Încheierea penală nr. 2101/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 2101/R/2011
Ședința publică din 30 decembrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : A. D. L.- judecător JUDECĂTORI : L. M.
: I. M. GREFIER : M. N.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - V. G. S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul R. I., împotriva încheierii penale nr. 112/CC/22 decembrie 2011, pronunțată de T. B.-
N. în dosar nr. (...), având ca obiect prelungirea măsurii arestului preventiv luată de P. de pe lângă T. B.-N. față de inculpatul R. I., acesta fiind cercetat pentru săvârșirea unei tentative la infracțiunea de omor, prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul în stare de arest asistat de apărătorul desemnat din oficiu avocat I. B., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care,
Întrebat fiind, inculpatul arată că își menține recursul declarat în cauză și este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Apărătorul desemnat din oficiu depune la dosar referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestuia.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să sedispună respingerea cererii de prelungire a duratei arestării preventive și să se dispună luarea față de inculpat, a unei măsuri mai puțin severe și anume măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Din întreg probatoriu administrat nu rezultă de nicăieri că ar fi vorba despre o tentativă de omor. Se apreciază de apărătorul inculpatului că, în momentul în care se face trimitere la tentativă de omor trebuie să existe cea mai mică intenție de a suprima viața cuiva, cu precizarea că nu se știe dacă inculpatul a fost în curte, dar raportat la susținerea faptului că „m-am dus cu palma";, în lipsa unei „bâte"; și la „i-am dat cu palma și când am văzut că a căzut, am fugit „ se consideră că s-a judecat mai mult emoțional și pe baza acelor câteva poze vizualizate care creează impresia „cine știe cum a fost lovită";, părții vătămate i s-au dat câteva palme, cu posibilitatea călcării pe cap și cu precizarea că inculpatul a fugit în următoarea clipă.
Inculpatul are vârsta de aproape 70 de ani și nu a înțeles în ce constă pericolul social în ipoteza punerii în libertate a acestuia, cu precizarea că acesta a recunoscut în parte, a fost în stare avansată de ebrietate și se impune clarificarea gradului de pericol social al lăsării inculpatului în libertate și în ce constă acesta. Raportat la vârsta inculpatului, la starea sa de sănătate și la modul concret de săvârșire al faptei consideră că luarea unei măsuri de a nu părăsi localitatea sau țara este suficientă, urmând ca în ipoteza nerespectării obligațiilor acesta ar putea fi din nou arestat, însă apreciază că nu s-a dovedit cu nimic că ar fi vorba de un pericol social, lăsarea inculpatului în libertate și judecarea sa în libertate, motiv pentru care solicită respingerea cererii și luarea unei măsuri mai puțin severe.
Cu onorariu avocațial din fondul M.ui J.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat, cu consecința menținerii încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Instanța care a luat măsura arestării preventive a reținut că există probe și indicii temeinice, în sensul dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală, că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat, apreciindu-se relevante îndeosebi următoarele probe: declarațiile date de inculpat la procuror, declarația dată cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, declarațiile martorilor, concluziile medico-legale provizorii, concluziile raportului de constatare medico-legală întocmit de S. J. de M.-L. B.-N.
De asemenea, s-a mai reținut că inculpatul se află în situația prevăzută de art. 148 lit f Cod procedură penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de care este acuzat este închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul concret pentru ordinea publică, în cazul lăsării în libertate a inculpatului, a fost evidențiat prin raportare la circumstanțele concrete în care se presupune că a fost săvârșită fapta, modalitatea concretă în care a fost comisă, urmările produse și datele care caracterizează persoana acestuia. În acest sens, s-a reținut că inculpatul este recidivist, fiind condamnat anterior pentru un comportament violent, pe fondul consumului de alcool, adresând injurii și amenințări cu moartea atât părții vătămate cât și unor vecini.
