Decizia penală nr. 769/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 769/R/2011
Ședința publică din 16 mai 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. Ș.- judecător JUDECĂTORI : I. C. M.
: A. D. L. GREFIER : M. N.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul R. D. G., împotriva sentinței penale nr.56/2011 pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui C., inculpatul fiind trimis în judecată prin R. P. de pe lângă Tribunalul Cluj, pentru săvârșirea infracțiunii prev.și ped.de art.26 raportat la art.215 alin.1, 2,
3 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul R. D. G. personal asistat de apărătorul ales avocat N. G., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, precum și apărătorul desemnat din oficiu avocat M. C., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, lipsă fiind partea civilă L. B. R.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Se depune de către apărătorul inculpatului referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestuia.
Întrucât inculpatul are apărător ales, se constată încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu prin prezentarea apărătorului ales în fața instanței de recurs.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărâriiatacate în parte și raportat la prevederile art. 345 și următoarele Cod procedură penală și art. 11 alin.2 lit. a raportat la prevederile art. 10 alin.1 lit. d Cod procedură penală să se dispună achitarea inculpatului, deoarece faptele imputate acestuia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
În continuare se arată de către apărătorul inculpatului că, în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune, raportat la prevederile art. 215 alin.1, 2, 3
Cod penal ar există dacă inculpatul ar fi indus în eroare pe cineva prin prezentarea de calități mincinoase, cu ocazia încheierii unui contract, astfel încât dacă nu ar fi existat acțiunea inculpatului, acel contract nu s-ar fi încheiat.
Inculpatul nu a participat direct și nici indirect la obținerea creditului bancar, acesta a intermediat ca numita F. să ia legătura cu Rus C., iar ulterior acesta nu a mai avut nici un fel de contribuție la contractarea creditului, deci nu a avut absolut nici o participație directă sau indirectă la obținerea creditului.
Se mai arată de către apărătorul inculpatului că, acel contract de muncă
și adeverința depusă de F. la bancă nu au fost realizate de către inculpat și nu a avut nici o contribuție directă și indirectă la realizarea acestor falsuri. Singurii participanți au fost F. și Rus, fără ca inculpatul să aibă vreo contribuție proprie. Aceste aspecte rezultă explicit din toate probele, ori dacă inculpatul nu a participat la procurarea actelor declarate false, nu i se poate imputa că punerea celor două persoane în legătură ar face ca inculpatul să aibă o contribuție la acțiunea de inducere în eroare a băncii.
În final, se arată că, întrucât nu a indus în eroare angajatul băncii astfel încât acesta să fie determinat de către inculpat, direct sau indirect să acorde vreun credit.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului formulat de către inculpat ca fiind nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
În continuare se arată de către reprezentantul parchetului că, pe baza materialului și lucrărilor din dosarul cauzei și prin prisma temeiurilor invocate de către inculpat, se apreciază că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică. Instanța de fond a administrat un probatoriu complet, care a fost interpretat judicios, fiecare probă fiind analizată în interdependență și strânsă legătură cu celelalte de la dosarul cauzei.
Se apreciază că și pedeapsa aplicată de instanța de fond a fost corect cuantificată în raport de criteriile de individualizare oferite de art. 72 Cod penal apreciind că pedeapsa este chiar destul de redusă în condițiile în care inculpatul a creat un scenariu în ideea de a-și disipa răspunderea penală.
Întrucât inculpatul a îmbrățișat o optică nesinceră asupra acuzației aduse, dar este la prima confruntare cu legea penală, se apreciază că instanța de fond a stabilit o modalitate de executare a pedepsei justă, clemența manifestată din această perspectivă fiind în măsură să-i atragă atenția inculpatului asupra riscurilor implicării pe viitor în alte acțiuni cu caracter ilicit.
