Decizia penală nr. 677/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI DOSAR NR. (...)

DECIZIA PENALĂ NR.677/R/2011

Ședința publică din data de 3 mai 2011

Instanța constituită din :

PREȘEDINTE : V. V. A. - judecător

JUDECĂTORI : L. H.

: M. R. GREFIER : L. S.

P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin

PROCUROR : V. GĂZDAC

S-au luat spre examinare recursurile declarate de către P. de pe lângă J. C. N. și inculpatul C. A. I., împotriva sentinței penale nr. 110 din 10 februarie 2011, pronunțată în dosar nr. (...) al J. C. N., inculpatul fiind trimis în judecată prin R. P. de pe lângă Curtea de A. C., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev.de art.178 alin.3 teza I C..

La apelul nominal făcut în cauză se inculpatul C. A. D. personal asistat de apărător ales, av.Anatol Pânzaru, din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, partea civilă M. D. și apărătorul ales al părților civile M. I., moștenitorii M. S. F. asistat de reprezentant legal M. I. și M. D., av.Vidican M., în substituirea apărătorului ales, av.D. Ilinca, lipsă fiind părțile civile A. R. A. SA, asiguratorul S. de A. R. A. SA S. T. C., S. de A. R. A. SA B. și moștenitorii M. S. F. asistat de reprezentant legal M. I. și M. D.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av.M. B., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, care solicită acordarea onorariului avocațial parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.

Apărătorul părților civile depune la dosar un memoriu care să fie avut în vedere la soluționarea recursului.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul prăților în dezbaterea judiciară a recursului.

Reprezentantul P., susține recursul declarat solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii recurate și rejudecând cauza, să se dispună condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu executare în regim de detenție, aplicarea pedepsei accesorii și menținerea celorlalte dispoziții pe latură civilă. Astfel, apreciază că în mod corect prima instanță a reținut culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului și a dispus condamnarea acestuia însă hotărârea este netemeinică sub aspectul stabilirii modalității de executare a pedepsei, raportat la gravitatea faptei și persoana inculpatului care se afla sub influența băuturilor alcoolice și care a manifestat o totală indiferență față de siguranța celorlalți pasageri din autovehicul și ceilalți participanți la trafic.

Apărătorul inculpatului, solicită respingerea recursului parchetului apreciind că instanța de fond a administrat toate probele pe care le putea administra și a stabilit cu exactitate starea de fapt. Pe baza probelor administrate, instanța de fond a procedat corect la individualizarea pedepsei. Apreciază incidentul petrecut ca fiind o conjunctură nefastă în urma căruia una dintre victime a decedat. Consideră că dacă acea remorcă nu era parcată neregulamentar, accidentul nu s-ar fi produs. La dosar există acte medicale care au dovedit urmările pe care le-a suportat și inculpatul. A. a regretatenorm cele întâmplate, a încercat să rămână prieten cu familia victimei, a avut o atitudine sinceră și nu are antecedente penale. De asemenea, solicită a se avea în vedere și concluziile referatului de evaluare psiho socială. Referitor la recursul inculpatului, acesta vizează doar latura civilă a cauzei. S-a apreciat că este necesară obligarea inculpatului la plata sumei de 2.922,7 lei către partea civilă SC A. R. A. SA, având în vedere avarierea semiremorcii pentru care proprietarul încheiase poliță de asigurare, însă nu au existat solicitări in acest sens motiv pentru care solicită admiterea recursului inculpatului pe latură civilă.

Apărătorul părților civile, solicită respingerea recursului parchetului si lasa la aprecierea instantei solutionarea recursului inculpatului.

Reprezentantul P., cu privire la recursul inculpatului, solicită respingerea lui ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Inculpatul C. A. I., având ultimul cuvânt, arată că regretă nespus de mult fapta comisă cu atât mai mult cu cât victima a fost cel mai bun prieten al lui.

C U R T E A

Deliberand retine ca prin sentința penală nr. 110/(...) a J. C. N., in temeiul art. 178 alin. 3 teza I C., cu aplicarea art. 74 lit. c C., art. 76 lit. b C. a fost condamnat inculpatul C. A.-I., fiul lui V. și Ana, născut la data de 18 septembrie 1987, în C.-N., cetățean român, studii medii, necăsătorit, fără copii, stagiul militar nesatisfăcut, domiciliat în loc. C., nr. 233, comuna B., jud. C., CNP 1., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

În temeiul art. 71 C. s-a interzis inculpatului exercițiul dreptului prevăzut de art. 64 lit. a teza a II -a C. pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 8. C. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit potrivit art. 86/2 C. supravegherea inculpatului fiind încredințată S.ui de P. de pe lângă Tribunalul Cluj.

În temeiul art. 86/3 C. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul să respecte următoarele obligații: să se prezinte la datele fixate la S. de P. de pe lângă Tribunalul Cluj; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește durata de 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice sau să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

În temeiul art. 359 C. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 indice 4 C., art. 83 C., art. 84 C. privind revocarea suspendării sub supraveghere.

În temeiul art. 71 alin. 5 C. s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale.

În temeiul art. 14, 346 alin. 1 C., coroborat cu art. 998 și urm. C.civ. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile M. I., M. D., M. S.-F., domiciliați în com. B., nr.305, bl.I, ap.23, jud. C. și s-a obligăat inculpatul C. A.-I. la plata despăgubirilor civile, astfel: suma de 8.675 lei cu titlu de daune materiale și suma de 38.000 Euro cu titlu de daune morale.

În temeiul art. 14, 346 alin. 1 C., coroborat cu art. 998 și urm. C.civ., art. 58 din L. nr. 136/1995 a fost obligat inculpatul C. A. I. la plata sumei de 2.922,7 lei părții civile SC A. R. A. SA, cu sediul social în B., B-dul Primăverii nr. 29 sector 1, prin S. A. T., cu sediul în C.-N., P-ța M., bl. 13, jud. C.

S-a constatat că în cauză are calitatea de asigurător SC A. R. A. SA.

În temeiul art. 191 alin. 1 C. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 450 lei cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 190 alin. 4, 5 C. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.020 lei către Institutul de M. L. C.-N., în contul (...)Z216500XXX007040, deschis la T. M. C.-N.

În temeiul art. 193 alin. 1 C. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1071,01 lei cheltuieli judiciare către partea civilă M. D.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul P. de pe lângă Curtea de A. C. emis în dosar nr. 338/P/2009 la data de (...) și înregistrat pe rolul J. C.-N. sub numărul (...), la data de (...), a fost trimis în judecată inculpatul C. A.-I., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 3 teza I din Codul penal ( victima M. D. I.).

Sub aspectul învinuirii, în actul de inculpare s-a reținut, în esență, că la data de

24 februarie 2008, în jurul orei 22:45, în comuna B., conducând autoturismul „Daewoo Tico"; cu nr. de înmatriculare (...), și având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,8., inculpatul C. A.-I. a provocat un accident de circulație din care a rezultat decesul numitului M. D. I., de 17 ani.

Audiat imediat după accident, inculpatul a declarat că nu își mai aduce aminte nimic în legătură cu producerea evenimentului rutier. Ulterior s-a prevalat de dreptul la tăcere prevăzut de art. 70 alin.2 C. proc. penală, iar cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală acesta a arătat că regretă cele întâmplate.

