Decizia penală nr. 706/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

D. PENALĂ NR.706/R/2011

Ședința publică din 05 mai 2011

Instanța constituită din : PREȘEDINTE: V. G., judecător JUDECĂTORI: M. B.

D. P.

G.IER: D. S.

P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: D. S.

S-a luat spre examinare recursul declarat de partea vătămată RPL O. S. al M. împotriva deciziei penale nr.31/A din (...) a T.ui B.-N., pronunțată în dosar nr.(...), privind pe inculpații A. A., B. C. și M. I. O., trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunilor prev.de art.32 alin.3 și 4 lit.a din OG

96/1998, aprobat prin L. 1. și modificată prin L. 1. și art.98 alin.3 și 4 din

C. silvic, ambele cu aplic.art.33 lit.a C.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul B. C. N., asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Urcan C., apărătorul din oficiu al inculpatului A. A., av.Paul P. și apărătorul din oficiu al inculpatului M. I., av.O. T., toți avocații din Baroul Cluj, cu delegații la dosar, lipsă fiind inculpații A. A. și M. I. și părțile civile O. S. al M. și P. M.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care inculpatul B. C. arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru judecarea recursului.

Apărătorul inculpatului A. solicită respingerea recursului declarat de partea vătămată ca nefondat și menținerea ca legale și temeinice a celor două hotărâri pronunțate anterior, apreciind că în mod corect s-a stabilit prejudiciul printr-o expertiză tehnică, a cărei completare s-a făcut la instanța de apel. Cu onorariu avocațial din FMJ.

Apărătorul inculpatului B. solicită respingerea recursului declarat de partea vătămată ca nefondat și menținerea ca legale și temeinice a celor două hotărâri pronunțate anterior. Ambele instanțe au făcut o analiză detaliată a faptei, cu privire la latura penală și civilă a cauzei. De la data săvârșirii faptei a intervenit o lege care modifică modalitatea de calcul a prejudiciului pentru lemnul sustras, ori această modificare trebuie să profite inculpatului. În consecință, prejudiciul a fost corect stabilit și se impune respingerea recursului. Cu onorariu avocațial din FMJ.

Apărătorul inculpatului M. solicită respingerea recursului declarat de partea vătămată ca nefondat și menținerea ca legale și temeinice a celor două hotărâri pronunțate anterior. S-au depus motive de recurs de către apărătorul ales al inculpatului, motive pe care le susține astfel cum au fost formulate. Despăgubirile civile ar putea fi acordate proprietarului fondului forestier și nu administratorului, pentru că prejudiciul se produce direct în patrimoniul proprietarului. Pretenția TVA-ului este fără temei legal. Solicitărespingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocațial pentru apărătorul ales. T., solicită acordarea onorariului avocațial din FMJ.

Reprezentantul P. solicită respingerea recursului declarat de partea vătămată ca nefondat și menținerea ca legale și temeinice a celor două hotărâri pronunțate anterior.

Inculpatul B. C. N., având ultimul cuvânt, regretă cele întâmplate și arată că nu va mai comite astfel de fapte.

C U R T E A Prin sentința penală nr. 732/(...), pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. (...), s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul M. I. O., privind schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Bistrița nr.1701/P/2006, din infracțiunile silvice prev. de art.32 al.3 și 4 lit. a din O.G. nr. 96/1998 aprobată prin L. nr.1. și republicată prin L. nr. 1. și prev. de art.98 al.3 și 4 Cod silvic, în infracțiunile prev. de art. 32 al. 2 din OG nr.1998 și prev. de art.98 al.2 Cod silvic, ca neîntemeiată.

S-a admis cererea formulată de reprezentantul P. de schimbare a încadrării juridice dată prin rechizitoriu faptelor comise de inculpații A. A., B. C. N. și M. I. O., în sensul că alăturat textelor de lege incidente reținute în sarcina acestora se va trece și aplicarea pentru fiecare dintre ei a art. 13 Cod penal (principiul legii penale mai favorabile).

I. A fost condamnat inculpatul A. A., fiul lui G. și M., născut la (...), în

B., jud. BN, CNP 1., cetățean român, studii 8 clase, SMS, agricultor, căsătorit, 2 copii minori, domiciliat în B., cart. V. nr.119, jud. BN, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii silvice de tăiere ilegală de arbori prevăzută de art.32 al.3 și 4 lit. a din OG nr.96/1998 aprobată prin L. nr.1., modif. prin L. nr. 1., cu aplic.art.13 Cod penal, art.74 lit. a Cod penal și art.76 lit. d Cod penal, la pedeapsa de 10 luni închisoare.

A fost condamnat inculpatul A. A., pentru săvârșirea infracțiunii silvice de sustragere ilegală de arbori din pădurea părții civile P. M. B., prevăzută de art. 98 alin.3 și 4 Cod silvic, cu aplic. art.13 Cod penal, art.74 lit. a Cod penal rap. la art.76 lit. c Cod penal la pedeapsa de 1 an închisoare. În baza art.33 lit. a Cod penal s-a constatat că faptele au fost comise în forma concursului real, iar în temeiul art.34 lit. b Cod penal s-au contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare. În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilindu-se un termen de încercare de 3 ani, potrivit art.82 Cod penal. S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art.83 Cod penal. S-a făcut aplicarea prevederilor art.71 al.2 Cod penal rap. la art.64 lit. a și b Cod penal, iar în temeiul art.71 al.5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii

II. A fost condamnat inculpatul B. C. N., fiul lui N. și M., născut la (...) în N., jud. BN, CNP 1. cetățean român, studii 8 clase, SMS, muncitor, căsătorit, 2 copii minori, domiciliat în B., cart. V. nr.193/A, jud. BN, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii silvice de tăiere ilegală de arbori, prevăzută de art.32 al.3 și 4 lit. a din OG nr. 96/1998 aprobată prin L. nr. 1., modif. prin L. nr. 1., cu aplic. art.13 Cod penal, art.74 lit. a Cod penal și art.76 lit. d Cod penal, la pedeapsa de 10 luni închisoare.

A fost condamnat inculpatul B. C. N., pentru săvârșirea infracțiunii silvice de sustragere ilegală de arbori din pădurea părții civile P. M. B. prevăzută de art. 98 alin.3 și 4 Cod silvic, cu aplic.art.13 Cod penal, art.74 lit. a Cod penal rap. la art.76 lit. c Cod penal, la pedeapsa de 1 an închisoare. În baza art.33 lit. a Cod penal s-a constatat că faptele au fost comise în forma concursului real, iar în temeiul art.34 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare. În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilindu-se un termen de încercare de 3 ani, potrivit art.82 Cod penal. S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art.83 Cod penal. S-a făcut aplicarea prevederilor art.71 al.2 Cod penal rap. la art.64 lit. a și b Cod penal, iar în temeiul art.71 al.5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii

III. A fost condamnat inculpatul M. I. O., fiul lui V. și N., născut la (...), în B., jud. BN, CNP 1., cetățean român, studii 8 clase, SMN, agricultor, căsătorit, 2 copii minori, domiciliat în B., cart. V. nr.55, jud. BN, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii silvice de tăiere ilegală de arbori, prevăzută de art.32 al.3 și 4 lit. a din OG nr. 96/1998 aprobată prin L. nr. 1., modif. prin L. nr. 1., cu aplic. art. Cod penal, art.74 lit. a rap. la art.76 lit. d Cod penal la pedeapsa de 10 luni închisoare.

