Decizia penală nr. 741/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.741/R/2011
Ședința publică din 11 mai 2011
Instanța compusă din: PREȘEDINTE : ANA C., judecător
JUDECĂTORI : L. M.
M. R.
G. : M. B.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. -
A. C.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de Ministerul Public - P. de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației și inculpații D. I. L. și D. L. C. împotriva sentinței penale nr.36 din 2 februarie 2011 a J.ecătoriei S. M., pronunțată în dosarul nr.(...), inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev.de art.182 al.1 C.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul D. I. L. - av.Coroi A. M. și apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul D. L. C., av.L. C., ambii avocați din cadrul Baroului C., cu delegații la dosar, lipsă fiind inculpații D. I. L. și D. L. C. precum și părțile civile B. D. I., S. J. de U. B. M. și S. M. S. M.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul M.ui P. arată că recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, este declarat în favoarea inculpaților și vizează un motiv de nelegalitate a sentinței penale nr.36/2011 a J.ecătoriei S. M., respectiv acela privind încălcarea principiului non reformatio in peius.
În baza art.385/15 pct.2 lit.d C., solicită casarea sentinței atacate și rejudecarea laturii penale a cauzei, în sensul aplicării, pentru fiecare inculpat, a unei pedepse egală cu cea aplicată inițial prin sentința penală nr.241/2007 a J.ecătoriei S. M., având în vedere că, într-un prim ciclu procesual, urmare a declarării și admiterii apelurilor formulate de către inculpații D. I. L. și D. L. C., s-a dispus de către instanța de apel, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța fondului. Cu prilejul rejudecării cauzei, instanța a nesocotit principiul despre care s-a făcut vorbire, aplicând pedepse ce depășesc, ca și cuantum, pe cele stabilite inițial de către instanța de judecată, respectiv de 2 ani închisoare pentru ambii inculpați, față de pedepsele de 1 an închisoare și, respectiv, 6 luni închisoare - stabilite cu ocazia primei judecăți.
Astfel fiind, solicită admiterea căii de atac în sensul celor arătate, casarea sentinței atacate și, rejudecând, a se aplica celor doi inculpați, pedepse în cuantumul stabilit cu ocazia primei judecăți.
Cu privire la recursurile formulate de inculpații D. I. L. și D. L. C., susține aceleași concluzii, respectiv admiterea recursurilor pentru nerespectarea principiului non reformatio in peius.
Apărătorul inculpatului D. I. L. solicită admiterea recursuluiinculpatului, desființarea sentinței atacate și reținerea cauzei spre rejudecare. În urma rejudecării, solicită reindividualizarea pedepsei aplicată inculpatului, în sensul stabilirii unei pedepse într-un cuantum mai redus.
În motivarea recursului arată că este incident motivul de casare prev.de art.385/9 pct.17/2 C., încălcându-se în mod grav principiul non reformatio in peius, cu ocazia rejudecării cauzei, după desființare cu trimiterea spre rejudecare, în apel.
Susține că prima instanță, în rejudecare, a pronunțat o nouă soluție de condamnare a inculatului D. I. L., majorând cuantumul pedepsei de la 1 an la 2 ani închisoare. Apreciază că soluția pronunțată este nelegală, deoarece s-a creat inculpatului o situație mai gravă în propria cale de atac. De asemenea, arată că dispozițiile art.372 C. trebuie respectate în orice cadru procesual, chiar și în urma admiterii apelului, casării sentinței și restituirii cauzei instanței de fond spre rejudecare. C. că prima instanță a încălcat grav principiul neagravării situației în propria cale de atac, pronunțând o sentință prin care a majorat pedeapsa aplicată inculpatului, în primul ciclu procesual.
În consecință, solicită admiterea recursului, diminuarea cuantumului pedepsei de 1 an închisoare sub minimul special prevăzut de lege, având în vedere conduita bună a inculpatului anterior săvârșirii faptei, poziția de recunoaștere a acestuia și, de asemenea, a se avea în vedere declarațiile martorilor audiați în cauză, de unde reiese că partea vătămată ar fi provocat inculpatul, aceasta urmărind cu taxiul mașina în care se aflau cei doi inculpați, ulterior fiind agresat de către partea vătămată.
