Decizia penală nr. 695/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
D. PENALĂ NR.695/R/2011
Ședința publică din 4 mai 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : L. M. - judecător
JUDECĂTORI : ANA C.
M. R.
GREFIER : M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - A. C.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de partea civilă K. F. și A. F. DE P. A V. S. împotriva sentinței penale nr.55 din 9 martie 2011 a
Judecătoriei H., pronunțată în dosarul nr. (...), privind pe inculpatul J. L., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev.și ped.de art.184 al.2 și 4 C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul J. L. asistat de apărător ales av. V. Rusa și apărătorul părții vătămate K. F., av. A. V.
M., ambii avocați din cadrul Baroului C. cu delegații la dosar, lipsă fiind partea vătămată K. F., S. C. J. de U. C., partea responsabilă civilmente S., F. de P. a V. S.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursurilor.
Apărătorul părții civile K. F., solicită admiterea recursului așa cum afost detaliat prin motivele de recurs depuse la dosar, modificarea în parte a sentinței instanței de fond, strict în privința laturii civile, respectiv a acordării despăgubirilor cu titlu de daune morale.
Pronunțând o nouă hotărâre, solicită a se admite în integralitate constituirea de parte civilă, în limita sumei de 30.000 lei, așa cum a fost solicitată, având în vedere că instanța de fond a admis doar în parte aceste despăgubiri.
În susținerea recursului arată că starea medicală a părții civile de la momentul pronunțării hotărârii instanței de fond și până în prezent nu s-a îmbunătățit, este în aceeași situație și în imposibilitatea de a se descurca, fiind necesar a fi ajutat în permanență, iar această sumă consideră că nu reprezintă o îmbogățire fără justă cauză. Apreciază că suma reprezintă doar o mică compensație pentru ca partea civilă să-și desfășoare viața în condiții normale. Solicită cheltuieli de judecată reprezentând onorar avocațial.
Cu privire la recursul declarat de A. F. DE P. A V. S., solicitărespingerea acestuia ca nefondat, apreciind criticile aduse ca neîntemeiate, hotărârea instanței de fond fiind temeinică și legal sub aspectele criticate de F., fiind pronunțată pe baza probelor concret administrate. În ceea ce privește cheltuielile de spitalizare și de judecată pe care le critică asociația fondului, arată că prin dispozitivul hotărârii judecătorești a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente S. „. S. și nu în solidar cu asociația fondului.
Așa fiind, solicită respingerea recursului, cu obligarea la cheltuieli de judecată.
Apărătorul inculpatului J. L., solicită respingerea ambelor recursuri.
În susținerea poziției procesuale arată că, pe de o parte, în ce privește recursul ASOCIAȚIEI F. DE P. A V. S., , acesta a fost declarat fără a se avea în vedere conținutul sentinței atacate. Nicăieri în hotărâre nu se prevede obligarea recurentei la despăgubiri, dimpotrivă, penultimul alineat este în sensul că această sentință este opozabilă părții responsabile civilmente - A. F. de P. a V. S.
Așadar, toate susținerile privitoare la necesitatea înlocuirii formelor de răspundere din solidar în in solidum este nejustificată. De asemenea, nu a fost obligată asociația la plata cheltuielilor judiciare sau la plata cheltuielilor de spitalizare. În consecință, solicită respingerea recursului ca nefondat.
În ce privește recursul formulat de către partea vătămată, are aceeași poziție, apreciind că, pe de o parte, suma acordată prin sentința fondului este suficientă pentru repararea prejudiciului moral suferit de către partea vătămată, iar pe de altă parte, nu trebuie ca inculpatul să aibă o dublă pedeapsă, atât în latura penală unde este pedepsit și și-a asumat această pedeapsă și să fie pedepsit și în latura civilă, să suporte o asemenea sumă care este una exagerat de mare.
Nu în ultimul rând, apreciază că la stabilirea acestor daune morale instanța trebuie să aibă în vedere și modalitatea concretă în care s-a produs accidentul.
În consecință, apreciază că această sumă de 20.000 lei raportat la suferințele fizice și psihice pe care partea vătămată le-a suferit cu ocazia producerii accidentului rutier sunt suficiente pentru o justă reparare a acestor suferințe. Nu solicită cheltuieli.
