Decizia penală nr. 95/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.95/2011
Ședința publică din 4 mai 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : ANA C. judecător
JUDECĂTOR : M. R. GREFIER : M. B.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT - S. T. C., reprezentat prin P. - D. D.
S-a luat spre examinare apelul declarat de către inculpatul T. A. I., împotriva sentinței penale nr. 140/F din (...), pronunțată de T. B.-N., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 al.1 și al. 2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplic. art. 13 lit.a Cod penal și art. 37 lit.b Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul T. A. I., av. P. A. D. din cadrul Baroului C. cu delegație la dosar și martora C. A., lipsă fiind inculpatul T. A. I.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, sub prestare de jurământ se procedează la audierea martorei C. A., depoziția sa fiind consemnată în procesul verbal aflat la filele 33-34 dosar.
Instanța, având în vedere că în cursul judecății în primă instanță, o parte din martorii audiați în cursul urmăririi penale nu au mai putut fi audiați și s-a procedat la citirea declarațiilor date de aceștia în cursul urmăririi penale, dar numai față de o parte din martori, apreciază necesar a se da citire și declarațiilor celorlalți trei martori, pentru ca declarațiile acestora să poată fi luate în considerare la judecare cauzei.
În baza art.327 C.pr.pen., s-a dat citire declarațiilor din cursul urmăririi penale, ale martorilor Ș. G., Ș. D. C. și S. I. ( filele 58-72,73-
81,39-48 dos. u.p.).
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului T. A. I. solicită admiterea apelului inculpatului
și dând o nouă apreciere probelor administrate, în baza art.379 pct.2 lit.a C.pr.pen., solicită desființarea sentinței primei instanțe și pronunțând o nouă hotărâre, în principal, achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.pr.pen., considerând că din materialul probator administrat în cauză, nu se poate stabili vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prev. de art.12 al.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001. Apreciază că întreg materialul probator care a stat la baza condamnării inculpatului a constat în declarația martorei K. I. M. Cu privire la această declarație, are suspiciuni în ce privește veridicitatea ei. Susține că această martoră a dat declarații care sunt în contradictoriu cu declarațiile altor martori. Mai mult, nu există nici o dovadă concretă în ce privesc actele pe care inculpatul le-a săvârșit și care să constituie elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane și în ce mod a ajutat-o inculpatul să ajungă în S.. Deci, toate declarațiile martorilor audiați în prima instanță sunt subiective, deoarece a fost audiată mama numitei K. I. M., concubinul mamei și sora acesteia. Probele care s-au administrat în cauză nu sunt probe certe care să ducă la stabilirea, în mod clar, a vinovăției inculpatului. într-adevăr, există anumite indicii, dar acestea nu pot sta la baza unei condamnări, atâta timp cât vinovăția nu a fost dovedită fără nici un dubiu.
În ce privește declarația martorei C. A., consideră că aceasta a făcut o confuzie, deoarece din declarația martorei S. I. rezultă că aceasta a călătorit împreună cu martora K. spre S., nemenționându-se și prezența inculpatului T. A. I., nici în timpul călătoriei și nici la destinație, așa cum susține martora C.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului și achitarea inculpatului. În subsidiar, dacă se va aprecia că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, solicită ca pedeapsa să fie îndreptată spre minimul special. Chiar dacă inculpatul este cercetat și în alte cauze, nu există nici o hotărâre de condamnare definitivă, astfel că se impune a se reține prezumția de nevinovăție a inculpatului.
Reprezentantul M.ui P., solicită în baza art.379 pct.1 lit.b C.pr.pen., respingerea apelului formulat de către inculpat ca fiind nefondat.
Consideră că hotărârea atacată este temeinică și legală. Faptele săvârșite de inculpat și vinovăția acestuia au fost stabilite în baza unor probe temeinice și legal administrate. Din probatoriul administrat nu rezultă nici un dubiu cu privire la prezența martorei K. în S., la faptul că s- a prostituat în club și la implicarea inculpatului în părăsirea țării de către martora M., actualmente K. I. M.
