Decizia penală nr. 690/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.690/R/2011
Ședința publică din 4 mai 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : L. M. - judecător
JUDECĂTORI : ANA C.
M. R.
G. : M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - A. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul B. D. V. împotriva sentinței penale nr.190 din 2 februarie 2011 a J.ecătoriei B. M., pronunțată în dosar nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.87 al.5 din OUG nr.195/2002.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul B. D. V. asistat de apărător ales av.A. M. din cadrul Baroului Maramureș, cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul B. D. V. arată că își menține declarațiile date până în această fază procesuală și nu are de făcut completări la acestea.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului B. D. V., solicită admiterea recursului, casareasentinței penale nr.190/2011 a J.ecătoriei B. M. și în principal, achitarea inculpatului pentru motivul prev. de disp.art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a C., respectiv fapta nu există., iar în subsidiar, achitarea inculpatului, în conformitate cu art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.e C., având în vedere că există o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, cea prev. de art.45 al.1 și 2 C.pen.
Arată că, susține aceste solicitări, având în vedere că, potrivit probelor de la dosar, inculpatul nu a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată , respectiv, cea prev. de art.87 al.5 din OUG nr.195/2002 sau, dacă a săvârșit-o, el s-a aflat în stare de necesitate, fiind nevoit să conducă pentru a scăpa de persoanele care l-au agresat.
Depune concluziile scrise, care solicită a fi avute in vedere la soluționarea recursului.
Reprezentantul M.ui P., solicită respingerea ca nefondat a recursuluideclarat de inculpatul B. D. V., având în vedere procedura în care s-a judecat prezenta cauză și anume, cea prev. de art.320/1 C.pen. Consideră că este dincolo de orice discuție o reindividualizare a pedepsei. Celelalte solicitări, în ce privește starea de necesitate ori incidența disp.art.10 lit.a C., exced cadrului procesual, determinat de poziția de recunoaștere a inculpatului.
Solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
Inculpatul B. D. V., având ultimul cuvânt arată că regretă fapta comisă.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 190 din 2 februarie 2011 a J.ecătoriei B. M., a fost condamnat inculpatul B. D. V. ( fiul lui A. și R., născut la data de (...) în B. M., CNP 1., cetățean român, 8 clase, stagiul militar satisfăcut, fără ocupație, necăsătorit, cu antecedente penale, domiciliat în Comuna A. de Sus, nr. 505, jud. Maramureș), pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei sau testării aerului expirat prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. 5 din OUG
195/2002 cu reținerea art. 13 Cod penal și art. 74 lit. c - 76 lit. d Cod penal, la pedeapsa închisorii de 4 luni.
În temeiul art. 83 Cod penal s-a dispus revocarea suspendăriicondiționate a executării pedepsei de 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1043/(...) a J.ecătoriei B. M. rămasă definitivă prin neapelare la data de (...), pedeapsă care a fost adiționată la cea stabilită prin prezenta hotărâre, ur mân d c a în f in al inculp atul s ă ex ecu te pe de aps a de 6 luni închisoare.
S-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II- a Cod penal pe perioada arătată la art. 71 alin. 2 Cod penal, iar în temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească suma de 350 RON cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin R. P. de pe lângă Judecătoria Baia Mare nr. 9. din (...) a fost trimis în judecată inculpatul B. D. V. sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzută de art. 8. din OUG nr.195/2002.
S-a reținut în conținutul actului de acuzare faptul că inculpatul a refuzat să se supună recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii ce a format obiectul actului de inculpare, dar s-a apărat susținând că refuzul său a fost determinat de împrejurarea că a fost supus unei agresiuni ce a implicat părăsirea locului incidentului la volanul autoturismului, motiv pentru care inculpatul consideră că în cauză sunt aplicabile dispozițiile ce reglementează cauzele care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv starea de necesitate ori legitimă apărare, prevăzute de art. 44, art. 45 Cod penal.
Examinând R. procurorului în raport cu probele administrate în cauză, judecătoria a reținut în fapt următoarele:
La data de (...), în jurul orei 01:30, inculpatul se afla în localitatea A. de Sus, în fața localului aparținând A.F. P. Crinuța, unde era organizată o discotecă.
