Decizia penală nr. 648/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR..(...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR. 648/R/2011
Ședința publică din 26 aprilie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : I. M. , judecător JUDECĂTORI : V. V. A.
: L. H. GREFIER : L. S.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. reprezentat prin P. : D. D.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații S. A. G. și G. V., împotriva încheierii penale din data de 19 aprilie 2011, pronunțată în dosar nr.(...) al Tribunalului B. N., prin care s-a menținut starea de arest a inculpaților, trimiși în judecată prin R. P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-D. de I. a I. de C. O. și T.-B. T. B.-N. nr.56 D., astfel:
- inc.S. A. G. - pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.25 C. rap. la art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 modificată, cu aplic.art.42 al.1 C. (două acte), art.26 C. rap. la art.192 al.2 C. și art.259 al.2 C., toate cu aplic.art.37 lit.a,b și art.33 lit.a C.
- inc.G. V. - pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 modificată, cu aplic.art.41 al.1 C. (două acte),art.192 al.2 C. și art.259 al.2
C., toate cu aplic.art.37 lit. b și art. 33 lit. a C.,
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpații S. A. G. și G. V., ambii aflați în stare de arest asistați de apărător desemnat din oficiu, av.Andrașoni D., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpaților, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, punerea de îndată în libertate a inculpaților, iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Prin încheierea instanței de fond s-a prelungit măsura arestării, însă motivarea este sumară în sensul că pentru inculpatul S. se precizează că s-a sustras de la urmărire penală într-un alt dosar. Nu există indicii temeinice că și în acest dosar s-ar sustrage sau ar pleca, dacă într-un alt dosar a făcut-o. În ceea ce-l privește pe inculpatul G., singura motivare prin care se justifică menținerea arestării preventive este că inculpatul este mult plecat din țară. Faptul că a fost anterior depistării săvârșirii infracțiunilor a fost plecat din țară, nu justifică menținerea măsurii arestării întrucât există dreptul de liberă circulație. Cu privire la motivul existenței indiciilor temeinice că s-a săvârșit o infracțiune, consideră că nu este un motiv care justifică prin sine însuși menținerea inculpatului în stare de arest. Pe de altă parte, nici încadrarea faptei în anumite limite de pedeapsă nu justifică, singură, necoroborată cu alte motive temeinice strict legate de persoana inculpatului, de împrejurările concrete ale fapte, menținerea acestei măsuri. Cu onorar din FMJ.
Reprezentantul P., solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea ca temeinică și legală a încheierii instanței de fond. C. că în cauză subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării și ulterior prelungirea succesivă a acesteia. Astfel, în cauză, referitor la fiecare dintre inculpați, există indicii temeinice cu privire lasăvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată. Solicită a se observa că la fila 6-7 din încheierea instanței, se face referire la mijloace de probă pentru a constata dacă există bănuiala rezonabilă că inculpații au comis infracțiunile reținute. De asemenea, în cauză sunt îndeplinite condițiile art.148 lit.f C.pr.pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru fiecare dintre infracțiunile reținute este mai mare de patru ani iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Pe lângă antecedența penală a inculpaților care nu sunt la prima confruntare cu legea penală, un impact negativ ar produce lăsarea în libertate a inculpaților și finalitatea faptelor săvârșite.
Inculpatul S. A., având ultimul cuvânt, arată că nu se face vinovat de comiterea faptelor pentru că în anul 2008 se afla în Ungaria, motiv pentru care solicită cercetarea lui în stare de libertate.
Inculpatul G. V., având ultimul cuvânt, susține că este nevinovat, nu a comis el faptele, nu el a pus drogurile. Solicită cercetarea lui în stare de libertate.
