Decizia penală nr. 75/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR. 75/2011
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : V. C. - judecător JUDECĂTORI : V. G.
M. B. GREFIER : M. B.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. : D. S.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații L. M. și L. C. împotriva încheierii penale f.n. din 23 decembrie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr.(...) având ca obiect menținere stare arest preventiv.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul L. M., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu av.C. Manuela din cadrul
Baroului C., cu delegație la dosar și inculpatul L. C., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu av.I. M. din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care întrebați fiind de către instanță inculpații arată că își mențin recursurile formulate și sunt de acord să fie asistați de apărătorii desemnați din oficiu.
Apărătorul inculpatului L. M. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza a se dispune revocarea măsurii arestului preventiv cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. A. că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă, iar alte temeiuri noi nu au apărut. Consideră că deși legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, nu se poate reține că lăsarea acestuia în stare de libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât nu reiese că inculpatul s-ar fi sustras urmăririi penale sau că acesta ar încerca să zădărnicească în vreun fel aflarea adevărului. Mai mult, consideră că, odată cu trecerea timpului pericolul s-a diminuat, astfel că poate fi luată în discuție luarea unei alte măsuri preventive mai puțin restrictivă, respectiv, măsura obligării de a nu părăsi localitatea, instanța putând avea un control asupra inculpatului. Cu acordarea onorariului avocațial din FMJ.
Apărătorul inculpatului L. C. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza a se dispune revocarea măsurii arestului preventiv cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului.
În susținerea recursului arată că raportat la conduita de acceptare a situației și condiția de implicare a părții vătămate în săvârșirea faptei pentrucare este cercetat inculpatul se impune a se reține o culpă de 50% a inculpatului.
Raportat la acestea, apreciază că inculpatul poate fi judecat în stare de libertate, în viitor având convingerea că se va corecta.
Reprezentantul M.ui P. solicită respingerea recursurilor și menținerea încheierii atacate ca fiind temeinică și legală.
În susținerea poziției procesuale arată că inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev.de art.197 al.1, alin.2 lit.a și alin.3 C.pen., cu aplic.art.37 lit.b C.pen. pentru inculpatul L. M., reținându-se în sarcina lor că la data de 22/(...) în baza unei înțelegeri prealabile și împreună, prin constrângere fizică și amenințare cu moartea, au întreținut câte un raport sexual normal cu partea vătămată K. M. S., în vârstă de 14 ani, cunoscând vârsta acesteia și provocându-i leziuni corporale vindecabile în 2-4 zile de îngrijiri medicale.
Având în vedere cele de mai sus, consideră că se impune menținerea inculpaților în stare de arest și a se respinge recursurile inculpaților ca nefondate.
Inculpatul L. M., având ultimul cuvânt cu privire la menținerea stării de arest, solicită înlocuirea acestei măsuri cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
Inculpatul L. C., având ultimul cuvânt cu privire la menținerea stării de arest, solicită cercetarea sa în stare de libertate.