Inculpatul B. D. V. a consumat băuturi alcoolice împreună cu martorii B. E. V. și M. A. V. la un alt local din apropierea celui, în care era organizată discoteca.
Potrivit declarației martorului P. M., agent principal de poliție la P. A. de Sus, responsabil cu asigurarea ordinii publice, inculpatul B. D. V. a venit de la barul care se închisese însoțit de martori, la localul discotecii, având asupra sa un cuțit pe care îl ținea la vedere. În această situație, nu i s-a permis să intre în localul discotecii, iar inculpatul a reacționat prin faptul că a lovit cu o piatră în geamul localului.
Urmare a gestului inculpatului, mai multe persoane aflate în localul discotecii au rupt lețuri din gard și l-au urmărit pe inculpat care a fugit către autoturismul său parcat în apropiere, reușind în cele din urmă să părăsească zona pe un drum lateral, la volanul autoturismului marca Renault Laguna, cu număr de înmatriculare 9753 WN 72.
După parcurgerea unei distanțe de circa 500 metri, autoturismul condus de inculpat s-a defectat și a rămas imobilizat pe drumul public.
La scurt timp, lângă mașina inculpatului au sosit martorii I. A. și P.
A. F., iar ulterior și un echipaj de poliție.
Din cauză faptului că inculpatul emana miros de alcool, organele de poliție i-au solicitat acestuia să se supună testării cu aparatul etilotest, însă inculpatul a refuzat. De asemenea, inculpatul a refuzat solicitarea organelor de poliție de a se deplasa la o unitate sanitară în vederea recoltării probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei, de față fiind martorii P. A. F. și I. A. T. (conform procesului-verbal de constatare filele 3-4 dosar de urmărire penală).
Martorul P. M. declară că îl cunoaște pe inculpat ca fiind o persoană care reacționează violent pe fondul consumului de alcool (fila 33 - dosarul instanței de fond).
În drept, s-a stabilit că, fapta inculpatului B. D. V., astfel cum a fost probată și recunoscută, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. 5 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea art. 13 Cod penal.
Vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii ce i-a fost reținută în sarcină a fost pusă în evidență prin administrarea următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de constatare a săvârșirii infracțiunii, declarațiile martorilor P. D. V., P. A. F., I. A. T., P. M., B. E. V., M. A. V., precum și propriile declarații detaliate ale inculpatului.
Din modul cum s-au derulat faptele în succesiunea lor și luând în considerare depozițiile martorilor audiați în cauză, este cert că inculpatul s- a deplasat cu autoturismul la local pentru a consuma băuturi alcoolice împreună cu martorii. U. acestui fapt, chiar și în lipsa incidentului care a determinat urmărirea inculpatului de către persoanele aflate în discotecă, este evident că inculpatul ar fi condus autoturismul și la plecarea din localul unde consumase băuturi alcoolice.
Pe de altă parte, a mai precizat instanța de fond, faptul că inculpatul, cu o fire violentă, aflat în stare de ebrietate și având asupra sa un cuțit la vedere, a încercat să intre în localul discotecii și, fiind refuzat, a aruncat cu o piatră în geam, iar ulterior a fost urmărit de persoanele aflate în discotecă în vederea agresării, motiv pentru care a părăsit locul incidentului cu autoturismul personal, nu-l exonera pe acesta de obligația de a se supune testării în vederea stabilirii alcoolemiei.
Instanța de fond a apreciat că testarea în vederea stabilirii alcoolemiei nu are nici o legătură de cauzalitate cu agresiunea declanșată de urmăritori, pe care inculpatul i-a provocat, refuzul de a se supune testării nefiind necesar pentru a înlătura un atac material imediat, direct și injust îndreptat împotriva sa și nici nu i-a slujit inculpatului pentru a scăpa de un pericol iminent care nu putea fi înlăturat altfel (inculpatul aflându-se la originea reacției violente a urmăritorilor).