Totodată, martorul H. Z. a afirmat că în acea seară, partea vătămată era pusă pe scandal, inclusiv acest martor fiind persoana care a iscat scandalul. C. că în favoarea inculpatului se pot reține circumstanțele atenuante prev.de art.73 lit.b C. și art.74 lit.c C.
Ca modalitate de executare a pedepsei, solicită a se dispune suspendarea condiționată a acesteia în baza art.81 C., apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executare. Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Cu privire la recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sighetu
Marmației, solicită admiterea acestuia.
Apărătorul inculpatului D. L. C. solicită admiterea recursuluiparchetului.
Referitor la recursul declarat de inculpatul D. L. C., solicită admiterea acestuia, casarea sentinței atacate, iar în urma rejudecării cauzei, să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.al art.10 al.1 lit.d C.
În motivarea recursului arată că, din probele administrate în cauză nu reiese faptul că inculpatul ar fi lovit partea vătămată. Mai mult, declarațiile martorilor audiați în cauză dovedesc că nu sunt întrunite condițiile referitoare la latura obiectivă a infracțiunii .
În măsura în care se va considera că acțiunea săvârșită de inculpat ar putea fi calificată drept acțiune de înlesnire a săvârșirii infracțiunii de către coinculpatul D. I. L., ca participant deci la agresiunea părții vătămate, solicită a se avea în vedere circumstanța atenuantă legală prev.de art.73 lit.b C., reținându-se că a existat o provocare. Din declarațiile martoriloraudiați reiese cu certitudine faptul că, partea vătămată a fost cea care a urmărit mașina în care se aflau cei doi inculpați, partea vătămată se afla într-o stare avansată de ebrietate și ea este cea care a provocat scandalul.
În ce privește individualizarea pedepsei, solicită ca în măsura în care se va considera că inculpatul a acționat în calitate de complice, să se aplice o pedeapsă, astfel încât să fie întrunite condițiile prev. de art.81 C., referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Referitor la latura civilă a cauzei, solicită a se constata că partea vătămată și-a retras acțiunea civilă.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Reprezentantul M.ui P., în ce privește cererile subsidiare alerecurenților, solicită respingerea acestora.
Astfel, în privința inculpatului D. I. L., cererea vizează reducerea pedepsei aplicate în rejudecare, sub pedeapsa de 1 an aplicată în primul ciclu procesual. C. că nu este întemeiată această solicitare, admiterea recursului acestui inculpat impunându-se doar sub aspectul respectării principiului non reformatio in peius, adică a aplicării unei pedepse, care să nu depășească cuantumul stabilit în primul ciclu procesual.
În ce-l privește pe inculpatul D. L. C. pune aceiași concluzie, solicitarea de achitare fiind neîntemeiată, nefiind incident în cauză temeiul de achitare prev. de art.10 lit.d C.. Dimpotrivă, în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prev.de art.182 al.1 C. și în privința inculpatului D. L. C. Din probele administrate în cauză rezultă că acesta a participat în calitate de coautor la săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă. Acest fapt este atestat atât prin probele testimoniale, cât și prin celelalte probe administrate în cauză, câtă vreme și acesta a exercitat acte de agresiune asupra părții vătămate.
Faptul că, gradul de participare la agresiune a acestui inculpat fost avut în vedere de prima instanță, este demonstrat de aplicarea dferențiată a pedepselor, pentru cei doi inculpați, respectiv pedeapsa aplicată inculpatului D. I. - de 1 an închisoare, iar cea aplicată inculpatul D. C. - a fost de 6 luni închisoare ( în primul ciclu procesual). Acesta a și fost motivul pentru care a solicitat orientarea instanței de recurs către pedepsele aplicate în primul ciclu procesual, acestea corespunzând atât contribuției fiecărui autor la comiterea faptei, cât și circumstanțelor concrete ale săvârșirii acesteia.
În mod corect, nu s-a reținut în favoarea inculpaților circumstanța atenuantă legală prev. de art.73 lit.b C., incidentul fiind determinat de conflictul apărut între partea vătămată și martorul H. Z., rezultând că partea vătămată nu a avut un conflict sau vreo discuție cu cei doi inculpați. Î.-adevăr, partea vătămată a urmărit autovehiculul inculpaților împreună cu martorii, însă această împrejurare nu este suficientă pentru a determina starea de provocare, respectiv acea tulburare în beneficiul inculpaților D., cu atât mai mult cu cât, nu împotriva lor au fost îndreptate actele de agresivitate și nici injuriile.