C U R T E A
Deliberând reține că prin încheierea penală din 19 aprilie 2011 a Tribunalului B. N., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive privind pe inculpații S. A. G. fiul lui I. și L., născut la data de (...) în Târgu-Mureș, domiciliat în Târgu Mureș, str. Cutezanței, nr. 13, ap. 6, județul Mureș, CNP - 1. și G. V. fiul lui M. și V., născut la (...), în Trâgu-Mureș, domiciliat în comuna S., nr. 230, județul Mureș, CNP - 1., ambii aflați în prezent în Arestul I.P.J. B.-N., și în baza dispozițiilor art. 300/1 C. raportat la art. 160 C. s-a menținut măsura arestării preventive a acestora.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin R. P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-D. de I. a I. de C. O. și T.-B. T. B.-N. nr.56 D., au fost trimiși în judecată inculpații: S. A. G., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.25 C. rap. la art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 modificată, cu aplic.art.42 al.1 C. (două acte), art.26 C. rap. la art.192 al.2 C. și art.259 al.2 C., toate cu aplic.art.37 lit.a,b și art.33 lit.a C. și G. V. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 modificată, cu aplic.art.41 al.1 C. (două acte),art.192 al.2 C. și art.259 al.2 C., toate cu aplic.art.37 lit. b și art. 33 lit. a C..
În actul de sesizarea se arată că inculpatul G. V., în baza aceleiași rezoluții infracționale și ca urmare a instigării de către inculpatul S. A.-G., a deținut fără drept o anumită cantitate din drogul de mare risc M. pentru a plasa o parte (cantitatea de 1896 comprimate și 6,8 grame fragmente de comprimate și pulbere din drogul de mare risc M.) în locuința învinuitul T. Z.-L.-A. lucru pe care l-a și făcut în noaptea de 1. iulie 2008, probabil ajutat și de altă persoană, respectiv pentru a trimite o altă parte din același drog de mare risc către DIICOT - B. teritorial B.-N. expediere pe care a făcut-o în data de 25 iulie 2008 de la O. P. din municipiul T., județul C.; a pătruns fără drept pe timp de noapte și prin efracție în locuința deținută de învinuitul T. Z.-L.-A. în satul U. din județul B.-N. în scopul plasării în această locuință a unei cantități de droguri de mare risc; a denunțat telefonic atât către ofițerii de poliție din cadrul I.P.J. B.-N. cât și direct procurorului din cadrul DIICOT - B. T. B.-N. pretinsa infracțiune de deținere și trafic de droguri de mare risc comisă de învinuitul T. Z.-L.-A. prin deținerea unor cantități din drogul de mare risc M. în locuința sa de domiciliu - deși știa că el a plasat acea cantitate din drogul de mare risc în locuința învinuitului și a afirmat că a cumpărat el personal în mai multe rânduri drogul de mare risc de la învinuit, pe care acesta le aduce din Olanda și le vinde unor consumatori de pe raza județelor Sibiu, Bihor, Mureș și B.- N., ticluind astfel probe mincinoase pentru ca în baza acestora T. Z.-L.-A. să poată fi învinuit și arestat pentru săvârșirea unei infracțiuni grave.