A fost condamnat inculpatul A. A. pentru săvârșirea infracțiunii silvice de sustragere ilegală de arbori din pădurea părții civile P. M. B., prevăzută de art. 98 alin.3 și 4 Cod silvic, cu aplic.art.13 Cod penal, art.74 lit. a Cod penal rap. la art.76 lit. c Cod penal, la pedeapsa de 1 an închisoare. În baza art.33 lit. a Cod penal s-a constatat că faptele au fost comise în forma concursului real, iar în temeiul art.34 lit. b Cod penal s-au contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare. În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilindu-se un termen de încercare de

3 ani, potrivit art.82 Cod penal. S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art.83 Cod penal. S-a făcut aplicarea prevederilor art.71 al.2 Cod penal rap. la art.64 lit. a și b Cod penal, iar în temeiul art.71 al.5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

S-a dispus restituirea către inculpații A. A. și B. C. N. a ștrafurilor, lanțurilor și pieselor de harnașament reținute cu prilejul constatării infracțiunilor silvice.

În baza art.998 Cod civil, art.1003 cod civil rap. la art.14 și 346 C., inculpații au fost obligați să plătească, în solidar, părții civile P. M. B., suma de 5.381,95 lei, cu titlu de despăgubiri civile, respingându-se celelalte pretenții civile formulate, ca neîntemeiate.

În baza acelorași texte de lege s-a respins acțiunea civilă formulată de

O. S. al municipiului B.

În baza art. 191 C., a fost obligat fiecare inculpat să plătească în favoarea statului câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

În data de (...) inculpații A. A., B. C. N. și M. I. O. au luat hotărârea infracțională de a se deplasa în „. V. aflată în administrarea O. S. municipal

B. pentru a tăia lemne și a le transporta în sat, în scopul comercializării.

Fiind de acord, fiecare s-au deplasat cu câte o căruță. Ajunși în pădure fiecare a tăiat în mod ilegal, ajutați de ceilalți, câte doi arbori specia gorun,cu drujba aparținând inculpatului A. A. A. a tăiat ilegal doi arbori cu diametrele la cioată de 52 și 54 cm, inculpatul M. I. O. a doborât doi goruni cu diametrele de 66 cm, respectiv 70 cm, iar inculpatul B. C. N. a tăiat, de asemenea, doi goruni cu diametrele la cioată de 57, respectiv 68 cm. Cu toții au procedat la secționarea în mai multe bucăți a arborilor. Materialul lemnos a fost încărcat de inculpați în fiecare căruță.

Potrivit declarațiilor inculpaților A. A. și B. C. N., materialul lemnos a fost descărcat la marginea pădurii în locul numit V. S., după care inculpații s-au reîntors cu atelajele lor pentru a transporta materialul lemnos rămas la fața locului.

Au încărcat din nou cele trei căruțe și întrucât pe drum atelajul inculpatului M. I. O. a rămas în pană, inculpații au încărcat lemnele din căruța acestuia în celelalte două căruțe, respectiv jumătate pe căruța lui A. A., iar cealaltă pe căruța lui B. C. N. În timpul transportului inculpații au fost surprinși de către organele silvice care, la rândul lor, au sesizat organele de poliție.

S-a reținut că, potrivit probatoriului administrat în cauză s-a procedat la măsurarea materialului lemnos provenit din primul transport, descărcat la marginea pădurii, iar inculpații au fost conduși cu cele două căruțe încărcate la sediul D. B., unde materialul lemnos a fost inventariat, măsurat conform normelor legale, procedându-se la reținerea acestuia, în vederea confiscării. De asemenea, au fost reținute și ștraifurile inculpaților A. A. și B. C. N., lanțurile și piesele de harnașament.

Inculpaților, la data de (...) li s-au întocmit procese-verbale de constatare a infracțiunilor silvice nr. 18/2006, nr. 19/2006 și nr. 20/2006 pe care aceștia le-au semnat, fără obiecțiuni recunoscând comiterea faptelor.

Cu ocazia cercetării la cioată, potrivit proceselor-verbale întocmite, fiecare inculpat a indicat câte un nr. de două cioate ca fiind cele pe care le- au tăiat. Acestea au fost măsurate cu ruleta metalică, iar dimensiunile au fost consemnate în procesele verbale, inculpații declarând că nu sunt de acord cu volumul de material lemnos trecut în procesele verbale de constatare a infracțiunilor.

Susținerile inculpaților în sensul că nu s-a respectat procedura legală privind efectuarea măsurătorilor, sunt infirmate de întregul material probatoriu.

Din fișele de calcul inițiale a valorii prejudiciilor produse prin faptele inculpaților, întocmite conform O. nr. 4. al M.A.P.D.R. (calcul efectuat la prețul mediu al unui mc masă lemnoasă pe picior de 69 lei/mc), rezultă că inculpatul A. A. a cauzat un prejudiciu de 4271,1 lei (volumul materialului lemnos sustras fiind de 4,717 mc), din care s-a recuperat, prin confiscare, suma de 193,61 lei. Inculpatul M. I. O. a cauzat un prejudiciu de 8.869,95 lei (volumul materialului lemnos stabilit fiind de 8,245 mc), din care s-a recuperat, prin confiscare, suma de 193,61 lei, iar inculpatul B. C. N. a cauzat un prejudiciu de 7062,15 lei (volumul materialului lemnos fiind de

6,864 mc), din care s-a recuperat, prin confiscare suma de 193,54 lei.

La solicitarea inculpatului M. I. O., prin apărătorul ales, instanța a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice silvice pentru a se stabili valoarea reală a pagubei cauzată prin tăierea și însușirea celor 6 arbori de către inculpați, având în vedere dispozițiile legale incidente, dacă măsurătorile la cioată s-au efectuat cu respectarea dispozițiilor legale, precum și valoarea materialului lemnos recuperat.

Pe parcursul rejudecării cauzei, din actele depuse la dosar de O. S. al municipiului B. (privind modul de calcul al prejudiciului cauzat conformactelor normative incidente și respectiv suma de bani încasată prin valorificarea materialului lemnos confiscat), instanța a apreciat că prejudiciul total se ridică la suma de 7.291,68 lei (paguba fiind individualizată pentru fiecare inculpat: 1.452,28 lei pentru A. A. - fișa de calcul de la f.43; suma de 2.552,48 lei pentru B. C. N. - fișa de calcul de la f. 45; suma de 3.286,92 lei pentru M. I. O. - fișa de calcul de la f.49).