C U R T E A :
Prin încheierea penală din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), în baza art. 3002 C.., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv luată față de inculpații L. M., fiul lui M. și C., născut la data de (...) și L. C., fiul lui C. și L., născut la data de (...), ambii deținuți în Penitenciarul Gherla, fiind menținută măsura arestului preventiv. Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul P. de pe lângă Tribunalul Cluj au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv inculpații L. M. și L. C. pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. a și alin. 3 din Codul penal, cu aplicarea art. 37 lit. b din Codul penal pentru inculpatul L. M. Ambii inculpați au fost arestați preventiv prin încheierea penală nr. 83/C/(...) a T.ui C., inculpatul L. M. în temeiul art. 148 lit. f C.., iar inculpatul L. C. în temeiul art. 148 lit. a și f C.., deoarece s-a sustras de la urmărirea penală, motiv pentru care a fost arestat în lipsă și audiat cu ocazia depistării lui. Sub aspectul stării de fapt s-a reținut că în noaptea de 22/(...), în baza unei înțelegeri prealabile și împreună, prin constrângere fizică și amenințare cu moartea, au întreținut câte un raport sexual normal cu partea vătămată K. M. S., în vârstă de 14 ani, cunoscând vârsta acesteia și producându-i leziuni corporale vindecabile în 2-4 zile de îngrijiri medicale. Inculpatul L. M. a fost arestat la data de (...) pe o perioadă de 29 de zile începând cu data de (...) și până la data de (...), iar pentru inculpatul L. C. măsura arestului preventiv a fost pusă în executare la data de (...), el fiind arestat pentru o perioadă de 30 de zile. Potrivit art. 3002 C.., în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventiveprocedând potrivit art. 1., respectiv dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. C. instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța, dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive. Procedând la această verificare, T. a reținut că măsura arestului preventiv în ce privește pe ambii inculpați a fost luată în mod legal și temeinic, față de aceștia fiind îndeplinite cerințele art. 143 C.., în sensul existenței unor indicii temeinice că sunt autorii infracțiunii de care sunt acuzați, în acest sens fiind relevante declarațiile soțiilor inculpaților, ale părții vătămate și ale inculpaților înșiși. În privința ambilor inculpați sunt îndeplinite cerințele art. 148 lit. f teza 1, deoarece pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de viol în forma presupus comisă de inculpați este mai mare de 4 ani închisoare (între 10 și 20 de ani închisoare). În ceea ce privește pe inculpatul L. M., sunt îndeplinite cerințele art. 148 lit. f teza a II-a C.., deoarece, în primul rând, pericolul social al infracțiunii de viol, atât cel abstract (reflectat de limitele de pedeapsă prevăzute de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. a, alin. 3 Codul penal), cât și cel concret, este deosebit de mare. Din actele dosarului de urmărire penală rezultă că partea vătămată are 14 ani, era fugită din centrul social și s-a bazat pe inculpat să o ducă în siguranță acasă, în loc de a face acest lucru, inculpatul profitând de vulnerabilitatea ei, de lipsa de experiență și de vârsta fragedă. Faptul că ar fi comis infracțiunea de viol după ce și-a alungat soția din încăpere denotă lipsa oricărui respect pentru ideea de familie, pentru vârsta părții vătămate, iar faptul că infracțiunea a fost premeditată și presupus comisă cu ajutorul unui alt bărbat - coinculpatul, denotă periculozitatea sporită a inculpatului. În plus, el este și recidivist, fiind condamnat anterior pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat și la 5 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie, inculpatul fiind liberat condiționat la data de (...). Și în privința inculpatului L. C., sunt îndeplinite cerințele art. 148 lit. f teza a II-a C.., deoarece pericolul social al infracțiunii comise de acesta este la fel de ridicat ca și cel al infracțiunii comise de inculpatul L. M., la rândul său, inculpatul și-a determinat soția să iasă din încăpere și pentru mai multă reușită reiese că a și aruncat cu cuțitul după ea, ajutându-l și pe inculpatul L. M. să realizeze raportul sexual prin imobilizarea victimei. La rândul său, inculpatul are antecedente penale, fiind condamnat anterior pentru ucidere din culpă, iar față de el sunt îndeplinite și condițiile prev. de art. 148 lit. a C.., deoarece inculpatul s-a sustras de la urmărire penală după comiterea faptei, fiind arestat preventiv în lipsă. În plus, nu s-au schimbat temeiurile care au determinat arestarea și nici nu au dispărut, până în prezent instanța neaudiind părțile, astfel că este prematur a se discuta despre revocarea sau înlocuirea măsurii arestului preventiv, consimțământul victimei violului la întreținerea de relații sexuale urmând a fi stabilit după audierea părților, din actele de urmărire penală nerezultând acest consimțământ, la acest moment procesual fiind o simplă apărare invocată de apărătorul inculpatului L. C. Având în vedere necesitatea clarificării reprezentantului legal al minorei parte vătămată și deci neînceperea cercetării judecătorești, nu sepoate discuta nici de atingerea duratei rezonabile a procesului penal, cu atât mai puțin a duratei rezonabile a arestului preventiv, inculpații fiind arestați pentru comiterea unei infracțiuni deosebit de grave de puțin timp, respectiv doar de 3 luni. Față de cele de mai sus, instanța a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv luată față de cei doi inculpați și a menținut măsura. Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, prin apărătorii lor,inculpații L. M. și L. C. Inculpatul L. M., prin apărător, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza a se dispune revocarea măsurii arestului preventiv, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. În motivarea recursului se arată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă, iar alte temeiuri noi nu au apărut, iar odată cu trecerea timpului pericolul s-a diminuat, putând fi luată în discuție luarea unei alte măsuri preventive mai puțin restrictivă. Apărătorul inculpatului L. C. a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, a se dispune revocarea măsurii arestului preventiv cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. În susținerea recursului arată că, raportat la conduita de acceptare a situației și condiția de implicare a părții vătămate în săvârșirea faptei pentru care este cercetat, inculpatul se impune a se reține o culpă de 50% a inculpatului. Recursul declarat în cauză de inculpați este nefondat pentruurmătoarele considerente: Prin rechizitorul P. de pe lângă Tribunalul Cluj au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv inculpații L. C. și L. M. pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. a și alin. 3 C.pen., cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen. în ceea ce-l privește pe inculpatul L. M. S-a reținut, sub aspectul stării de fapt că în noaptea de 22/(...), în baza unei înțelegeri prealabile, prin constrângere și amenințare cu moartea, inculpații au întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată K. M. S., în vârstă de 14 ani, cunoscând vârsta acesteia și producându-i leziuni corporale vindecabile în 2-4 zile de îngrijiri medicale. Prin încheierea penală nr. 83/C/(...) a T.ui C. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului L. M., apreciindu-se că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 148 lit. f C.., și a inculpatului L. C., în temeiul art. 148 lit. a, f C.. În cauză, s-a apreciat în mod corect de către instanța de fond care a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv în conformitate cu dispozițiile art. 3002 rap. la art. 1. C., că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării nu au dispărut. Astfel, în ceea ce privește temeiul prevăzut de art. 148 lit. f C.., s-a apreciat în mod corect că pericolul concret pentru ordinea publică subzistă și impune în continuare menținerea măsurii arestului preventiv. Astfel, inculpatul L. M. cunoștea faptul că partea vătămată are 14 ani, că era fugită din Centrul Social, astfel că acesta a profitat de vulnerabilitatea ei și a comis fapta după o prealabilă înțelegere cu celălalt inculpat, aspect care denotă un grad de pericol social sporit. De asemenea, în ceea ce-l privește pe inculpatul L. C., s-a apreciat că și față de acest inculpat subzistă condiția pericolului concret pentru ordinea publică, și, mai mult, față de acesta sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 148 lit. a C.., inculpatul sustrăgându-se urmăririi penale și fiind arestat în lipsă. Nu în ultimul rând, măsura arestării preventive luată față de cei doi inculpați corespunde și exigențelor prevăzute de art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, arestarea celor doi inculpați făcându-se în vederea aducerii lor în fața organelor judiciare competente. Raportat la toate aceste considerente, Curtea apreciază că soluția pronunțată este legală și temeinică sub toate aspectele, astfel că, având în vedere și dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b C.., recursul declarat va fi respins ca nefondat. În temeiul art. 189 și art. 192 alin. 2 C.., se va stabili onorariu avocațial și vor fi obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații L. C. si L. M., deținuți în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f. nr. din 23 decembrie 2010 a T.ui C. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 150 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpatul L. C. să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu parțial ce se va avansa din FMJ. Obligă pe inculpatul L. M. să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 20 ianuarie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER V. C. V. G. M. B. M. B. Red.MB/dact.MS 6 ex./(...) Jud.fond: S.T.
| ← Decizia penală nr. 112/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1663/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