Așa fiind, consideră că nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante invocate de apărătorii inculpaților, astfel că solicită admiterea recursurilor celor doi inculpați doar sub aspectul, la care a făcut referire.
C U R T E A Prin sentința penală nr. 36 din (...) a J.ecătoriei S. M. pronunțată în dosarul nr. (...), au fost condamnați inculpații:
D. I. L., porecla „Drugoi"; CNP - 1., fiul lui A. și L. D., născut la data de (...) în S. M., jud. M., necăsătorit, fără antecedente penale, posesor CI seria MM nr. 1. eliberat de P. M. S. M. domiciliat în S. M., str. T. M., nr. 34, jud. M. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 1 Cod penal, la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 litera a teza a II a C. pe durata executării pedepsei.
D. L. C., CNP - 1., fiul lui A. și L. D., născut la data de (...) în S. M.,jud. M., necăsătorit, fără antecedente penale, posesor CI seria MM nr. 0., domiciliat în S. M., str. T. M., nr. 34, jud. M. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 1 Cod penal la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 litera a teza a II a C. pe durata executării pedepsei.
S-a constatat că partea vătămată B. D. a renunțat la cererea de constituire de parte civilă din data de (...).
Au fost obligați inculpații în solidar să plătească părților civile:
- S.ui J. de U. „. C. O. B. M., suma de 1835,58 lei, reprezentând despăgubiri civile;
- S. M. S. M., suma de 322 lei, reprezentând despăgubiri civile cu dobânda legală prev. de O. 9., modificată, începând cu data de (...) până la achitarea integrală a debitului.
Au fost obligați inculpații să plătească statului câte 180 lei, fiecare, cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prindecizia penală nr. 237/A/(...) a Tribunalului M., dosar nr. (...) a fost admis apelul declarat de inculpații D. I. L. și D. L. contra sentinței penale nr.241/(...) a J.ecătoriei S. M., care a fost casată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În motivele de casare s-a constatat că inculpații nu au fost citați legal la judecata în primă instanță, respectiv prin afișare la C. Local al M. S. M., potrivit art.177 al.4 din codul de procedură penală. În rejudecare s-a dispus a se proceda la readministrarea probelor, cu procedura de citare legal îndeplinită.
Cauza a fost înregistrată în rejudecare, sub dosar nr.3153/307/R/
(...).
Inculpatul D. L. C. a fost prezent în instanță și i s-a luat declarația ( fila 55), dar nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii.
P. vătămată B. D., aflat în detenție, s-a constituit parte civilă
(conform declarației de la fila 54), iar la terminarea cercetării judecătorești, a declarat că nu mai solicită despăgubiri de la inculpați.
Din probele de la dosar, instanța a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul P.ui De Pe L. Judecătoria Sighetu Marmației, înregistrat la fond sub dosar nr.580/307/(...) au fost trimiși în judecată inculpații D. I. L. și D. L. C., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art.182 al.1 din codul penal.
Se reține în conținutul actului de sesizare a instanței că, în noaptea de 16/(...), partea vătămată B. D. a consumat băuturi alcoolice la discoteca
„. din S. M., împrejurare în care, la un moment dat, a avut un conflict cu un grup de tineri din care făcea parte inculpații și martorii V. M., H. Z. Ș. și
S. F. C. P. vătămată a fost evacuată din local de personalul de pază, iarinculpații și martorii au ieșit la ora 02.30, după care s-au deplasat cu un taxi condus de K. Ș. T., pe str. U. P. vătămată a luat un alt taxi ce a fost condus de martorul T. V., căruia i-a solicitat să urmărească autoturismul unde erau inculpații și martorii.
