Decizia penală nr. 75/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.75/2011
Ședința publică din 6 aprilie 2011
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: ANA C., judecător
JUDECĂTORI: L. M.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin
P. - A. C.
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul S. V. împotriva sentinței penale nr.91 din 1 martie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev.de art.20 C., rap.la art.174, art.175 al.1 lit.c C. cu aplic.art.73 lit.b C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul S. V., asistat de apărător ales av. Maxim A., din cadrul Baroului C. cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul inculpatului depune motivele de apel ale acestuia.
Curtea procedează la identificarea inculpatului, după care întrebat fiind de către instanță, inculpatul arată că își menține apelul declarat precum și declarațiile date până în această fază procesuală, care corespund adevărului și nu are de făcut completări la acestea, susținând doar că regretă faptele comise.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea apelului.
Apărătorul inculpatului S. V., solicită admiterea apelului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să se dispună, în principal, achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a C.pr.pen., rap.la art.10 lit.e C.pr.pen., sau, în primul subsidiar, achitarea inculpatului în baza art. art.11 pct.2 lit.a C.pr.pen., rap.la art.10 lit.d C.pr.pen., iar în al doilea subsidiar, solicită schimbarea încadrării juridice conform art.334 C.pr.pen. din infracțiunea de tentativă la omor în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev.de art.182 al.2 C.
În motivarea recursului arată că din întreg materialul probator administrat în cauză, în special din declarațiile inculpatului și ale părții vătămate date în fața instanței, rezultă că a existat un atac material, direct, imediat și injust din partea părții vătămate.
De asemenea, din declarațiile martorilor audiați în faza de urmărire penală rezultă fără dubiu un conflict permanent între tată și fiu, o agresivitate crescută a fiului mai ales pe fondul consumului de băuturi alcoolice și o teamă a tatălui de reacția fiului.
Cu privire la primul subsidiar, susține că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv intenția.
Astfel, din întreg materialul probator, rezultă fără urmă de îndoială că inculpatul nu a acționat nici cu intenția directă și nici indirectă de a ucide partea vătămată. Intenția clară și dovedită era aceea de a se apăra și de a îndepărta atacul exercitat asupra sa de partea vătămată.
Raportat la al doilea subsidiar, arată că inculpatul, din greșeală, a atins cu cuțitul partea vătămată fără a putea în vreun fel să conștientizeze zona în care l-a atins, motiv pentru care solicită schimbarea încadrării juridice în vătămare corporală, întrucât deși nu a prevăzut și nu a putut să prevadă că s-a produs rănirea părții vătămate.
La stabilirea cuantumului de pedeapsă, după schimbarea încadrării juridice, solicită a se face aplicarea art.81 C., ținând seama de persoana inculpatului care nu are antecedente penale, a avut o atitudine sinceră pe tot parcursul procesului penal, regretând cele întâmplate.
Reprezentanta M.ui P., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea în întregime a sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
În susținerea poziție procesuale arată că toate solicitările apărării sunt neîntemeiate. Instanța de fond în mod corect a reținut că fapta a fost comisă în stare de provocare, hotărârea primei instanțe fiind judicios argumentată.
Astfel fiind, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
Inculpatul S. V., având ultimul cuvânt solicită reducerea pedepsei.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.91 din 1 martie 2011 a T.ui C. a fost condamnat inculpatul S. V., fiul lui G. și I., născut la (...) în N., com. Mintiu G., jud. C., studii 10 clase, muncitor la Primăria Dej, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, dom. în N. nr.293, com.Mintiu G., jud.C., CNP 1., fără antecedente penale, pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. și ped. de art.20, art.174, art.175 al.1, lit.c, cu aplic. art.73 lit.b, art.74 lit.a și c, art.76 lit.b C. la pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b C., pe o perioadă de 4 ani.
Cu consecințele prev. de art.71, art.64 lit.a teza a II-a C.