Solicitarea agenților de ordine publică de a se supune testării a survenit la circa o oră de la consumarea incidentului, fiind un fapt ulterior și indiferent față de cauzalitatea incidentului.
Pentru aceste considerente apărarea inculpatului a fost înlăturată.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal respectiv: prezența antecedentelor penale, comiterea faptei înăuntrul termenului de încercare stabilit ca urmare a condamnării survenită prin sentința penală nr. 1043/2007 a J.ecătoriei B. M., pericolul social concret al faptei, precum și atitudinea inculpatului în raport cu autoritățile judiciare, parte din aceste aspecte fiind reținute ca circumstanțe atenuante judiciare, prevăzute de art. 74 lit. c - 76 lit. d Cod penal.
Instanța de fond a dat curs în cauză principiului aplicării legii penale mai favorabile (art. 13 Cod penal), reținând incidența în speță a dispozițiilor art. 43 din Legea nr.202/2010 prin care se introduce art. 320/1 Cod procedură penală, respectiv procedura simplificată a judecății în cazul recunoașterii vinovăției, cu consecința reducerii limitelor speciale de pedeapsă, raportat la data săvârșirii faptei, respectiv data judecării acesteia.
Dat fiind faptul că infracțiunea dedusă judecății a fost săvârșită în termenul de încercare stabilit ca urmare a suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.
1043/(...) a J.ecătoriei B. M., rămasă definitivă prin neapelare la data de
(...), instanța de fond a revocat suspendarea condiționată și a dispus executarea acestei pedepse alături de cea stabilită prin prezenta hotărâre.
Pe perioada executării pedepsei, inculpatului i s-a interzis dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal, fapta acestuia fiind incompatibilă cu respectul și încrederea pe care cetățenii le datorează autorităților publice.
Fiind în culpă procesuală, inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat .
Împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Baia Mare, în termenlegal a declarat recurs inculpatul B. D. V., solicitând casarea acesteia și,rejudecând, în principal achitarea sa, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a C., respectiv fapta nu există., iar în subsidiar, achitarea în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.e C., având în vedere că există o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, cea prev. de art.45 al.1 și 2 C.pen. - starea de necesitate.
În motivarea recursului, s-a arătat că potrivit probelor de la dosar, inculpatul nu a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată, întrucât solicitarea organelor de poliție ca inculpatul să se supună testării pentru stabilirea alcoolemiei, a intervenit la aproximativ 30-40 minute după ce inculpatul abandonase mașina, deci nu se afla la volanul autoturismului și nu conducea pe drumuri publice în momentul solicitării, mai sus menționate.
Pe de altă parte, dacă se consideră totuși că a inculpatul a comis fapta reținută în sarcina sa, instanța trebuie să constate că, s-a aflat în stare de necesitate, deoarece a fost nevoit să conducă pentru a scăpa de persoanele care l-au agresat.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de ladosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C., Curtea constată nefondat recursul formulat în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, dar și în faza de judecată, instanța a reținut o stare de fapt corespunzătoare realității, constând în aceea că, la data de (...), în jurul orei 01.30,inculpatul B. D. V. a refuzat să se supună testării cu aparatul etilotest, precum și recoltării probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei.
Starea de fapt, așa cum a fost descrisă în hotărârea atacată, a fost probată cu probele precizate de judecătorul fondului: proces-verbal de constatare a săvârșirii infracțiunii, declarațiile martorilor P. D. V., P. A. F., I. A. T., P. M., B. E. V., M. A. V., precum și propriile declarații ale inculpatului.
Instanța a motivat corect și înlăturarea apărărilor inculpatului, în sensul că fapta s-ar fi comis în stare de necesitate, arătând că testarea în vederea stabilirii alcoolemiei nu are nici o legătură de cauzalitate cu agresiunea declanșată de urmăritori, pe care inculpatul i-a provocat, refuzul de a se supune testării nefiind necesar pentru a înlătura un atac material imediat, direct și injust îndreptat împotriva sa și nici nu i-a slujit inculpatului pentru a scăpa de un pericol iminent care nu putea fi înlăturat altfel (inculpatul aflându-se la originea reacției violente a urmăritorilor).