S-a mai apreciat că, pericolul concret pentru ordinea publică, în cazul lăsării inculpatului în libertate, rezultă atât din natura violentă a faptei, care a creat o stare de tulburare în rândul comunității locale, cât și din comportamentul
și conduita acestuia care deși a mai fost condamnat pentru infracțiuni de violență, a continuat să se manifeste agresiv, îndeosebi pe fondul consumului de alcool atât față de partea vătămată cât și față de vecini.
Inculpatul R. I. având ultimul cuvânt, arată că dorește să fie testat la poligraf, arătând că își recunoaște fapta comisă și că era beat la momentul săvârșirii faptei, solicitând să fie cercetat în stare de libertate.
C U R T E A :
Prin încheierea penală nr. 112/CC din data de 22 decembrie 2011, pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...) s-a admis propunerea formulată de P. DE PE L. T. B.-N. și, în consecință, s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului R. I., fiul lui V. și V., născut la data de (...) în comuna M., județul B.-N., domiciliat în municipiul B., A. P., nr. 4, sc. A, ap. 16, județul
B.-N., cu reședința în comuna M., nr. 167, județul B.-N., recidivist, având CNP -
1., în prezent aflat în Centrul de R. și A. P. din cadrul Inspectoratului de P. J. B.-
N., cu încă 30 zile începând cu 31 decembrie 2011 și până la 29 ianuarie 2012.
S-a acordat av. V. R. onorariu în sumă de 100 lei, suportat din fondurile
M.ui Justiției, iar cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, P. de pe lângă T. B.-N. a solicitat să se dispună prelungirea cu 30 zile, începând cu data de (...), până la (...), a duratei măsurii arestării preventive față de inculpatul R. I., fiul lui V. și V., născut la data de (...) în comuna M., județul B.-N., domiciliat în municipiul B., A. P., nr. 4, sc. A, ap. 16, județul B.-N., cu reședința în comuna M., nr.167, județul B.-N., recidivist, CNP- 1., acesta fiind în prezent, arestat preventiv pentru săvârșirea unei tentative la infracțiunea de omor, prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal.
În motivarea propunerii s-au arătat următoarele:
Din probele administrate în cauză, rezultă că, în după-masa zilei de (...) (între orele 17.00-17.30), în timp ce s-a aflat sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul a intrat în curtea casei părții vătămate R. M. (în vârstă de 85 ani), din comuna M., județul B.-N., astfel că, pe fondul unor relații conflictuale preexistente, i-a aplicat mai multe lovituri cu brațele în regiunea capului, după care aceasta căzând, a continuat să-i aplice lovituri cu picioarele, la întâmplare, de asemenea în regiunea capului și totodată, în zona abdominală, partea vătămată, suferind prin urmare leziuni corporale vindecabile în 24-25 zile îngrijiri medicale, dar care nu i-au pus viața în primejdie din punct de vedere medico- legal, după care, escaladând gardul despărțitor al vecinătăților comune, a abandonat-o la fața locului (deplasându-se la domiciliu, și vizionând programul TV/Antena 1).
De menționat este că, din plângerea și declarația părții vătămate din data de (...) (f. 150-153), precum și din declarația acesteia din (...) (f. 154-156), rezultă că, de fapt, după pătrunderea în curte inculpatul, care nu o mai vizitase demult, a intrat fără acordul acesteia și în bucătăria de vară, loc unde a imobilizat-o pe masa aflată în acea încăpere (apăsând-o puternic pe abdomen, totodată prinzând- o de gât), astfel încât aceasta și-a pierdut cunoștința. Prin urmare, partea vătămată a solicitat tragerea inculpatului la răspundere penală, inclusiv pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (1) Cod penal (faptă pedepsită la plângerea prealabilă).