Reprezentantul M.ui P. solicită respingerea ambelor recursurI, ale părții civile cât și a Asociației F. de P. a V., ca nefondate, în baza art.385/15pct.1 lit.b C.pr.pen., cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare.
În ceea ce privește recursul asociației, apreciază că acesta este lipsit de obiect, câtă vreme niciuna din dispozițiile criticate în motivele scrise nu se regăsește în dispozitivul hotărârii atacate. Mai mult, nu există nici un fel de obligare a fondului la plata vreunor cheltuieli ori despăgubiri, singura mențiune fiind în sensul opozabilității hotărârii față de acest fond, în condițiile în care hotărârea este pronunțată cu acest dispozitiv.
În ce privește recursul părții civile K. F., câtă vreme acesta vizează daunele morale, respectiv majorarea acestora și văzând și argumentele cuprinse în considerentele sentinței atacate, apreciază că este nefondat și că suma acordată de către instanța de fond reprezintă o justă reparare a prejudiciului moral.
În consecință, solicită respingerea recursurilor și obligarea recurenților la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatul J. L., având ultimul cuvânt solicită respingerea recursurilor.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 55 din 9 martie 2011 a Judecătoriei H., în baza art. 184 alin. 2 și 4 C., cu aplicarea art. 320/1 C.Pr.Pen. a fostcondamnat inculpatul J. L. - fiul lui L. și Eva, născut la data de (...) în C., jud. Sălaj, posesor al C.I. seria SX nr. 1. eliberată de S. H., jud. Sălaj, CNP
1., studii medii, căsătorit, conducător auto, fără antecedente penale, domiciliat în com. C., sat C. nr. 84, jud. Sălaj, la pedeapsa de: 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În baza art. 71 C. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II- a C., iar în baza art. 81 și 71 alin. final C. s-a suspendat condiționat executarea atât a pedepsei principale, cât și a pedepsei accesorii pe o durată de 2 ani și 4 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C.
În baza art. 359 C.Pr.Pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 C. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În baza art.14 și 346 C.Pr.Pen. rap. la art. 998 C. a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente S. „. S., cu sediul în
C.-N., str. B. nr. 20-22, jud. C., prin administrator judiciar R. & P. S., cu sediul în C.-N., C. T., nr. 97, jud. C. la plata sumei de 2.506,84 lei cu titlul de despăgubiri civile pentru daune materiale și suma de 20.000 lei cu titlul de despăgubiri civile pentru daune morale către partea civilă K. F., domiciliat în H., str. T. nr. 12, jud. C..
În baza art. 313 din OUG 72/2006 a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC „. SRL prin administrator judiciar R.
& P. S., la plata sumei de 35.730,10 lei, reprezentând cheltuielile ocazionate cu spitalizarea părții vătămate K. F. către S. C. J. de U. C., cu sediul în C.- N., str. C., nr. 3-5, jud. C..
În baza art. 193 C.Pr.Pen. a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC „. SRL prin administrator judiciar R. & P. S., la plata sumei de 250 lei către partea civilă K. F. cu titlul de cheltuieli judiciare parțiale.
În baza art. 191 alin. 1 și 3 C.Pr.Pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC „. SRL, la plata sumei de 1.800 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 7 din legea 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului său genetic în S.ul
Național de D. G. J.
Sentința Judecătoriei H. fiind opozabilă părții responsabile civilmente
A. F. de P. a V. S., cu sediul în B., str. V. L., nr. 40-40 bis, et.5, sector 2.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prinrechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Huedin, inculpatul J. L. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și 4 C.
S-a reținut în actul de inculpare și sesizare a instanței că, data de
(...), în timp ce conducea microbuzul marca VW cu nr. Cj-08-JXJ pe DN 1-E
60, la ieșire din orașul H., inculpatul s-a angajat în depășirea unui autocamion fără a se asigura corespunzător și a intrat în coliziune cu auto marca VW- cu nr. (...), care circula regulamentar din direcția C.-N. - Oradea, accidentul soldându-se cu vătămarea corporală a părții vătămate K. F., care a suferit leziuni corporale ce au necesitat peste 60 zile îngrijiri medicale.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei în faza de urmărire penală, iar în fața instanței a arătat că își menține declarațiile din faza de urmărire penală și dorește aplicarea art. 320/1 C.Pr.Pen.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, în dimineața zilei de (...), în jurul orelor 06.40, organele de poliție din cadrul Poliției Orașului H., au fost sesizate despre faptul că pe DN 1-E 60, la ieșirea din H. înspre C.-N., s-a produs un accident rutier grav.