În ceea ce privește modalitatea de recrutare, desigur că celelalte persoane nu au cum să o cunoască, discuțiile fiind purtate între inculpat și parte. Avem declarațiile părții vătămate și inculpatului în faza de urmărire penală, care declară că nu o cunoaște pe partea vătămată, iar în faza judecății la fond, se prevalează de dreptul de a nu face nici o declarație. În aceste condiții, trebuie apreciat că declarația părții vătămate redă acea parte din starea de fapt, care a fost cunoscută numai de cei doi. Pe de altă parte, încadrarea juridică a faptei inculpatului este corectă, cuantumul pedepsei se înscrie în limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, individualizarea pedepsei a fost judicios efectuată, atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare, ținând seama de toate criteriile generale de individualizare a pedepsei.
Pentru aceste motive, solicită respingerea apelului formulat de către inculpat.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 140/F din 29 decembrie 2010 a T. B. N., în temeiul disp.art. 345 al. 2 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul T. A. I. ( fiul lui I. și V., născut la data de (...) în B., județul B. N., cetățean român, 12 clase, fără ocupație, căsătorit, fără copii, stagiul militar nesatisfăcut, domiciliat în B., A. C., nr. 6Bl. E1, sc. 1, ap. 1, jud. B. N., recidivist, CNP.1.) - pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 12 al. 1 și al. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal și art. 13 al. 1 Cod penal la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a-b Cod penal pe o perioadă de 4 ani.
S-a făcut aplic. art. 71 rap.la art. 64 lit. a - b Cod penal referitoare la pedepsele accesorii.
În baza art. 14,346 Cod procedură penală, s-a constatat că partea vătămată K. I. M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a acordat apărătorului din oficiu av. Jîrghiuță Nandor onorariu în cuantum de 100 lei, suportat din fondurile MJLC.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în cuantum de 830 lei (din care 500 lei cheltuieli la urmărirea penală și 100 lei pentru onorarul apărătorului din oficiu Jîrghiuță Nandor).
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prinrechizitoriul D. de I. a I. de C. O. și T. - B. T. B.-N. nr.55D/P/2008 din (...)
(vizat la (...)) a fost trimis în judecată inculpatul T. A.-I. pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.12 alin.1 lit.";a"; din Legea nr.678/2001 cu aplic. art. 13 lit.a Cod penal și art. 37 lit.b Cod penal, cu motivarea că în luna august
2004 a recrutat-o prin fraudă pe martora K. I. M. în scopul exploatării prin practicarea prostituției, lucru pe care l-a făcut împreună cu frații săi B. L. U. și I. P. D., care au primit-o, transportat-o și cazat-o în S..
Inculpatul, legal citat, nu a recunoscut fapta ce i s-a reținut în sarcină (f.136 dos.urm.penală) precizând că nu o cunoaște pe numita K. I. M. și că nu este vinovat de comiterea faptelor pentru care este cercetat.
Prezent în instanță, inculpatul a arătat că nu dorește să dea declarație (f.62) precizând că cele ce i se întâmplă nu sunt reale și nu sunt probate.
În baza probațiunii administrate în cauză și anume: declarația părții vătămate - martor K. I. M. (f.31 și urm.), S. I. (f.39 și urm.), F. A. (f.53 și urm.), M. M. (f.56 și urm.), S. G.(f.58 și urm.), S. D. C. (f.73 și urm.), C.
A. (f.82 și urm.), date în faza de urmărire penală și a martorilor M. N. M. (f.85 și urm.) și M. M. (f.176) dată în faza de cercetare judecătorească, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Martora K. I. M. (în prezent M. I. M.) lucra ca și femeie de serviciu în
G. CFR B. începând cu primăvara anului 2004. În vara anului 2004 în jurul datei de 10 august, în timp ce se afla la lucru, aceasta a fost abordată de către inculpatul T. A. I. care s-a oferit s-o ajute să lucreze în agricultură în S., cunoscând starea materială precară a părții vătămate și împrejurarea că avea 2 copii minori. P. vătămată a cerut un răgaz pentru a se hotărî și a doua zi, când a fost căutată din nou de inculpat, aceasta i-a comunicat că acceptă propunerea. Cum martora i-a spus inculpatului că nu are pașaport și nici banii necesari obținerii lui, inculpatul s-a oferit să suporte el cheltuielile legate de obținerea pașaportului, urmând ca ulterior, martora să-i restituie suma cheltuită în acest scop, fără ca în momentul înțelegerii să se stabilească cuantumul exact al sumei ce se va restitui.