Referitor la inculpatul S. A.-G. se arată că l-a instigat în cursul lunii iulie 2008 pe inculpatul G. V. să dețină droguri de mare risc M. (Ecsatsy) în scopul plasării unei anumite cantități din acest drog în locuința învinuitului T. Z.-L.-A., din satul U., județul B.-N., respectiv l-a instigat pe acesta să trimită prin poștă, în două colete, în data de 25 iulie 2008, cantitatea totală de 191 comprimate M. de la oficiul poștal T. către DIICOT - B. T. B.-N., l-a ajutat pe inculpatul G. V. să comită infracțiunea de violare de domiciliu, în noaptea de 1. iulie 2008, dându-i informația că învinuitul T. Z.-L.-A. este plecat din localitatea de domiciliu, împreună cu soția sa, în altă localitate unde participă la o nuntă ce se desfășura în orașul N. - aspecte pe care le cunoștea, chiar dacă se afla în Ungaria din discuțiile telefonice avute anterior și în cursul serii respective cu învinuitul T. Z.-L.-A. - astfel că în baza acestor informații inculpatul G. V. a putut pătrunde prin escaladare și efracție în locuința învinuitului, deoarece știa sigur că nici acesta, nici soția sa nu se aflau la domiciliu și nu exista riscul să fie descoperit de aceștia, iar odată intrat în locuință a putut să așeze într-un loc ascuns, după unul dintre dulapurile aflate în cameră, cantitatea de 1896 comprimate și 6,8 grame fragmente de comprimate și pulbere din drogul de mare risc M., apoi a denunțat telefonic, în timp ce se afla în Ungaria, la DIICOT - B. T. B.-N. pretinsa infracțiune de deținere și trafic de droguri de mare risc comisă de învinuitul T. Z.-L.-A. - desigur după ce a fost informat de către inculpatul G. V. cu privire la locul în care a plasat drogul de mare risc în locuința învinuitului - afirmând că învinuitul deține droguri în locuință, pe care le aduce din Olanda și le vinde unor consumatori de pe raza județelor Sibiu, Bihor, Mureș și B.-N. și că a cumpărat de la el în mai multe rânduri „pastile de E., ticluind astfel probe mincinoase pentru ca în baza acestora T. Z.-L.-A. să poată fi învinuit și arestat pentru săvârșirea unei infracțiuni grave.
Împotriva inculpaților a fost luată măsura arestării preventive pentru o durată de
29 de zile, prin Î. penale nr. 88/CC/2010 din 23 decembrie 2010 a Tribunalului B.-N., emițându-se mandatele de arestare preventivă nr. 39 din 23 decembrie 2010 și nr. 40 din 23 decembrie 2010. Măsura arestării preventive luată față de inculpați a fost prelungită succesiv de instanța de judecată prin Î. penală nr. 15/CC/2011 din 14 februarie 2011 și Î. penală nr. 30/CC/2011 din 16 martie 2011, ambele rămase definitive în urma respingerii recursurilor declarate de inculpați, prin Î. penală nr. 208/R/2011 din
17 februarie 2011 și Î. penală nr. 388/R/2011 din 18 martie 2011 ale Curții de A. C.
La luarea măsurii arestării preventive s-a reținut că prin rezoluția din 21 decembrie 2010 s-a dispus, în temeiul disp.art. 228 alin. 1 C., începerea urmăririi penale față de numiții S. A. G. și G. V. pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la deținere de droguri de mare risc fără drept, prev. de art. 25 C., rap.la art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, primul dintre aceștia constând în aceea că l-a instigat pe G. V. să dețină drogul de mare risc M. (Ecstasy) și să-l plaseze în locuința învinuitului T. Z. L. A. și respectiv deținere, fără drept, de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 și violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 C., cel de al 2 doilea, constând în aceea că, în cursul lunii iulie 2008, a deținut fără drept, drogul de mare risc M., iar într-una din nopțile 18/19 - 1. iulie 2008 a pătruns fără drept, prin efracție, în locuința învinuitului, unde a plasat un număr de peste 1800 comprimate de M.( f. 302 vol. I).
Ulterior, prin R. din (...) s-a dispus începerea urmăririi penale față de cei doi învinuiți pentru săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă prev. de art. 259 alin. 2 C., constând în aceea că în cursul lunilor iulie - august 2008 au produs și ticluit probe mincinoase în sprijinul învinuirii pe nedrept a numitului T. Z. L. A. de săvârșire a infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000.
Prin aceeași rezoluție s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul S. A. G. și pentru complicitate la infracțiunea de violare de domiciliu comisă de învinuitul G. V., constând în aceea că a transmis telefonic acestuia - ca urmare a convorbirilorpurtate cu învinuitul T. Z. L. A. - date privind locul în care se găsea T. Z. L. A., facilitând astfel, pătrunderea învinuitului G. V. în locuința celui în cauză ( f. 305).