Cu ocazia deplasării la fața locului s-a stabilit că accidentul a avut loc pe DN 1 E 60, la km.524+10 m, în accident fiind implicat inculpatul J. L., conducător al autoturismului marca VW Transporter cu nr. de înmatriculare (...) și numitul J. T., conducător al autoturismului marca VW
Touareg cu nr. de înmatriculare (...). P. vehicul, condus de inculpat, se deplasa din direcția Oradea - C.-N., inculpatul angajându-se în depășirea unui autocamion care circula în aceeași direcție de mers cu toate că din sens opus circulau alte autovehicule și intrând în coliziune frontală cu autoturismul marca VW Touareg care circula regulamentar din direcția C.- N. - Oradea.
În autoturismul VW Transporter cu nr. de înmatriculare Cj-08-JXJ se aflau în calitate de pasageri numiții V. Ș., D. D. D., K. F. L., S. S., B. I., angajați ai SC P. SRL, societate care avea în proprietate și vehiculul, precum și pe numiții U. A. G. și K. F. S. care a suferit leziuni corporale și a fost internat în unități medicale este partea vătămată K. F. C. F. nr. 4. a C. C. I din C.-N. partea vătămată K. F. a fost internat în cadrul acestei unități în perioada 04.06. - (...), având diagnosticul „politraumatism prin accident rutier, TCC cu plagă contuză fronto-parietală, traumatism toracic cu fracturi costale VI-IX pe partea dreaptă pe linia medio-axilară, fractură dublă arc costal V drept pe linia axilară posterioară, fractură arc costal I-II pe linia axilară, fractură cominutivă acetabul stâng, fractură col femural stâng, fractură col femural drept cu deplasare și înfundare, fractură maleolă externă dreapta.
După externare, partea vătămată K. F. a fost supus unui control medico-legal, iar din certificatul medico-legal nr. 7494/I/a/1443 din (...) rezultă că acesta prezintă leziuni care s-au putut produce în cadrul unui accident rutier, care pentru vindecare necesită peste 60 zile de îngrijiri medicale. (d.u.p., f.20).
Inculpatul a declarat că a plecat la volanul microbuzului cu nr. (...) din com. C., jud. Sălaj, transportând cinci colegi de muncă, pentru a ajunge în municipiul C.-N., la firma la care lucrau, S. SRL, iar din H. i-a luat la ocazie atât pe numitul U. A. G., pe care îl cunoștea anterior, cât și pe partea vătămată K. F. La ieșirea din orașul H. a efectuat o manevră de depășire fără a se asigura, intrând în impact cu autoturismul marca VW cu nr. (...), care circula din direcția C.-N. - Oradea, rezultând vătămarea corporală a părții vătămate K. F.
Având în vedere cele arătate mai sus instanța a constatat că în cauză se poate reține culpa inculpatului care a încălcat dispozițiile art. 120 lit. j) din Regulamentul de aplicare a OUG 1., care prevede că se interzice depășirea vehiculelor când din sens opus se apropie un alt vehicul, iar conducătorul acestuia este obligat să efectueze manevre de evitarea coliziunii.
În drept, fapta inculpatului J. L., care data de (...), în timp ce conducea microbuzul marca VW cu nr. (...) pe DN 1-E 60, la ieșire din orașul H., s-a angajat în depășirea unui autocamion, fără a se asigura corespunzător și a intrat în coliziune cu auto marca VW- cu nr. (...), care circula regulamentar din direcția C.-N. - Oradea, accidentul soldându-se cuvătămarea corporală a părții vătămate K. F., care a suferit leziuni corporale ce au necesitat peste 60 zile îngrijiri medicale, s-a stabilit că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă, faptă prev. și ped. de art. 184 alin. 2 și 4 C., faptă pentru care instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa de 4 luni închisoare.
La individualizarea și dozarea pedepsei instanța a avut în vedere lipsa antecedentelor penale, poziția sinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal, dar și culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului rutier, consecințele grave care s-ar fi putut produce, precum și celelalte criterii prev. de art. 72 C.