Pe strada T. V. din S. M., cele două autoturisme au oprit, iar ocupanții acestora au coborât, partea vătămată s-a apropiat de grupul format din inculpați și martori și le-a reproșat incidentele anterioare, împrejurări în care inculpatul D. I. L. i-a aplicat din spate o lovitură cu o piatră de pavaj în față, în urma căreia acesta a căzut pe trotuar, iar celălalt inculpat D. L. C. a imobilizat partea vătămată, iar inculpatul D. I. L. a mai lovit-o cu piatra în zona capului și a feței.
Ca urmare a agresiunii, partea vătămată a suferit un traumatism cranio-maxilo-facial cu multiple plăgi epicraniene și faciale, contuzie cerebrală și fractură de unghi mandibular stând, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 70-75 de zile de îngrijiri medicale.
Se mai precizează în rechizitoriu că inculpații s-au sustras de la urmărirea penală și nu au dat curs citării pentru prezentarea materialului de urmărire penală, iar starea de fapt rezultă din următoarele mijloace de probă aflate în dosarul de urmărire penală: procesul verbal de sesizare (fila
5), declarația părții vătămate(fila 6), raportul de constatare medico-legală nr.1008/2006( fila 10), certificatul medico-legal nr.530/2006 (fila 12), raportul de expertiză medico-legală nr.346/2006 (fila 15), copia biletului de ieșire din spital (fila 19), declarațiile martorilor: V. M. (fila 30), H. Z. Ș. (fila
33), S. F. C. (fila 35), K. Ș. T. (fila 38) și T. V. ( fila 40).
În rejudecare, au fost audiați: inculpatul D. L. C., partea vătămată și martorii K. Ș. T., S. F. C., H. Z. Ș., T. V., V. M.
Apreciind probele de la dosar instanța a constatat următoarea stare de fapt:
În seara de (...), martorii V. M., S. F. și H. Z. Ș. s-au deplasat la discoteca „. din S. M., unde s-au întâlnit cu inculpații și au dansat.
P. vătămată s-a apropiat de martorul H. Z. Ș. căruia i-a adresat injurii, astfel că martorul i-a aplicat lovituri cu pumnii în zona feței, partea vătămată căzând. Imediat partea vătămată a fost evacuat din local de către personalul de pază. P. vătămată a revenit în discotecă și a consumat băuturi alcoolice. Din declarațiile martorilor rezultă că partea vătămată nu a avut nici o discuție cu inculpații.
Inculpații și martorii susmenționați au plecat din incinta discotecii la ora 02.30 cu un taxi, iar când au ajuns pe str. T. acesta a oprit. Celălalt autoturism taxi, în care și, fiind sub influența băuturilor alcoolice, a intenționat să-și clarifice incidentul anterior cu martorul H. Z. Ș.
În timp ce partea vătămată a discutat cu martorul H. Z. Ș., inculpatul
D. I. L., porecla „Drugoi";, a venit din spate și a aplicat părții vătămate lovituri cu o piatră în zona capului, până când acesta a căzut și s-a lovit cu capul de o poartă. Inculpatul D. L. C. l-a tras de picioare și l-a ținut pentru ca, coinculpatul să aplice din nou lovituri părții vătămate.
Acțiunile inculpaților la realizarea laturii obiective a infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de 182 al.1 din codul penal, în calitate de coautori, sunt dovedite cu declarațiile martorilor H. Z. Ș., V. M. și S. F., date în cursul urmăririi penale, (filele 30-37).
Sub aspect subiectiv., ambii inculpați au acționat cu intenție directă de a vătăma integritatea corporală a părții vătămate. Inculpatul D. I. L., a declarat (la fila 2), faptul că partea vătămată s-a certat și cu el, aspect nedovedit, neexistând vre-o provocare. Inculpatul a recunoscut doar parțialfapta, respectiv că a lovit cu pumnul de mai multe ori partea vătămată, ori așa cum s-a dovedit, acesta a aplicat loviturile cu un corp dur, piatră de pavaj și a trecut sub tăcere participarea fratelui său la comiterea infracțiunii.
Comisia Superioară de M. L. din cadrul Institutului de M. L. „. M. prin avizul solicitat, a arătat că leziunile produse părții vătămate prin agresiunea inculpaților au necesitat 70-75 de zile de îngrijiri medicale.