Deoarece din materialul probatoriu administrat în cauză rezultă că inculpații, urmare a unei înțelegeri prealabile, împreună au tăiat și însușit ilegal arbori, instanța de fond a avut în vedere acest aspect atât la încadrarea juridică a faptelor comise de inculpați, cât și la obligarea în solidar a acestora la repararea prejudiciului pricinuit.

Prin urmare, fapta inculpatului A. A. de a tăia arbori din pădurea părții civile, împreună cu inculpații B. C. N. și M. I. O., cauzând un prejudiciu în valoare de peste 50 de ori mai mare decât prețul unui mc masă lemnoasă pe picior (74 lei/mc), recunoscută de către acesta, săvârșită cu vinovăție, sub aspectul laturii subiective, întrunește în drept, elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 32 al. 3 și 4 lit. a din OG nr.

96/1998 aprobată prin L. nr. 1., modificată prin L. nr. 1., pentru care instanța l-a condamnat la pedeapsa de 10 luni închisoare, procedând la reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a, rap. la art. 76 lit. d C. și făcând aplicarea legii penale mai favorabile, conform art. 13 C.

De asemenea, fapta aceluiași inculpat de a sustrage împreună cu ceilalți doi inculpați, pe timp de noapte, arbori din pădurea părții civile, cauzând un prejudiciu în valoare de peste 50 de ori mai mare decât prețul unui mc masă lemnoasă pe picior, recunoscută de către acesta, săvârșită cu vinovăție sub aspectul laturii subiective întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 98 al. 3 și 4 Cod silvic, pentru care instanța făcând aplicarea art. 13 C., privind legea penală mai favorabilă (cea nouă, respectiv L. nr. 4. prevăzând pedepse mai severe) și procedând la reținerea circumstanțelor atenuante personale prev. de art. 74 lit. a C., rap. la art. 76 lit. c C., l-a condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare.

La individualizarea pedepselor, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C., respectiv pericolul social concret al faptelor, persoana inculpatului, limitele speciale prev. de lege pentru faptele comise, întinderea prejudiciului cauzat, dispozițiile art. 13 C., atitudinea inculpatului în cursul procesului penal, lipsa antecedentelor penale.

În baza art.33 lit. a Cod penal s-a constatat că faptele au fost comise în forma concursului real, iar în temeiul art.34 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare.

Constatând îndeplinite condițiile art. 81 Cod penal, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără privare de libertate, instanța de fond a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind un termen de încercare de 3 ani, potrivit art.82 Cod penal.

T., instanța de fond a pus în vedere inculpatului dispozițiile art.83 C., făcând aplicarea prevederilor art.71 al.2 Cod penal rap. la art.64 lit. a și b

Cod penal, iar în temeiul art.71 al.5 Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În ceea ce-l privește pe inculpatul B. C. N., fapta acestuia de a tăia arbori din pădurea părții civile, împreună cu inculpații A. A. și M. I. O., cauzând un prejudiciu în valoare de peste 50 de ori mai mare decât prețulunui mc masă lemnoasă pe picior (74 lei/mc), recunoscută de către acesta, săvârșită cu vinovăție, sub aspectul laturii subiective, întrunește în drept, elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 32 al. 3 și 4 lit. a din OG nr. 96/1998 aprobată prin L. nr. 1., modificată prin L. nr. 1., pentru care instanța l-a condamnat la pedeapsa de 10 luni închisoare, procedând la reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a, rap. la art. 76 lit. d C. și făcând aplicarea legii penale mai favorabile, conform art. 13 C.

La individualizarea pedepselor, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, respectiv pericolul social concret al faptelor, persoana inculpatului, limitele speciale prev. de lege pentru faptele comise, întinderea prejudiciului cauzat, dispozițiile art. 13 Cod penal, atitudinea inculpatului în cursul procesului penal, lipsa antecedentelor penale.

În baza art.33 lit. a Cod penal, s-a constatat că faptele au fost comise în forma concursului real, iar în temeiul art.34 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.

Constatând îndeplinite condițiile art.81 Cod penal, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără privare de libertate, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind un termen de încercare de 3 ani, potrivit art.82 Cod penal.

T., instanța a pus în vedere inculpatului dispozițiile art.83 Cod penal

și a făcut aplicarea prevederilor art.71 al.2 Cod penal rap. la art.64 lit. a și b Cod penal, iar în temeiul art.71 al.5 Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

Referitor la inculpatul M. I. O., fapta acestuia de a tăia arbori din pădurea părții civile, împreună cu inculpații A. A. și B. C. N., cauzând un prejudiciu în valoare de peste 50 de ori mai mare decât prețul unui mc masă lemnoasă pe picior (74 lei/mc), săvârșită cu vinovăție, sub aspectul laturii subiective, întrunește în drept, elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 32 al. 3 și 4 lit. a din OG nr. 96/1998 aprobată prin L. nr. 1., modificată prin L. nr. 1., pentru care instanța l-a condamnat la pedeapsa de

10 luni închisoare, procedând la reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a, rap. la art. 76 lit. d Cod penal și făcând aplicarea legii penale mai favorabile, conform art. 13 Cod penal.

De asemenea, fapta aceluiași inculpat de a sustrage împreună cu ceilalți doi inculpați, pe timp de noapte, arbori din pădurea părții civile, cauzând un prejudiciu în valoare de peste 50 de ori mai mare decât prețul unui mc masă lemnoasă pe picior, recunoscută de către acesta, săvârșită cu vinovăție sub aspectul laturii subiective întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 98 al. 3 și 4 Cod silvic, pentru care instanța făcând aplicarea art. 13 Cod penal, privind legea penală maifavorabilă (cea nouă, respectiv L. nr. 4. prevăzând pedepse mai severe) și procedând la reținerea circumstanțelor atenuante personale prev. de art. 74 lit. a Cod penal, rap. la art. 76 lit. c Cod penal, l-a condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art.33 lit. a C., s-a constatat că faptele au fost comise în forma concursului real, iar în temeiul art.34 lit. b C., a contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.

T., instanța a pus în vedere inculpatului dispozițiile art.83 Cod penal

și a făcut aplicarea prevederilor art.71 al.2 Cod penal rap. la art.64 lit. a și b Cod penal, iar în temeiul art.71 al.5 C., a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

Cu privire la cererea inculpatului M. I. O. privind schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată din infracțiunile silvice prev. de art.32 al.3 și 4 lit. a din O.G. nr.96/1998 aprobată prin L. nr. nr.1. și republicată prin L. nr. 1. și prev. de art.98 al.3 și 4 Cod silvic, în infracțiunile prev. de art. 32 al. 2 din OG nr.1998 și prev. de art.98 al.2 Cod silvic, instanța a respins-o ca neîntemeiată, întrucât inculpații au hotărât împreună să se deplaseze în pădurea părții civile pentru a tăia și sustrage lemne, în scopul comercializării, astfel cum doi dintre ei au recunoscut, s-au ajutat reciproc atât la tăierea arborilor (ținând seama de dimensiunile cioatelor acestora, este greu de crezut că fiecare singur a tăiat câte doi arbori), cât și la sustragere: au încărcat împreună materialul lemnos rezultat din tăierea arborilor și chiar la transportul acestuia s-au ajutat (când inculpatul M. I. a rămas în pană cu atelajul, materialul lemnos de pe ștraiful acestuia a fost încărcat în căruțele celorlalți doi inculpați), astfel că nu prezintă relevanță juridică faptul că fiecare s-a deplasat cu căruța sa în pădure, ori că au transportat fiecare cu căruțele lor lemnele, devreme ce au luat hotărârea infracțională împreună și au acționat împreună.