Instanța a făcut aplicarea art. 320/1 alin. 7 C.Pr.Pen., text introdus prin L. 2., care prevede că instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii. Or, inculpatul beneficiază de această prevedere legală întrucât până la începerea cercetării judecătorești, a declarat personal că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
De asemenea, instanța, în baza art. 71 C. și văzând considerentele deciziei nr. LXXIV/2007 pronunțată în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, a interzis inculpatului drepturile prev. în art. 64 lit. a teza a II- a C. din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei principale.
Sub aspectul modalității de executare a pedepsei, reținând ca sunt întrunite dispozițiile art. 81 alin. 1 lit. a și b C. și apreciind ca scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea în regim privativ de libertate instanța, în baza art. 81 și 71 alin. final C. a suspendat condiționat executarea atât a pedepsei principale, cât și a pedepsei accesorii, pe o perioadă de 2 ani și 4 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82
C.
În baza art. 359 C.Pr.Pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 C. a căror nerespectare atrage revocarea suspendării.
Sub aspectul laturii civile a cauzei prima instanță reține că potrivit art. 15 alin. 2 C.Pr.Pen. constituirea ca parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale, precum și în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare.
Partea vătămată K. F. a declarat că își va formula pretențiile pe care le are față de inculpat în fața instanței de judecată. (d.u.p., f.19).
În faza de judecată partea vătămată a depus o constituire de parte civilă, arătând care sunt pretențiile civile pe care le are împotriva inculpatului și părții responsabile civilmente S. S. (f. 25-26).
Instanța a apreciat că cererea a fost formulată în termenul legal prevăzut de art. 15 alin. 2 C.Pr.Pen.
Partea vătămată a solicitat instanței obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente și cu asigurătorul F. de P. a V. S. la repararea următoarelor prejudicii: 2.506,84 lei daune materiale, 30.000 lei daune morale.
Potrivit art. 15 alin. 1 C.Pr.Pen. persoana vătămată se poate constitui parte civilă în contra învinuitului sau inculpatului și persoanei responsabile civilmente.
Instanța de fond a reținut că în procesul penal acțiunea civilă, având același izvor ca și acțiunea penală, nu poate avea ca și obiect decât repararea prejudiciilor generate prin infracțiune, cu îndeplinirea următoarelor condiții: să existe o vătămare, vătămarea să fie generată de infracțiune și persoana vătămată să declare că înțelege să devină parte vătămată.
În ceea ce privește solicitarea obligării inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente S. SRL la repararea prejudiciilor civile în urma accidentului rutier instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 1000 alin. 3 C. în vederea antrenării răspunderii comitentului pentru fapta prepusului trebuie să fie întrunite două condiții speciale: existența raportului de prepușenie și săvârșirea faptei ilicite și prejudiciabile de către prepus în cadrul funcțiilor încredințate de comitent.
J. a apreciat că ambele condiții legale sunt întrunite în prezenta cauză, inculpatul fiind angajat al S. SRL, iar în momentul săvârșirii faptei acesta era în exercitarea atribuțiunilor de serviciu, având calitatea de conducător auto și fiind însărcinat de conducerea firmei să transporte cinci colegi de muncă în municipiul C.-N. E. adevărat că partea vătămată a fost un autostopist, comitentul este obligat însă să răspundă și în cazul în care prepusul a săvârșit fapta prejudiciabilă acționând cu depășirea funcțiilor încredințate de comitent.
În consecință, instanța a constatat că S. SRL are calitatea de parte responsabilă civilmente, urmând să răspundă, în solidar cu inculpatul, pentru repararea prejudiciilor cauzate prin accidentul rutier.
În ceea ce privește faptul că S. SRL este în procedura insolvenței, instanța de fond a reținut că într-adevăr, potrivit art. 36 din L. 85/2006 de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale. Cu toate acestea, instanța a apreciat că această normă nu este incidentă în procesul penal de față. Astfel, potrivit art. 21 alin. 2 C.Pr.Pen. dacă una dintre părți este o persoana juridică, în caz de reorganizare a acesteia, se introduc în cauză succesorii în drepturi, iar în caz de desființare sau de dizolvare se introduc în cauză lichidatorii. C. dintre cele două norme se rezolvă prin aplicarea a două reguli de interpretare sistematică și logică: specialia generalibus derogant și actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat. Raportat la prima regulă, dispoziția din L. 85/2006 este legea generală, aplicabilă tuturor raporturilor juridice ce țin de instituirea procedurii colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, în timp ce norma de procedură penală are caracter special și derogatoriu.