În fine, prin ordonanța din data de (...) s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpații S. A. G. și G. V. pentru infracțiunile anterior menționate, cu reținerea aceleași stări de fapt.
Analizând probele administrate în cauză instanța a constatat că există probe și indicii temeinice, în sensul disp.art. 143 C., că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați și că acestea au fost comise în modalitatea descrisă, în acest sens fiind considerate relevante declarațiile învinuitului T. Z. L. A. ( f. 98 - 124 vol. I); rapoartele lucrătorilor de poliție întocmite ca urmare a denunțurilor făcute (f.
90-92); listingul convorbirilor telefonice purtate de pe telefonul fix al B.ui T. B. N. al DIICOT (f. 131-153); procesele - verbale întocmite de procurorul de caz în urma convorbirilor telefonice purtate cu cei doi denunțători ( f. 154-159, 171- 176); actele întocmite cu ocazia ridicării coletelor conținând pastilele de M. ( f. 259 - 268); declarațiile de incriminare a învinuitului T. Z. L. A. existente în cele două colete (f.
269-271); raportul de constatare tehnico - științifică grafică din care rezultă că una dintre declarațiile existente în cele două colete una scrisă de M. F. M. concubina inculpatului G. V. ( f. 275 - 280); rapoartele de constatare tehnico - științifică întocmite în urma analizei comprimatelor transmise prin poștă către DIICOT - B. T. B. N., din care rezultă că acestea conțin M., substanță înscrisă în tabelul anexă nr. I din Legea nr. 143/2000 (f. 286-295); transcrierile convorbirilor telefonice înregistrate, purtate de cei doi inculpați, de învinuitul T. Z. L. A. și de persoanele din anturajul acestora ( vol. II și vol. III), precum și concluziile preliminare privind examinarea înscrisurilor emanate de la inculpatul G. V., din care rezultă că acesta este autorul înscrisului transmis DIICOT prin intermediul coletelor poștale, în care și-a atribuit identitatea „Anonimul"; ( f. 166 vol. III) înscris intitulat „ Declarație";, existent la f. 269 din vol. I.
Prin prisma întregii probațiuni administrate s-a apreciat că sunt întrunite cumulativ cerințele prev.de art. 148 lit. f C., întrucât în sarcina inculpaților se rețin infracțiuni pentru care pedepsele prevăzute de lege sunt mai mari de 4 ani și lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea stării de pericol social concret pentru ordinea publică s-a avut în vedere nu doar natura infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpații, dar și modalitatea concretă în care s-a desfășurat activitatea infracțională, caracterul organizat al acesteia, precum și reacția ce s-ar putea genera în rândul societății civile prin faptul că, împotriva unor asemenea infracțiuni, organele statului nu acționează prompt și eficient privarea de libertate justificându-se și pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal .
În context, s-a menționat că, prin hotărârile sale, Curtea E. a Drepturilor Omului a reținut constant că scopul arestării sau reținerii îl reprezintă aducerea persoanei în cauză în fața autorității judiciare competente, rolul măsurii arestării preventive fiind acela de a permite clarificarea aspectelor legate de suspiciunile că o persoană a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală ( cauzele Brogan și Murray contra Marii Britanii).
Examinând materialul probator aflat la dosarul cauzei, prin prisma dispozițiilor art.300/1 rap.la art.160 C., instanța a apreciat că măsura arestării preventive privind pe inculpații S. A. G., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.25 C. rap. la art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 modificată, cu aplic.art.42 al.1 C. (două acte), art.26 C. rap. la art.192 al.2 C. și art.259 al.2 C., toate cu aplic.art.37 lit.a,b și art.33 lit.a C. și G. V., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 modificată, cu aplic.art.41 al.1 C. (două acte),art.192 al.2 C. și art.259 al.2 C., toate cu aplic.art.37 lit.b și art.33 lit.a C., este legală și temeinică, în baza disp. art. 300/1 C. rap. la art. 160 C., urmând a fi menținută, întrucât temeiurile ce au stat la baza luării acesteia subzistă.
