Decizia penală nr. 739/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a2
DECIZIA PENALĂ NR.739/R/2011
Ședința publică din data de 10 mai 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. H. ,judecător JUDECĂTORI : I. M.
: V. V. A.
G. : L. S.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și
T. - S. T. C. - reprezentat prin P. - D. D.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații B. P. D. L., G. F. C. și C. G. S., împotriva încheierii din data de 28 aprilie 2011, pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui M., prin care s-a menținut starea de arest a inculpaților, aceștia fiind trimiși în judecată prin rechizitoriul întocmit la 31 martie 2011 în dosarul nr. 2-D/P/2011 de D. - B. T. M. pentru infracțiunile de trafic de droguri prev.de art. 4 alin.1 din Legea nr.
143/2000 cu aplic.art. 41 alin.2 C.pen., de art. 4 alin.2 din același act normativ cu aplic.art. 41 alin.2 C.pen., de art.2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art.41 alin.2
C.pen., de art. 2 alin.2 din aceeași lege cu aplic.art. 41 alin.2 C.pen. și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev.de art. 7 alin.1 din Legea nr. 39/2003 cu aplic.art.
33 lit.a C.pen. iar inculpatul C. G. S. - pentru infracțiunile de trafic de droguri prev.de art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art. 41 alin.2 C.pen. și de art. 2 alin.1 din aceeași lege cu aplic.art. 41 alin.2 C.pen. și a art. 33 lit.a C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul B. P. D. L. aflat în stare de arest asistat de apărător ales, av. Cioltea Octavian, din cadrul Baroului M., cu delegație avocațială depusă la dosar, inculpatul C. G. S. aflat în stare de arest asistat de apărător ales, av.Cioltea Octavian, din cadrul Baroului M., cu delegație avocațială depusă la dosar și inculpatul G. F. C. aflat în stare de arest asistat de apărător ales, av.B. E., din cadrul Baroului M., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul B. P. D. L., av.M. L., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar care solicită acordarea onorariului avocațial parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.
Întrebați fiind, inculpații învederează instanței că-și mențin recursurile declarate. Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.
Apărătorul inculpaților B. P. D. L. și C. G. S., solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii inculpaților în stare de libertate iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. A., în ceea ce-l privește pe inculpatul B. arată că acesta a recunoscut participația lui la fapte. În anul 2008, acesta a ajuns în Anglia unde a muncit însă, s-a obișnuit cu consumul de droguri. În anul 2009 s-a întors în țară, însă, din păcate a continuat să consume droguri. Cantitatea de droguri deținută este relativ mică și a fost destinată consumului personal. Inculpatul s-a prevalat de disp.art.320/1 C. S. a se avea în vedere că acesta a înțeles greșeala pe care a făcut-o, și-a asumat-o, nu are antecedente penale, în Anglia a fost angajat al unui penitenciar și are un copil de 4 ani care se află în grija bunicii sale. Referitor la cererea subsidiară, arată că în măsura în care inculpatul va fi cercetat în libertate cu instituirea de obligații, acesta va respecta toate condițiileimpuse, se va prezenta la fiecare termen de judecată și nu va impieta buna desfășurare a procesului penal. În ceea ce-l privește pe inculpatul C., acesta are un singur act de participație în sensul că a deținut 9 grame și a consumat 2 țigări. Ceea ce s-a întâmplat, a fost un accident în viața lui, neșansa acestuia a fost că a avut un prieten român plecat în Anglia care i-a lăsat 10 grame de hașiș. La percheziția domiciliară nu s-a găsit nici un fel de substanță interzisă. S. a se avea în vedere că inculpatul, de la vârsta de 16 ani are afacerea lui deținând o societate. Având în vedere cantitatea redusă de droguri și împrejurarea că starea de arest mai mult dăunează decât să ajute, solicită revocarea măsurii cu consecința cercetării în stare de libertate.