Pe de altă parte, a mai precizat judecătoria, acțiunea civilă are în procesul penal caracter accesoriu, iar instanța este obligată potrivit art. 346
C.Pr.Pen. să se pronunțe prin aceeași sentință și asupra acțiunii civile. C. și în condițiile disjungerii dispuse în baza art. 347 C.Pr.Pen., competența de soluționare revine tot instanței penale. Or, cazurile în care instanța penală nu soluționează acțiunea civilă sau rezervă părții interesate posibilitatea de soluționare pe cale separată sunt expres și limitativ prevăzute în art. 346 și
476 C.Pr.Pen., iar deschiderea procedurii insolvenței nu se înscrie în aceste cazuri.
Partea civilă, reclamant în latura civilă a cauzei, are obligația să probeze toate pretențiile sale deduse judecății, potrivit art. 1169 C. și art. 129 C.Pr.Civ.
Au fost dovedite prin înscrisurile depuse la dosar (f. 37-49) coroborate cu declarațiile martorilor K. A. (f.76) și Hathazi Ș. (f.77) următoarele daune materiale: 2.506,84 lei reprezentând medicamente și aparate necesare recuperării părții civile.
În ceea ce privește daunele morale, instanța de fond a reținut că în cauză se justifică acordarea de despăgubiri în cuantum de 20.000 lei ca pretium doloris, în compensarea traumelor psihice și fizice suferite de partea civilă K. F. ca urmare a faptei ilicite a inculpatului. E. de netăgăduit că partea civilă a suferit o schimbare atât în plan fizic și psihic-afectiv, cât și în plan familial, aspect confirmat de martorii audiați în cauză. Astfel, partea vătămată era un om sănătos, care se ocupa de gospodărie și cu agricultura, însă acum are greutăți cu deplasarea și este deprimat. Instanța a reținut însă că acordarea de despăgubiri civile are rolul acoperirii unor prejudicii și nu trebuie să se transforme într-o pedeapsă pentru partea culpabilă.
În consecință, în baza art.14 și 346 C.Pr.Pen. rap. la art. 998 C. instanța de fond a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC „. SRL, la plata sumei de 2.506,84 lei cu titlul de despăgubiri civile pentru daune materiale și 20.000 lei cu titlul de despăgubiri civile pentru daune morale către partea civilă K. F.
În cauză s-a mai constituit parte civilă S. C. J. de U. C. solicitând plata cheltuielilor de spitalizare ocazionate cu spitalizarea părții vătămate
K. F. (d.u.p., f.22-23).
Instanța, constatând că pretențiile civile ale acestei unități spitalicești sunt întemeiate, le-a admis în totalitate și în baza art. 313 din OUG
72/2006, a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente
SC „. SRL, la plata sumei de 35.730,10 lei către S. C. J. de U. C. cu titlul de cheltuieli ocazionate cu spitalizarea părții vătămate K. F.
În cauză s-a solicitat și acordarea de cheltuieli judiciare făcute de partea civilă K. F. în cursul procesului penal. S-a făcut dovada cu chitanțele anexate a plății onorariului avocațial în cuantum de 300 lei (f.
78).
În consecință instanța, în baza art. 193 C.Pr.Pen., a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de
250 lei către partea civilă K. F. cu titlul de cheltuieli judiciare parțiale, având în vedere că și pretențiile civile au fost admise doar în parte.
Ca o consecință a condamnării, instanța în baza art. 191 alin. 1 și 3
C.Pr.Pen., a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 1.800 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 7 din L. nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului său genetic în S.ul Național de D. G. J.
Instanța a reținut că polița de asigurare RCA emisă de SC „. A. SA pentru microbuzul condus de inculpat expirase la data de (...) (d.u.p., f.47).