Așadar, încadrarea juridică a faptelor nu se poate face decât având în vedere valoarea totală a prejudiciului cauzat prin acțiunile comune ale inculpaților.

În schimb, instanța a admis cererea formulată de reprezentantul parchetului de schimbare a încadrării juridice dată prin rechizitoriu faptelor reținute în sarcina inculpaților, sens în care, dat fiind conținutul actelor normative adoptate succesiv în materie silvică și în special condițiile de incriminare și limitele de pedepse, s-a reținut în favoarea inculpaților aplicarea art. 13 Cod penal, privind aplicarea legii penale mai favorabile.

În latura civilă, constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prev. de art. 998 C., instanța, în baza art. 1003 C., rap. la art. 14 și 346 C., i-a obligat pe inculpați să plătească, în solidar, părții civile P. M.

B., suma de 5.381,95 lei, cu titlu de despăgubiri civile, respingând celelalte pretenții civile formulate, ca neîntemeiate.

La stabilirea sumei instanța a avut în vedere un prejudiciu total pricinuit, în cuantum de 7.291,68 lei (fiind defalcat mai sus pentru fiecare inculpat), din care a fost scăzută suma de 1.909,73 lei, reprezentând suma de bani încasată prin valorificarea materialului lemnos confiscat, în caz contrar, operând o îmbogățire fără just temei a părții vătămate.

În ceea ce privește solicitarea simultană a Primăriei municipiului B. și a O. S. al municipiului B., de obligare a inculpaților la plata despăgubirilor civile, instanța a apreciat că proprietarul fondului forestier este mai îndreptățit (comparativ cu administratorul desemnat de acesta) să încaseze despăgubirile civile acordate pentru prejudiciile pricinuite patrimoniului său, sens în care în baza acelorași texte de lege, a respins acțiunea civilă formulată de O. S. al municipiului B.

În baza art. 191 al.1 și 2 C., fiecare inculpat a fost obligat să plătească, în favoarea statului, suma de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Bistrița și părțile civile O. S. al municipiului B. și P. municipiului B.

P. municipiului B. a solicitat prin apelul declarat modificarea sentinței atacate raportat la prevederile art.361 și urm. C., fără a-și motiva calea de atac.

Prin apelul declarat, P. de pe lângă Judecătoria Bistrița a solicitatadmiterea acestuia în temeiul art.379 pct.2 lit. a C., desființarea sentinței atacate și rejudecând, să se facă aplicarea dispozițiilor art.74 rap. la art.64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, iar în temeiul art.118 alin.3 C., să se dispună confiscarea de la inculpații A. A. și B. C. N. a contravalorii bunurilor reținute de organele silvice, menținându-se celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

P. arată că sentința atacată este criticabilă întrucât, în baza art.71 C., instanța a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit. a și b C., iar în temeiul art. 71 alin. 5, a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale. Prin decizia nr. LXXIV/(...) Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii și a statuat că „Dispozițiile art. 71 Cod penal, referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza I - c din C. penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 Cod penal";. În același sens s- a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. și cauza Kelmanovici împotriva României.

Cu alte cuvinte, în speță, s-a apreciat că nu se impunea aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a teza I, având în vedere vârsta inculpaților, atitudinea sinceră a acestora pe tot parcursul desfășurării procesului penal și buna conduită anterioară săvârșirii infracțiunilor din prezenta cauză. Pe de altă parte, interzicerea dreptului prev. de art. 64 lit. a teza I, nu respectă nici principiul proporționalității reglementat de art. 53 alin. 2 din Constituția României, potrivit căruia restrângerea exercițiului drepturilor și libertăților poate fi dispusă numai dacă este necesară și totodată trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o.

Potrivit art. 309 C., rezultatul deliberării se consemnează într-o minută, care trebuie să aibă conținutul prevăzut pentru dispozitivulhotărârii. Conform art. 357 alin. 2 C., dispozitivul trebuie să cuprindă printre altele, cele hotărâte de instanță cu privire la restituirea lucrurilor ce nu sunt supuse confiscării.

În acest sens s-a menționat că la momentul constatării faptelor, organele silvice au luat măsura reținerii în vederea confiscării a ștraifurilor folosite de inculpații A. A. și B. C. N., a lanțurilor și a pieselor de harnașament de care s-a uzat la comiterea faptelor (f.9, 16).

Astfel, dacă instanța în minută nu face vorbire de aceste bunuri reținute de la inculpați, în dispozitivul hotărârii arată că dispune restituirea către inculpații A. A. și B. C. N. a bunurilor precizate.

Legiuitorul a prevăzut în art. 118 lit. b C. că bunurile care au fost folosite la comiterea unei infracțiuni, dacă sunt ale infractorului sau dacă, aparținând altei persoane, iar aceasta a cunoscut scopul folosirii lor, se confiscă, iar în alin. 3 al aceluiași articol a precizat că dacă bunurile nu pot fi confiscate, când nu sunt ale infractorului, iar persoana căreia îi aparțin nu a cunoscut scopul folosirii lor, situație în care se confiscă echivalentul în bani al acestora.

Față de declarațiile martorilor N. F. (f.71 din dosarul de u.p.) și B. A. P.

(f.72 din dosarul de u.p.), din care rezultă că bunurile reținute de organele silvice nu sunt proprietatea inculpaților și nici că proprietarii acestora cunoșteau la ce vor fi folosite, instanța ar fi trebuit să dispună confiscarea de la inculpați a contravalorii acestora.

O. S. al municipiului B. a solicitat, prin apelul declarat, admitereaacestuia, desființarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii civile formulate și în principal, obligarea în solidar a celor trei inculpați la plata sumei de 23.350,70 lei, iar în subsidiar, obligarea acestora la plata sumei de

6.710,91 lei plus TVA în sumă de 1.275,07 lei, arătând că prin sentința penală nr.732/201, Judecătoria Bistrița a admis acțiunea civilă formulată de P. municipiului B. (în mod corect era M. B. ca proprietar al fondului forestier), obligând inculpații la plata în solidar a sumei de 5.381,95 lei. La stabilirea sumei, instanța a avut în vedere un prejudiciu total de 7.291,68 lei, din care a fost scăzută suma de 1.909,73 lei reprezentând suma de bani încasată prin valorificarea materialului lemnos confiscat.

