inculpatului au fost corect evaluate în procesul de individualizare a sacțiunii penale, atât sub în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, instanța de fond valorificând aceste aspecte ca și circumstanțe atentuante, stabilind o sancțiune penală orientată sub minimul special prevăzut de lege și a cărei executare a fost suspendată condiționat.
Referitor la urmarea faptei, Curtea reține că valoarea prejudiciului nu este de neglijat, cu atât mai mult cu cât cuantumul acestuia s-a ridicat prin aplicare penalităților legale, iar până în acest moment inculpatul nu a depus diligențe pentru recuperarea acestuia.
Așa fiind, Curtea concluzionează că în mod corect instanaț de fond a stabilit că fapta inculpatului constituie infracțiune în sensul art. 17 C., realizând elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. și ped. de art. 9 alin.1 lit. b din
Legea nr. 451/2005 și a dispus, în final, condamnarea inculpatului la o sancțiune penală justă și proporțională, în măsură să asigure funcțiile de constrângere și de reeducare, scopul preventiv al sancțiunii și care va contribui la conștientizarea consecințelor faptei, în vederea unei reinserții sociale reale a inculpatului
Pentru toate aceste motive în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se va respinge ca nefondat recursul inculpatului, iar soluția atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temneinică.
Inculpatului i s-a asigurat asistență juridică din oficiu astfel că în temeiul art. 189
C.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Potrivit art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va dispune obligarea inculpatului la plata în favoarea statului a sumei de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.
PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S. T. împotriva sentinței penale nr. 72 din 16 februarie 2011 a J. Z..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 26 aprilie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. M. V. V. A. L. H.
GREFIER,
LEUNȚA S.
Dact.L.H./Dact.S.M
4 ex./(...)
Jud.fond.D.B.Țăran
| ← Decizia penală nr. 1071/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 37/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