Situația de fapt descrisă a fost stabilită pe baza următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la fața locului ( f. 7-10 u.p. ), planșele foto ( filele nr. 13-20 dosar u.p. ), schița locului accidentului ( fila nr. 11 dosar u.p. ), declarația părții vătămate J. S. D. (f.77-79 u.p.), rapoartele de constatare medico-legală (f. 21-26 u.p.), buletin de analiză toxicologică-alcoolemie (f.27 u.p.), raportul de expertiză medico-legală privind calculul retroactiv a alcoolemiei inculpatului (f.37-39 u.p.), declarațiile martorilor C. F.-M. (f.52 u.p.), N. O. (f.54-56 u.p.), R. G. (f.60-62 u.p.), F. D. C. (f.65-66 u.p.), C. R. D. (f.67-

69 u.p.), R. M. G. (f.71-73 u.p.), declarația părții civile M. I., tatăl victimei (f.76 u.p.), declarația inculpatului (f.80-82 u.p.).

În cursul judecății, a fost verificată regularitatea actului de sesizare și după citirea rechizitoriului, au fost administrate următoarele mijloace de probă: copii de pe documentele care dovedesc cheltuielile realizate de partea civilă (f.33-36); declarația inculpatului C. A. I. (f. 37); declarațiile martorilor C. R. D. (f.71), Petruș Tudor (f.72), F. D. C. (f.73), J. S. D. (f.83), N. O. (f.94), R. G. (f.95), R. M. G. (f.103), declarația inculpatului C. A. I. (f.104), adeverință medicală (f.105), raport de expertiză medico- legală de calcul retroactiv al alcoolemiei (f.113-114).

Tot în cursul judecății părțile civile M. D., M. I., M. S.-F., prin avocat ales, au arătat că se constituie parte civilă astfel: suma de 8675 lei, reprezentând cheltuieli de înmormântare a victimei, suma de 465 lei, reprezentând salariul neîncasat de către M. D. aferent lunii februarie 2008, suma de 50.000 Euro reprezentând daune morale și cheltuieli de judecată (f.30).

Analizând actele și lucrările dosarului, coroborate cu dispozițiile legale în materie, instanța a reținut următoarele:

În fapt, în data de (...), în jurul orei 13.00-14.00, inculpatul C. A.-I. s-a deplasat la locuința martorului J. S. D., cei doi fiind vecini în satul C., jud. C., unde a mâncat cartofi prăjiți și a consumat o bere cu alcool. Ulterior, cei doi s-au urcat în autoturismul marca

„Daewoo Tico"; cu nr. de înmatriculare (...) și s-au deplasat la localul amenajat în curtea școlii din satul C., unde aproximativ în jurul orelor 15.00, inculpatul a mai consumat o bere cu alcool de 0,5 l, fără aport alimentar. În continuare, inculpatul și martorul J. S. D. s-au urcat din nou în autoturism, inculpatul fiind la volan și s-au deplasat în localitatea M., unde au ajuns în jurul orelor 20:00. Din declarația inculpatului (fila 104), coroborată cu declarația martorului J. S. a rezultat că inculpatul nu a consumat băuturi alcoolice la discoteca din loc. M.. Ulterior cei doi s-au deplasat cu autoturismul în loc. Sânpaul, unde nu au rămas pentru că localul era închis, și au pornit spre C.-N., cu intenția de a ajunge în cartierul M., la prietena martorului J., numita R. G. A. s-au întâlnit cu martora R.-M. G., în jurul orelor 22.00, iar în intervalul 22.00-22.15 inculpatul a mai băut o doză de bere „. și o jumătate dintr-o doza de bere pe care i-a înmânat-o martorul J. S. D.

Ulterior inculpatul a fost sunat de victima M. D.-I., care l-a rugat să se deplaseze cu autoturismul și să-l ia dintr-un local din comuna B. unde se sărbătorea majoratul unei persoane. În jurul orelor 22.20, inculpatul C. A.-I. s-a urcat la volanul autoturismului fiind însoțit de martorul J. S. D., pe care l-a condus din C.-N. până în comuna B.

După ce victima M. D.-I. s-a urcat în autoturism pe bancheta din spate, în timp ce se întorceau spre localitatea C.-N., într-o curbă ușoară spre stânga, în condiții de noapte și carosabil acoperit cu mâzgă, datorită neatenției și fiind sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul C. A.-I., aflat la volanul autoturismului, a intrat în coliziune cu semiremorca „Kogel"; cu nr. de înmatriculare (...) a autotractorului cu nr. de înmatriculare (...), care staționa pe partea dreaptă a șoselei, cu roțile din dreapta pe acostament, iar cele din stânga pe partea carosabilă, la un metru de acostament.

În urma impactului a rezultat avarierea gravă a autoturismului marca „Daewoo Tico";, iar ocupanții acestuia au suferit leziuni, pasagerul de pe locul din spate, M. D. I., decedând la fața locului. Cei trei au rămas imobilizați în autoturism, fiind scoși din mașină de către echipajul de descarcerare.

Trebuie menționat faptul că aspectele relatate anterior cu privire la evenimentele petrecute în data de 24 februarie 2008, înainte de producerea accidentului, au fost reținute de instanță pe baza declarațiilor inculpatului din cursul judecății (filele 37, 104), coroborate cu declarațiile martorului J. S. D. din cursul judecății (fila 83) și ale martorei R. M.-G. (fila 103).

Prin declarația dată în cursul urmăririi penale (f.80-u.p.), inculpatul C. A.-I. a declarat că în ziua respectivă autoturismul a fost condus atât de el, cât și de către martorul J. S. D. din satul Ș. până în localitatea C.-N., str. C., unde el a primit telefonul de la victima M. D. I., moment de la care nu-și mai amintește cine a fost la volan.

În timpul judecății, inculpatul a declarat că din satul Ș. până în C.-N. a condus el autoturismul pentru că martorul J. era prea beat. În ceea ce privește persoana care s-a aflat la volanul autoturismului în momentul producerii accidentului, acesta a declarat că după ce a primit telefonul de la victimă și s-au hotărât să se deplaseze spre com. B. spre a-l lua, s-a deplasat spre mașină împreună cu martorul J., fără să își mai amintească cine a urcat la volan (f.37).

Din coroborarea celorlalte probe administrate în dosar, instanța a reținut că la volanul autoturismului marca „Daewoo Tico";, în momentul producerii accidentului se afla inculpatul C. A.-I.. Astfel, prin declarația dată în cursul urmăririi penale, martora R. M. G., a arătat că în momentul în care inculpatul și martorul J. au plecat de pe str. C. spre com. B. la volan se afla inculpatul C. A.-I. (f.72 u.p). Această declarație se coroborează și cu declarația martorului C. R. D. care, fiind angajat al Detașamentului de

P., a participat la operațiunea de descarcerare a victimelor accidentului în cauză. A. a declarat că în momentul în care a ajuns la fața locului a observat că pe bancheta din spate era o persoană decedată, că șoferul era lovit la cap, iar pe bancheta din dreapta față era martorul J., pe care îl cunoștea de mai mult timp, din perioada în care a fost militar în termen la unitatea de pompieri. (f.71).

În același sens este și declarația martorului F. D. C. (f.73), care a arătat că în seara accidentului venea dinspre com. B. spre C.-N., când a observat accidentul. După ce a oprit s-a deplasat la autoturism și l-a întrebat pe șofer cum îl cheamă, geamul acestuia fiind spart. M. a declarat că șoferul purta blugi de culoare deschisă și o haină de culoare neagră, acesta având o tăietură la cap. M. R. G., care a fost primul care a observat accidentul și care a anunțat serviciul de urgență 112, accidentul petrecându-se în fața locuinței sale de pe calea B. nr. 28, a declarat că în momentul în care s-a apropiat de mașina avariată a observat că șoferul avea o tăietură la frunte, acesta fiind singurul conștient, în partea dreaptă fiind o persoană prinsă între bord și scaun, iar pe bancheta din spate o altă persoană care nu mișca (f.95).