În ce privește acțiunea civilă formulată, instanța de fond a respins-o cu motivarea că proprietarul fondului forestier este mai îndreptățit să încaseze despăgubirile civile acordate pentru prejudiciile pricinuite patrimoniului sau.

S-au reiterat argumentele invocate la judecarea pe fond a cauzei în sensul că apelanta este o persoană juridică de sine stătătoare, administrator al fondului forestier, având dreptul de a poseda, de a folosi și dispune de aceste bunuri în condițiile date în actul de înființare, având la dispoziție și mijloace legale necesare pentru apărarea acestui drept.

In situația producerii vreunei contravenții sau, în speță, a unei infracțiuni, ocolul este cel vătămat, deoarece bugetul instituției este diminuat prin aceste fapte (existând posibilitatea de a nu fi recuperată contravaloarea masei lemnoase, pe de o parte, pe de altă parte, fiind în sarcina apelantului aducerea fondului forestier la situația anterioară, prin împăduriri și lucrări ulterioare).

În sprijinul acestor argumente s-au invocat dispozițiile art. 33 alin. 2 lit. d Cod silvic si ale art. 8 alin. l lit. b si alin.2 lit. a din OUG nr. 8..

La adoptarea soluției s-a solicitat a se avea în vedere și D. nr. 2. a I., publicată în MO nr.414/(...), prin care se statuează faptul că, în cazul infracțiunilor prevăzute de C. silvic prin care se aduce atingere fonduluiforestier proprietate privata a persoanei fizice sau juridice, calitate de parte vătămata ori de parte civila o poate avea atât ocolul silvic, cât și proprietarul fondului forestier. In privința despăgubirilor solicitate, în situația în care se va stabili contravaloarea acestora raportat la OUG 8. și O. valoarea este în sumă de 7.291,68 lei, la care se adaugă TVA 1.385,41 lei. Contravaloarea materialului lemnos confiscat este în suma de 580,77 lei, neputându-se reține valoarea la care s-a valorificat ulterior de 1909,73 lei, deoarece art. 9 rap. la art. 6 din O. nr. 8. are în vedere răspunderea patrimonială a angajaților, nu cea a persoanelor care au săvârșit delicte sau infracțiuni.

Inculpatul apelant M. I. O. a solicitat prin apelul declarat, respingerea canefondat a apelului declarat de O. S. al municipiului B. și admiterea apelului P. de pe lângă Judecătoria Bistrița, desființarea hotărârii atacată și rejudecând să se facă aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit. a, teza a II-a și lit. b Cod penal, menținându-se celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

În motivare se arată următoarele:

A.ul declarat de O. S. al M. B. este nefondat - latura civilă a cauzei fiind corect soluționată, inclusiv sub aspectul respingerii acțiunii civile formulate de O. S. al M. B.

Într-adevăr, proprietarul fondului forestier este mai îndreptățit să încaseze despăgubirile civile acordate pentru prejudiciile aduse patrimoniului său.

Potrivit art. 24 C., partea civilă este persoana vătămată care exercită acțiunea civilă în cadrul procesului penal, iar persoana vătămată este persoana care a suferit prin fapta penală o vătămare fizică, morală sau materială.

În speță, este vorba de infracțiuni reglementate de actele normative privind fondul forestier - infracțiuni materiale sau de rezultat, care aduc atingere fondului forestier, respectiv produc pagube (prejudicii) persoanei din patrimoniul căreia face parte fondul forestier afectat (fiind infracțiuni de patrimoniu).

A.antul și ceilalți doi inculpați au tăiat, pe nedrept, și și-au însușit arbori din fondul forestier proprietate publică a M. B. Prin scriptul de la fila

102 dosar nr. 9.(...), susținut de T. de P. de la fila 103, M. B. arată că în mod eronat O. S. al M. B. s-a constituit parte civilă în prezentul dosar, acesta având doar calitate de administrator al fondului forestier - proprietatea M. B. Prin urmare, persoana care a suferit, prin faptele penale în discuție, o vătămare materială este M. B., în calitate de proprietar.

A.antul menționează că, potrivit art. 14 alin.3 C., repararea pagubei se face potrivit dispozițiilor legii civile. T., art. 480 C. prevede că „proprietatea este dreptul pe care îl are cineva de a se bucura și a dispune de un bun în mod exclusiv și absolut".

Spre deosebire de titularii altor drepturi subiective asupra aceluiași bun, proprietarul exercită atributele juridice ale dreptului de proprietate în putere proprie (nefiind subordonat nimănui, decât legii) și în interesul său propriu. Acestea determină poziția specifică a proprietarului în raport cu situația oricărei alte persoane care exercită drepturi asupra aceluiași bun, proprietarul fiind singurul subiect de drept care exercită, direct sau indirect (prin alte persoane), plenitudinea atributelor proprietății, în ultimă instanță în propriul său interes.

Puterea oricărui alt titular de drepturi este limitată de voința proprietarului, care-i stabilește limitele.

Dreptul de administrare invocat de O. S. al M. B. nu constituie un dezmembrământ al dreptului de proprietate, iar dispozițiile legale invocatede apelant nu-i acordă acestuia prioritate față de proprietar la încasarea despăgubirilor civile acordate pentru prejudiciile cauzate fondului forestier.

Prejudiciul cauzat prin infracțiunile de patrimoniu (rezultat din încălcarea unui drept patrimonial) se produce în patrimoniul proprietarului și are o situație juridică diferită față de încasarea prețului obținut din valorificarea masei lemnoase în cadrul activității de administrare a fondului forestier.

Chiar dacă prin D. nr. 2. a Î.C.C.J. s-a statuat că, în cazul infracțiunilor prevăzute de C. silvic prin care se aduce atingere fondului forestier proprietate privată a persoanei fizice sau juridice, calitate de parte vătămată ori de parte civilă o poate avea atât O. S. cât și proprietarul fondului forestier, se apreciază, față de cele mai sus arătate, că în situația când ambii se constituie părți civile, prioritate are proprietarul.

În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, a fost corect stabilit prin sentința atacată, la suma de 5.381,95 lei. Suma de 23.350,70 lei, solicitată de apelant în principal, nu are nicio justificare.

Nu s-a contestat, nici de către O. S., aplicarea în speță a art. 13 Cod penal (principiul legii penale mai favorabile), sentința nefiind atacată sub acest aspect.

În aplicarea legii penale mai favorabile trebuie avut în vedere nu numai faptul că L. nr. 4. prevede pedepse mai severe, ci trebuie observate și dispozițiile din actele normative nepenale care completează normele penale ce incriminează faptele săvârșite și care permit, în cazul concret, o soluție mai blândă pentru inculpați.

În speță este vorba de infracțiuni materiale (de rezultat) reglementate de actele normative privind fondul forestier (art. 98 din L. nr. 26/1996, art. 32 din O.G. nr. 96/1998), legi speciale nepenale cu dispoziții penale.