Prin art. art. 251 din legea 32/2000 toți asigurătorii autorizați să practice asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule trebuie să constituie F. de protecție a victimelor străzii. De asemenea potrivit art. 11 din Ordinul 1/2008 emis de P. C. de S. a A. în caz de litigiu, drepturile persoanelor păgubite prin accidente de vehicule supuse înmatriculării, precum și de tramvaie, în care autorul a rămas neidentificat sau vehiculul, respectiv tramvaiul, nu este asigurat de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, se exercită împotriva F.. Persoanele prejudiciate care au înaintatacțiune în justiție împotriva persoanei sau persoanelor responsabile pentru repararea prejudiciului vor fi despăgubite de F. în baza hotărârii judecătorești. F. are legitimare procesuală pasivă, în calitate de garant al obligației de despăgubire, în limitele și în condițiile prevăzute de reglementările legale în vigoare. În această materie, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit prin D. 3. pronunțată în interesul legii faptul că F. de protecție a victimelor străzii are calitatea de parte responsabilă civilmente și poate fi obligat singur, iar nu în solidar cu inculpatul, la plata despăgubirilor civile către persoanele păgubite prin accidente de vehicule neasigurate. D. este obligatorie potrivit art. 4142 alin. 3 din Codul de procedură penală. Instanța a apreciat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de actele normative indicate anterior (inculpatul fiind răspunzător pentru accident și neexistând o poliță de asigurare RCA valabilă la data producerii accidentului), astfel încât sentința va fi opozabilă părții responsabile civilmente A. F. de P. a V. S. Împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Huedin, în termen legal au declarat recurs partea civilă K. F. și A. F. DE P. A V. S. Partea civilă K. F. a solicitat casarea sentinței atacate, doar sub aspectul laturii civile, respectiv, a cuantumului daunelor morale acordate de prima instanță și, rejudecând să fie obligat inculpatul la plata integrală a despăgubirilor cu acest titlu, respectiv 30.000 lei, cât s-a solicitat. S-a arătat în motivare că, raportat la condițiile concrete în care s-a comis infracțiunea, atitudinea inculpatului pe parcursul procesului, consecințele dezastruoase ale accidentului pentru partea civilă (aceasta fiind imobilizată la pat, având în permanență nevoie de ajutor ) suma acordată de prima instanță este mult prea mică. Astfel, trebuie avute în vedere: imobilizarea la pat a părții civile, pierderea capacității de muncă, distrugerea speranței unui viitor normal, traumele psihice și fizice încercate, precum și tratamentele viitoare costisitoare, necesitatea angajării unei persoane cu titlu permanent pentru îngrijire. A. F. de P. a V. S. a solicitat casarea sentinței atacate sub aspectullaturii civile și, rejudecând, înlăturarea opozabilității hotărârii față de recurentă; înlăturarea obligării acesteia la cheltuieli de spitalizare și cheltuieli judiciare către partea civilă și către stat; obligarea inculpatului J. L., a părții responsabile civilmente S. „. S. și a F., „in solidum"; la plata despăgubirilor materiale și morale către partea civilă K. F. S-a arătat în motivarea recursului că, F. nu poate fi obligat la cheltuieli de spitalizare, unitățile spitalicești care au prestat servicii medicale putând să-și recupereze cheltuielile direct de la persoana vinovată de creerea prejudiciului, fără a beneficia de garanția F., conform dipoz. Ordinului Președintelui C. de S. a A. nr.1/2008. Calitatea de parte responsabilă civilmente a F., stabilită prin D. nr.3. a Î., vine doar să clarifice poziția F. în procesul penal, dar nu împiedică instanța să oblige inculpatul alături de F. la despăgubiri, acesta având ulterior posibilitatea de a se regresa împotriva persoanei răspunzătoare de prejudiciu. În ceea ce privește răspunderea „in solidum";, s-a arătat că, aceasta a fost solicitată în cauză, pentru ca, în virtutea dispoz. art.25/1 din L. nr.32/2000, F. să poată ulterior achitării despăgubirilor, să se întoarcă împotriva inculpatului pentru întreaga plată, nu numai pentru partea de care acesta ar fi ținut, în virtutea răspunderii „solidare";. și, pentru a fidegrevat fondul de multitudinea de acțiuni în regres, urmare a volumului mare de cauze aflate în lucru. În privința cheltuielilor judiciare la care a fost obligat F., acestea trebuie excluse din garanția de despăgubire a F., având în vedere că partea vătămată nu a sesizat F. pentru o eventuală rezolvare a pretențiilor pe cale amiabilă, potrivit art.275 C.pr.civ. (pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului, nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată). De asemenea, nu se impunea ca instanța să stabilească opozabilitatea F. la plata cheltuielilor de judecată către stat. Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de ladosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C.pr.pen., Curtea constată nefondate recursurile formulate în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. În ceea ce privește recursul părții civile, se privește nefondat, deoarece, suma acordată acesteia de prima instanță, cu titlu de daune morale, în cuantum de 20.000 lei, se apreciază ca rezonabilă și, în măsură ( pe cât este practic, posibil, în astfel de situații) să compenseze suferințele psihice încercate de aceasta. Astfel, este incontestabil că partea vătămată, în urma accidentului cauzat de inculpat, a suferit numeroase leziuni ( fracturi la diferite niveluri ale corpului) ce au necesitat intervenții chirurgicale, tratamente și imobilizare îndelungate care, automat i-au creat acesteia un grad sporit de disconfort, reducerea posibilității de a mai avea același stil de viață ca cel anterior accidentului, datorat și imposibilității de a-și realiza singur treburile cotidiene. Pe de altă parte însă, nu este mai puțin adevărat că, aprecierea cuantumului daunelor morale, pentru care legea nu a instituit criterii clare, concrete, rămâne un atribut exclusiv al instanței, judecătorului fondului, în principiu, fiind cel mai în măsură să le evalueze, fiind primul care ia contact cu cauza, cu părțile și percepe cel mai bine specificul acesteia, bineînțeles, fără a lăsa loc arbitrariului. De asemenea, nu trebuie ca în acest proces de evaluare, să se creeze posibilitatea unei îmbogățiri fără just temei a părții vătămate sau o împovărarea exagerată a celui răspunzător de pagubă, cu atât mai mult cu cât, avem în discuție o infracțiune comisă din culpă. Aceasta deoarece, sunt în afara sferei incidenței acordării daunelor morale, situațiile invocate de partea vătămată - pierderea capacității de muncă (care, de altfel, nu a fost dovedită, nu rezultă din nici un act sau probă de la dosar) precum și tratamentele viitoare costisitoare, necesitatea angajării unei persoane cu titlu permanent pentru îngrijire - situații care îndreptățesc partea vătămată la despăgubiri materiale, în măsura dovedirii și nicidecum, la compensarea prejudiciului moral. Față de toate aceste considerente, se apreciază că suma de 20.000 lei este una corectă, în măsură, așa cum am arătat, să compenseze suferințele psihice încercate de partea vătămată. Recursul Asociației F. de P. a V. S. este nefondat, în primul rândpentru că, sunt fără suport criticile formulate în privința obligării acesteia la cheltuieli de spitalizare și cheltuieli judiciare către partea civilă și către stat, din sentința atacată rezultând că inculpatul și partea responsabilă civilmente au fost obligați la astfel de cheltuieli, nu și recurenta. Apoi, în privința opozabilității sentinței față de F. și obligația „insolidum";, solicitată a fi aplicată în cauză, Curtea reține următoarele: E. adevărat că, decizia nr.3. a Î. dată în recursul în interesul legii, a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 251 din L. nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu cele ale art. 24 din Codul de procedură penală - în procesul penal, F. de protecție a victimelor străzii are calitatea de parte responsabilă civilmente și poate fi obligat singur, iar nu în solidar cu inculpatul, la plata despăgubirilor civile către persoanele păgubite prin accidente de vehicule neasigurate. Tot prin această decizie s-a stabilit că, răspunderea civilă a F. de protecție a victimelor străzii, ca parte responsabilă civilmente, este însăguvernată de regulile speciale cuprinse în dispozițiile Legii nr. 32/2000, cu modificările și completările ulterioare, și ale normelor adoptate în temeiul acesteia, dispoziții care transpun legislația comunitară, urmăresc obiectivulînscris în preambulul Directivei 2009/103/CE ca victima să nu rămână nedespăgubită în cazul în care vehiculul care a provocat accidentul nu este asigurat (pct. 14) și pornesc de la ideea, reflectată în preambulul aceleiași directive, că, în cazul unui accident cauzat de un vehicul neasigurat, organismul care despăgubește victimele accidentelor