Din procesul-verbal de cercetare la fața locului (f.710 u.p.), rezultă că la sosirea la fața locului organele de poliție au constatat următoarele: pe C. B. din C.-N., pe sensulspre de mers spre str. C. C., se afla ansamblul de vehicule format din autotrenul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare (...) și semiremorca Kogel cu nr. de înmatriculare (...), orientat cu fața spre strada C. C., parcat cu roțile din partea dreaptă pe acostament și roțile din partea stângă pe carosabil; pe acostamentul din partea dreaptă a sensului de mers înspre strada C. C., în partea dreaptă a ansamblului de vehicule se afla se afla autovehiculul marca „Daewoo Tico"; cu nr. de înmatriculare (...).

În spatele autoturismului marca Daewoo Tico, era întins pe acostament, o persoană de sex masculin, căreia personalul medical îi acordau primul ajutor, acesta ulterior decedând, întrucât nu s-a reușit resuscitarea acestuia. Pe baza cărții de identitate organele de poliție au stabilit că victima se numea M. D.-I., CNP 1., pasager pe bancheta din spate.

La unitatea UPU I C.-N., organele de poliție au identificat celelalte două persoane accidentate, astfel: martorul J. S.-D., care era îmbrăcat cu o geacă de culoare închisă, pantaloni de culoare gri, bluză de culoare portocalie, care a declarat că nu știe nimic despre accident. A doua persoană identificată a fost inculpatul C. A.-I., care era îmbrăcat cu geacă de culoare închisă, blugi, și bluză de culoare albastră, acesta prezentând o plagă contuză în regiunea frontală dreapta (f.9 u.p.).

Astfel, instanța a reținut că datele cuprinse în procesul-verbal de cercetare la fața locului se coroborează cu datele martorilor R. G. (f.95) și C. R. D. (f. 70), cu privire la identitatea persoanei aflate la volanul autoturismului marca „Daewoo Tico";, aceasta purtând blugi, geacă de culoare închisă și având o lovitură la frunte.

În ceea ce privește cauza decesului victimei M. D. I., instanța a reținut că prin raportul de constatare medico-legală întocmit de către IML C.-N., sub nr.1331/III/2008 din data de (...), moartea acestuia a fost violentă, ea datorându-se unui politraumatism cu traumatism cranio-cerebral cu hemoragie meningo-cerebrală și fractură-luxație atlanto-occipitală cu edem medular ascendent și hematomielie și rupturi multiple de viscere toraco-abdominale. Leziunile traumatice s-au putut produce în cadrul unui accident rutier prin decelerarea bruscă și lovire de părțile dure interioare ale unui autovehicul (fila 21-24).

Din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1522/IX/a/401 emis de IML C.-N., asupra probelor de sânge prelevate de la inculpat în data de (...), rezultă că acesta avea o îmbibație alcoolică de 0.65 g ‰ alcool pur în sânge, la proba I prelevată la ora 0. și 0.5 g ‰ la proba a II de la ora 1.. (f.27 u.p.).

În urma raportului de expertiză medico-legală calcul retroactiv al alcoolemiei întocmit de către IML C.-N., sub nr. 9091/IX/d/446 din data de (...) (f.37 u.p.) s-a stabilit că la ora evenimentului rutier (22:45 din data de (...)) inculpatul C. A.-I. putea avea o alcoolemie mai mare de 0.8g ‰, cu o valoare teoretică apropiată de 0.95 g ‰. Calculul matematic s-a efectuat pe baza datelor certe (valorile alcoolemiei stabilite la analiză, orele recoltărilor, greutatea corporală, înălțimea susnumitului) și a declarațiilor referitoare la consumul de băuturi alcoolice și alimente raportate la intervalele de timp orare precise. În cuprinsul raportului s-a arătat că potrivit metodologiei matematico- toxicologice în vigoare, la recalculare s-a ținut cont atât de faza toxico-cinetică, cât și de intervalul de timp existent între evenimentul rutier și prima recoltare. Consumul de alcool luat în calcul conform declarațiilor date de inculpat și martorul J. a fost următorul:

2-3 sticle de bere consumate în intervalul 11:00- 18:00 și în intervalul orar 18:00- 20:00 încă 500 ml bere. Greutatea corporală a luată în calcul a fost de 80 kg, iar înălțimea de

170-190 cm.

În cursul judecății, ulterior audierii inculpatului, apărătorul ales al acestuia a solicitat efectuarea unui nou raport de expertiză privind calculul retroactiv al alcoolemiei, apreciind că inculpatul nu a fost înștiințat de faptul că urmează să se administreze o astfel de probă în faza de urmărire penală și raportat la faptul că acesta a precizat mai clar ce băutură a consumat, intervalul orar în care a intervenit consumul etc. Inculpatul a declarat că a consumat între orele 13.00-14.00, o bere cu alcool la locuința martorului J. S., unde a mâncat cartofi prăjiți cu pește. După ce a ajuns în localitatea C., în jurul orelor 15.00 a consumat încă o bere de 0,5 l, iar între orele 22.00-22.15 a consumat o doză de bere de 0,5 l și încă o jumătate din conținutul dozei de bere pe care i-a dat-o martorul J.

Declarația inculpatului din cursul judecății cu privire la consumul de băuturi alcoolice a fost confirmată de declarația martorului J. S. (fila 83) și de martora R. G., care a cunoscut aspecte despre consumul de bere din jurul orelor 22.00. Având în vedere că din probele administrate au rezultat alte date decât cele avute în vedere în faza de urmărire penală și față de solicitarea expresă a inculpatului, s-a încuviințat efectuarea unui nou raport de expertiză privind calculul retroactiv al alcoolemiei.

În raportul de expertiză medico-legală calcul retroactiv al alcoolemiei nr.

10064/IX/d/492/2010 întocmit de IML C. în data de (...) s-a menționat că din calculul teoretic efectuat prin aplicarea ecuației lui W., rezultă că din consumul declarat, inculpatului i-ar fi rezultat o alcoolemie teoretică maximă de 0.13-0.20 g‰ la ora prelevării primei probe de sânge, în funcție de starea de plenitudine a stomacului. Prin corelarea datelor obținute prin efectuarea calculului matematic teoretic cu valorile alcoolemiei stabilite la analiză se constată o neconcordanță între alcoolemia teoretică rezultată din datele de consum declarat de inculpat și valorile certe stabilite la analiză. Această neconcordanță denotă un consum de băuturi alcoolice mai mare decât cel declarat (f.114). În concluzie s-a stabilit că la ora evenimentului rutier inculpatul, putea avea o alcoolemie mai mare de 0.8 g‰, cu o valoare teoretică cuprinsă in intervalul

0.81-0.95g‰, în funcție de starea reală de plenitudine a stomacului.