În esență, în cauză s-a reținut că, de mai mulți ani între inculpat și partea vătămată a existat o permanentă stare conflictuală, întrucât aceasta a făcut declarații în calitate de martor în dosarul penal nr. (...) al Judecătoriei B., în care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 122/(...) a aceleiași instanțe, la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu suspendare condiționată pe timp de 4 ani, pentru comiterea unei infracțiuni de ultraj prev. de art. 239 alin. (2) și alin. (5)
Cod penal (acesta, fiind arestat preventiv în perioada (...)-(...)), în contextul în care lucrătorul de poliție agresat de inculpat cu acea ocazie, locuia cu gazdă la partea vătămată (f. 132-148). Pe de altă parte, fiind vecini, de-a lungul anilor inculpatul a bănuit-o pe partea vătămată, că l-ar reclama referitor la unele fapte imaginare, la diferite organe/instituții, prin intermediul unei persoane din orașul B., dar și că l-ar urmări (aspecte nedovedite însă), etc.
În ce privește pe partea vătămată, se menționează că, ulterior agresiunii exercitată de către inculpat, în împrejurările arătate, aceasta a fost găsită la scurt timp, căzută în curte într-o baltă de sânge, în stare de inconștiență, având urme de sânge la nivelul capului și a feței, de asemenea și pe obiectele de îmbrăcăminte, de către nepoții săi -martorii R. S. M. și C. M. C. (fiind în jurul orelor 17.46), după care, imediat au fost anunțate organele de poliție, precum și salvarea.
Astfel, partea vătămată a fost spitalizată de urgență, acordându-i-se ajutorul medical necesar, fiind internată apoi, în Spitalul județean de U. B., în stare de comă indusă, în perioada: (...)- (...).
Referitor la leziunile suferite de către partea vătămată, modalitatea de producere a acestora, etc, din raportul de constatare medico-legală, întocmit de S.
L. B.-N., nr. 2813/Il/a/106/(...) (f. 161-163), rezultă că:
- partea vătămată prezintă leziuni corporale traumatice, leziuni descrise în cuprinsul raportului: la nivelul capului -hematom preorbitar al ambilor ochi, tumefierea puternică a buzelor, tumefierea piramidei nazale, plagă confuză delabrantă (plagă scalpată) cu margini neregulate, punți tisulare, care denudează o suprafață de cea. 1. cm din calota osoasă, care este vizibilă, albicioasă, precum și plăgi contuze auricular și retroauricular dr., toraco-abdominal -prezentând fractura arcurilor costale 4 și 5 stg., cu minimă angulare, și că toate acestea s-au putut produce prin lovire activă, repetată cu corpuri dure (de ex. pumni, picioare, etc.), cădere la același nivel și lovire în zona capului cu un corp dur (cel mai probabil picioare), cu corpul căzut la pământ și capul fixat la sol.
- leziunile necesită 24-25 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survincomplicații.
- poziția victimă-agresor, a putut fi inițial față în față, ulterior dinamică încursul agresiunii, și chiar lovire ulterioară căderii corpului la pământ.
- leziunile nu întrunesc caracteristicile medico-legale ale punerii vieții înprimejdie, iar acestea pot data din (...).
Se mai arată că, după externarea părții vătămate și respectiv audierea acesteia, procedându-se la completarea raportului de constatare medico-legală (nr. 3002/ll/a/106/X/(...), f. 187-188), în cauză s-a concluzionat că: se mențin concluziile raportului de constatare medico-legală întocmit la (...); că, având în vedere localizarea fracturilor costale, acestea s-au putut produce inclusiv prin comprimarea regiunii toraco-abdominale; că, partea vătămată a suferit leziuni și în zona gâtului (o echimoză), care s-a putut produce și prin comprimare cu mâna; că, leziunea de la nivelul scalpului, poate fi urmarea unei singure lovituri, foarte probabil aplicată cu mare intensitate, cu un corp dur (de ex. picior încălțat), cu corpul căzut la pământ și capul fixat la sol, dar poate fi urmarea mai multor lovituri aplicate cu o intensitate mai redusă; și că, având în vedere vârsta înaintată a părții vătămate, aceasta avea oricum capacitatea de muncă pierdută, prin vârstă, anterior agresiunii.