Existența acestor infracțiuni este condiționată de producerea unui rezultat. Mai mult, acestei urmări imediate îi este atașată cerința ca prejudiciul să fie de 5 ori mai mare (forma tip a infracțiunii) și respectiv de peste 20, 50 de ori mai mare (formele agravate) decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.

Prin urmare, rezultatul (paguba) și prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior constituie elemente care se regăsesc în conținutul constitutiv al infracțiunilor de tăiere ilegală de arbori și respectiv de sustragere ilegală de arbori.

Aceste elemente (paguba și prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior) sunt stabilite prin niște norme care vin să completeze normele penale ce incriminează faptele în discuție, adică cele care stabilesc modalitatea de evaluare a pagubelor produse vegetației forestiere prin tăierea arborilor, urmată sau nu de însușirea acestora, în condiții ilegale și valoarea medie a unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.

Doctrina este unanimă în a admite faptul că modificarea normei completatoare poate avea semnificația intervenției unei legi penale mai favorabile.

In speță, de la data săvârșirii infracțiunilor (28/29 iunie 2006) și până la pronunțarea sentinței penale nr. 732. au operat mai multe acte normative ce reglementează determinarea pagubei produse prin tăierea și sustragerea ilegală de arbori, respectiv: L. nr. 8., cu modificările și completările ulterioare

(abrogată prin art. 12 din O. nr. 85/(...)), și O. nr. 85 din (...), mai multe ordine, succesive, care stabilesc prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, respectiv: O. nr. 4. (69 lei/m.c), O. nr. 933/2007 (74 lei/m.c.) și O. nr. 7. (86 lei/m.c).

Din conținutul lor se observă cu ușurință că L. nr. 8. și O. nr. 8. stabilesc modalități diferite atât de evaluare a pagubelor produse vegetației forestiere din păduri, cât și a valorii materialului lemnos recuperat de unitatea prejudiciată.

În ceea ce privește evaluarea pagubelor, coeficientul pentru calculul prejudiciului, corespunzător aceluiași diametru măsurat la cioată, este mult diferit în O. nr. 8. față de cel din L. nr. 8..

De exemplu: pentru diametrul măsurat la cioată de 70 cm., potrivit

Legii nr. 8., coeficientul Kl este 68,85, în timp ce, potrivit O. nr. 8., factorul K

(pentru aceeași grupă de specii în care intră gorunul) este 20,475.

Prin raportare la coeficienții prevăzuți de O. nr. 8., paguba cauzată prin tăierea arborilor în discuție este mai mică, chiar în condițiile în care se ia în calcul valoarea mai mare a unui metru cub de masă lemnoasă pe picior (O. nr. 7.) și de mai puține ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub.

Aplicarea O. nr. 8. și a O. nr. 7. duce la crearea unei situații mai ușoare pentru inculpați, inclusiv sub aspectul laturii penale, întrucât paguba și prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior constituie elemente care se regăsesc în conținutul constitutiv al infracțiunilor în discuție. Este evident că normele de referire își subordonează conținutul față de normele complinitoare, iar modificările acestora din urmă au influență directă asupra reglementărilor penale.

Comparând efectele pe care le au aplicarea Legii nr. 8. și respectiv O. nr. 8. în cazul în speță cu privire la situația inculpatului apelant și a celorlalți inculpați, se constată că mai favorabilă este O. nr. 8. (și O. nr. 7.). Prin urmare, paguba trebuie determinată potrivit legii mai favorabile, care, în speță, este legea nouă - O. nr. 8. și O. nr. 7., astfel cum corect a procedat

Judecătoria Bistrița prin sentința penală nr. 732..

Chiar și apelantul O. S. a precizat că, în situația stabilirii contravalorii despăgubirilor prin raportare la O. nr. 8. și O. nr. 7., valoarea, fără TVA, este în sumă de 7.291,68 lei (din care, scăzând 1.909,73 lei, se obține 5.381,95 lei, la care au fost obligați prin sentința atacată).

În ceea ce privește contravaloarea materialului lemnos confiscat, trebuie să se aplice, în speță, tot prevederile O. nr. 8. (și nu cele ale Legii nr.

8. și ale O. nr. 4., cum pretinde apelantul O. S. - potrivit cărora această contravaloare ar fi de 580,77 lei), întrucât, în aplicarea legii mai favorabile, nu se poate face o combinație între dispozițiile a două sau mai multe acte normative.

Doar potrivit Legii nr. 8. valoarea pagubelor se diminuează cu valoarea materialului lemnos recuperat, calculată cu prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior în vigoare la data constatării pagubei.

În O. nr. 8. singurul articol care reglementează diminuarea valorii pagubelor cu valoarea materialului lemnos recuperat este art. 9, potrivit căruia: „în cazul recuperării, în condițiile legii, de materiale lemnoase obținute prin producerea de pagube, răspunderea patrimonială este limitată la diferența dintre valoarea pagubei stabilită în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe de urgență și valoarea încasată prin comercializarea materialelor lemnoase recuperate".

În speță, este dovedit că valoarea încasată prin comercializarea materialului lemnos recuperat (8,417 mp.) este de 1.909,73 lei, potrivit Contractului de vânzare-cumpărare nr. 15/(...), aspect, de altfel, necontestat.

Răspunderea civilă delictuală (art. 998 și urm. C.) este o răspundere patrimonială, dominată de ideea fundamentală a reparării unui prejudiciu patrimonial produs prin fapta ilicită și culpabilă a unei anumite persoane. Este evident că pentru un prejudiciu patrimonial este angajată răspunderea patrimonială, indiferent de izvorul acesteia.

În O. nr. 8., răspunderea patrimonială a angajaților și limitarea acestei răspunderi este reglementată de art. 6, 7 și 8. Art. 9 nu face nicio distincție, referindu-se la situația generală a „recuperării, în condițiile legii, de materiale lemnoase obținute prin producerea de pagube" - cum este și cea în speță.

Se știe că, acolo unde legea nu distinge, nici cel care o aplică nu este îndreptățit să o facă. A nu se lua în considerare suma de 1.909,73 lei ar fi evident nelegal și ar însemna și o îmbogățire fără just temei a unității prejudiciate, în detrimentul inculpatului apelant și al celorlalți doi inculpați, ceea ce este inadmisibil.

A.antul O. S. pretinde și TVA, pretenție de asemenea fără temei legal.

Nici L. nr. 8. și nici O. nr. 8., care reglementează determinarea despăgubirilor în cazul unor pagube produse fondului forestier, și respectiv, stabilirea modalităților de evaluare a pagubelor produse vegetației forestiere din păduri - nu prevăd o asemenea obligație. Prin urmare, paguba totală de recuperat este de 5.381,95 lei, potrivit sentinței atacate.

În ceea ce privește apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Bistrița, partea vizând ștraifurile, lanțurile și piesele de harnașament reținute în vederea confiscării nu are legătură cu apelantul, care arată că îi este însă favorabilă solicitarea de a se face aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit. a teza II și lit. b C. penal, susținând aprecierea că nu se impunea aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a teza I, pentru motivele arătate anterior.