Pe baza probelor administrate, instanța a apreciat că evenimentul rutier s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului C. A. - I., care aflându-se la volanul autoturismului marca Daewoo Tico, din cauza neatenției și a stării în care se afla, nu a adaptat viteza la condițiile de trafic, a pierdut controlul volanului și a intrat in coliziune cu ansamblul de autovehicule compus din autotractor marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare (...) și semiremorca marca Kogel, cu nr. de înmatriculare (...). A rezultat din procesul verbal de cercetare la fața locului că segmentul de drum pe care s-a produs accidentul este acoperit cu asfalt, carosabilul era acoperit cu mâzgă la acea dată, cerul era înnorat și vizibilitatea redusă specifică circulației pe timp de noapte, fără iluminat public. Potrivit dispozițiilor art. 123 lit. e din HG nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de A. a OUG nr. 1., conducatorul de vehicul este obligat sa circule cu o viteza care sa nu depaseasca 30 km/h în localitati sau 50 km/h în afara localitatilor, cand partea carosabila este acoperita cu polei, gheata, zapada batatorita, mazga sau piatra cubica umeda. În mod evident că starea inculpatului, care se afla sub influența alcoolului, chiar dacă valoarea alcoolemiei este apropiată de limita legală, a contribuit la faptul că acesta nu a apreciat în mod corespunzător condițiile de trafic și nu a fost în măsură să se înscrie în curba spre stânga.

Deși apărătorul inculpatului a făcut referire la faptul că la producerea accidentului a contribuit și faptul că ansamblul de vehicule era parcat neregulamentar, atât din procesul verbal de cercetare la fața locului, cât și din declarațiile martorilor a rezultat faptul că acesta ocupa o porțiune mică din suprafața carosabilă, circulația autovehiculelor nefiind afectată pe sectorul de drum respectiv din acest motiv. Conform procesului-verbal de cercetare la fața locului (f.7-8), pe porțiunea de drum unde s-a produs accidentul circulația se desfășoară pe două sensuri de mers, pe fiecare sens există o bandă de circulație. S. de mers sunt delimitate prin marcaj longitudinal continuu, drumul nu prezintă denivelări sau declivități, este în ușoară curbă spre stânga și are o lățime de 11,80 m. S. de mers spre strada C. C. are o lățime de 5.8 m. Drumul este prevăzut cu un acostament având o lățime de 3 m pe sensul de mers spre strada C. C. și de 1 m pe sensul opus. Din procesul verbal de cercetare la fața locului și fotografiile aferente rezultă că ansamblul de vehicule mai sus menționat ocupa partea carosabilă pe o lățime de aproximativ 1m, iar raportat la faptul că lățimea sensului demers era de 5,8 m, rămâneau 4,8 m lățime care permitea circulația pe drumurile publice în condiții de siguranță. M.ivul pentru care autotractorul se afla oprit pe porțiunea de drum respectivă a fost relevat de martorul N. O., respectiv din cauza unei defecțiuni (fila

94), acesta arătând că l-a anunțat imediat pe patronul firmei la care era angajat care, după ce s-a deplasat în locul respectiv și a evaluat situația, i-a cerut să-l lase acolo. În aceste condiții nu se poate reține vinovăția martorului N. O. în producerea accidentului, acesta fiind nevoit să oprească autotractorul și semiremorca în locul respectiv, cu mențiunea că acesta a fost parcat în așa fel încât circulația celorlalte autovehicule se putea realiza în condiții de siguranță.

În drept, Fapta inculpatului C. A.-I. care în seara zilei de 24 februarie 2008, în jurul orei

22:45, în comuna B., jud. C., conducând autoturismul marca Daewoo Tico, cu nr. de înmatriculare (...), având în sânge o îmbibație de 0.95 g/l alcool pur în sânge, datorită neatenției și stării în care se afla, circulând pe timp de noapte, pe un drum public acoperit cu mâzgă, a intrat în coliziune cu semiremorca cu nr. de înmatriculare (...), care staționa pe partea dreaptă a sensului de mers, rezultând decesul victimei M. D. I., constituie infracțiunea complexă de ucidere din culpă, prevăzută de art.178 alin.3, teza I Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, fapta unei persoane de a determina uciderea unei alte persoane, din culpă, se circumscrie infracțiunii de ucidere din culpă. În prezenta cauză, elementul material este reprezentat de conducerea de către inculpatul C. A.-I., având în sânge o îmbibație alcoolică de 0.95 g‰ alcool pur în sânge, a autoturismului marca Daewoo Tico, cu număr de înmatriculare (...), pe str. C. B. din mun. C.-N., în direcția spre str. C. C., pierderea controlului asupra acestuia și intrarea în coliziune cu semiremorca cu nr. de înmatriculare (...), ce staționa pe partea dreaptă a sensului de mers, rezultând decesul victimei M. D.. Legătura de cauzalitate dintre fapta ce constituie elementul material al infracțiunii și urmarea imediată - care constă în decesul victimei M. D. I. - rezultă din modalitatea în care a fost săvârșită fapta, stabilită și dovedită conform probelor aflate la dosarul cauzei.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit fapta din culpă cu prevedere, astfel cum este definită de art. 19 pct. 2 lit. a Cod penal, inculpatul a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei sale, dar a sperat fără temei că el nu se va produce, astfel cum rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză.

Fapta săvârșită de inculpat se încadrează în forma agravată a uciderii din culpă prevăzută de art. 178 alin. 3 teza I care prevede că este incidentă această agravantă dacă uciderea din culpă este săvârșită de un conducător de vehicul cu tracțiune mecanică care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală. Fapta de a conduce pe drumurile publice un autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0.8 g/l alcool pur în sânge constituie infracțiune, este încadrată în dispozițiile art. 87 alin.1 din OUG nr. 1.. Potrivit deciziei nr. 1/2007 (publicată in M.O. nr.81/1 februarie 2008), a I., prin care a fost admis recursul în interesul legii, s-a stabilit că faptele de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală și de ucidere din culpă cu această ocazie a unei persoane, constituie o singură infracțiune complexă, de ucidere din culpă, prevăzută în art.178 alin.3 teza I din Codul penal, în care este absorbită infracțiunea prevăzută de art.87 alin.1 din O.U.G. nr. 1..

La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a ținut seama de criteriile prevăzute de art. 72 alin.1 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială (închisoare de la 5 la 15 ani), gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopuluisău și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real, persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate. Așa fiind, inculpatul trebuia să știe că, pe lângă drepturi, are și o serie de datorii, obligații, răspunderi, care caracterizează comportamentul său în fața societății.

În ceea ce privește gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite de inculpatul C. A.-I., instanța a reținut că acesta este unul destul de ridicat, având în vedere că inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice, pe timp de noapte, fără să adapteze viteza la condițiile de noapte și carosabil acoperit cu mâzgă, după ce a consumat băuturi alcoolice, când capacitatea de reacție și de stăpânire a comenzilor autovehiculului este diminuată; inculpatul a provocat evenimentul rutier având culpă exclusivă în producerea acestuia, care a avut urmări deosebit de grave, respectiv decesul unei persoane tinere care a lăsat în urmă suferințe iremediabile membrilor familiei sale.