S-a reținut că inculpatul este recidivist, raportat la acea condamnare de 2 ani închisoare (cu suspendare condiționată pe timp de 4 ani), suferită ca urmare a comiterii unei infracțiuni de ultraj cu violentă, prev. de art. 239 al. 2 și al. 5 C., potrivit sentinței penale nr. 122/(...) a Judecătoriei B., definitivă prin neapelare la data de (...) (dosar penal nr. (...)).
Până în prezent, din motive obiective, în cauză nu s-a reușit finalizarea urmăririi penale, în continuare impunându-se efectuarea următoarelor acte de
cercetare penală : obținerea concluziilor expertizei biocriminalistice genetice (ADN)dispusă în cauză, prin ordonanța procurorului din data de (...) (f. 101-105); obținerea constituirii de parte civilă de la S. de A. județean B.-N. (f. 219); extinderea cercetărilor penale fată de inculpat și audierea acestuia, pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 al. 1 C. cu aplic. art. 37 lit. a C. (aceasta impunându-se având în vedere declarația dată procurorului de către partea vătămată, la data de (...)); audierea de către procuror a martorilor F. L., C. T., S. I., T. R., O. M. și C. D., cu referire la aspectele pe care le cunosc în cauză; prezentarea materialului de urmărire penală inculpatului; întocmirea actului de sesizare a instanței.
Totodată, s-a învederat și faptul că, până în prezent, în cauză nu s-a mai acordat decât o singura prelungire a arestului preventiv, iar pe de altă parte, nu au dispărut temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului (art. 148 lit. f) Cod procedură penală).
Prin Încheierea penală nr. 97 din 03 noiembrie 2011 pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...) s-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă T. B.-N. și în consecință s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului R. I. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. (1) Cod penal, art. 37 lit. a) Cod penal, pe durata a 29 de zile, începând cu data de 3 noiembrie 2011 și până în data de 01 decembrie 2011.
Instanța care a luat măsura arestării preventive a reținut că există probe și indicii temeinice, în sensul dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală, că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat, apreciindu-se relevante îndeosebi următoarele probe: declarațiile date de inculpat la procuror, precum și declarația dată cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, declarațiile martorilor R. S. M., R. M., O. M., T. R., F. L. C., C. D., S. I., C. T., T. C. și B. Ș., concluziile medico-legale provizorii, concluziile raportului de constatare medico-legală întocmit de S. J. de M. - L. B.-N.
Pe lângă îndeplinirea condiției prev. de art. 143 Cod procedură penală, instanța care a luat măsura arestării preventive a reținut că inculpatul se află în situația prev. de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de care este acuzat este închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică, în cazul lăsării în libertate a inculpatului, a fost evidențiat prin raportare la circumstanțele concrete în care se presupune că a fost săvârșită fapta, modalitatea concretă în care a fost comisă
(prin loviri repetate, cu corpuri dure, pumnii și picioarele, zonele corporale vizate urmările produse și datele care caracterizează persoana acestuia. Sub acest din urmă aspect, s-a reținut că inculpatul este recidivist, fiind condamnat anterior pentru săvârșirea unei infracțiuni de ultraj prev. de art. 239 alin. (2) și (5) Cod penal și că are un comportament violent, pe fondul consumului de alcool adresând injurii și amenințări cu moartea atât părții vătămate cât și unor vecini. S-a mai avut în vedere că și cu alte ocazii inculpatul a fost violent cu partea vătămată și cu alte persoane din localitatea de domiciliu.
Încheierea penală nr. 97/(...) a T.ui B.-N. prin care s-a luat măsura arestării preventive față de inculpat a rămas definitivă prin respingerea recursului declarat de acesta ( încheierea penală nr. 1807/(...) a Curții de A. C., pronunțată în dosarul penal nr. (...) .