Față de cele prezentate, instanța a considerat că fapta inculpaților este dovedită cu probele de la dosar, fiind vinovați de săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art.182 al.1 din codul penal, astfel că în baza art.345 al.2 din codul de procedură penală, a dispus condamnarea lor la pedeapsa de câte 2 ani închisoare, pentru fiecare.
În baza art. 71 din Codul penal, instanța a dispus ca pedeapsă accesorie interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.";a"; teza a II-a din codul penal, pe durata executării pedepsei.
În baza art.346 al.1 din C.pr.penală, instanța a admis acțiunile civile formulate, inculpații fiind obligați, în solidar, să plătească:
- părții civile S. J. de U. Dr. C. O. B. M., suma de 1835, 58 lei despăgubiri civile,
- părții civile S. M. S. M., suma de 322 lei, reprezentând cheltuieli de asistență medicală și spitalizare a părții vătămate, cu dobânda legală prevăzută de OG nr.9/2000, modificată, începând cu data de (...) până la achitarea integrală a sumelor.
În baza art.191 al.2 C.pr.penală, inculpații au fost obligați să plătească statului cheltuieli judiciare, în sumă de câte 180 lei fiecare.
Împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Sighetu Marmației, întermen legal, au declarat recurs PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA SIGHETU MARMAȚIEI și inculpații D. I. L. și D. L. C.
P. de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației a solicitat casareasentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei sentințe de condamnare a inculpaților, la pedepse în limite legale, cu respectarea principiului neagravării situației în propria cale de atac - non reformatio in peius.
În motivarea recursului s-a arătat că, prin sentința atacată, instanța a condamnat inculpații pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă, la pedepse al căror cuantum este mai mare decât cel stabilit de aceeași instanță în primul ciclu procesual ( în care s-au admis apelurile inculpaților și s-a trimis cauza spre rejudecare, instanței de fond). În acest fel, s-a creat inculpaților o situație mai grea, în propria lor cale de atac.
Inculpații D. I. L. și D. L. C. nu și-au motivat în scris recursurile, darîn susținerea orală de către apărătorii desemnați din oficiu, s-a solicitat:
- pentru inculpatul D. I. L. , casarea sentinței atacate și, în urma rejudecării, reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului, în sensul stabilirii unei pedepse într-un cuantum mai redus, cu reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 73 lit.b C. și art.74 lit.c C. și suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În motivarea recursului, s-a arătat că este incident motivul de casare prev. de art.385/9 pct.17/2 C., instanța încălcând principiul non reformatio in peius cu ocazia rejudecării cauzei, după desființare cu trimiterea spre rejudecare, în apel, aplicând inculpatului o pedeapsă de 2 ani închisoare, mult peste cea aplicată în primul ciclu procesual, agravând astfel situația inculpatului în propria cale de atac.
În plus, s-a solicitat reducerea pedepsei, chiar sub cuantumul stabilit în primul ciclu procesual, având în vedere conduita bună a inculpatuluianterior săvârșirii faptei, poziția de recunoaștere a acestuia și, de asemenea, împrejurările concrete ale comiterii faptei, din declarațiile martorilor rezultând că partea vătămată ar fi provocat inculpatul, aceasta urmărind cu taxiul mașina în care se aflau cei doi inculpați, ulterior fiind agresat de către partea vătămată.
S-a apreciat, de asemenea că, scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, fiind îndeplinite în cauză condițiile prev. de art.81 C.
- pentru inculpatul D. L. C. s-a solicitat casarea sentinței atacate, iar în urma rejudecării cauzei, în principal, să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.al art.10 al.1 lit.d C.pr.pen, iar în subsidiar, reținerea în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante legale prev.de art.73 lit.b C., apreciindu-se că fapta a fost comisă în stare de provocare și, aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În motivarea recursului s-a arătat că, din probele administrate nu rezultă că inculpatul ar fi lovit partea vătămată.