În temeiul art.861 alin.2 C. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 (patru) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b C., pe o perioadă de 4 ani, pe durata unui termen de încercare stabilit conform art. 862 C., respectiv acela de 7 (șapte) ani, iar în temeiul art.71 al.5 C. dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe aceiași perioadă de timp. În temeiul art.863 C. a fost obligat inculpatul să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere date în competența S.ui de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj : a) să se prezinte o dată pe trimestru, în ultima zi de vineri din trimestru, la S. de P. de pe lângă Tribunalul Cluj; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. În temeiul art.359 C.pr.pen., s-a atras atenția inculpatului S. V. asupra conținutului dispozițiilor art.864 C. și a căror nerespectare atrag revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere. În temeiul art.118 lit.b C. s-a dispus confiscarea și distrugerea cuțitului cu dimensiunea de 9,5 cm, lățimea de 2 cm. și mânerul din os, aflat la camera de corpuri delicte, f.9. În temeiul art.169 C.pr.pen. s-a dispus restituirea către inculpat și partea vătămată a hainelor și a celor trei cuțite de bucătărie ridicate de la domiciliul acestora, aflate la camera de corpuri delicte a instanței. În temeiul art.14 C.pr.pen. art.313 din Legea nr.95/2006 a fost obligat inculpatul S. V. la plata sumei de 9.249,68 lei cu dobândă legală de la data de (...) până la plata integrală a sumei către I. I. ,,N. S."; din C.-N., str. C. nr.2-4. S-a constatat că partea vătămată S. A. G. nu s-a constituit parte civilă. În temeiul art.191 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul S. V. să plătească suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că prin rechizitoriul P. de pe lângă Tribunalul Cluj 8..X.2010, a fost trimis în judecată inculpatul S. V., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. și ped. de art.20, art.174, art.175 al.1, lit.c, cu aplic. art.73 lit.b C., reținându-se în fapt că la data de (...), la locuința din N., inculpatul S. V. a aplicat o lovitură de cuțit în zona inimii, fiului său S. A. G., provocându-i leziuni vindecabile în 55-58 zile de îngrijiri medicale și care au pus în primejdie viața victimei. Inculpatul a recunoscut pe parcursul întregului proces penal incidentul dintre el și fiul său, însă a subliniat că lovitura de cuțit nu a fost aplicată cu intenția de a suprima viata victimei, aceasta fiind aplicată mai mult din greșeală. Coroborând declarațiile de recunoaștere din faza de urmărire penală, f.41-45 și din instanță a inculpatului S. V. cu probele aflate la dosar: procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice, f.11-15, f.50-53 și 54- 59; dovada de ridicare a cuțitului corp delict, f.9; raportul de constatare medico-legală, f.22-23; înscrisurile referitoare la comportamentul antisocial al victimei, f.26-28; declarațiile martorilor, f.29-38 dos.urm.pen., și depozițiile martorilor din instanță; declarațiile părții vătămate din faza de urmărire penală și planșele fotografice, f.60-66 și din instanță, s-a reținut în fapt că la data de (...), după ce s-a întors de la serviciu, în jurul orelor 18,00, a intrat în bucătărie și s-a așezat la masă cu intenția de a mânca ceea ce nu a apucat să mănânce la locul de muncă; în timp ce mânca, a intrat în curtea casei, venind „de la pădure";, fiul lui A.-G. pentru că l-a auzit pe acesta cum înjura (caii) când încă era în curte, inculpatul a ieșit din bucătărie și i-a cerut fiului său să înceteze pentru că „aude lumea de pe drum";; fără să aștepte vreo reacție din partea acestuia, inculpatul s-a întors imediat în bucătărie, continuând să mănânce; după „vreo 2 minute"; (precizarea aparține inculpatului), numitul S. A. G. a intrat în bucătărie și s-a repezit asupra inculpatului lovindu-1 puternic în ochiul drept (în acel moment inculpatul stătea pe scaun cu spatele la ușa bucătăriei); în momentele în care au urmat, inculpatul 1-a lovit pe fiul lui, cum s-a arătat mai sus, folosind cuțitul cu care mânca în bucătărie. După lovitura primită în inimă (a fost lezat pericardul), victima S. A.