Ulterior, prin încheierea penală 102/CC din 23 noiembrie 2011 pronunțată de T. B.-N. în dosarul penal (...), rămasă definitivă prin nerecurare, s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului ce urmează să expire la 30 decembrie 2011.
Potrivit art. 155 Cod procedură penală arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Examinând propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de procuror, instanța a constatat că subzistă și în prezent temeiurile care au stat la baza luării ei.
Astfel, la dosar există probe și indicii temeinice de natură a justifica presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunea de tentativă de omor de care este acuzat în modalitatea descrisă de procuror pe larg în cuprinsul referatului.
S-a apreciat că sunt relevante, în sensul art. 143 Cod procedură penală, pe lângă probele enumerate de către instanța care a luat măsura arestării preventive și următoarele probe administrate ulterior acestui moment respectiv: declarația părții vătămate R. M., procesul-verbal de reconstituire, declarațiile martorilor S. P., C. S. și C. M. C., planșele fotografice cuprinzând aspectele fixate și urmele ridicate cu ocazia examinării criminalistice a inculpatului R. I., întocmite de S. C. din cadrul Inspectoratului de P. J. B.-N.
S-a dovedit în cauză că inculpatul a comis fapta pe fondul consumului de alcool și a unor vechi neînțelegeri cu partea vătămată pe care o bănuiește că l-ar fi reclamat la diferite organe sau instituții ale statului.
Probele administrate până în acel moment, coroborate cu actele medico- legale întocmite în cauză, s-a susținut că ar fi în măsură să dovedească intenția inculpatului (fie chiar indirectă) de a suprima viața părții vătămate, în vârstă de
85 de ani. I. inculpatului a fost exteriorizată clar și rezultă cu prisosință din lovirea repetată a părții vătămate cu corpuri dure (pumni și picioare) în diferite zone ale corpului, chiar și după ce era căzută la pământ. L. aplicate părții vătămate au fost intense și i-au cauzat fractura arcurilor costale 4 și 5 stg., dar și hematoame și plăgi contuze la cap precum și o plagă scalpată de circa 1. cm, ceea ce a dus efectiv la desfigurarea părții vătămate, astfel cum rezultă din planșa fotografică de la f. 41 care însoțește raportul de constatare medico-legală nr.
2813/II/a/106 din (...), întocmit de S. J. de M. L. B.-N.
Împrejurarea că din actele medicale rezultă că sunt necesare 24-25 zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor cauzate părții vătămate și că acestea nu i-au pus în primejdie viața, a fost apreciată de instanță ca fiind fără relevanță în stadiul actual al cercetărilor penale.
Judecătorul care a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a apreciat că pericolul social concret pentru ordinea publică, în cazul lăsării inculpatului în libertate, rezultă atât din natura violentă a faptei, care a creat o stare de tulburare în rândul comunității locale, cât și din comportamentul și conduita acestuia care deși a mai fost condamnat pentru infracțiuni de violență ( prin S. penală nr. 122/2009 a Judecătoriei B. pentru comiterea infracțiunii de ultraj asupra unui agent de poliție) a continuat să se manifeste agresiv, îndeosebi pe fondul consumului de alcool atât față de partea vătămată cât și față de vecini (declarația martorei O. M.).
Pe de altă parte, prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului s-a apreciat că este necesară și datorită faptului că, până în prezent, din motive obiective, în cauză nu s-a reușit finalizarea urmăririi penale, în continuare impunându-se efectuarea următoarelor acte de cercetare penală: obținerea concluziilor expertizei biocriminalistice genetice (ADN) dispusă în cauză, prin ordonanța procurorului din data de (...) (f. 101-105); obținerea constituirii de parte civilă de la S. de A. județean B.-N. (f. 219); extinderea cercetărilor penale fată de inculpat și audierea acestuia, pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 al. 1 C. cu aplic. art. 37 lit. a C. (aceasta impunându- se având în vedere declarația dată procurorului de către partea vătămată, la data de (...)); audierea de către procuror a martorilor F. L., C. T., S. I., T. R., O. M. și C. D., cu referire la aspectele pe care le cunosc în cauză; prezentarea materialului de urmărire penală inculpatului; întocmirea actului de sesizare a instanței.