Potrivit înțelegerii, în jurul date de (...), cei doi s-au deplasat în B., la S. P. pentru depunerea actelor necesare obținerii pașaportului, costul transportului la B. și taxele aferente actului solicitat fiind suportate de inculpat. Pe drum, inculpatul i-a comunicat martorei K. I. M. că urmează să locuiască în S. la mama inculpatului, persoană cu care va și lucra în agricultură.
La data de (...), martora și inculpatul s-au deplasat la B. pentru a ridica pașaportul și după ce acesta i-a fost înmânat martorei, a fost reținut de inculpat care i-a spus să se pregătească pentru că a doua zi urma să plece în S..
În acea perioadă martora locuia în localitatea C. C. la familia socrilor, deși era despărțită în fapt de soțul său (care era cioban la acea dată) și nu acomunicat nimănui despre intenția sa de a pleca în S., în împrejurările arătate anterior, înainte de plecare aceasta lăsând un copil în grija mamei sale și unul în grija socrilor.
La (...), partea vătămată a plecat la B., unde conform înțelegerii avute s-a întâlnit cu inculpatul T. A. I. în jurul orelor 9.20 în parcul orașului, apoi s-au deplasat împreună în localitatea C., de unde partea vătămată urma să se deplaseze cu un autocar aparținând Firmei";Badoc"; în S.. Când au ajuns la autocar, inculpatul T. A. I. a purtat discuții cu unul din șoferii mașinii care urma să plece în cursă, comunicându-i că martora K. va călători până în localitatea T., unde va fi așteptată de frații lui, care vor plăti și biletul.
Inculpatul a plătit martorei și asigurarea medicală din banii săi.
La autocar, martora s-a întâlnit cu numitul S. D. C. (poreclit Banana) care era însoțit de soția sa, S. G. (poreclită Ceapa) și cu T. I. (fostă S.), persoană ce i-a fost prezentată cu numele de M. Din discuțiile purtate de martora K. cu S. G., aceasta din urmă i-a comunicat că și ea pleacă în S. și că vor fi împreună. Cele trei au călătorit împreună până la V. din Ungaria.
La intrarea în Ungaria, S. G. a fost returnată în țară, iar K. I. M. și T. I. (zisă M.) și-au continuat drumul împreună.
La destinație, în localitatea T. cele două fete au fost așteptate de frații inculpatului T., numiții I. P. D. și B. L. U., porecliți Kunta și Fișu, pe care martora K. îi cunoștea dinainte.
I. P. D. și B. L. U. s-au prezentat la șoferul autocarului și au întrebat care sunt cele două fete trimise din B., șoferul indicându-le pe martora K. I. M. și T. I., zisă M.
B. L. U. a achitat contravaloarea transportului pentru ambele fete și le-a cerut acestora să-l urmeze. Fetele s-au conformat, au plecat cu cei doi frați și s-au deplasat ulterior cu un autoturism până în localitatea S. C. de S., la locuința părinților celor doi, unde fetele au fost cazate și au rămas până a doua zi, când li s-a comunicat că vor începe lucrul, fără să li se spună în concret ce vor lucra. Fetele au asistat la discuții, pe care cei doi frați le-au purtat la telefon cu o altă persoană, din care au dedus că pot începe lucrul din ziua următoare. A doua zi, I. P. D. și B. L. U. le-au transportat pe K. I. M. și T. I. în localitatea P. de T. unde, într-o parcare, s- au întâlnit cu numita A. D. C. care le-a preluat pe fete și împreună, au intrat în Clubul „Monte P.";, cei doi frați neînsoțindu-le pe fete în club.
Fetele au fost cazate fiecare în câte o cameră sub supravegherea numitei A. D. C., care le-a cerut să se îmbrace în ținută de club. Î. că trebuie să se prostitueze, K. I. M. a început să plângă și să spună că nu dorește să facă acest lucru.
Pentru a lămuri acest lucru, A. D. l-a sunat pe B. L. U. (zis Kunta) și i-a comunicat despre atitudinea martorei K. I. M., care refuză să meargă pe cameră cu clienții, astfel că B. L. U. a purtat o discuție la telefon cu martora pentru a o lămuri să practice prostituția și cum aceasta continua să refuze, a amenințat-o că îi omoară familia, inclusiv pe copiii acesteia.