În privința atitudinii inculpatului pe parcursul procesului penal, deși în rechizitoriu s-a menționat că acesta a dat dovadă de rea-credință, instanța a apreciat că nu poate fi trasă această concluzie din faptul că inculpatul a declarat inițial că nu-și amintește ce s- a întâmplat dintr-un anumit moment al zilei de 24 februarie 2008 și ulterior a arătat că se prevalează de dreptul la tăcere prevăzut de art. 70 C. S. inculpatului în sensul că nu- și amintește împrejurările în care s-a produs accidentul este plauzibilă având în vedere că a suferit o leziune în zona capului în urma impactului și că se afla sub influența băuturilor alcoolice. Inculpatul s-a prezentat la solicitarea organelor judiciare, iar posibilitatea de a nu da declarație în fața organelor judiciare, reprezintă un drept procesual prevăzut de art. 70 C., care nu trebuie să se întoarcă împotriva acestuia în cazul în care este exercitat. În declarațiile date inculpatul a recunoscut că a consumat băuturi alcoolice, a arătat tipul de băutură, cantitatea și intervalul orar în care a băut și a arătat că regretă cele întâmplate cu atât mai mult cu cât victima care i-a solicitat să-l ia din comuna B. îi era prieten. A. nu a încercat să scape de răspundere prin faptul că a afirmat că a auzit că nu ar fi condus el autoturismul, explicând instanței motivul pentru care a crezut acest aspect, ci din cauza faptului că nu și-a amintit ce s-a întâmplat a încercat să-și lămurească acest aspect, atitudine firească pentru o persoană aflată într- o asemenea situație. Inculpatul a fost prezent la fiecare termen de judecată, a încercat să ajungă la o înțelegere în latura civilă a cauzei cu familia victimei, motiv pentru care s- a reținut circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c C. pedeapsa urmând a fi stabilită sub minimul special de 5 ani închisoare, fără însă a fi apropiată de minimul de

1 an prevăzut de art.76 alin.1 lit. b C., raportat la împrejurările concrete în care a fost săvârșită infracțiunea, la urmările acesteia, astfel cum au fost expuse anterior.

Raportat la cele de mai sus, instanța a aplicat inculpatului C. A.-I. pedeapsa 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin.

3 teza I C., cu aplicarea art. 74 lit. c C., art. 76 lit. b C., apreciată ca fiind suficientă pentru atingerea scopului sancționator și preventiv prevăzut de art. 52 C. penal.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că natura faptelor săvârșite, ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului conduc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a două din Codul penal și anume dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, motiv pentru care, în baza art. 71 Cod penal, exercițiul acestora a fost interzis pe perioada executării pedepsei inculpatului.

Nu s-a interzis inculpatului dreptul de a alege, ci doar pe cel de a fi ales, având în vedere exigențele C., reflectate în Hotărârea din 6 octombrie 2005, în cauza Hirstîmpotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N., în care Curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia S. și P. împotriva României, că nu se impune interzicerea „ope legis"; a drepturilor electorale, acest lucru trebuind să fie dispus în funcție de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia. Or, faptele care au făcut obiectul prezentei cauze nu au conotație electorală, astfel că instanța a apreciat că nu se impune interzicerea dreptului de a alege.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat că scopul sancționator și preventiv al acesteia poate fi atins și fără executare efectivă în regim de detenție. În acest sens instanța are în vedere că inculpatul a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, iar din conduita adoptată ulterior evenimentului rutier rezultă că regretă săvârșirea faptei; inculpatul este o persoană tânără, aspecte din care rezultă că pentru sancționarea, respectiv reeducarea inculpatului nu se impune executarea pedepsei în regim privativ de libertate, cu atât mai mult cu cât nu a săvârșit infracțiunea care a avut ca urmare decesul victimei cu intenție, în plan subiectiv acționând din culpă; s-a avut în vedere și faptul că inculpatul era prieten cu victima care i-a solicitat să-l preia din localitatea B. pentru a-l aduce în C.-N., fiind evident că toți pasagerii autoturismului, pe fondul experienței de viață insuficiente, au dat dovadă de imaturitate când au decis să se deplaseze cu autoturismul condus de inculpat. A. era la o vârstă tânără la data producerii evenimentului rutier, nefiind suficient de matur încât să conștientizeze ce consecințe pot să intervină în cazul în care conduce autoturismul sub influența alcoolului. Rezultă din adeverința depusă la fila 105 din dosar că inculpatul a fost afectat de cele întâmplate, că a avut nevoie de ședințe de consiliere psihologică ulterior evenimentului rutier. Pentru motivele mai sus-arătate, instanța a apreciat că nu este oportună stabilirea unei modalități privative de libertate pentru executarea pedepsei și fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 8. C., instanța a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit potrivit art. 86/2 C., supravegherea inculpatului urmând a fi încredințată S.ui de P. de pe lângă Tribunalul Cluj.

În temeiul art. 359 C. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 indice 4 C., art. 83 C., art. 84 C. privind revocarea suspendării sub supraveghere.

În temeiul art. 71 alin. 5 C. instanța a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale.

Latura civilă:

În cursul urmăririi penale tatăl victimei M. D. I., M. I., a arătat că se constituie parte civilă față de inculpat, cu o sumă pe care o va preciza ulterior in fața instanței de judecată.

În cursul judecății, numiții M. D. (mama victimei), M. I. (tatăl victimei) și M. S. F. (fratele victimei), prin apărător ales au formulat cerere de constituire parte civilă împotriva inculpatului C. A. I. și a SC. A.-R. A. SA, în calitate de asigurător (autovehiculul marca „ Daewoo Tico"; fiind asigurat RCA la această societate), solicitând obligarea inculpatului alături de asigurător la plata sumelor de: 8675 lei - reprezentând cheltuieli de înmormântare a defunctului M. D. I., 465 lei - reprezentând salariul neîncasat de M. D., aferent lunii februarie 2008, suma de 50.000 Euro, reprezentând daune morale, cu cheltuieli de judecată constând în onorariul avocațial.

În ceea ce privește daunele morale, în sumă de 50.000 lei, părțile civile au arătat că prin faptul că fiul lor respectiv fratele părții civile a decedat, le-au fost cauzateimportante prejudicii morale, constând în grave suferințe psihice, suferințe care există și în momentul de față și care nu vor dispărea niciodată.

În drept, părțile civile M. I., M. D. și M. S. F., prin apărător ales, au invocat prevederile art. 14 și urm. C. proc. pen., art.998 C. civil, L. nr. 1..

În cursul urmăririi penale, SC A.-R. A. SA, având calitatea de asigurator, s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului C. A. I., pentru suma de 2922,7 lei, pe care a achitat-o în baza dosarului de daună A 1., în care a achitat păgubitului SC BIA FALK SRL suma de 2922,7 lei, reprezentând contravaloarea reparațiilor autovehiculului cu nr. de înmatriculare (...), asigurat C. la A. cu polița AG nr. 39994/(...). Partea civilă SC A.-R.

A. SA a invocat în drept prevederile art. 58 din L. nr. 136/1995.

În probațiune s-a solicitat dovada cu înscrisuri și au fost depuse la dosar de părțile civile M. chitanțe și facturi din care rezultă efectuarea cheltuielilor de înmormântare a victimei (f.33-36)

Conform art. 998 Cod civil, orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, iar art.999 cod civil prevede că omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa.

Din prevederile legale amintite rezultă că pentru a fi în prezența unei răspunderi delictuale pentru fapta proprie trebuie să fie întrunite următoarele condiții: să existe prejudiciu, fapta ilicită, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, culpa sau greșeala, adică vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile.

Având în vedere ca în producerea evenimentului din data de (...), s-a dovedit vinovăția exclusivă a inculpatului C. A.-I., fiind îndeplinite toate condițiile răspunderii civile delictuale, prevăzute de art. 998 și urm. C. civ, instanța a apreciat că se impune obligarea acestuia la plata despăgubirilor civile solicitate, în privința daunelor materiale, doar în măsura dovedirii cuantumului acestora.