-G. a ieșit din bucătărie - „palid la față și pe burtă, cu bluza puțin ridicată, cu sânge";, cum declară martora S. Ana - și imediat a fost văzut de mama lui, care în acele momente lucra în grădina gospodăriei lor („în jos de bucătărie";). Martora declară că, văzând-1 în această stare, 1-a pus jos pe iarbă, în fața bucătăriei, apoi a strigat la nepotul ei „., pe care 1-a văzut în drum, ca să dea un telefon la salvare („că Ghițucă e jos";). Acesta (martorul S. L.-C.) a sunat la salvare. E. medical care a răspuns la această intervenție l-a transportat pe numitul S. A.-G. la Dej, de unde, pentru că urgența medicală impunea acest lucru, a fost dus în C.-N. și operat în aceeași zi la C. de C. C.. A fost externat în ziua de 17 septembrie 2010. După ce a fost pus sub învinuire, inculpatul S. V. a arătat că după lovitura primită în ochi a căzut de pe scaun și apoi a mai primit o lovitură de la fiul lui („cu piciorul în fund";). Tot el a declarat că „în clipele următoare"; s -a ridicat de jos și a început „să se împingă"; cu fiul lui. În timp ce se „împingea"; cuacesta inculpatul l-a „. cu cuțitul pe care-1 avea în mâna dreaptă. În momentul lovirii (cu cuțitul), precizează același inculpat, părțile se aflau în picioare, față în față, și victima nu avea în mâini vreun obiect cu care amenința să lovească inculpatul. Din întregul material probator al cauzei se poate demonstra fără dubiu că inculpatul S. V. este cel care a exercitat actul de violență fizică asupra numitului S. A.-G., cu un „. tăietor-înțepător";, în bucătăria locuinței părților (unde erau doar ei doi), în după-masa zilei de 13 septembrie 2010, acțiune vătămătoare de rezultat ale cărei leziuni au primejduit viața victimei. Nu sunt în dubiu, în această speță, nici faptul principal care trebuie dovedit, nici faptele probatorii utile lămuririi cauzei, în sensul probării vinovăției inculpatului. P. se coroborează și conduc la concluzia că inculpatul, în locul și timpul sus-precizate, a acționat conștient, exercitând un act de violență cu un obiect vulnerant care a fost apt să producă, în modul în care lovirea a fost săvârșită și prin leziunea creată pe corpul victimei, moartea acesteia, urmare pe care a prevăzut-o și a acceptat-o - umilit de propriul lui copil, care s-a repezit la el și l-a lovit cu sălbăticie, doar cu scopul de „a-1 pune la punct pe cel care a îndrăznit să-i facă o observație"; (martora S. Ana a declarat că A.-G. „a luat-o la fugă spre tatăl lui";, intrând în bucătărie, după ce acesta din urmă i-a atras atenția că face scandal în curte),inculpatul a apucat cuțitul pe care-l avea la dispoziție, chiar lângă el (cum a precizat inculpatul, într-o declarație scrisă personal, la primul contact cu organul de urmărire penală), și i-a aplicat fiului său o lovitură periculoasă într-o zonă vitală a corpului, cu reprezentarea că doar astfel „va fi lăsat în pace de victimă"; (explicația îi aparține inculpatului). Inculpatul a recunoscut că 1-a lovit cu cuțitul în zona inimii pe fiul lui S. A.-G., după ce acesta din urmă l-a agresat așa cum s-a arătat mai sus. Comportamentul agresiv-violent al numitului S. A.-G. este dovedit în speță ca având un caracter repetat, în timp, chiar și în afara mediului familial din care face parte, prin dezinhibare provocată de consumul exagerat de alcool (produc probe utile cauzei în acest sens, atât martorii audiați (mama victimei, fratele victimei, S. Vlad Dorel, prietena fratelui, S. Ștefania-I., verișorul victimei, S. L.-C., și mătușa victimei, S. Ana), cât și „nota de relații"; și procesele-verbale de sancționare contravențională a lui de către organul de poliție local). Inculpatul însuși vorbește despre această conduită deviată de la normele de bună conviețuire în familie și societate, a victimei și arată că a mai avut conflicte cu fiul lui A. G. „. porneau tot de la asemenea situații când el venea acasă beat și începea să înjure. Atitudinea pe care victima S. A.-G. a avut-o în timpul fazei de urmărire penală este în același timp relevantă și ea pentru lămurirea cazului anchetat, în sensul în care toate celelalte mijloace de probă folosite de organul judiciar dezvăluie probe de vinovăție a inculpatului, care se coroborează neechivoc. Fiul vătămat de inculpat a negat nu doar comiterea faptei (de lovire cu cuțitul) asupra lui, dar și împrejurarea în care s-a iscat conflictul dintre ei doi, în după- masa de 13 septembrie 2010, în curtea locuinței acestora - persoana vătămată declară că tatăl lui, inculpatul, nu era acasă când el s-a „accidentat"; (el a explicat organului judiciar, în timpul audierii în locuința lui, că, dorind să iasă din bucătărie, ca să ajungă în casă la frigider de unde să-și ia de mâncare, s-a „. de pragul de la ușa bucătăriei și, căzând pe burtă, „pe betonu"; din fața bucătăriei, s-a „. cu un cuțit pe care îl ținea în mâna dreaptă); erau acasă doar el (S. A.