În măsura în care totuși, se va considera că acțiunea săvârșită de inculpat ar putea fi calificată drept una de înlesnire a săvârșirii infracțiunii de către coinculpatul D. I. L., ca participant deci la agresiunea părții vătămate, s-a arătat că se impune a se reține că a existat o provocare. Din declarațiile martorilor audiați reiese cu certitudine faptul că, partea vătămată a fost cea care a urmărit mașina în care se aflau cei doi inculpați, partea vătămată se afla într-o stare avansată de ebrietate și ea este cea care a provocat scandalul.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de ladosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C., Curtea constată fondate recursurile declarate în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Prin sentința penală nr.241 din 28 mai 2007 pronunțată în dosar nr.(...) al J.ecătoriei S. M., s-a dispus condamnarea inculpaților D. I. L. - la pedeapsa de 1 an închisoare și D. L. C. - la pedeapsa de 6 luni închisoare - ambii, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art.182 alin.1 C. cu aplic. art.74 lit.a și art.76 lit.d C.
Prin decizia penală nr.237 din 21 septembrie 2007 a Tribunalului M., s-au admis apelurile declarate de inculpați împotriva sentinței anterior menționate, ce a fost desființată integral și trimisă cauza spre rejudecare la instanța de fond, pe motiv că inculpații nu au fost legal citați la instanța de fond.
În rejudecare, pe baza probelor administrate la urmărire penală și în faza de judecată, judicios analizate și interpretate, instanța a reținut o stare de fapt corespunzătoare realității constând în aceea că, la data de1. august
2006 cei doi inculpați au agresat partea vătămată B. D. Ion cauzându-i leziuni corporale vindecabile în 70-75 de zile de îngrijiri medicale.
Inculpatul D. I. L. i-a aplicat părții vătămate o lovitură cu o piatră de pavaj la nivelul feței, în urma căreia, partea vătămată a căzut, după care, inculpatul D. L. C. a ținut-o de picioare, a imobilizat-o pe partea vătămată, iar inculpatul D. I. L. a continuat să plice lovituri părții vătămate în zona capului și feței, cu piatra.
Este adevărat că doar inculpatul D. I. L. a exercitat violențe directe asupra părții vătămate, într-o primă fază, după care, agresarea părții vătămate s-a continuat de către acesta, leziunile ulterioare fiind cauzate prin acțiunile conjugate ale ambilor inculpați, unul imobilizând parteavătămată , (acțiune care, de asemenea, implică crearea de suferințe fizice), iar celălalt aplicând lovituri cu piatra.
Nu se pot departaja, așadar, acțiunile celor doi inculpați, câtă vreme rezultă cu evidență, din circumstanțele cauzei că între ei a existat o coeziune psihică, au cooperat cu intenție în realizarea aceleași acțiuni de agresare, de vătămare a părții vătămate, pentru a se stabili cu exactitate că, și fără asigurarea imobilizării părții vătămate de către D. L. C., ar fi fost posibilă agresarea părții vătămate.
Este vorba în cauză de o cooperare subiectivă și parțial materială, în comiterea infracțiunii, fiind evidentă legătura subiectivă dintre inculpați, acțiunea comisă împreună și în comun, nefiind necesar ca acțiunea fiecărui participant să fie indispensabilă pentru producerea rezultatului. Toate aceste elemente au făcut ca inculpatul D. L. C. să fie apreciat, în mod întemeiat, coautor și nu complice la comiterea infracțiunii.
Reținând vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii, prima instanță însă, în procesul de individualizarea a pedepselor, pe lângă faptul că nu a menționat și nu a explicat criteriile dintre cele prev. de art.72 C. pe care le-a avut în vedere la stabilirea pedepselor, a aplicat pedepse nelegale, câte 2 ani închisoare fiecărui inculpat, cu încălcarea principiului neagravării situației în propria cale de atac prev. de art.372 C., ( în primul ciclu procesual fiind aplicate pedepsele de 1 an și, respectiv, 6 luni închisoare), principiu aplicabil și în situația desființării sentinței în apel și trimiterii cauzei spre rejudecare.
În consecință, sub acest aspect, al legalității pedepselor aplicate, recursurile formulate în cauză sunt fondate, fiind incident cazul de casare prev. de art.385/9 pct.17/2 C. (s-a făcut o greșită aplicare a legii) urmând a fi admise în temeiul art. 385/15 pct.2 lit.d C., sentința atacată va fi casată cu privire la cuantumul pedepselor aplicate celor doi inculpați și, rejudecând, în aceste limite, se vor reduce pedepsele aplicate inculpaților : D. I. - de la 2 ani închisoare la 1 an închisoare și, respectiv, D. L. C. de la 2 ani închisoare la 6 luni închisoare - ambii, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art.182 alin.1 C., cu aplic. art.74 lit.a și art.76 lit.d C.