Apărătorul inculpatului G. F. C., în temeiul art.385/15 pct.2 lit.b C., solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii inculpatului în stare de libertate iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea. În cauză s-a administrat probațiunea iar inculpatul se va prevala de disp.art.320/1 C., astfel că nu mai vede eficiența măsurii arestării preventive, inculpatul înțelegând gravitatea faptei comise. Acesta are doar trei acte materiale de vânzare de droguri. S. a se avea în vedere că inculpatul are în întreținere o mamă bolnavă și este elev la o școală postliceală. Invocă cauza Lettelier contra F. în care s-a arătat că până la pronunțarea unei hotărâri definitive nu se poate anticipa o pedeapsă cu închisoare.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursurilor ca nefondate și obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat. Apreciază că, în continuare, subzistă temeiurile care au stat la baza arestării preventive și la prelungirea ei. S. întrunite condițiile prev.de art.143 C., în sensul că există indicii și probe că inculpații au săvârșit infracțiunile reținute. De asemenea, sunt întrunite și condițiile prev.de art.148 lit.f C., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute sunt mai mari de patru ani iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică. Instanța de fond a stabilit existența indiciilor care, în acest moment, nu trebuie să aibă forța juridică probantă care să conducă la condamnarea inculpaților ci doar la presupunerea rezonabilă că au săvârșit faptele care li se rețin în sarcină. Lăsarea în libertate a inculpaților ar crea un sentiment de insecuritate și temere și ar încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare dacă organele statului nu ar acționa. Referitor la inculpatul B., se impune menținerea arestării cu atât mai mult cu cât soția sa se află în libertate existând posibilitatea ca aceștia să încerce denaturarea adevărului sau chiar să plece din țară. Consideră că intenția de aplicare a disp.art.320/1
C., nu-și are relevanță în această fază procesuală a recursului.
Inculpatul B. P. D. L., având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorul său solicitând cercetarea lui în stare de libertate arătând că regretă fapta comisă.
Inculpatul G. F. C., având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorul său solicitând cercetarea lui în stare de libertate.
Inculpatul C. G. S., având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorul său solicitând cercetarea lui în stare de libertate.
C U R T E A
Deliberând retine ca prin încheierea penală din 28 aprilie 2011, pronunțată în dosarul nr. (...) a T.ui M., au fost respinse cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpații B.-P. D. L., G. F. C. și C. G. S.
A fost respinsă cererea formulată de inculpatul G. F. C. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
A fost respinsă cererea formulată de inculpatul B.-P. D.-L. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara.
A fost respinsă cererea formulată de inculpatul C. G. S. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
În temeiul art. 3002 raportat la art. 1. C., s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților B.-P. D.-L. (fiul lui L. și F., născut la (...) în B. M., CNP 1., domiciliat în B. M., str. Mărgeanului nr. 1A, ap.35, jud. M., arestat preventiv, aflat la Penitenciarul Gherla), G. F. C. (fiul lui I. și D., născut la (...) în B. M., CNP 1., domiciliat în B. M., Bd. Decebal nr. 1 ap.22, jud. M., arestat preventiv, aflat la Penitenciarul Gherla) și C. G. S. (fiul lui G. și Ș., născut la (...) în B. M., CNP 1., domiciliat în B. M., Aleea Filaturii nr. 5, ap.13, jud. M., arestat preventiv, aflat la Penitenciarul Gherla) și, în consecință, a fost menținută arestarea preventivă a acestora. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul întocmit la 31 martie 2011 în dosarul nr. 2-D/P/2011 de D. - B. teritorial M. s-a dispus trimiterea în judecată alături de alți inculpați a inculpaților B. P. D. L. și G. F. C. - în stare de arest preventiv - pentru infracțiunile de trafic de droguri prev.de art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art. 41 alin.2 C.pen., de art. 4 alin.2 din același act normativ cu aplic.art. 41 alin.2 C.pen., de art.2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 C.pen., de art. 2 alin.2 din aceeași lege cu aplic.art. 41 alin.2 C.pen. și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev.de art. 7 alin.1 din Legea nr. 39/2003 cu aplic.art. 33 lit.a C.pen.. Inculpatul C. G. S. a fost trimis în judecată (tot în stare de arest preventiv) pentru infracțiunile de trafic de droguri prev.de art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art. 41 alin.2 C.pen. și de art. 2 alin.1 din aceeași lege cu aplic.art. 41 alin.2 C.pen. și a art. 33 lit.a C.pen. La această instanță s-a format dosarul nr. (...), fiind fixat primul termen de judecată pentru data de 28 aprilie 2011. Procedând la verificarea din oficiu a legalității și a temeiniciei măsurii arestării preventive a celor trei inculpați aflați în stare de arest, în temeiul art. 3002 și 1. C., precum și la examinarea cererilor acestora de revocare a măsurii arestării preventive și de a se înlocui măsura arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara (formulată de inculpatul B. P. D. L.) și de a se înlocui măsura arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara (formulate de inculpații G. F. C. și C. G. S.), tribunalul reține următoarele: Prin încheierea penală nr. 173 din 10 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților B. P. D. L., G. F. C. și C. G. S. pe o perioadă de 29 de zile (10 martie 2011-7 aprilie 2011 inclusiv), în temeiul art. 148 lit.f C., reținându-se, în esență, că inculpații B. P. D. L., B. P. D. F. (soția sa) și inculpatul G. F. C. au constituit un grup infracțional organizat având ca și scop traficul de droguri. În acest sens inculpata a achiziționat din M.a Britanie droguri pe care le-a trimis inculpatului B. P. D. L. care le-a comercializat prin intermediul inculpatului G. F. C., sumele obținute revenind, în principal, inculpatului B. P. D. L., inculpatul G. F. C. beneficiind și el de o cotă parte. În acest mod au procedat cei trei inculpați în perioada ianuarie-martie 2011 (fiecare transport a conținut circa 10 g de cocaină), inculpații B. P. D. L. și G. F. C. comercializând în mod repetat aceste droguri în B. M. unor consumatori diferiți inclusiv investigatorului sub acoperire. In data de 17 februarie 2011 inculpatul G. F. C. a vândut cantitatea de 10 g de rezină de cannabis investigatorului sub acoperire ce a fost procurată de inculpatul B. P. D. L. de la inculpatul C. G. S., fiind predat spre comercializare inculpatului G. F. C. Cu o altă ocazie inculpatul G. F. C. a mai cumpărat de la inculpatul C. G. S. 1 g de hașiș pentru consum propriu. Această încheiere a fost menținută prin încheierea penală nr. 385/R/2011 a Curții de A. C. T. a apreciat că temeiurile care au stat la baza arestării preventive a celor trei inculpați se mențin și se impune a li se menține în continuare starea de arest preventiv. Din ansamblul probelor administrate în cauză (o analiză a lor în detaliu în această fază a procesului penal nu este posibilă fără ca instanța să se antepronunțe) și din împrejurarea că aceștia au fost trimiși în judecată pentru presupusele fapte pentrucare au fost arestați preventiv rezultă presupunerea că inculpații B. P. D. L. și G. F. C. s-au asociat în vederea traficării de droguri și că în perioada ianuarie-martie 2011 au furnizat în repetate rânduri droguri (cocaină și hașiș) mai multor persoane inclusiv investigatorului sub acoperire având numele de cod „. C., iar cu o ocazie se presupune că inculpatul C. G. S. i-a vândut inculpatului B. P. D. L. circa 10 g de hașiș - cantitate vândută apoi de inculpatul G. F. investigatorului sub acoperire. Există astfel indicii în sensul celor prev.de art. 143 C.pr.penală. Pedeapsa prevăzută de lege pentru aceste presupuse fapte este închisoare mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a celor trei inculpați