Prin decizia civilă nr. 31/A/(...), pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosar nr. (...), în temeiul dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. b C., s-aurespins ca nefondate apelurile formulate de apelantele P. municipiului B. și O. S. al municipiului B. împotriva sentinței penale nr. 732. a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul penal nr. (...).

În temeiul dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. a C., s-a admis apelul penal declarat de P. de pe lângă Judecătoria Bistrița împotriva sentinței penale nr.

732. a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul penal nr. (...), care a fost desființată în parte, în latura penală și civilă, și rejudecând:

S-a făcut aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal raportat la pedepsele aplicate inculpaților A. A., B. C. N. și M. I. O., pedepse accesorii suspendate condiționat pe durata suspendării condiționate a executării pedepselor.

Au fost obligați inculpații să plătească în solidar părții civile P. municipiului B. suma de 5085,43 lei cu titlu de despăgubiri civile.

S-a dispus confiscarea de la fiecare din inculpații A. A. și B. C. N. a sumei de 2.000 lei.

A fost înlăturată dispoziția de restituire a ștraifului, lanțurilor și pieselor de harnașament reținute cu ocazia constatării infracțiunilor silvice către inculpatul A. A.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

A fost obligat fiecare apelant P. municipiului B. și O. S. al municipiului

B. să plătească statului suma de 130 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel (în suma totală de 260 lei este inclusă suma de 200 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu Zsigmond Zoran, desemnat pentru inculpatul A. A.).

A fost obligat fiecare apelant P. municipiului B. și O. S. al municipiului

B. să plătească intimatului M. I. O. suma de 750 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că prima instanță a reținut o corectă stare de fapt, în baza căreia a aplicat pedepse just individualizate, în baza dispozițiilor legale incidente.

În ceea ce privește pedepsele accesorii, tribunalul a apreciat că, față de natura infracțiunilor deduse judecății și persoana inculpaților, care nu au antecedente penale, se impune doar aplicarea dispozițiilor art.71 rap. la art.64 lit. a teza a II-a și lit. b C., acestea fiind suspendate condiționat pe durata suspendării condiționate a executării pedepselor.

În latura civilă a cauzei, în baza dispozițiilor art.998 Cod civil, inculpații-intimați A. A., B. C. N. și M. I. O. au fost obligați să plătească în solidar părții civile P. municipiului B. suma de 5.95,43 lei cu titlul de despăgubiri civile, cuantum calculat de către expertul M. D. V. și luat în considerare de tribunal raportat la dispozițiile O. nr. 1., considerate mai favorabile inculpaților.

În legătură cu acest aspect, nu se impunea acordarea taxei pe valoare adăugată, dat fiind faptul că această taxă are natură juridică comercială, normele legale care reglementează perceperea acesteia nefiind incidente în speță.

S-a dispus în mod just plata către P. municipiului B. a sumei menționate, O. S. al municipiului B. fiind doar administrator al suprafeței forestiere aparținând M. B., atâta vreme cât infracțiunile silvice sunt infracțiuni de prejudiciu, produs în patrimoniul părții vătămate, iar D. nr. 2. a Înaltei Curți de C. și Justiție nu stabilește (în dispozitiv) care este prioritatea de acordare a despăgubirilor, ci prevede doar că pot participa și ocoalele silvice-reprezentante ale statului, ca părți vătămate sau părți civile în procesul penal.

De altminteri, Instanța Supremă, în motivarea deciziei amintite, deși a arătat că subiectul pasiv principal al acestui tip de infracțiuni este statul - reprezentat de ocoalele silvice, în calitate de parte vătămată sau parte civilă, alături de proprietarul fondului forestier, subiect pasiv secundar, invocă dispozițiile art. 105 alin. 3 din L. nr. 4., care prevede că "în situațiile în care prejudiciul evaluat potrivit prevederilor alin. 1 și 2 nu a fost recuperat de ocolul silvic care asigură serviciile silvice sau administrarea pădurii, acesta se recuperează de autoritatea publică centrală pentru finanțe publice, ca reprezentant al S. Român", ceea ce duce la concluzia că s-a avut în vedere situația în care proprietarul fondului forestier nu a formulat o constituire de parte civilă în cauză, pentru că, altminteri, ar însemna că, potrivit dispozițiilor art.105 alin.3 din L. nr.4., titular al despăgubirilor ar fi întotdeauna statul, prin reprezentanții săi, și doar în ultimul rând persoana în a cărei patrimoniu a fost produs prejudiciul, care astfel ar fi înlăturată de la repararea pagubei (dacă aceasta ar fi fost intenția instanței supreme, ar fi fost precizată modalitatea de soluționare din acest punct de vedere a laturii civile, în dispozitivul deciziei).

Raportat la susținerea că în cauză ar fi trebuit să figureze ca parte civilă M. B., și nu P. municipiului B., este de observat faptul că art. 21 din L. nr. 215/2001 prevede că în justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean. Este real faptul că în cauză a fost citată P. municipiului B., și nu M. B. - prin P., dar acest aspect nu este de natură să atragă desființarea hotărârii judecătorești, atâta vreme cât instituția Primăriei figurează pentru M. B., șieste o structură funcțională cu activitate permanentă (compusă din primar, viceprimar, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului - art. 77 din L. nr. 215/2001) a acestei unități administrativ-teritoriale.

În ceea ce privește confiscarea bunurilor ce au fost utilizate la comiterea infracțiunii, este de observat faptul că inculpații A. A. și B. C. N. au utilizat la comiterea faptei atelaje care au fost evaluate potrivit declarațiilor martorilor N. F. și B. P. (f.67, 68 din dosarul tribunalului) la suma de 2.000 lei fiecare.

Potrivit dispozițiilor art.118 alin.3 C., dacă bunurile nu pot fi confiscate, întrucât nu sunt ale infractorului, iar persoana căreia îi aparțin nu a cunoscut scopul folosirii lor, se confiscă echivalentul în bani al acestora.

Probele administrate în cauză au relevat faptul că atelajul utilizat de inculpatul B. C. N. aparține martorei N. F., care nu a cunoscut scopul folosirii lui, iar atelajul utilizat de inculpatul A. A. este bun comun, proprietatea sa și a soției sale B. P., care de asemenea nu a cunoscut scopul utilizării sale.

În ceea ce privește restituirea ștraifului, lanțurilor și pieselor de harnașament reținute cu ocazia constatării infracțiunilor silvice, tribunalul a apreciat că aceasta se impune doar în cazul inculpatului B. C. N., întrucât, conform dispozițiilor art. 169 C., dacă procurorul sau instanța de judecată constată că lucrurile ridicate de la învinuit sau inculpat, sau de la orice persoană care le-a primit spre a le păstra, sunt proprietatea persoanei vătămate ori au fost luate pe nedrept din posesia sau deținerea sa, dispune restituirea acestor lucruri persoanei vătămate. O. altă persoană care pretinde un drept asupra lucrurilor ridicate poate cere, potrivit dispozițiilor art.168 C., stabilirea acestui drept ori restituirea.