S-a apreciat că sunt întrunite condițiile prev. de art.143 C., întrucât sunt probe și indicii temeinice că inculpații au desfășurat activitățile pentru care sunt trimiși în judecată (enumerate în considerentele încheierii penale prin care s-a luat măsura arestării preventive), și de asemenea sunt întrunite condițiile prev. de art.148 lit.f C., întrucât pedeapsa pentru fiecare din infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată este mai mare de 4 ani, și există un pericol concret pentru ordinea publică, rezidând în natura infracțiunilor respective, dar și modalitatea concretă în care s-a desfășurat activitatea ilicită, caracterul organizat al acesteia, precum și reacția ce s-ar putea genera în rândul societății civile prin faptul că, împotriva unor asemenea infracțiuni, organele statului nu acționează prompt și eficient, privarea de libertate justificându-se și pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, aspecte cenzurate deja în căile de atac exercitate, de către instanța de recurs, nefiind învederate motive temeinice de luare a altor măsuri.
Susținerile apărătorului inculpatului, în sensul că inculpații, care sunt nevinovați, și în privința cărora nu sunt probe și indicii temeinice că au comis faptele pentru care sunt trimiși în judecată pot fi cercetați în stare de libertate, întrucât nu intenționează să obstrucționeze desfășurarea procesului penal, fiind deja audiați un număr de 10-15 martori în intervalul de timp de 4 luni de zile de detenție preventivă a inculpaților, declarațiile lor fiind consemnate la dosar, au fost considerate neîntemeiate de instanță, față de întrunirea condițiilor prevăzute de lege pentru menținerea măsurii arestării preventive, și raportat la considerentele expuse în acest sens.
În consecință, a fost constatată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive privind pe S. A.-G. și G. V., și în baza disp. art. 300/1 C. rap. la art. 160 C., a fost menținută măsura arestării preventive a acestora, întrucât temeiurile ce au stat la baza luării măsurii preventive menționate subzistă.
Conform disp. art. 192 alin.3 C., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații S. A.-G. și G. V., ambii criticând soluția instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală și au solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună, în principal, punerea de îndată în libertate a inculpaților, iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Recursurile au fost motivate arătându-se că încheierea atacată este sumar motivată în sensul că pentru inculpatul S. se precizează că s-a sustras de la urmărire penală într-un alt dosar, iar în ceea ce-l privește pe inculpatul G., se face referire la faptul că este mult plecat din țară. Se invocă că motivul existenței indiciilor temeinice că s-a săvârșit o infracțiune, nu este un motiv care justifică prin sine însuși menținerea inculpaților în stare de arest și nici încadrarea faptei nu justifică, singură, necoroborată cu alte motive temeinice strict legate de persoana inculpaților, de împrejurările concrete ale fapte, menținerea acestei măsuri.