prezintă un pericol concret ridicat pentru ordinea publică, acesta rezultând din natura, gravitatea presupuselor fapte (procurare, oferire, vânzare de droguri - cocaină, hașiș prin care s-a pus în pericol sănătatea mai multor persoane), din caracterul lor repetat (în cazul inculpaților B. P. D. L. și G. F. C.), iar în cazul inculpatului C. G. S. din cantitatea de droguri vândută (circa 10 g de hașiș) chiar dacă are un loc de muncă și nu are antecedente penale, luarea unei alte măsuri preventive nefiind suficientă. Întrucât măsura arestării preventive a celor trei inculpați s-a luat cu respectarea dispozițiilor legale, iar temeiul care a stat la baza luării ei s-a menținut, s-au respins cererile formulate de aceștia de revocare a acestei măsuri, cerințele prev.de art. 139 alin.2 C. nefiind îndeplinite. Apărările referitoare la problemele familiale formulate de inculpații G. F. și B. P. D. L. și personale formulate de inculpatul G. F. (dorește să își termine studiile) nu pot fi primite întrucât, în raport de gradul de pericol social ridicat pe care îl prezintă aceștia, ocrotirea intereselor societății are prioritate. De asemenea, s-a respins și apărarea potrivit căreia inculpații recunosc comiterea presupuselor fapte, urmând a se prevala de dispozițiile art. 3201 C., aceasta neconstituind un motiv de punere a lor în libertate, a fost avut în vedere la fondul cauzei. Pentru motivele de mai sus s-au respins cererile formulate de cei trei inculpați de a se înlocui măsura arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara și s-a menținut starea lor de arest preventiv. Împotriva acestei incheieri au declarat recurs inculpatii G. F., C. G. S. și B. P. D. L., cu totii criticand solutia instantei de fond ca fiind netemeinica si nelegala si au solicitat casarea acesteia si pronuntarea unei decizii prin care sa se dispuna, in principal, punerea de indata in libertate, iar in subsidiar, luarea unei masuri preventive neprivative de libertate. In motivarea recursurilor inculpatul B. P. D. L. a aratat ca a recunoscut participația sa, urman a se prevala de dispozitiile art. 320/1 C., ca in anul 2008, dupa ce a ajuns în Anglia unde a muncit, s-a obișnuit cu consumul de droguri, iar dupa anul 2009 cand s-a întors în țară, a continuat să consume droguri. A mai precizat ca a detinut o cantitate de droguri relativ mică care a fost destinată consumului personal. S. a se avea în vedere că a înțeles greșeala pe care a făcut-o, și-a asumat-o, nu are antecedente penale si ca are un copil de 4 ani care se află în grija bunicii sale. Referitor la cererea subsidiară, arată că în măsura în care va fi cercetat în libertate cu instituirea de obligații, acesta va respecta toate condițiile impuse, se va prezenta la fiecare termen de judecată și nu va impieta buna desfășurare a procesului penal. Inculpatul C. G. S. invoca faptul ca are un singur act de participație în sensul că a deținut 9 gr. cannabis și a consumat 2 țigări, fiind un accident în viața lui. Mai arata ca la percheziția domiciliară nu s-a găsit nici un fel de substanță interzisă. S. a se avea cantitatea redusă de droguri, că de la vârsta de 16 ani are afacerea lui si ca a recunoscut comiterea faptei. Inculpatului G. F. C. arata ca in cauză s-a administrat probațiunea si ca se va prevala de disp.art.320/1 C., astfel că nu mai vede eficiența măsurii arestării preventive. Invoca faptul ca a ințeles gravitatea faptei comise care consta doar in trei acte materiale de vânzare de droguri. S. a se avea în vedere că are în întreținere o mamă bolnavă și este elev la o școală postliceală. Invocă cauza Lettelier contra F. în care s-a arătat căpână la pronunțarea unei hotărâri definitive nu se poate anticipa o pedeapsă cu închisoare. Procedând la solutionarea recursurilor prin prisma motivelor invocate si pe baza actelor si lucrarilor dosarului, Curtea constata urmatoarele: Prin încheierea penală nr. 173 din 10 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților B. P. D. L. si G. F. C. pe o perioadă de 29 de zile sub aspectul comiterii infracțiunilor