cauzate de vehicule neasigurate are o poziție mai bună decât victima la intentarea unei acțiuni împotriva părții responsabile (pct. 18). În acest sens, Normele privind F. de protecție a victimelor străzii stabilesc, în art. 11 alin. (1) și (2), că drepturile persoanelor prejudiciate se exercită împotriva F. și că aceste persoane vor fi despăgubite de F. în baza hotărârii judecătorești, iar în art. 13 că, după plata despăgubirilor, F. se subrogă în drepturile persoanelor prejudiciate, persoana sau persoanele responsabile pentru repararea prejudiciului având obligația să ramburseze F. despăgubirile plătite. Așa fiind, rezultă că obligarea F., singur, la plata despăgubirilor civile către persoanele păgubite prin accidente de vehicule neasigurate, nu este una imperativă, în decizie folosindu-se termenul „poate";, instanța fiind cea care stabilește modalitatea de obligare a acestuia la despăgubiri. Totodată, dispozițiile din reglementarea specială prevăd posibilitatea F. de a exercita dreptul de regres împotriva persoanei responsabile de producerea evenimentului rutier - art. 25/1 alin. 15 din L. nr. 32/2000 . Rezultă așadar, prin coroborarea tuturor textelor legale, că F. are dreptul să-și recupereze de la cel responsabil de producerea accidentului, întreaga sumă plătită persoanelor prejudiciate prin evenimentul rutier. E. adevărat că obligația solidară permite codebitorului care a plătit despăgubirea să se întoarcă împotriva celorlalți debitori doar pentru partea de care este răspunzător fiecare ( art.1052-153 C.), în timp ce obligația in solidum dă drept de regres debitorului plătitor pentru toată datoria plătită. Dar, în cazul F. de P. a V. S., există reglementări speciale care prevăd competențele și dreptul acestuia de regres față de cel vinovat de producerea evenimentului rutier, el acționând în justiție în virtutea legii speciale și nu în virtutea calității de parte responsabilă civilmente, statuată prin decizia mai sus amintită, el neavând nici un fel de raporturi contractuale cu cel răspunzător de producerea accidentului, sau alte izvoare de obligații care să-l facă răspunzător, în vreo proporție, de producerea evenimentului, și pe cale de consecință, să fie obligat să suporte parte din despăgubiri. În virtutea dispozițiilor speciale care-i reglementează activitatea și funcționarea, F. se poate întoarce împotriva inculpatului pentru întreagasumă plătită părților prejudiciate și nu în virtutea obligației solidarestabilite prin hotărârea judecătorească ( care, de altfel, nici nu a fost dispusă în speță). În speță, instanța nu putea obliga F. la despăgubiri în maniera solicitată ( in solidum), pentru că nu are temei legal în cadrul procesului penal în acest sens. Acest aspect al naturii obligației ( în solidar sau în solidum), are relevanță doar sub aspectul modului de recuperare a despăgubirilor plătite de F. de la inculpat, modalitate care însă, este reglementată expres în legea specială - L. nr.32/2000 coroborat cu Ordinele Președintelui C. de S. a A., răspunderea F. fiind una specială, reglementată special și, nicidecum una reglementată de dreptul comun în materia obligațiilor. Pentru toate aceste considerente, recursurile formulate în cauză urmează a fi respinse ca nefondate, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen. Întrucât recursul părții civile a fost respins, se impune respingerea și a cererii acesteia de obligare a inculpatului la cheltuieli judiciare în recurs, reprezentând onorariu avocațial, în baza rt.193 alin.6 C.pr.pen. În baza art.192 alin.2 C.pr.pen. vor fi obligați recurenții să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei, cheltuieli judiciare. PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de partea civilă K. F., domiciliat in H., str. T. nr.12 și de A. F. DE P. A V. S., cu sediul în B., sector 2, str. V. L. nr. 40-40 bis, împotriva sentinței penale nr. 55 din 9 martie 2011 a Judecătoriei H.. Respinge cererea părții civile de acordare a cheltuielilor judiciare în recurs. Obligă pe partea civilă K. F. si A. F. DE P. A V. S. să plătească în favoarea statului suma de, câte 300 lei cheltuieli judiciare. D. este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 4 mai 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI L. M. ANA C. M. R. GREFIER M. B. Red.A.C./Dact.H.C. 4 ex./(...) Jud.fond: C. Tătar;
| ← Decizia penală nr. 1535/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1629/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