Inculpatul R. G. D. având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului, achiesând la concluziile apărătorului său.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 448/(...) a Judecătoriei T. în baza art. 215 alin.1,
2, 3 C., cu aplicarea art. 74 lit. a, art. 76 lit. c C. penal, a fost condamnată inculpata F. E. I., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune;
- în baza art. 334 C. pr. P.ă, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 291 C. penal în două infracțiuni prev. de art. 291 teza I C. penal, respectiv 291 teza a II-a C. penal;
- în baza art. 291 teza I C. penal, 74 lit. a, art. 76 lit. e C. penal, a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa închisorii în cuantum de 2 luni pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals;
- în baza art. 291 teza a II-a C. penal, 74 lit. a, art. 76 lit. e C. penal a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa închisorii în cuantum de 2 luni pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals;
- în baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite mai sus, aplicând inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare;
- în baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a C. pen.;
- în baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni calculat conform art. 82 C. pen.;
- în baza art. 71 alin.5 C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale;
- în baza art. 359 C. pr. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 83 C. pen. referitor la cazurile de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 26 rap. la art. 215 alin.1, 2, 3 C., cu aplicarea art. 74 lit. a, art. 76 lit. c C. penal, a fost condamnat inculpatul R. G. D., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune;
- în baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a C. pen.;
- în baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni calculat conform art. 82 C. pen.;
- în baza art. 71 alin.5 C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale;
- în baza art. 359 C.pr.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. referitor la cazurile de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei;
- în baza art. 14, 346 C. pr. pen., art. 998-999 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B. L. R.-T., A. L. nr. 1, jud. C. și a fost obligată inculpata la plata către partea civilă a echivalentului în lei la data plății al sumei de 4631,85 euro cu dobânda legală de la (...) până la data plății, cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale;
- în baza art. 348 C.pr.pen., s-a dispus desființarea înscrisurilor falsificate, după cum urmează: adeverință salariu emisă de SC B. SRL pe numele F. E. I., contract individual de muncă nr. 2/(...) încheiat între SC B. SRL și F. E. I. purtând număr înregistrare ITM 1452/(...);
- în baza art. 191 alin 1, 2 C.proc.pen. a fost obligată inculpata F. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuielilor judiciare către stat, și pe inculpatul R. la plata sumei de 200 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 300 lei reprezentând onorariu av. oficiu L. Nemeș s-a avansat din Fondul M.ui Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la data de (...) inculpata a semnat contractul de credit nr.45/2006 cu S. T. a B. L. R. SA, primind un împrumut pentru nevoi personale în cuantum de 3850 E.
Pentru acordarea creditului, inculpata a depus la bancă o adeverință și un contract de muncă, înscrisuri care atestau calitatea sa de angajată a SC B. SRL T., cu sediul în aceeași localitate, str. A. I. Cuza nr.1, jud. C., în funcția de agent comercial din anul 2005, având un venit lunar net 1225 lei.
Prin adresa nr.1248/(...) Inspectoratul Teritorial de M. al județului C. a comunicat că inculpata F. E. I. nu figurează ca angajată cu contract de muncă la SC B. SRL T.
Din declarațiile inculpatei F. E. I. și ale inculpatului R. reiese că inculpata a luat creditul pentru nevoi personale de la banca din T. pe bază de acte false -inculpata F. cunoscând că înscrisurile care au stat la baza obținerii creditului sunt falsificate - fiind ajutată în acest scop de către inculpatul R., o cunoștință de a ginerelui ei care i-a spus că poate să ia credit pe care să nu-1mai restituie și că are o cunoștință la bancă pe nume „., care o poate ajuta în acest sens.
Potrivit propriilor declarații, inculpata era angajată la o societate comercială din C.-N. iar veniturile pe care le obținea nu-i permiteau să obțină un nou credit de nevoi personale.
Acceptând propunerea inculpatului R. de a apela la o persoană care se ocupă de documentele necesare obținerii creditului, inculpata i-a înmânat acestuia actul său de identitate și o factură privind consumul de energie electrică, stabilind să o caute după câteva zile pentru a merge la bancă.
Într-una din zilele următoare, inculpata a fost contactată de inculpatul
R. și transportată de acesta cu un autoturism Audi la bancă, împrejurare în care inculpatei i s-a pus la dispoziție un dosar plic în care se găsea un contract de muncă deja completat, pe care inculpata 1-a semnat la rubrica angajat în acel moment, precum și o adeverință de salariu din care rezulta că este angajată la SC B. SRL T.