În condițiile date, cum martora nu avea nici bani și nici pașaport
(acesta rămăsese la frații B. și I.) a început să practice prostituția, respectiv pe durata a trei zile a întreținut relații sexuale contra cost. În același club se prostituau și T. I., A. D. C., C. A. Silvica și C. A.. După trei zile, în care în urma practicării prostituției martora a câștigat suma de 270 E., sumă care a rămas la clubul în care a lucrat, K. I. M. a întâlnit o persoană din Timișoara, numită M., căreia i-a povestit despre situația în care se afla, acesta oferindu-se să o ajute să plece din club.
A doua zi dimineață, potrivit înțelegerii avute cu numitul M., martora a ieșit din club și s-a urcat în autoturismul condus de acesta, deplasându- se la locuința numitului M., situată în altă localitate. La plecarea din club, cei doi au fost observați de patronul clubului, cărora M. le-a spus că fata pleacă cu el pentru că a fost adusă în acel loc împotriva voinței ei. După ce a locuit aproximativ o săptămână în locuința lui M., cu ajutorul acestuia, martora a găsit de lucru la o familie de spanioli, ca menajeră și s-a mutat la aceștia. P. aproximativ încă trei săptămâni, martora s-a mutat în localitatea F. unde a lucrat tot ca menajeră, până în 8 august 2006, când a revenit în țară.
Pe perioada cât s-a aflat în club și ulterior, martora K. I. M. a vorbit la telefon cu mama și sora sa, cărora le-a spus ce a pățit și le-a mărturisit frica de ce ar putea să pățească din partea celor trei frați ce au dus-o în S..
Mama martorei i-a mărturisit acesteia într-o convorbire telefonică purtată în august 2008, că ar fi fost vizitată la domiciliu de inculpatul T. A. I., care i-a solicitat suma de 5.000 E. cu titlu de cheltuieli făcute de acesta pentru ca martora să ajungă în S. și a amenințat cu moartea și răpirea copiilor, dacă nu primește suma solicitată.
În toamna anului 2005, în timp ce se afla în S. în localitatea S. C. de
S., însoțită de o persoană pe care o cunoscuse în S., martora K. I. M. s-a întâlnit cu B. L. U., care a început să o amenințe și să-i ceară suma de
5.000 E., spunându-i că dacă nu-i va da banii pretinși, o va găsi oriunde s- ar afla.
În baza acestei stări de fapt, instanța de fond a apreciat că, în sarcina inculpatului T. A. I. care a recrutat prin fraudă pe partea vătămată constituită martor, K. I. M., în scopul exploatării ei prin practicarea prostituției, promițându-i un loc de muncă în agricultură în S., lucru pe care l-a făcut împreună și cu ajutorul lui B. L. U. și I. P. D., care au preluat-o la sosirea în S., au cazat-o și au transportat-o la clubul în care aceasta trebuia să se prostitueze - se reține infracțiunea de trafic de persoane prev.de art. 12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea nr.678(2001, cu aplic.art. 37 lit.b Cod penal și art.13 alin.1 Cod penal.
Cu toate că inculpatul a susținut că nu există probe care să-l incrimineze și că nu o cunoaște pe martora K. I. M., susținerile sale au fost infirmate nu doar de declarația părții vătămate martora K. I. M., ci și de celelalte declarații date în cauză.
Astfel, martora M. N. M. a declarat că inculpatul o cunoștea pe partea vătămată, care este sora ei și că în vara anului 2004 i-a văzut pe aceștia discutând de mai multe ori, ulterior K. I. M. relatându-i că inculpatul i-a promis că o ajută să-și găsească un loc de muncă în S. (ca menajeră), iar apoi despre faptul că aceasta trebuia să-și facă pașaportul. Aceeași martoră a relatat că a fost sunată de către K. I. M., ulterior plecării în S., după aprox. o săptămână, aceasta relatându-i, plângând, că inculpatul a dus-o într-un club de noapte din S., unde este obligată să se prostitueze și i-a cerut ca martora să insiste pe lângă mama celor două pentru a o ajuta pe K. I. M. să iasă din acel club.
În prima decadă a lunii septembrie 2004, martora K. I. M. a sunat-o din nou pe sora sa, martora M. N. M. și i-a povestit împrejurările în care a reușit să plece din club și ce a făcut ulterior.
Martora a mai relatat că în luna august 2005, pe când se afla în B. la domiciliul mamei sal, au fost vizitate de inculpat care a pretins să i se restituie banii pe care i-a cheltuit cu K. I. M. pentru plecarea în S. (pentrupașaport, drum, haine) proferând amenințări la adresa familiei și a lui K. I.