Analizând probele administrate în latura civilă a cauzei, instanța a constatat ca pretențiile solicitate de partea civilă M. I., D. și S. F., cu titlu de daune materiale sunt parțial dovedite.

Astfel, în ceea ce privește suma de 8.675 lei, reprezentând cheltuieli de înmormântare, instanța a reținut că la dosar există dovada achiziționării sicriului și accesorii prin chitanța nr. 6530159 (f.33), în valoare de 1400 lei. De asemenea tot aici instanța a reținut că prin factura nr. 23350 din data de (...), s-au comandat produse de panificație specifice ceremoniilor de înmormântare în valoare de 999,50 lei, achitate cu bonurile de casă nr. 2. (...) și 216 /(...) (f.34), prin factura fiscală nr. 393 din data de (...) s-a achiziționat cruce de marmură în valoare de 1.008, 41 lei achitată cu bon de casă (f.35). Au fost depuse bonurile fiscale din care rezultă că a fost necesară cumpărarea altor obiecte necesare pentru înmormântare (f. 33). Astfel, instanța a reținut că suma solicitată și care reprezintă cheltuieli de înmormântare în valoare de 8675 lei, a fost dovedită, instanța a admis-o.

Suma de 465 lei solicitată, reprezentând salariul neîncasat de către partea civilă M. D. aferent lunii februarie 2008 nu este dovedită prin nici un înscris existent la dosar și nici prin alte mijloace de probă, motiv pentru care instanța nu a inclus această sumă în cuantumul daunelor materiale la plata cărora a fost obligat inculpatul.

În privința daunelor morale solicitate în valoare de 50.000 Euro, instanța a reținut că este dincolo de orice îndoială faptul că părților civile M. le-a fost cauzat un prejudiciu moral de gravitate ridicată.

Legiuitorul român nu a prevăzut niciun criteriu după care trebuie evaluat cuantumul despăgubirii pentru repararea prejudiciului moral. Daunele morale nu pot fi evaluate in bani, deci nu au valoare patrimonială. Ele nu sunt destinate să înlocuiască o valoare economică cu a altă valoare economică. A. sume au o cu totul altă destinație, aceea de a atenua sau alina suferințele fizice sau psihice ale victimelor. Deci efectul lor este compensatoriu.

În literatura de specialitate și practica judiciară au fost stabilite anumite criterii de apreciere a prejudiciului moral, legate de: importanța valorii morale lezate, durata și intensitatea durerilor fizice și psihice, tulburările și neajunsurile suferite de victima prejudiciată moral. Aprecierea trebuie făcută in concreto, de la caz la caz, în funcție de toate circumstanțele și împrejurările cazului dat. Asemenea sume trebuie să aibă strict efecte compensatorii, fără a se transforma în amenzi excesive pentru autorii daunelor și nici în venituri nejustificate pentru victime. În stabilirea cuantumului lor trebuie avut în vedere criteriul importanței și gravitatea prejudiciului moral și criteriul echității.

În cauza de față, prin conduita culpabilă a inculpatului, s-a cauzat părților civile, respectiv părinților și fratelui victimei, o traumă psihică iremediabilă. Victima M. D. I. a fost fiul cel mare al familiei M., care avea doar 17 ani, în constituirea de parte civilă arătându-se că acesta a fost un copil foarte dorit și iubit, în care familia și-a pus toate speranțele, deosebit de respectuos și de cuminte, fiind în același timp un model pentru fratele său mai mic. Instanța a apreciat că este certă existența unui prejudiciu moral suferit de părțile civile prin pierderea fiului, respectiv a fratelui lor, care se impune a fi compensat prin obligarea inculpatului la plata daunelor morale.

Față de motivele mai sus arătate și ținând seama și de criteriul echității, instanța a admis în parte cererea părților civile sub acest aspect și a obligat inculpatul C. A.-I. la plata sumei de 38.000 Euro daune morale către părțile civile M. I., M. D. și M. S.-F.

Cu privire la daunele materiale solicitate de către partea civilă SC A.-R. A., instanța a constatat că în urma accidentului s-a produs și avarierea semiremorcii cu nr. de înmatriculare (...), pentru care proprietarul SC Bia Falk SRL, încheiase polița de asigurare tip C. AG nr. 39994/(...). Având în vedere faptul că semiremorca a fost distrusă în urma evenimentului rutier provocat de inculpatul C. A.-I., existând raport de cauzalitate între fapta acestuia și avarierea vehiculului, s-a impus obligarea acestuia la repararea prejudiciului cauzat. Atâta timp cât proprietarul semiremorcii SC Bia Falk SRL a fost despăgubită de SC A. R. A. SA, devin incidente dispozițiile art. 22, coroborate cu art. 58 din L. nr. 136/1995, potrivit cărora asigurătorul se subrogă în drepturile asiguratului în limitele sumei achitate acestuia.

Din aceste motive, instanța a admis cererea formulată de către partea civilă SC A.-R. A. SA și a obligat inculpatul C. A. I. la plata sumei de 2922,7 lei, sumă achitată în dosarul de daună A 166 C., reprezentând contravaloarea reparațiilor pentru semiremorca cu nr. de înmatriculare (...).

Instanța a constatat că în cauză are calitatea de asigurător SC A. R. A. SA., prezenta hotărâre fiindu-i opozabilă și va garanta repararea prejudiciului în limita legii și a plafonului stabilit la nivelul anului 2006 de C. de S. a A., autoturismul implicat în accident fiind asigurat la această societate conform poliței de asigurare RCA seria RO/05/M3/NP nr. 000255580 (f. 48 u.p.) valabilă pentru perioada (...)- (...), fără a dispune obligarea inculpatului alături de această societate la plata daunelor, având în vedere că răspunderea asigurătorului intervine în baza contractului de asigurare încheiat.

În temeiul art. 191 alin. 1 C. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 450 lei cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 190 alin. 4, 5 C. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.020 lei către Institutul de M. L. C.-N., în contul (...)Z216500XXX007040, deschis la T. M. C.-N., reprezentând valoarea rapoartelor de expertiză medico-legală privind calculul retroactiv al alcoolemiei, efectuate în faza de urmărire penală și în cursul judecății.

Sub aspectul cheltuielilor judiciare efectuate de părți, potrivit chitanțelor de la dosar ( filele 115-117), a rezultat faptul că partea civilă M. D. a achitat suma totală de

1071,01 lei reprezentând onorar avocat ales, cheltuieli la plata cărora a fost obligat inculpatul C. A. I., potrivit art. 193 alin. 1 C.

Impotriva acestei hotarari au declarat recurs P. de pe langa J. C. N. si inculpatul

C. A. I.

P. de pe langa J. C. N. a criticat solutia instantei de fond ca fiind netemeinica si a solicitat pronuntarea unei decizii prin care sa se dispuna ca pedeapsa aplicata de catre prima instanta sa fie executata in detentie cu motivarea ca raportat la gravitatea faptei și persoana inculpatului care se afla sub influența băuturilor alcoolice (alcoolemia depășind limita legală) și care a manifestat o totală indiferență față de siguranța celorlalți pasageri din autovehicul și ceilalți participanți la trafic, modalitatea de executare a sanctiunii stabilita de catre instanta de fond este necorespunzatoare și nu este în măsură să asigure realizarea scopului sancțiunii.

Inculpatul a criticat solutionarea laturii civile a cauzei in ceea ce priveste dispozitia privitoare la obligarea sa la dezdaunarea SC A.-R. A. SA aratand ca aceasta societate nu a formulat pretentii in sensul celor statuate de catre prima instanta si, fond, nu este intemeiata.