-G.) și mama lui, el era singur în bucătărie când a ieșit ca să meargă la frigider, iar când inculpatul a „. în curtea casei „accidentarea"; era deja produsă, mai arată persoana vătămată. Nu doar că această versiune amodului în care numitul S. A.-G. a ajuns vătămat corporal nu este susținută de nici o altă persoană audiată în cauză (fiind contrazisă flagrant în primul rând de inculpat și apoi de martora S. Ana, mama persoanei vătămate), dar ea însăși (versiunea) este „defectă";, prin lipsa posibilității reale ca rezultatul vătămător constatat medico-legal pe corpul victimei să se fi putut produce în condițiile pe care le-a imaginat S. A.-G. (cu un singur scop, pe care 1-a putut urmări când nu mai era sub influența băuturilor alcoolice, și anume să-și apere tatăl de consecințele faptei grave comise) - fără îndoială că, dacă o asemenea autoaccidentare s-ar fi produs, urmele izbirii corpului numitului S. A.-G. de „. (betonul din fața bucătăriei) ar fi fost și altele nu doar „împunsătura"; apărută exact în locul în care inculpatul a precizat că a dat cu cuțitul (asemenea urme ar fi evidențiat nu doar un traumatism al membrului superior drept al victimei, pe care aceasta a căzut, și leziuni la nivelul celorlalte părți ale corpului, create la contactul cu „betonul";, dar, necesarmente, și prezența sângelui victimei pe „. (mama persoanei vătămate, martora S. Ana, singura persoană care a văzut victima ieșind din bucătărie, a declarat că fiul ei „avea sânge pe burtă, cu bluza puțin ridicată";); cercetarea criminalistică a locului faptei și examinarea medico- legală a victimei nu au evidențiat asemenea urme „rezultate prin cădere și izbire de beton";. Această atitudine a victimei S. A.-G. s-a manifestat în cele din urmă și prin refuzul nedisimulat și sfidător la adresa autorității organului judiciar, când, citat la parchet pentru o nouă audiere în cauză, a refuzat inclusiv să semneze de primire actul procedural de citare a lui (a fost invitat la parchet pentru ziua de 19 octombrie 2010, odată cu inculpatul). În drept: Fapta săvârșită de inculpatul S. V. care, la data de 13 septembrie 2010,1-a lovit cu un cuțit (de bucătărie) în zona inimii (spațiul V intercostal), pe numitul S. A.-G., fiul lui, în împrejurările de fapt sus-descrise, provocându-i astfel leziuni corporale care necesită 55-58 de zile de îngrijiri medicale și care au pus în primejdie viața victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art.20, art.174, art.175 al.1, lit.c, cu aplic. art.73 lit.b, art.74 lit.a și c, art.76 lit.b C., faptă pentru care s-a aplicat pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b C., pe o perioadă de 4 ani. Referitor la individualizarea judiciară a pedepsei, s-a considerat că în favoarea inculpatului S. V. se poate reține pe lângă circumstanța atenuantă prev. de art.73 lit.b C., respectiv aceea a comiterii faptei sub stăpânirea unei puternice tulburări și emoții determinate de o provocare din partea părții vătămate, fiul inculpatului, prin acte de violență și atingerea gravă a demnității inculpatului și circumstanțele atenuante prev. de art.74 lit.a și c C. Inculpatul S. V. nu numai că nu a intrat până la această vârstă în conflict cu legea penală și așa cum rezultă din caracterizarea de la f.15 și din depozițiile martorilor, acesta este apreciat pozitiv atât de către colegii de muncă cât și de către conducerea societății la care lucrează, cunoscut fiind cu un comportament bun și în familie și societate. Pe parcursul procesului penal inculpatul a avut o atitudine sinceră chiar dacă a apreciat că nu s-ar face vinovat de tentativă la infracțiunea de omor, aspectele legate de latura obiectivă a infracțiunii fiind recunoscute. Sub nici o formă nu se poate discuta de o legitimă apărare, simpla lovire a inculpatului de către fiul său, partea vătămată S. A. G., nu se poate confunda cu atacul