Procedând la soluționarea recursurilor prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 160/b al. 1 și 3 C. la care face trimitere art. 300/2 C. în cursul judecatii, instanta verifică periodic, dar nu mai tărziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia arestarii preventive. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Procedând în temeiul textelor de lege menționate, Curtea constată că în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143 C. din care rezultă presupunerea că inculpații au comis infracțiunile pentru care sunt cercetați (CEDO; Erdagoz C. Turcia din (...); Murray c. Regatul Unit (...)), în acest sens fiind declarațiile învinuitului T. Z. L. A. ( f. 98
- 124 vol. I); rapoartele lucrătorilor de poliție întocmite ca urmare a denunțurilor făcute ( f. 90-92); listingul convorbirilor telefonice purtate de pe telefonul fix al B.ui T. B. N. al DIICOT (f. 131-153 vol II); procesele - verbale întocmite de procurorul de caz înurma convorbirilor telefonice purtate cu cei doi denunțători ( f. 154-159, 171- 176 vol I); actele întocmite cu ocazia ridicării coletelor conținând pastilele de M. ( f. 259 - 268 vol. I); declarațiile de incriminare a învinuitului T. Z. L. A. existente în cele două colete (f. 269-271 vol. I); raportul de constatare tehnico - științifică grafică din care rezultă că una dintre declarațiile existente în cele două colete este scrisă de M. F. M., concubina inculpatului G. V. ( f. 275 - 280 vol. I); rapoartele de constatare tehnico - științifică întocmite în urma analizei comprimatelor transmise prin poștă către DIICOT - B. T. B. N., din care rezultă că acestea conțin M., substanță înscrisă în tabelul anexă nr. I din Legea nr. 143/2000(f. 286 - 295 vol. I); transcrierile convorbirilor telefonice înregistrate, purtate de cei doi inculpați, de învinuitul T. Z. L. A. și de persoanele din anturajul acestora ( vol. II și vol. III dos. urmărire penală), precum și concluziile preliminare privind examinarea înscrisurilor emanate de la inculpatul G. V., din care rezultă că acesta este autorul înscrisului transmis la DIICOT prin intermediul coletelor poștale, în care și-a atribuit identitatea „Anonimul"; ( f. 166 vol. III) înscris intitulat „ Declarație";, aflat la f. 269 din vol. I.
Prin prisma hotărârilor Contrada contra Italiei din 24 august 1998; Labita contra Italiei din 6 aprilie 2004; Calleja contra Maltei din 7 aprilie 2005, în prezenta cauză, s-a dovedit că persistența în timp a motivelor plauzibile că inculpații sunt bănuiți de comiterea unor infracțiuni, este o condiție pentru menținerea detenției.
Desigur că stabilirea vinovăției acestora urmează a se face numai în urma efectuării cercetării judecătorești de către instanța investită cu judecarea fondului cauzei, însă probațiunea administrată în faza urmăririi penale, pune în evidență existența unor indicii temeinice în înțelesul art.143 C. care justifică menținerea măsurii arestării preventive față de acești (cazul Fox, Campbell și Hartley vs UK).
Totodată, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților nu s-au schimbat și impun în continuare privarea lor de libertate, apreciind că liberi fiind ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal, în raport de natura, gravitatea și modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, precum și de persoana și conduita inculpaților.
Starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității asupra căreia și-a exercitat influența negativă, dar și la nivelul întregii ordini sociale și rezultă, în egală măsură, atât din gravitatea faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, cât și din activitatea infracțională desfășurată de aceștia.
Curtea E. a Drepturilor Omului a acceptat în cazul Letellier vs Franța că în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției publice, anumite infracțiuni, pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenția, cel puțin pentru un timp.
De asemenea, obstrucționarea justiției și pericolul de sustragere au constituit motive întemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv, apreciate ca atare de Curtea E. în interpretarea art.5 paragraf 3 din Convenția E. a Drepturilor Omului.
În cauză, inculpații sunt suspicionați de comiterea în mod coordonat a unor infracțiuni grave de pericol și rezultat, din care cea de trafic de droguri de mare risc se evidențiază cu precădere și, din această perspectivă, susnumiții prezintă un pericol criminogen ridicat, rezultat din persistența infracțională pe care au manifestat-o (activitatea infracțională a fost stopată doar de intervenția autorităților judiciare), dar și din urmările greu de reparat. În acest context, sentimentul de revoltă în rândul societății este remarcat de amploarea unor asemenea fapte în rândul comunității, ceea ce impune o reacție fermă a autorităților judiciare competente ca o necesitate stringentă.