Procedand la solutionarea recursurilor prin prisma motivelor invocate si pe baza actelor si lucrarilor dosarului, Curtea constata urmatoarele:

Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a unui probatoriu complet administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în fața primei instanțe, probatoriu pe baza căruia s-a stabilit întemeiat că inculpatului îi revine culpa exclusivă în producerea infracțiunii care face obiectul cauzei.

Curtea își însușește în întregime argumentația instanței de fond, astfel cum această posibilitate este conferită de practica C. și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instantei inferioare ( Helle impotriva Finlandei ).

Astfel cum corect a reținut și instanța de fond în cauză s-a demonstrat fără putință de tăgadă că la originea evenimentului rutier s-a aflat viteza neadapatată condițiilor de trafic și vreme a autoturismului condus de inculpat pe timp de noapte, precum si alcoolemia acestuia din urma (situata la nivelul de 0,95 gr%o,), imprejurari in care inculpatul a pierdut controlul volanului și a intrat in coliziune cu ansamblul de autovehicule compus din autotractor marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare (...) și semiremorca marca Kogel, cu nr. de înmatriculare (...)., consecinta finnd decesul victimei M. D. I..

Apărările inculpatului potrivit cărora nu s-ar fi aflat la volanul autoturismului sau că la producerea accidentului a contribuit și faptul că ansamblul de vehicule era parcat neregulamentar ori ca alcoolemia acestuia s-ar fi situat la momentul producerii evenimentului rutier sub limita legala au fost corect inlaturate de catre instanta de fond.

Astfel, din declaratiile martorilor audiati, coroborate cu concluziile raportului medico-legal privitor la inculpat rezulta ca acesta din urma era conducatorul autoturismului implicat in accident. In acest sens, martorii prezenti la fata locului arata ca pe scaunul soferului era o persoana care prezenta o taietura la cap si care era imbracata cu o bluza de culoare inchisa. De asemena, in raportul incheiat la unitatea UPU I C.-N., organele de poliție sunt identificate celelalte două persoane accidentate, astfel: martorul J. S.-D., care era îmbrăcat cu o geacă de culoare închisă, pantaloni de culoare gri, bluză de culoare portocalie, care a declarat că nu știe nimic despre accident. A doua persoană identificată a fost inculpatul C. A.-I., care era îmbrăcat cu geacă de culoare închisă, blugi, și bluză de culoare albastră, acesta prezentând o plagă contuză în regiunea frontală dreapta (f.9 u.p.).

Semnificativa este declarația martorului C. R. D. care, fiind angajat al Detașamentului de P., a participat la operațiunea de descarcerare a victimelor accidentului în cauză. A. a declarat că în momentul în care a ajuns la fața locului a observat că pe bancheta din spate era o persoană decedată, că șoferul era lovit la cap, iar pe bancheta din dreapta față era martorul J., pe care îl cunoștea de mai mult timp, din perioada în care a fost militar în termen la unitatea de pompieri. (f.71).

Cu privire la locul producerii accidentului, atât din procesul verbal de cercetare la fața locului, cât și din declarațiile martorilor a rezultat faptul că ansamblul deautovehicule ocupa o porțiune mică din suprafața carosabilă, circulația autovehiculelor nefiind afectată pe sectorul de drum respectiv din acest motiv. Din procesul verbal de cercetare la fața locului și fotografiile aferente rezultă că ansamblul de vehicule menționat ocupa partea carosabilă pe o lățime de aproximativ 1m, iar raportat la faptul că lățimea sensului de mers era de 5,8 m, restul spatiului de 4,8 m lățime permitea circulația pe drumurile publice în condiții de siguranță.

Referitor la alcoolemia inculpatului, in mod temeinic s-a retinut ca la ora evenimentului rutier acesta prezanta o alcoolemie peste limita legala.

Astfel, din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1522/IX/a/401 emis de IML C.-N., asupra probelor de sânge prelevate de la inculpat în data de (...), rezultă că acesta avea o îmbibație alcoolică de 0.65 g ‰ alcool pur în sânge, la proba I prelevată la ora 0. și 0.5 g ‰ la proba a II de la ora 1.. (f.27 u.p.).

2-3 sticle de bere consumate în intervalul 11:00- 18:00 și în intervalul orar 18:00- 20:00 încă 500 ml bere. Greutatea corporală a luată în calcul a fost de 80 kg, iar înălțimea de

170-190 cm.

În cursul judecății, ulterior audierii inculpatului, la cererea acestuia, s-a intocmit un nou raport de expertiză privind calculul retroactiv al alcoolemiei, avand la baza un alt consum de bauturi alcoolice si un alt interval orar, inculpatul declarand că a consumat între orele 13.00-14.00, o bere cu alcool la locuința martorului J. S., unde a mâncat cartofi prăjiți cu pește. După ce a ajuns în localitatea C., în jurul orelor 15.00 a consumat încă o bere de 0,5 l, iar între orele 22.00-22.15 a consumat o doză de bere de 0,5 l și încă o jumătate din conținutul dozei de bere pe care i-a dat-o martorul J.

În noul raport de expertiză medico-legală calcul retroactiv al alcoolemiei nr.

0.81-0.95g‰, în funcție de starea reală de plenitudine a stomacului.

Asa fiind, este evident ca sustinerile inculpatului referitoare la consumul de alcool invocate in motivarea cererii de efectuare a noului raport de expertiză medico-legală de calcul retroactiv al alcoolemiei sunt nesincere si au fost corect inlaturate de catre prima instanta.

Deși pe baza stării de fapt reținute s-a dat o încadrare juridică legală infracțiunii comise de inculpat, Curtea consideră că modalitatea de executare și cuantumul pedepsei aplicate nu reflectă în mod just gradul de pericol social concret al faptei comise, făcându-se o greșită aplicare a dispozițiilor art. 72 C.

Potrivit art.72 din C. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

In speta, nu poate fi ignorat faptul că inculpatul a avut, in esenta, o poziție sinceră și a colaborat în toate fazele procesului penal, nu posedă antecedente penale, a manifestat regret și prin demersurile sale a încercat să diminueze urmările infracțiunii și suferințele victimelor (a tranzacționat sub aspectul laturii civile); in plan personal a avut nevoie de consiliere de specialitate pentru a depasi trauma cauzata de urmarile accidentului.

Pe de alta parte, nu poate fi omis faptul că evenimentul rutier a fost consecința culpei exclusive a inculpatului care a încălcat flagrant norme elementare care reglementează siguranța traficului rutier, urmarea fiind producerea unor consecințe dramatice pentru victima și familia acestuia. Totodata, determinanta a fost starea inculpatului, care se afla sub influența alcoolului, chiar dacă valoarea alcoolemiei era apropiată de limita legală, si a condus autovehicolul pe timp de noapte, evident si in conditii de oboseala, toate acestea contribuind la diminuarea aptitudinilor de a conduce in conditii de siguranta, dovada fiind ca acesta nu a apreciat în mod corespunzător condițiile de trafic și nu a fost în măsură să se înscrie în curba spre stânga.

Din această perspectivă concluzia care se desprinde este aceea că nu s-a acordat suficientă și echilibrată importanță gradului concret de pericol social al infracțiunii comise, condițiilor concrete în care s-a produs evenimentul rutier, totalității urmărilor acestui eveniment, dar si persoanei inculpatului concluzia fiind aceea ca se impune reducerea cunatumului pedepsei aplicate pentru acestă faptă, iar executarea sa se realizeze prin privare de libertate.