Pentru aceste considerente de mai sus, constatând că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, în baza art. 155 și următoarele Cod procedură penală, instanța a admis propunerea formulată de P. de pe lângă T. B.-N. și a dispus prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpatul R. I., cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii de tentativă de omor prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. (1) Cod penal, art. 37 lit. a)
Cod penal, cu 30 de zile, începând cu data de 30 decembrie 2011 și până la data de 29 ianuarie 2012.
Conform art. 192 alin. (3) Cod procedură penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului stabilindu-se în favoarea avocatei R. V. suma de 100 lei cu titlu de onorariu avocat din oficiu, suportat din fondurile M.ui de J.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul R. I. a declarat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună respingerea cererii de prelungire a duratei arestării preventive și să se dispună luarea față de el a unei măsuri mai puțin severe și anume măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, a actelor dosarului de urmărire penală și a motivelor invocate, Curtea apreciază că acesta cauză nu este fondat.
T. B. - N. a apreciat în mod corect că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și că prelungirea acestei măsuri este necesară în vederea unei bune derulări a urmăririi penale și a finalizării tuturor actelor procedurale indicate în propunerea de prelungire formulată de parchet.
Fără a relua argumentele indicate în conținutul încheierii recurate, instanța de control judiciar apreciază că temeiurile prevăzute de art. 143 și art.148 lit f C.pr.pen. sunt pe deplin incidente în continuare în cauză, pentru considerentele arătate de judecătorul ce a dispus prelungirea măsurii.
În această fază procesuală este prematur a se vorbi despre schimbări de încadrări juridice, pericolul concret pentru ordinea publică, în cazul lăsării în libertate a inculpatului, fiind evidențiat prin raportare la circumstanțele concrete în care se presupune că a fost săvârșită fapta, urmările produse sau care puteau să se producă, precum și la datele care caracterizează persoana acestuia. În acest sens, s-a reținut că inculpatul este recidivist, fiind condamnat anterior pentru un comportament violent, pe fondul consumului de alcool, adresând injurii și amenințări cu moartea atât părții vătămate cât și unor vecini.
Pericolul concret pentru ordinea publică, în cazul lăsării inculpatului în libertate, rezultă deci atât din natura violentă a faptei, care a creat o stare de tulburare în rândul comunității locale, cât și din comportamentul și conduita acestuia care deși a mai fost condamnat pentru infracțiuni de violență, a continuat să se manifeste agresiv, îndeosebi pe fondul consumului de alcool.
În astfel de condiții, Curtea apreciază implicit că nu se justifică nici înlocuirea măsurii arestării preventive.
Prin urmare, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.pen. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R. I. împotriva încheierii penale nr.
112/CC din 22 decembrie 2011 a T.ui B.-N.
Se va stabili în favoarea Baroului C., suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui J.
Potrivit art. 192 alin. 3 Cod procedură penală inculpatul recurent va fi obligat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D I S P U N E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R. I., fiul lui V. și V., născut la 6 iunie 1942, aflat în A.ul IPJ B.-N. împotriva încheierii penale nr.
112/CC din 22 decembrie 2011 a T.ui B.-N.
Stabilește în favoarea Baroului C., suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui J.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 30 decembrie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. D. L. L. M. I. M.
GREFIER, M. N.
Red.A.D.L.
Dact.H.C./ 3 ex./(...)
Jud.fond: P. L.E..
| ← Decizia penală nr. 1382/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 455/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