M.
Martora M. M., mama lui K. I. M. a relatat, de asemenea, despre împrejurările în care fiica sa a ajuns în S.. Aceasta a susținut că nu a știut că fiica sa dorește să plece în S. și că a aflat despre acest lucru abia după ce ea a ajuns în club și I. M. a sunat-o pe sora sa, M. N. M. și i-a povestit ce i s-a întâmplat. La întoarcerea în țară, martora K. I. M. i-a povestit că a fost obligată să întrețină relații intime cu clienții în clubul unde a lucrat , că a fost convinsă de inculpat să meargă la cules de struguri în S., dar ulterior a fost obligată să se prostitueze pentru câteva zile, reușind să scape cu ajutorul unui român din clubul respectiv.
Totodată, martora a declarat că inculpatul T. A. I., pe care nu-l cunoscuse anterior, în luna august 2005 a căutat-o acasă pe I. M. și a solicitat să i se achite banii cheltuiți cu transportul și actele efectuate pentru fiica sa (cheltuieli cu privire la care, în faza de urmărire penală, martora a susținut că se ridică la suma de 5.000 E., iar în faza de cercetare judecătorească, că se ridică la 500 E.).
Martora a mai relatat că fiica sa, I. M. i-a povestit și că, în perioada cât se afla în S. după ce a scăpat din club, a fost căutată de frații inculpatului care i-au cerut suma de 5.000 E. „ca s-o lase în pace";.
Și martora S. I. în declarația dată la urmărirea penală (f.38 și urm.) a confirmat că a cunoscut-o pe K. I. M., cu care a călătorit din țară cu același autocar, precum și că aceasta ar fi stat în clubul în care s-a prostituat și martora „. o săptămână";, ulterior fugind din local cu „un român mai în vârstă și niște spanioli necunoscuți";.
Din discuțiile purtate de martoră cu K. I. M., aceasta din urmă i-a relatat că pe ea „a trimis-o la club A. din B."; care i-a și finanțat plecarea, fără să precizeze suma pe care i-ar fi datorat-o inculpatului.
Prin declarația martorului F. A. (f.53 și urm.dos. urm.penală) acesta a confirmat susținerile făcute de mama lui K. I. M., martora M. M., care îi este concubină. Astfel, martorul a declarat că după ce au fost anunțați de N. (cealaltă fiică a concubinei sale) că I. M. se află în S., unde este obligată să se prostitueze, împreună cu M. M. au anunțat organele de poliție, ulterior fiind anunțați telefonic de către K. I. M. despre împrejurarea că a reușit să scape din acel club cu ajutorul unui bărbat și că lucra ca menajeră la o familie de spanioli. M. a mai arătat că, la aproximativ un an de zile după ce I. M. a plecat în S., inculpatul a venit la locuința lor și a solicitat 5.000 E. pentru cheltuielile făcute cu transportul în S. a lui K. I. M. și pentru eliberarea pașaportului, proferând amenințări în acest sens la adresa lui M. M.
După întoarcerea în țară a lui K. I. M., a aflat că aceasta îi relatase mamei sale că inculpatul a căutat-o după plecarea din club și a amenințat- o, cerându-i să se reîntoarcă în club, dar aceasta a refuzat.
Și martora S. G. (f.58 și urm.dos.de urm.penală) a confirmat prezența în Clubul din Monte P. a unei fete „trimise de A. care s-a îmbătat și a făcut scandal";, motiv pentru care după o săptămână a fost dată afară de patron, ea plecând cu un spaniol, aspecte pe care martora le-a aflat dintr-o discuție avută cu A. D. și S. I. În aceeași declarație, martora a precizat că a călătorit spre S. la data de (...), împreună cu S. I., fiind condusă la autocar de soțul ei S. D. C. (în graniță martora trebuind să se întoarcă în țară), aceasta nu a confirmat prezența în autocar a lui K. I. M. și a precizat că nu a observat prezența inculpatului T. A. I. la momentul îmbarcării.
Martora C. A. în declarația dată (f.82 și urm.dos.de urm.penală) a confirmat prezența în clubul de noapte din Arganda a martorei K. I. M., respectiv „o fată I. din B.";, care se prostitua pentru A. T..
În baza probațiunii administrate în cauză s-a apreciat că vinovăția inculpatului este dovedită cu certitudine.