de trafic de droguri prev.de art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art. 41 alin.2 C.pen., de art. 4 alin.2 din același act normativ cu aplic.art. 41 alin.2 C.pen., de art.2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 C.pen., de art. 2 alin.2 din aceeași lege cu aplic.art. 41 alin.2 C.pen. și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev.de art. 7 alin.1 din Legea nr. 39/2003 cu aplic.art. 33 lit.a C.pen.. Prin aceeasi incheiere s-a dispus si arestarea inculpatului C. G. S. pentru infracțiunile de trafic de droguri prev.de art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art. 41 alin.2 C.pen. și de art. 2 alin.1 din aceeași lege cu aplic.art. 41 alin.2 C.pen. și a art. 33 lit.a C.pen. Pentru toti inculpatii s-a retinut ca temei cazul prev. de art. 148 lit.f C. In fapt, s-a reținut, în esență, că inculpații B. P. D. L., B. P. D. F. (soția sa) și inculpatul G. F. C. au constituit un grup infracțional organizat având ca și scop traficul de droguri. În acest sens, în perioada ianuarie-martie 2011, inculpata a achiziționat din M.a Britanie droguri pe care le-a trimis inculpatului B. P. D. L. (fiecare transport a conținut circa 10 g de cocaină), care le-a comercializat repetat în B. M. unor consumatori diferiți, inclusiv investigatorului sub acoperire. prin intermediul inculpatului G. F. C., sumele obținute revenind, în principal, inculpatului B. P. D. L., inculpatul G. F. C. beneficiind și el de o cotă parte. În data de 17 februarie 2011, inculpatul G. F. C. a vândut cantitatea de 10 g de rezină de cannabis investigatorului sub acoperire, ce a fost procurată de inculpatul B. P. D. L. de la inculpatul C. G. S., fiind predat spre comercializare inculpatului G. F. C. Cu o altă ocazie, inculpatul G. F. C. a mai cumpărat de la inculpatul C. G. S. 1 g de hașiș pentru consum propriu. Această încheiere a fost menținută prin încheierea penală nr. 385/R/2011 a Curții de A. C. Ulterior această măsură a fost prelungită, iar după sesizarea instanței de judecată a fost menținută, constatându-se subzistența temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestului preventiv. Potrivit art. 160/b al. 1 și 3 C. la care face trimitere art. 300/2 C. în cursul judecatii, instanta verifică periodic, dar nu mai tărziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia arestarii preventive. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive. Procedând în temeiul textelor de lege menționate, Curtea constată că în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143 C. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi comis faptele pentru care sunt cercetați, în acest sens fiind probele administrate până la momentul arestării și, menționate în încheierea de arestare, cât și cele administrate ulterior acestui moment și care au fundamentat trimiterea în judecată a celor trei inculpați. În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f C., cerința cuprinsă în teza I a acestui articol (referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul) este îndeplinită. În ceea ce privește cerința prevăzută de art. 148 lit. f teza II-a C.pr.pen., aceasta se regăsește în cauză față de inculpații B.-P. D.-L. si G. F. C. A., starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității asupra căreia și-a exercitat influența negativă, dar și la nivelul întregii ordini sociale și rezultă, în egală măsură, atât dingravitatea faptelor de a căror comitere sunt suspicionați inculpații, cât și din activitatea infracțională desfășurată de aceștia. Curtea E. a Drepturilor Omului a acceptat în cazul L. vs Franța că în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției publice, anumite infracțiuni, pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenția, cel puțin pentru un timp. De asemenea, persistența unei suspiciuni rezonabile că persoana arestată a comis o infracțiune este o condiție sine qua non pentru legalitatea menținerii stării de detenție. Totodată, obstrucționarea justiției,pericolul de sustragere ori de repetabilitate a faptelor au constituit motive întemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv, apreciate ca atare de Curtea E. în interpretarea art.5 paragraf 3 din Convenția E. a Drepturilor Omului. În cauză, inculpații B.