Solicitarea agenților de ordine publică de a se supune testării a survenit la circa o oră de la consumarea incidentului, fiind un fapt ulterior și indiferent față de cauzalitatea incidentului.
În ceea ce privește apărarea din recurs, în sensul că fapta nu există, pentru că la momentul solicitărilor organelor de poliție, inculpatul nu se afla la volan în trafic, nu conducea autoturismul - de asemenea, nu poate fi primită, având în vedere că, s-a dovedit cu certitudine (inculpatul însuși recunoscând) că, inculpatul a condus autoturismul cu puțin timp înainte de a i se fi solicitat să fie testat, iar faptul că solicitarea nu a avut loc cât timp a fost la volan, s-a datorat doar întâmplării că, mașina s-a defectat și inculpatul a abandonat-o.
Ori, potrivit art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 constituie infracțiune
- refuzul, împotrivirea ori sustragerea conducatorului unui autovehicul de a se supune recoltarii probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei. Este indiscutabil așadar, că inculpatul a fost conducătorul autovehiculului, puțin timp anterior solicitărilor polițiștilor.
Pentru toate aceste motive, instanța de fond corect a stabilit că inculpatul a comis fapta, se face vinovat de comiterea ei, iar aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Instanța a greșit însă, făcând aplicarea dispozițiilor art.13 C.pen. rap. la art.320/1 C.
Aceasta deoarece, prin art.43 din Legea nr.202/2010, s-a introdus art.320/1 în Codul de procedură penală - privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției, articol în vigoare de la data de 25 noiembrie 2010.
Pe de o parte, aceste dispoziții (privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției și posibilitatea reducerii limitelor de pedeapsă cu 1/3) sunt dispoziții de drept procesual penal, de imediată aplicare, adică se aplică imediat ce legea a intrat în vigoare, dar pentru acte procesuale ce se vor efectua sub imperiul ei și, nicidecum, celor efectuate anterior intrării lor în vigoare, deci nu retroactivează, pentru că obiectul normelor procedurale nu îl formează infracțiunea, fiind fără interes momentul comiterii ei.
Așa fiind, la momentul intrării în vigoare a acestor dispoziții legale, în cauză se declanșase cecetarea judecătorească, se făcuse audierea inculpatului, a unor martori, astfel că, dispozițiile art.320/1 C. nu mai puteau fi aplicate, acest moment al recunoașterii vinovăției de către inculpat trebuind a avea loc până la începerea cercetării judecătorești.
Pe de altă parte, chiar și în ipoteza în care, cecetarea judecătorească nu ar fi fost declanșată la momentul - 25 noiembrie 2010, instanța nu ar fi putut aplica dispoz. art.320/1 C. pentru că inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei așa cum a fost reținută în actul de sesizare, după cum s-a arătat, el a invocat și în fața instanței de fond și în recurs, apărări care să-l exonereze de răspundere penală - fapta nu există sau a fost comisă în stare de necessitate.
Rezultă așadar că, făcând o aplicare greșită a legii, instanța a redus greșit limitele de pedeapsă cu 1/3 și, mai mult, a reținut și circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, stabilind astfel o pedeapsă mult sub minimul special redus cu 1/3, cuantum care, în condițiile concrete ale speței nu se justifică, raporat și la atitudinea procesuală a inculpatului, precum și la antecedentele penale ale acestuia.
Cu toate acestea, în cauză fiind promovat recurs doar de către inculpat, instanța de recurs nu va putea remedia această neregularitate, neputând agrava situația recurentului în propria cale de atac, în virtutea dispoz. art.385/8 alin.1 C.
Pentru toate aceste considerente, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.
În baza art.192 alin.2 C. va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. D. V., domiciliat în localitatea A. de Sus nr. 505, jud. Maramureș, împotriva sentinței penale nr. 190 din 2 februarie 2011 a J.ecătoriei B. M..
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 4 mai 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
L. M. ANA C. M. R.
Red.A.C./Dact.H.C.
3 ex./(...) J..fond: O.F.
G. M. B.
| ← Decizia penală nr. 1919/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1305/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