Cu toate că inculpații au versiuni diferite cu privire la momentul la care inculpatei i-au fost înmânate documentele falsificate și de către cine-inculpata susținând că inculpatul i le-a înmânat în drum spre bancă, iar inculpatul susținând în declarația sa olografă că i-au fost înmânate de numitul Rus A. C. în prezența martorului V.- instanța de fond a reținut ca reală starea de fapt conform căreia inculpatul i-a predat inculpatei actele în discuție în drum spre bancă, această variantă susținută de inculpată coroborându-se cu declarația inițială a martorului V. care arată că s-a întâlnit cu inculpatul anterior solicitării creditului, predându-i acestuia actele deja falsificate.
Inculpata s-a prezentat la bancă având asupra sa actele - despre care, conform propriei sale declarații, știa că sunt false - iar în urma atașării acestora cererii de obținere a unui credit și a aprobării creditului a încheiat contractul de credit nr. 45/(...), primind suma de 3850 euro.
Susținerea inculpatei în sensul că martora M. D. E. și-a reținut suma de
2000 lei din banii ridicați de la casierie, iar inculpatul R. a primit, la rândul său, o sumă de bani din cei obținuți de inculpată cu titlu de credit nu se coroborează cu vreo altă probă din prezenta cauză. Într-adevăr, atât inculpata cât și martorul V. arată că inculpatul R. a predat martorului V. o sumă de aproximativ 2600-3000 lei, însă în contextul în care suma de bani respectivă s- a dat în prezența inculpatei, concluzia este aceea că a suma a fost predată ca o recompensă pentru serviciul oferit.
Inculpatul R. G. și martorul V. D. au oscilat în declarațiile date, inițial arătând că au acționat pentru ca inculpata să obțină un credit în baza unor acte false, ulterior negând implicarea lor în contractarea creditului pe bază de acte false și recunoscând doar faptul că au încercat să o ajute pe inculpată să se angajeze la SC B. SRL T., unde aveau o cunoștință în persoana numitului Rus A. C.
Pe fondul declarației olografe date în cauză inculpatul R. G. D. a recunoscut faptul că prin intermediul numitului B. C., ginerele inculpatei F. E., a cunoscut-o pe aceasta și a fost de acord s-o ajute pentru obținerea unui credit, știind că există persoane care se ocupă cu întocmirea actelor bancare necesare contractării unor credite și că dacă găsește persoane doritoare să obțină credite, are la rândul său un câștig financiar din această activitate
Din aceeași declarație a inculpatului reiese că avea cunoștință de faptul că actele a căror obținere de către inculpată a intermediat-o erau false.
Furnizarea de către inculpatul R. a informațiilor utilizate în vederea obținerii creditului și crearea unei legături cu martorul V. și numitul Rus A. s- au coroborat parțial cu declarațiile inculpatei F. E., fiind demonstratăimplicarea inculpatului R. G. în ajutarea inculpatei pentru obținerea creditului pe bază de acte false, chiar dacă ulterior acesta a retractat declarația inițială, fără ca această retractare să fie justificată într-un mod verosimil.
Prezentarea ulterioară de către inculpat a altei variante potrivit căreia intenția sa era de a o ajuta pe inculpată nu a fost susținută de alte probe, apărând doar ca o versiune prin care încearcă să înlăture răspunderea sa penală, după ce anterior declarase că avea cunoștință de faptul că inculpata, căreia i-a oferit informații care au stat la baza obținerii creditului, nu era angajată la societatea B. și că urma să obțină creditul pe baza unor acte false.
În ce o privește pe inculpată, în mod evident aceasta cunoștea că înscrisurile sunt false, așa cum a declarat, având, deci, reprezentarea că banca va fi indusă în eroare prin prezentarea acestor înscrisuri falsificate.
Inculpata F. E. I. a procedat la recuperarea parțială a prejudiciului cauzat, depunând la dosarul cauzei o serie de chitanțe care atestă plata unor sume de bani din ratele creditului contractat.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatei F. E. I. care în luna noiembrie
2006, în scopul obținerii unui credit de consum în cuantum de 3.850 EUR a prezentat la B. L. R. SA - S. T., înscrisuri falsificate care atestau în mod nereal calitatea sa de angajată la SC BI A. SRL T. (o adeverință de salariu și un contract de muncă), inducând în eroare unitatea bancară cu privire la îndeplinirea condițiilor minime de creditare și determinând astfel încheierea contractului de credit, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, în modalitatea prev. și ped. de art. 215 alin. 1, 2, 3 C. pen..