S-a reținut că inculpatul este recidivist postexecutoriu, fiind anterior condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, prin sentința penală nr.
89/1998 a T. B.-N., pedeapsă din executarea căreia s-a liberat condiționat la 10 martie 2000, cu un rest de 357 zile închisoare.
În prezent, inculpatul este cercetat pentru comiterea unor alte infracțiuni de trafic de minori și proxenetism, în concurs cu cea dedusă judecății, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată prin R. nr.70D/P/2005 din (...) al DIICOT - B. T. B.-N., dosar care, în urma strămutării se află pe rolul T. M. (faptele reținute în sarcina inculpatului T. A. I. în acel dosar fiind pretins săvârșite în cursul anilor 2003, 2004 și 2005 în dauna mai multor părți vătămate).
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, s-a ținut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal și anume: gradul de pericol social al faptelor și natura infracțiunii săvârșite, împrejurările în care aceasta a fost comisă, persoana inculpatului (care este recidivist postexecutoriu și este cercetat pentru comiterea unor infracțiuni de aceeași natură în dosarul de urmărire penală nr.70D/P/2005, aflat pe rolul T. M.), limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, atitudinea inculpatului cu privire la fapta pentru care este cercetat, pe tot parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești.
Pe cale de consecință, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit. a-b Cod penal pe o perioadă de 4 ani; la interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit. a-b Cod penal s-a ținut cont de natura infracțiunii săvârșite și gravitatea faptei (gradul de pericol social).
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.71 rap.la art.64 lit.a,b Cod penal referitoare la pedepsele accesorii.
În temeiul dispozițiilor art. 14 și art. 346 Cod procedură penală s-a constatat că partea vătămată K. I. M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În cauză nu s-a impus confiscarea sumei de 270 E., rezultată în urma traficării părții vătămate K. I. M., deoarece din probele administrate a rezultat că acea sumă a rămas la clubul în care martora s-a prostituat, respectiv nu s-a făcut dovada că inculpatul ar fi beneficiat injust de suma rezultată ca urmare a traficării părții vătămate și nici că această sumă i-ar fi parvenit ulterior.
Împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Bistrița Năsăud, în termen legal, a declarat apel inculpatul T. A. I. , fără a arăta în scris motivele de apel, dar în a cărui susținere orală, de către apărător, s-a solicitat desființarea sentinței atacate și pronunțând o nouă hotărâre, în principal, achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.pr.pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate de prima instanță, cu orientarea acesteia spre minimul special.
În motivarea apelului, s-a arătat că din materialul probator administrat în cauză, nu se poate stabili cu certitudine vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
S-a apreciat că singura probă incriminatorie constă în declarațiile martorei ( parte vătămată) K. ( în prezent M.) I. M., declarații cu privire lacare are suspiciuni în privința veridicității, întrucât sunt infirmate de declarațiile celorlalți martori audiați în cauză. Mai mult, nu există nici o dovadă concretă în privința modului în care inculpatul a ajutat-o să ajungă în S..
Toate celelalte declarații de martori sunt apreciate ca subiective, deoarece este vorba de mama părții vătămate, concubinul mamei și sora acesteia.
Declarațiile martorei C. A. sunt contrazise de declarațiile martorei S. I., astfel că, nici acestea nu pot fi luate în considerare.
În cauză, există într-adevăr, anumite indicii cu privire la comiterea faptei, dar acestea nu pot sta la baza unei condamnări, atâta timp cât vinovăția nu a fost dovedită fără nici un dubiu, probele administrate în cauză nefiind probe certe care să ducă la stabilirea, în mod clar, a vinovăției inculpatului.
Cu privire la solicitarea subsidiară, s-a arătat că se impune reducerea pedepsei aplicate inculpatului, deoarece, chiar dacă acesta este cercetat și în alte cauze, nu există nici o hotărâre de condamnare definitivă, astfel că se impune a se reține prezumția de nevinovăție a inculpatului.
Verificând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.378 C.pr.pen., Curtea constată nefondat apelul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Prima instanță, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, judicios analizate și interpretate, a stabilit o stare de fapt corespunzătoare realității, constând în aceea că, în cursul lunii august 2004, inculpatul T. A. I. a recrutat prin fraudă - promițându-i un loc de muncă în agricultură în S. - pe numita K. (în prezent M.) I. M. (ce a participat în procesul penal ca martor), în scopul exploatării ei prin practicarea prostituției, lucru pe care l-a făcut împreună și cu ajutorul lui B. L. U. și I. P. D. ( frații inculpatului) care au preluat-o la sosirea în S., au cazat-o și au transportat-o la clubul în care aceasta, a fost obligată să se prostitueze.