-P. D.-L. si G. F. C. sunt suspicionați de comiterea unor infracțiuni grave de rezultat și, din această perspectivă, susnumiții prezintă un pericol criminogen ridicat, rezultat din numărul ridicat al actelor dar și din urmările greu de reparat. A., exista presupunerea rezonabila ca în perioada ianuarie-martie 2011, inculpatul B.-P. D.-L. a primit de la învinuita B.-P. D.-F. droguri de mare risc (cocaină) disimulate în interiorul unor colete (de regulă fiecare transport conținând circa 10 grame) si ca prin intermediul inculpatului G. F. C. a comercializat în mod repetat acest tip de drog pe raza municipiului B. M. către diferiți consumatori, inclusiv investigatorului sub acoperire. Totodata, în cursul lunii februarie 2011 inculpatul G. F. C. a vândut investigatorului sub acoperire, în mod repetat, si rezină de cannabis (hașiș - drog de risc) drog procurat de la de la numitul G. V. B. sau de la inculpatul B.-P. D. L., care îl cumpărase, la rândul său, de la inculpatul C. G. S. În acest context, sentimentul de revoltă în rândul societății este remarcat de amploarea unor asemenea fapte în rândul comunității, ceea ce impune o reacție fermă a autorităților judiciare competente ca o necesitate stringentă. Așa fiind, Curtea apreciază că, în acest moment procesual, față de natura infracțiunilor presupus a fi comise de inculpații B.-P. D.-L. si G. F. C., ținând cont de rezonanța acestor fapte în rândul opiniei publice, și determinând reacția negativă a acesteia, se justifică menținerea arestării preventive, neexistând motive de revocare a acesteia sau de înlocuire cu o altă măsură neprivativă de libertate. Concluzia Curții este justificată și de legislația europeană (cazul Saadi contra Regatului Unit și Ambruszkiewicz contra Poloniei din 4 mai 2006, Vrencev contra Serbiei din 23 septembrie 2008, Ladent contra Poloniei din 18 martie 2008), în care se statuează necesitatea detenției raportat la infracțiunile presupus a fi comise de inculpati și totodată, existența unei proporționalități a detenției raportat la alte măsuri, mai puțin stringente, conform Codului de procedură penală român, măsurile vizate de art.145 și 1451., respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara. Curtea reține că durata procedurii nu poate constitui temei pentru a justifica diluarea sau chiar dispariția pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpaților deoarece acest pericol nu poate fi disociat de gravitatea faptelor și natura infracțiunilor comise. Referitor la termenul rezonabil al detenției, Curtea observă că potrivit jurisprudenței CEDO "criteriile după care se apreciază termenul rezonabil al unei proceduri penale";, sunt similare cu cele referitoare și la procedurile din materie civilă, adică: complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului și comportamentul autorităților competente.(decizia CEDO din 31 martie 1998 paragraf 97 citat de C. B.). Aplicând aceste criterii la speța de față, durata arestării preventive a inculpaților este justificată din perspectiva exigențelor art.5 paragraf 3 din Convenția E. a Drepturilor Omului, perioada de 2 luni a arestului nefiind excesivă. Față de circumstanțele personale ale inculpaților B.-P. D.-L. si G. F. C., Curtea reține, în acord cu jurisprudența Înaltei Curți de C. și Justiție, că vârsta, comportamentul anterior, situatia familiala, studiile nu diminuează cu nimic pericolul pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a acestora. De asemenea, intentia acestora de a se prevala dedispozitiile art. 320/1 C. nu prezinta relevanta in aceasta procedura, urmand a fi valorificata abia la momentul procesual corespunzator. Aplicând la speța de față nu numai principiile mai sus enunțate, ci și acela potrivit căruia libertatea persoanei este regula iar excepția o constituie privarea de libertate, Curtea concluzionează că în mod corect instanța de fond a considerat, în ceea ce-i privește pe inculpații B.