Asa fiind, raportat la criteriile de individualizare arătate Curtea concluzionează că o pedeapsă de 2 ani închisoare este o sanctiunea justă și proporțională, în măsură să asigure funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al sancțiunii. Cu privire la individualizarea executării acestei sancțiuni prin privare de libertate Curtea considera că numai prin executare în detenție a pedepsei se asigură atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, respectiv prevenția specială și generală înscrise în art. 52 C.

Sub acest aspect, este incident cazul de casare prev. de art. 3. pct.14 C. si care potrivit art. 3. al.3 C. se poate lua in considerare chiar si din oficiu.

In ceea ce priveste critica inculpatului referitoare la gresita sa obligare la plata de daune materiale către partea civilă SC A.-R. A., Curtea constata ca este nefondata.

Astfel, partea civilă SC A.-R. A. s-a constituit parte civilă potrivit cererii formulate în cursul urmăririi penale (f. 47 dos.u.p.) solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 2922.7 lei reprezentând contravaloarea reparațiilor pentru autovehiculul nr. (...).

Atata timp cat în urma accidentului s-a produs și avarierea semiremorcii cu nr. de înmatriculare (...), pentru care proprietarul SC Bia Falk SRL a fost despagubit decatre susnumita partea civila, corect s-a retinut incidenta dispozițiilor art. 22, coroborate cu art. 58 din L. nr. 136/1995, potrivit cărora asigurătorul se subrogă în drepturile asiguratului în limitele sumei achitate acestuia.

Pentru toate aceste motive, in temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d C. se va admite recursul declarat de P. de pe lângă J. C. N., iar sentinta penale atacata se va casa cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului C. A. I. si, rejudecând, reduce cuantumul pedepsei de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare cu executare in regim de detentie.

In temeiul art.71 C. de la ramanerea definitiva a prezentei hotarari si pana la executarea pedepsei inculpatul va fi lipsit de drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a

C., cu urmatoarea motivare:

Curtea relevă, în primul rând, că în conformitate cu principiul legalității pedepsei, instituit de art. 2 C., pedepsa accesorie, constând în interzicerea unor drepturi, este prevăzută de legea penală prin art. 64 C.

În al doilea rând, Curtea constată că recurgerea instanței la această categorie de pedeapsă este subordonată exigenței legale a constatării de către instanța judecătorească, atât a necesității aplicării sale, cât și unor criterii de individualizare instituite, de asemenea, de legea penală, și anume dispozițiile art. 71 alin. 3 C., astfel cum au fost interpretate prin decizia nr. 74/(...), pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru unificarea practicii judiciare naționale în această materie.

Sub aspectul necesității aplicării pedepsei accesorii, Curtea constată că în raport de tipul infracțiunii pentru care a fost condamnat inculpatul, o astfel de pedeapsă se impune pentru a asigura pe deplin scopul general al pedepsei penale, prevăzut de art. 52 alin. (1) C. În realizarea acestui scop, orice pedeapsă trebuie să conțină, cumulativ, un element coercitiv, un altul reeducativ și, în final, un element preventiv.

Curtea reține că numai prin condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii nu este suficientă raportat la gravitatea faptei si la imperativul ocrotirii pe viitor a unor relații sociale referitoare la exercițiul unor funcții de demnitate publică sau în legătură cu funcția publică în stat, impunându-se a fi decăzut din dreptul de acces la astfel de demnități publice, limitat pe durata executării pedepsei închisorii sau până la momentul în care legea o consideră executată.

Curtea de A. concluzionează, așadar, că aplicarea pedepsei accesorii în sarcina inculpatului are caracter necesar.

Relativ la individualizarea pedepsei accesorii, Curtea constată că procesul de alegere și nominalizare a pedepsei accesorii impune cercetarea criteriilor legale în raport de care instanța de judecată va efectua o astfel de individualizare. A. criterii sunt prevăzute de art. 71 alin. (3) C., cu titlu general, și se referă la natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, împrejurările cauzei, persoana infractorului.

Criteriile enunțate sunt supuse controlului instanței de judecată, dar în considerarea următoarelor limite: interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice [(art. 64 lit. a), teza a II-a, C.)] intervine de drept, conform dispozițiilor art. 71 alin. (2) C., ceea ce înseamnă că această componentă a pedepsei accesorii se aplică automat, prin voința legiuitorului și fără control judecătoresc, ori de câte ori pedeapsa principală aplicată este detenția pe viață sau închisoarea; interzicerea celorlalte drepturi prevăzute de art. 64 lit. a), teza I C., este supusă, în toate cazurile controlului exercitat de instanța de judecată, fiind exclus automatismul legii penale.

Evaluând criteriile de individualizare a acestor din urmă componente ale pedepsei accesorii, deci și interzicerea dreptului de a alege (art. 64 lit. a, teza I, C.), Curtea reține că în raport de aceste criterii, precum și de tipul infracțiunii săvârșite de către inculpat, interzicerea acestor drepturi nu se impune cu motivarea că severitatea unei astfel de interdicții, semnificând anularea, chiar limitată, a unui drept constituțional nu este justificată și nu se află în legătură directă cu tipul infracțiunii reținute în cauză.

În concluzie, Curtea concluzionează că inculpatului urmează a i se aplica, alături de pedeapsa închisorii, și pedeapsa accesorie având ca obiect interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, conform dispozițiilor art. 71 alin. 2 C. cu referire la dispozițiile art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a C.

Se vor inlătura aplicarea art. 8., 86/3, 86/4, 71 al.5 C. si vor fi mentinute restul dispozitiilor sentintei penale atacate.

Potrivit art. 385/15 pct. 1 lit. b C. se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. A. I. impotriva aceleiași sentinte penale.

Inculpatului i s-a asigurat asisitenta juridica din oficiu astfel ca in temeiul art. 189

C. se va stabili suma de 50 lei onorariu partial pentru apărătorul din oficiu ce se va avansa din FMJ.

Potrivit art. 192 al. 2 C. se va obliga inculpatul să plăteasca suma de 450 lei chetuieli judiciare catre stat, iar in temeiul art. 192 al. 3 C. restul cheltuielilor vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU A. M.IVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :

1. Admite recursul declarat de P. de pe lângă J. C. N., împotriva sentintei penale nr. 110 din 10 februarie 2011 a J. C. N., pe care o caseaza cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului C. A. I., fiul lui V. și Ana, nasc.la (...) in C. N., domiciliat in localitatea C., nr. 233, comuna B., jud. C.

Rejudecând, reduce cuantumul pedepsei de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare cu executare in regim de detentie.

Aplică art.71, 64 lit.a teza a-II-a Cod penal.

Inlătura aplicarea art. 8., 86/3, 86/4, 71 al.5 Cod penal. Mentine restul dispozitiilor sentintei penale atacate.

2. Respinge recursul declarat de inculpatul C. A. I. impotriva aceleiași sentinte penale.

Stabilește suma ded 50 lei onorariu partial pentru apărătorul din oficiu ce se va avansa din FMJ.

Obliga inculpatul să plăteasca suma de 450 lei chetuieli judiciare catre stat, iar restul cheltuielilor rămân în sarcina statului.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 3 mai 2011.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, V. V. A. L. H. M. R.

GREFIER,

LEUNȚA S.

Dact.L.H./Dact.S.M

4 ex./(...) Jud.fond. A. P.

← Decizia penală nr. 733/2010, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 2066/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 677/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 677/2011, Curtea de Apel Cluj