Dată fiind dispoziția de confiscare a contravalorii ștraifului, lanțurilor

și pieselor de harnașament de la inculpatul B. C. N., a fost menținută dispoziția de restituire a bunului către acesta, însă în ceea ce privește restituirea ștraifului, lanțurilor și pieselor de harnașament către inculpatul A. A., tribunalul a apreciat că atâta vreme cât acesta nu era proprietarul bunurilor, nu se putea dispune în acest fel, ci dispoziția trebuia să vizeze pe adevăratul proprietar, numita N. F.

Atâta vreme cât art.168 C. prevede că orice altă persoană care pretinde un drept asupra lucrurilor ridicate poate cere stabilirea acestui drept și restituirea, înapoierea bunurilor ridicate se putea dispune doar la cererea proprietarei N. F., cerere ce nu a fost formulată, evident această persoană putând formula o astfel de solicitare pe cale separată.

Pentru considerentele expuse, tribunalul, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b C., a respins ca nefondate apelurile formulate de apelantele P. municipiului B. și O. S. al municipiului B. împotriva sentinței penale nr.

732. a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul penal nr. (...).

În temeiul dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. a C., a fost admis apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Bistrița împotriva sentinței penale nr.

732. a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul penal nr. (...), care a fost desființată în parte, în latura penală și civilă, și rejudecând, s-a făcut aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C., rap. la pedepsele aplicate inculpaților A. A., B. C. N. și M. I. O., pedepse accesorii suspendate condiționat pe durata suspendării condiționate a executării pedepselor.

În baza dispozițiilor art.14, 346 C., rap. la art.998 C., inculpații au fost obligați să plătească în solidar părții civile P. municipiului B. suma de

5085,43 lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând prejudiciul produs în patrimoniul acesteia prin comiterea infracțiunii silvice.

În baza dispozițiilor art.118 alin.1 lit. b, alin.3 C. a fost confiscată de la fiecare dintre inculpații A. A. și B. C. N. suma de 2.000 lei, reprezentând contravaloarea atelajelor utilizate la comiterea infracțiunii (s-a avut în vedere prețul mediu estimativ al acestora, probat prin declarațiile martorilor audiați).

În baza dispozițiilor art.169 C., a fost înlăturată dispoziția de restituire a ștraifului, lanțurilor și pieselor de harnașament reținute cu ocazia constatării infracțiunilor silvice către inculpatul A. A., fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În baza art. 192 alin. 2 C., fiecare dintre apelantele P. municipiului B. și O. S. al municipiului B. a fost obligată să plătească statului câte 130 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel (în suma totală de 260 lei fiind inclusă suma de 200 lei, reprezentând onorariul av. din oficiu Zsigmond

Zoran, desemnat pentru inculpatul A. A.).

În baza dispozițiilor art.193 C., fiecare dintre apelantele P. municipiului B. și O. S. al municipiului B. a fost obligată să plătească intimatului M. I. O. câte 750 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea vătămată RPL O. S. almunicipiului B., solicitând admiterea recursului, cu consecința stabilirii corecte a persoanei vătămate și a cuantumului despăgubirilor.

Motivând recursul, se arată că paguba produsă fondului forestier este raportată la valoarea prejudiciului produs, respectiv valoarea materialului lemnos, iar în calculul valorii prejudiciului intră costurile privind aducerea fondului forestier la situația anterioară prin lucrări și împăduriri. Referitor la cuantumul despăgubirilor acordate, se arată că prețul masei lemnoase s-a modificat, iar expertiza efectuată la fond a fost greșită.

Recursul declarat în cauză este nefondat pentru următoareleconsiderente:

Pe baza materialului probator administrat în cauză s-a reținut că în data de (...), inculpații A. A., B. C. N. și M. I. O. s-au deplasat în locul numit

„. V., de unde au tăiat ilegal câte doi arbori din specia gorun, pe care i-au secționat în mai multe bucăți, o parte fiind încărcat în căruțe și depozitat la liziera pădurii, iar la cel de-al doilea transport, au fost depistați de către organele silvice. Pe baza probelor administrate în cauză a fost reținută vinovăția inculpaților sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 32 alin. 3 și 4 lit. a din O. nr. 96/1998, aprobată prin L. nr. 1. și modificată prin L. nr. 1., respectiv art. 98 alin. 3 și 4 din C. silvic.

Procedând la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, instanța de fond a avut în vedere criteriile de individualizare reglementată de dispozițiile art. 72 C., respectiv pericolul social concret al faptelor, limitele speciale prevăzute de lege pentru faptele comise, întinderea prejudiciului cauzat dar și conduita inculpaților pe parcursul procesului, apreciind că aplicarea unei pedepse rezultante de câte 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia, va fi de natură să asigure reeducarea inculpaților.

Soluția pronunțată în cauză este legală și temeinică și sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei. Astfel, constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, instanța de fond i-a obligat pe inculpați să plătească în solidar în favoarea părții civile P. municipiului B. suma de

5.381,95 lei, cu titlu de despăgubiri civile, respingând acțiunea civilăformulată de O. S. al municipiului B., întrucât în cauză atât P. municipiului B., cât și O. S. s-au constituit părți civile simultan, însă instanța a apreciat că este îndreptățit la plata despăgubirilor proprietarul fondurilor, respectiv P. municipiului B., și nu administratorul acestui fond, O. S..

În ceea ce privește despăgubirile civile la care au fost obligați inculpații, în mod corect instanța de apel i-a obligat pe inculpați în solidar la plata despăgubirilor civile în sumă de 5.085,43 lei, reținând că în cauză nu se impunea acordarea taxei pe valoare adăugată, dat fiind faptul că această taxă are o natură juridică comercială. În consecință, despăgubirile civile în cuantum de 5.085,43 lei la care au fost obligați în solidar cei trei inculpați au fost în mod just stabilite.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere și dispozițiile art. 358^{15 pct. 1 lit. b C., recursul declarat în cauză este nefondat.}

În temeiul art. 189 și art. 192 alin. 2 C., se va stabili onorariu avocațial și va fi obligată partea civilă la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de R. O. S. al M. B. R. împotriva deciziei penale nr. 31 din 8 martie 2011 a T.ui B. N..

Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de câte 300 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Obligă pe partea civilă să plătească în favoarea statului suma de 1400 lei cheltuieli judiciare, din care câte 300 lei reprezentând onorar avocațial.

D. este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 5 mai 2011.

PREȘEDINTE		JUDECĂTORI	G.IER
V. G. M. B.	D. P.	D. S.

Red.MB/dact.MS

3 ex./(...) Jud.fond: F.M.M.

Jud.apel: A.G./D.Berbecariu

← Decizia penală nr. 537/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 767/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 706/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 706/2011, Curtea de Apel Cluj