La stabilirea acestor pedepse, s-a avut în vedere principiul neagravării situației în propria cale de atac, anterior menționat, menținând pedepsele aplicate în primul ciclu procesual, urmare a reținerii de către prima instanță în favoarea inculpaților a circumstanței atenuante prev. de art.74 lit. a C. ( lipsa antecedentelor penale), apreciindu-se că, în mod corect, s-a considerat, la momentul respectiv că, aceste pedepse sunt în măsură să asigure realizarea scopului prev. d art.52 C., ținându-se seama și de contribuția efectivă a fiecăruia dintre inculpați la agresarea părții vătămate.
A se da o eficiență sporită circumstanțelor atenuante reținute la prima judecată, ar însemna a lipsi de conținut dispoz. art.52 C. privind scopul pedepsei, în contextul și a atitudinii procesuale necorespunzătoare a inculpaților - care, la prima instanță, în primul ciclu procesual nu s-au prezentat, iar în rejudecare, doar inculpatul D. L. C. a fost audiat de prima instanță, iar în recurs niciunul din inculpați nu s-a prezentat - precum și la atitudinea de negare a faptei, în contextul în care probele dosarului au infirmat apărările lor.
De asemenea, chiar dacă, sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate și a lipsei antecedentelor penale, sunt îndeplinite condițiile prev. de art.81 C., în raport de atitudinea inculpaților în cursul anchetei și ajudecății în cele două cicluri procesuale, nu se poate susține că aceștia au conștientizat gravitatea faptelor și a consecințelor acestora, așa încât, nu se poate aprecia că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, pentru a se putea dispune suspendarea condiționată a acesteia.
Apoi, tocmai pentru considerentele arătate la momentul descrierii faptelor celor doi inculpați și a motivelor reținerii vinovăției lor, nu poate fi primită solicitarea de achitare a inculpatului D. L. C., în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.al art.10 al.1 lit.d C.
Așa fiind, se vor admite recursurile declarate în cauză, sub aspectul anterior menționat, urmând a se face aplicarea dispoz. art.71 C. rap. la art.64 lit.a teza II C., pentru ambii inculpați.
Se vor menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
În baza art.189 C. se vor stabili în favoarea Baroului C. sumele de câte 300 lei, onorarii apărători din oficiu ( avoc.L. C. și avoc. Coroi A. M.), sume ce se vor plăti din fondurile M.ui Justiției.
În baza art.192 alin.3 C. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În baza art.385/15 pct.2 lit.d C. admite recursurile declarate de
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA SIGHETU MARMAȚIEI și inculpații D. I. L. și D. L. C. împotriva sentinței penale nr. 36 din 02 februarie 2011 a J.ecătoriei S. M., pe care o casează cu privire la cuantumul pedepselor aplicate celor doi inculpați și, rejudecând în aceste limite:
Reduce pedepsele aplicate inculpaților :
- D. I. L. (fiul lui A. și L. D., născut la (...), domiciliat în S. M., str.
Ttitu M., nr.34, jud. M.) - de la 2 ani închisoare la 1 an închisoare.
- D. L. C. (fiul lui A. și L. D., născut la (...), domiciliat în S. M., str. T.
M., nr.34, jud. M.) - de la 2 ani închisoare la 6 luni închisoare.ambii, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravăprev. de art.182 alin.1 C., cu aplic. art.74 lit.a și art.76 lit.d C.
Face aplicația dispoz. art.71 C. rap. la art.64 lit.a teza II C., pentru ambii inculpați.
Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
În baza art.189 C. stabilește în favoarea Baroului C. sumele de câte
300 lei, onorarii apărători din oficiu ( avoc.L. C. și avoc. Coroi A. M.), sume ce se vor plăti din fondurile M.ui Justiției.
În baza art.192 alin.3 C. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 11 mai 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
ANA C. L. M. M. R.
G. M. B.
Red.A.C./Dact.H.C.
4 ex./ (...)/ J..fond: N. P. I.
| ← Decizia penală nr. 143/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1764/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