-P. D.-L. si G. F. C., că menținerea lor în stare de arest preventiv, cel puțin în acest moment procesual, nu afectează dreptul acestora la un proces echitabil și la judecarea cauzei într-un termen rezonabil, nefiind încălcat nici principiul prezumției de nevinovăție de care aceștia beneficiază. În speța de față, menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților B.-P. D.-L. si G. F. C. este justificată si prin existența unui interes public, interes care se referă la buna administrare a justiției și totodată protejarea publicului, în sensul eliminării riscului repetării faptelor. Pentru aceste motive, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C. se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatii B.-P. D.-L. si G. F. C. împotriva încheierii penale din data de 28 aprilie 2011, pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui M.. Referitor la inculpatul C. G. S., Curtea observă că detenția preventivă trebuie apreciată de la caz la caz sub aspectul oportunității care trebuie legată de existența unui interes public real care să aibă o pondere mai mare decât cea a regulii judecării în stare de libertate (în acest sens cauza Labila c/a Italiei soluționată la 6 aprilie 2005). Curtea E. a Drepturilor Omului a arătat că prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului anumite infracțiuni pot genera o tulburare socială care să justifice o detenție provizorie, iar un asemenea element trebuie să se bazeze pe fapte care să indice faptul că libertatea deținutului ar tulbura în mod real liniștea publică (cauza Kemmache c. F.). Detenția rămâne legitimă doar dacă ordinea publică este în mod efectiv amenințată și ea nu poate anticipa o pedeapsă privativă de libertate (s-a făcut trimitere la cauza L. c/a F.). În cauză nu poate fi omis faptul că actul de a cărui comitere este bănuit susnumitul inculpat este singular, cantitatea de drog vehiculată este infimă (9,7 gr), inculpatul a recunoscut sincer implicarea sa astfel că apare cu puterea evidenței că fapta, prin gravitate, nu este susceptibilă de a genera o tulburare socială de natura celei evidențiată în cauza L. c. F.. De asemenea, riscul ca inculpatul C. G. S. să împiedice desfășurarea procesului prin influențarea martorilor sau alterarea probelor nu există atâta timp cât singurul martor este colaboratorul autoriza, martorul C. este arestat, iar proba științifică nu poate fi influențată și este deja administrată. În privința riscului de a nu se prezenta la proces, în prezenta cauză, se constată a fi minim, deoarece, inculpatului i se pot impune în cazul unei măsuri alternative, anumite obligații, a căror nerespectare atrage revocarea măsurii neprivative de libertate și arestarea acestora; mai mult, Curtea europeană, în cazul Wemhoff c. Germaniei, a arătat că, riscul ca acuzatul să se sustragă anchetei nu poate fi apreciat doar în raport de gravitatea pedepsei pe care ar putea să o primească acuzatul, ci și în raport de circumstanțele personale ale acestuia (moralitatea, domiciliul, profesia, resursele financiare, legăturile familiale, etc.), circumstanțe care în cauza de față pledează pentru existența unui risc minim în acest sens (fiind relevant faptul ca inculpatul isi castiga existenta din activitatea desfasurata la propria firma, se bucură de susținerea familiei, si are referințe pozitive). În ceea ce privește riscul de a comite alte infracțiuni, se constată că nu există date la dosar în acest sens. Curtea observă că potrivit art.136 C. scopul măsurilor preventive se poate realiza, nu neapărat prin măsuri privative de libertate, instanța fiind cea care, în funcție de datele concrete ale cauzei referitoare la fapta imputată și la elementele de circumstanțiere ale inculpatului, va opta pentru una din aceste măsuri. Or, în raport de felul infracțiunii de a cărei comitere este bănuit inculpatul C. G. S., modul de săvârșire,urmările cauzate, persoana acestuia, Curtea consideră că scopul asigurării bunei derulări a procesului penal poate fi atins și prin măsuri alternative la detenție. Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d C. se va admite recursul formulat de inculpatul C. G. S., împotriva încheierii penale atacate pe care o va casa cu privire la soluția adoptată în ceea ce-l privește și rejudecând, În baza art.3002, art.1., art.139 alin.1, art.145 C.pr.penală, dispune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului C. G. S., cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara. Se va impune inculpatului C. G. S. să respecte următoarele obligații: a) să se prezinte la organele judiciare ori de câte ori este chemat. b) să se prezinte la P. localității de domiciliu ori de câte ori este chemat c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței. d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme. e) să nu intre în legătură cu ceilalți inculpați din dosar și cu martorii din cauză menționați în rechizitoriu. Se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului C. G. S., dacă nu este arestat în altă cauză. Inculpatul C. G. S. va fi atentionat că în caz de încălcare cu rea credință a măsurii obligării de a nu părăsi țara sau a obligațiilor de mai sus, se poate lua față de acesta măsura arestării preventive. În baza art.189 C., se va stabili suma de 25 lei ca onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului B. P. D. L., sumă ce se va avansa din F.M.J. În baza art.192 alin.2 C., se va oblig pe inculpatul B. P. D. L. să plătească 325 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 25 lei reprezintă onorariu avocațial pentru apărătorul din oficiu și pe inculpatul G. F. C. să plătească cu același titlu suma de 300 lei. Restul cheltuielilor judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia potrivit art. 192 al.3 C. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : 1. Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații B.-P. D. L. - născut la (...) și G. F. C. - născut la (...), împotriva încheierii penale din (...) a T.ui M.. 2. Admite recursul declarat de inculpatul C. G. S. - născut la (...) împotriva încheierii penale din data de 28 aprilie 2011 a T.ui M., pe care o casează cu privire la soluția adoptată în ceea ce-l privește, și rejudecând : În baza art.3002, art.1., art.139 alin.1, art.145 C.pr.penală, dispune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului C. G. S., cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara. Impune inculpatului C. G. S. să respecte următoarele obligații: a) să se prezinte la organele judiciare ori de câte ori este chemat. b) să se prezinte la P. localității de domiciliu ori de câte ori este chemat c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței. d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme. e) să nu intre în legătură cu ceilalți inculpați din dosar și cu martorii din cauză menționați în rechizitoriu. Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului C. G. S., dacă nu este arestat în altă cauză. Atrage atenția inculpatului C. G. S., că în caz de încălcare cu rea credință a măsurii obligării de a nu părăsi țara sau a obligațiilor de mai sus, se poate lua față de acesta măsura arestării preventive. În baza art.189 C., stabilește suma de 25 lei ca onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu ai inculpatului B. P. D. L., sumă ce se va avansa din F.M.J. În baza art.192 alin.2 C.pr.penală, obligă pe inculpatul B. P. D. L. să plătească 325 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 25 lei reprezintă onorariu avocațial pentru apărătorul din oficiu și pe inculpatul G. F. C. să plătească cu același titlu suma de 300 lei. Restul cheltuielilor judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Decizia este definitivă. Pronunțată în ședința publică din data de 10 mai 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, L. H. I. M. V. V. A. G., LEUNȚA S. Dact.L.H./Dact.S.M 4 ex./(...) Jud.fond.B. C.
| ← Decizia penală nr. 997/2010, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1011/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