Starea de fapt reținută a fost probată cu mijloacele de probă menționate în considerentele hotărârii atacate și analizate de către prima instanță, motivarea fiind una judicioasă, pe care nu considerăm necesar a o reitera, Curtea însușindu-și în întregime argumentele instanței de fond.
De menționat că, o parte din martorii audiați în cursul urmăririi penale, nu au mai putut fi audiați în faza de judecată, astfel că, potrivit dispoz. art.327 C.pr.pen. s-a dat citire declarațiilor acestora - în ședința din
8 decembrie 2010 - fila 177 verso dos. fond - declarațiile martorilor F. A. și M. I. M. - și în ședința din 4 mai 2011 din apel - declarațiile martorilor Ș. G., Ș. D. C. și S. I.
În apel, a mai fost audiată martora C. A. (filele 33-34 dosar apel), care a arătat că , la rândul ei, a fost trimisă în S. în același scop - pentru a se prostitua, că a fost așteptată acolo de inculpatul T. care a dus-o într-un club să se prostitueze, club în care a întâlnit mai multe fete din România, printre care și K. I. M. Acesta i-a spus că a fost trimisă de inculpat să lucreze pentru el, că a venit să facă bani, „să meargă cu clienții";. Pe martoră a reîntâlnit-o după câțiva ani, când s-a prezentat la parchet pentru audieri în acest dosar, când aceasta i-a spus că „a făcut mulți bani cu clienții, dar i-au fost luați de A..
Așadar, faptul că unii martori sunt în relații de rudenie cu persoana recrutată nu conduce automat la concluzia că depozițiile acestora suntsubiective, atât timp cât declarațiile lor se coroborează cu ale celorlalți martori ( terțe persoane, neutre) și ale persoanei vătămate.
Mia mult, s-a comunicat instanței de apel la 3 mai 2011 de către DIICOT B. N., că în (...), martora M. M. (mama persoanei vătămate) s-a prezentat la poliția O. B., sesizând că inculpatul a fost la domiciliul ei și i-a sugerat să-și sune fiica, să-i ceară să vină din S. și să-și schimbe declarația și, cum aceasta a refuzat, a fost avertizată de inculpat că va suporta consecințele acestui fapt ( filele 28-29 dos. apel)
Inculpatul, la prima instanță a refuzat să dea declarație ( fila 62 verso dos. fond), iar în fața instanței de apel nu s-a prezentat.
În privința individualizării judiciare a pedepsei, Curtea constată că a fost corect realizată de judecătorul fondului, în concordanță cu criteriile prev. de art.72 C., pedeapsa aplicată (stabilită, chiar cu clemență, la nivelul minimului special) ca și cuantum și modalitate de executare fiind în măsură să realizeze scopul prev. de art.52 C., în condițiile în care inculpatul este recidivist, are numeroase condamnări anterioare ( fișă cazier
- fila 139 dos. u.p.), atitudinea sa procesuală fiind una de sfidare și dezinteres, neprezentându-se în apel măcar pentru a-și susține motivele de apel, dar încercând să influențeze martorii din dosar, așa cum am arătat anterior.
În consecință, pentru toate aceste considerente, Curtea constată nefondat apelul formulat în cauză, urmând a fi respins, în temeiul art.379 pct.1 lit.b C.pr.pen.
În baza art.189 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului de A. C. suma de 200 lei, onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
În baza art.192 alin.2 C.pr.pen. va fi obligat inculpatul apelant să plătească în favoarea statului suma de 800 lei cheltuieli judiciare, din care
200 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul T. A. I., domiciliat în B., A. C. nr. 6, bl.E.1, sc.1, ap.1, jud. B. N., împotriva sentinței penale nr. 140/F din 29 decembrie 2010 a T. B. N..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei, onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpatul apelant să plătească în favoarea statului suma de 800 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 4 mai 2011.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | GREFIER | |
ANA C. | M. R. | M. B. |
Red.A.C./Dact.H.C.
4 ex./(...) Jud.fond: B. D.
| ← Decizia penală nr. 69/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 25/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