material, direct, imediat și injust, care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat, așa cum este el reglementat de art.44 C., în speță, așa cum s-a arătat mai sus, sunt incidente prev. art.37 lit.b C. Inculpatul nu poate fi achitat în temeiul art.10 lit.e C.pr.pen. și nici în temeiul art.10 lit.d C.pr.pen., în sensul că ar lipsi latura subiectivă a infracțiunii și chiar dacă este dificil de a se discuta de o intenție directă, în ceea ce privește intenția indirectă, nu avem nici cel mai mic dubiu cu privire la aceasta. Inculpatul S. V. a prevăzut sau trebuia să prevadă rezultatul faptei sale atunci când s-a ridicat de pe scaun și cu cuțitul în mână s-a îndreptat spre fiul său și i-a aplicat o lovitură de cuțit în zona inimii, zonă vitală și chiar dacă nu s-a produs rezultatul letal, lovitura a avut o intensitate care cel puțin în ceea ce privește intenția indirectă, a laturii subiective a infracțiunii, nu există în ceea ce ne privește, nici cel mai mic dubiu. Chiar dacă ne aflăm în fața unei infracțiuni, care generic se încadrează în rândul infracțiunilor cu un grad ridicat de pericol social, avându-se în vedere împrejurările în care s-a comis fapta, comportamentul provocator al părții vătămate, care ar fi trebuit să manifeste o atitudine de respect față de inculpat, și dacă în majoritatea infracțiunilor de acest gen, este greu de a se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în ceea ce-l privește pe inculpatul S., care regretă în mod sincer fapta comisă, apreciem că scopul pedepsei poate fi atins și prin suspendarea executării sub supraveghere pe un termen de încercare de 7 ani, termen în care inculpatul este obligat a respecta măsurile de supraveghere stabilite prin minută și dispozitivul sentinței. Referitor la latura civilă a cauzei, subliniem faptul că partea vătămată S. A. G. nu s-a constituit parte civilă, iar I. I. ,,N. S."; din C.-N., în faza de judecată a solicitat să fie obligat inculpatul la plata sumei de 9.249,68 lei cu dobândă legală de la data de (...) până la plata integrală a sumei, reprezentând cheltuielile de spitalizare a părții vătămate S. A. G. Văzând și prev. art.191 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul S. V. să plătească suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, sumă ce cuprinde și contravaloarea raportului de expertiză, onorariul apărătorului din oficiu și restul cheltuielilor din faza de urmărire penală și judecată. Împotriva acestei sentințe a formulat apel în termen legal inculpatul S. V., fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie. În ședința publică din data de 6 aprilie 2011, prin apărător ales, inculpatul a solicitat admiterea apelului și achitarea conform art.10 lit.e C.pr.penală, sau în subsidiar în temeiul art.10 lit.d C.pr.penală, iar în al doilea subsidiar a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev.de art.182 al.2 C. S-a arătat că din materialul probator administrat în cauză, în special din declarațiile inculpatului și ale părții vătămate date în fața instanței, rezultă că a existat un atac material, direct, imediat și injust din partea părții vătămate.. asemenea, din declarațiile martorilor audiați în faza de urmărire penală rezultă fără dubiu un conflict permanent între tată și fiu, o agresivitate crescută a fiului mai ales pe fondul consumului de băuturi alcoolice și o teamă a tatălui de reacția fiului. Cu privire la primul subsidiar s-a susținut că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv intenția, din probe rezultând că inculpatul nu a acționat nici cu intenția directă și nici indirectă de a ucide partea vătămată. Intenția clară și dovedită era aceea de a se apăra și de a îndepărta atacul exercitat asupra sa de partea vătămată. Raportat la al doilea subsidiar s-a arătat că inculpatul, din greșeală, a atins cu cuțitul partea vătămată fără a putea în vreun fel să conștientizeze zonaîn care l-a atins, nu a prevăzut și nu a putut să prevadă că s-a produs rănirea părții vătămate. La stabilirea cuantumului pedepsei, după schimbarea încadrării juridice, s-a solicitat a se face aplicarea art.81 C., ținând seama de persoana inculpatului care nu are antecedente penale, a avut o atitudine sinceră pe tot parcursul procesului penal, regretând cele întâmplate. Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.378 C.pr.penală, curtea constată că apelul nu este fondat și îl va respinge pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Astfel, se constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, susținută de probatoriul administrat în cauză. A rezultat din ansamblul probator că la data de 13 septembrie 2010 inculpatul apelant S. V. l-a lovit cu un cuțit de bucătărie în zona inimii (spațiul V intercostal), pe numitul S. A.-G., fiul lui, în condițiile în care a fost provocat de acesta, prin acte de violență și atingerea gravă a demnității, cauzând părții vătămate leziuni corporale care au necesitat 55-58 de zile de îngrijiri medicale și care au pus în primejdie viața victimei. Analiza obiectivă a probelor administrate relevă justețea soluției pronunțate de instanța de fond sub aspectul existenței faptei și a vinovăției inculpatului apelant în comiterea acesteia, vinovăție de altfel recunoscută de acesta, punând în evidență și caracterul adecvat al pedepsei aplicate ca și cuantum. În ce privește modalitatea de executare a pedepsei ne exprimăm rezerva în ce privește opțiunea instanței de fond pentru suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, având în vedere că părțile locuiesc la aceeași adresă, conflictul dintre acestea putându-se repeta, având în vedere starea conflictuală mai veche dintre părți, însă în calea de atac exercitată numai de inculpat hotărârea nu poate fi modificată în sensul agravării situației sale. În mod corect a reținut instanța de fond că în cauză nu sunt incidente prevederile art.44 C. și art.10 lit.e C.pr.penală referitoare la legitima apărare, simpla lovire cu pumnul a inculpatului S. V. de către fiul său, partea vătămată S. A. G., neconstituind un atac material, direct, imediat și injust, care să fi pus în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat, în speță fiind incidente prevederile art.73 lit.b C. privind comiterea faptei sub stăpânirea unei puternice tulburări și emoții determinate de o provocare din partea părții vătămate. Inculpatul nu poate fi achitat nici în temeiul art.10 lit.d C.pr.penală, în sensul că ar lipsi latura subiectivă a infracțiunii, din probele administrate reieșind că fapta a fost comisă de inculpatul apelant S. V. cu intenție indirectă. Inculpatul a prevăzut sau trebuia să prevadă rezultatul faptei sale atunci când s-a ridicat de pe scaun și s-a îndreptat cu cuțitul în mână spre fiul său aplicându-i o lovitură de cuțit în zona inimii, zonă vitală. Chiar dacă nu s-a produs rezultatul letal, lovitura a avut o intensitate deosebită, de natură a ilustra intenția indirectă a laturii subiective a tentativei la infracțiunea de omor calificat. Obiectul vulnerant folosit (cuțit), zona vizată - cea a inimii, intensitatea loviturii aplicate, reflectată în gravitatea leziunilor produse, de asemenea caracterizează intenția indirectă la tentativa la infracțiunea de omor și nu praeterintenția specifică infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art.182 C., astfel că nu poate fi primită nici solicitarea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală gravă. În cazul concret nici reconsiderarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului apelant S. V. în sensul reducerii acestuia și nici suspendareacondiționată a executării acesteia nu se impun, deoarece ar fi afectat justul echilibru dintre gravitatea faptei și pedeapsa aplicată. Pentru considerentele prezentate, în baza art.379 pct.1 lit.b C.pr.penală, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul S. V., domiciliat in loc. N., nr.293, comuna M. G., jud. C., împotriva sentinței penale nr.91 din 1 martie 2011 a T.ui C.. În baza art.192 alin.2 C.pr.penală va obliga inculpatul apelant să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul S. V., domiciliat in loc. N., nr. 293, comuna M. G., jud. C., împotriva sentinței penale nr. 91 din 1 martie 2011 a T.ui C.. Obligă pe inculpatul apelant să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare. Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 6 aprilie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER ANA C. L. M. M. B. Red.L.M./C.A.N. 3 ex./(...) Jud.fond: E.J.
| ← Decizia penală nr. 1202/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 178/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