Menținerea stării de arestare preventivă a inculpaților, în condițiile legii, nu afectează cu nimic dreptul acestora la un proces echitabil, aceștia având posibilitatea ca în fața instanței de fond, cât și ulterior în căile de atac de a cere și administra probe considerate necesare pentru a dovedi lipsa de temeinicie a susținerilor acuzării.
Așa fiind, Curtea apreciază că, în acest moment procesual, față de natura infracțiunilor presupus a fi comise de inculpați, ținând cont de rezonanța acestora în rândul opiniei publice, și determinând reacția negativă a acesteia, se justifică menținerea arestării preventive, neexistând motive de revocare a acesteia sau de înlocuire cu o altă măsură neprivativă de libertate.
Concluzia Curții este justificată și de legislația europeană (cazul Saadi contra Regatului Unit și Ambruszkiewicz contra Poloniei din 4 mai 2006, Vrencev contra Serbiei din 23 septembrie 2008, Ladent contra Poloniei din 18 martie 2008), în care se statuează necesitatea detenției raportat la infracțiunile comise de inculpati și totodată, existența unei proporționalități a detenției raportat la alte măsuri, mai puțin stringente, conform Codului de procedură penală român, măsurile vizate de art.145 și 1451., respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
În speța de față, menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților este justificată prin existența unui interes public, interes care se referă la buna administrare a justiției și totodată protejarea publicului, în sensul eliminării riscului repetării faptelor.
Acest interes este motivat în primul rând de gradul de pericol social deosebit de ridicat a faptelor presupuse a fi comise și a contribuției bine conturate a fiecărui inculpat în parte la comiterea infracțiunilor reținute în sarcina lor.
Susținerile formulate în apărare de către inculpați, în sensul că încheierea atacată este motivată sumar și insuficient nu își au suport și susținere în piesele dosarului.
Curtea constată că instanța de fond a motivat soluția atacată, au fost analizate și s-a răspuns solicitărilor inculpaților, prezentând motive suficiente pentru a permite instanței de control verificarea lor, astfel că nu poate fi primită critica lipsei motivării încheierii instanței de fond.
Curtea E. a Drepturilor Omului a arătat că art.6 paragraf 1 din Convenție obligă instanțele să-și motiveze hotărârile, aceasta neînsemnând că se cere un răspuns detaliat la fiecare argument și că aprecierea îndeplinirii obligației de a motiva ce rezultă din art.6 al Convenției, poate fi determinată în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze ( cauza Boldea contra României). Torodată, CEDO a arătat că obligația instanței de a motiva hotărârea pronunțată, este aceea de a demonstra părților că au fost ascultate (cauza Tatishvili contra R.iei 2007).
Astfel, prima instanță a indicat față de fiecare inculpat faptele pentru care a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, a enumerat actele materiale reținute în sarcina acestora și a indicat indiciile temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă a comiterii acestor fapte. De asemenea a justificat soluția adoptată nu numai prin prisma legislației în vigoare, ci a celor care țin de persoana fiecărui inculpat.
Pentru toate aceste motive Curtea concluzioneză că, în speță, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților nu s-au schimbat și nu au survenit elemente noi care să justifice judecarea acestora în libertate, astfel că în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C. se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatii S. A. G. si G. V. împotriva încheierii penale din 19 aprilie 2011 a Tribunalului B. N. care se va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică.
Inculpaților li s-a asigurat asistență juridică din oficiu astfel că în temeiul art. 189
C. se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de câte 100 lei onorarii pentru apărătorii din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Potrivit art. 192 al. 2 C. se va obliga inculpații să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare, din care câte 100 lei reprezentând onorar avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații S. A. G. si G. V. împotriva încheierii penale din 19 aprilie 2011 a Tribunalului B. N..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de câte 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpați să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare, din care câte 100 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 26 aprilie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. M. V. V. A. L. H.
GREFIER,
LEUNȚA S.
Dact.L.H./Dact.S.M
4 ex./(...) Jud.fond.G. A.
| ← Decizia penală nr. 1040/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 2017/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