Fapta inculpatei F. E. I. care, în luna noiembrie 2006, în scopul obținerii unui credit de consum în cuantum de 3.850 EUR a prezentat la B. L. R. SA - S. T., contract de muncă fals, purtând ștampila ITM și parafa unui inspector ITM, care atesta în mod nereal calitatea sa de angajată la SC Bl A. SRL T. în vederea contractării unui credit bancar, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, în modalitatea prev. și ped. de. 291 teza I C..
Fapta aceleiași inculpate care în luna noiembrie 2006, în scopul obținerii unui credit de consum în cuantum de 3.850 EUR a prezentat la B. L. R. SA - S.
T., adeverința de venit falsă care atesta în mod nereal calitatea sa de angajată la SC BI A. SRL T. în vederea contractări unui credit bancar, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, în modalitatea prev. și ped. de. 291 teza a-II a C. penal.
Întrucât inculpata a folosit pe de o parte o adeverința de salariu falsificată, înscris sub semnătură privată, iar pe de altă parte un contract de muncă falsificat, care crea aparența unui înscris oficial întrucât purta viza ITM și parafa unui inspector ITM), instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de uz de fals prev. de art. 291 C. penal reținută în sarcina inculpatei F. în două infracțiuni distincte, respectiv uz de fals prev. de art. 291 teza I C. penal și uz de fals prev. de art. 291 teza teza a II-a C. penal.
Infracțiunile au fost comise în concurs real, conform art. 33 lit. a C. penal.
La individualizarea pedepselor la care a fost condamnată inculpata, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C., reținând circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei, pe fondul stării materiale precare, prin acceptarea sprijinului inculpatului R. G. D., cuantumul prejudiciului, dar și circumstanțele personale ale inculpatei care se afla la prima confruntare cu legea penală - aspect care a fost reținut ca circumstanță atenuantă judiciară - și a colaborat cu organele judiciare, contribuind prin declarațiile sale la stabilirea adevărului în cauză.
Pe baza acestor criterii, în baza art. 215 alin.1, 2, 3 C., cu aplicarea art.
74 lit. a, art. 76 lit. c C. penal, instanța de fond a condamnat-o pe inculpata F. E. I. conform dispozitivului. pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni calculat conform art. 82 C. pen.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului R. D. G., care în luna noiembrie 2006, a facilitat obținerea actelor false de angajare pentru inculpata F. E. I., în vederea contractării unui credit bancar de la S. T. a B. L. R. SA, prin furnizarea informațiilor de natură a asigura reușita operațiunii și prin procurarea actelor false întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune în modalitatea prev. și ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 C. pen.
La individualizarea pedepsei la care a fost condamnat inculpatul, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C., reținând în acest sens contribuția preponderentă a inculpatului la producerea consecințelor juridice ale activității infracționale de inducere în eroare a unităților bancare, prin furnizarea către inculpata F. a informațiilor necesare obținerii creditelor pe baza de acte false, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care se află la prima condamnare și a manifestat o atitudine oscilantă, inițial recunoscând implicarea sa, ulterior oferind un scenariu în vederea înlăturării răspunderii penale.
Astfel, în baza art. 26 rap. la art. 215 alin.1, 2, 3 C., cu aplicarea art. 74 lit. a, art. 76 lit. c C. penal, a fost condamnat inculpatul R. G. D., conform dispozitivului.
La data de (...), B. L. R. SA-S. T., prin adresa nr.222/2008, a comunicat că inculpata nu achitase nici o rată.
B. a formulat inițial pretenții civile față de inculpată pentru suma de
4438,20 euro plus 8 lei, sumă la care se adaugă penalitățile și dobânzile ce curg până la data stingerii debitului.
Prin adresa 1067/(...) emisă de B. L. R. s-a precizat că valoarea debitului restant la data de (...) este de 4772,36 euro, majorând în acest fel pretențiile formulate.
Instanța de fond a apreciat că în cauză sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, inculpata F. urmând să răspundă civil pentru prejudiciul produs părții civile, având în vedere că pretențiile au fost formulate de bancă doar față de inculpata F.
Cât timp prejudiciile de natură patrimonială cauzate prin comiterea unei fapte de natură penală sunt strict și limitativ prevăzute de legiuitor, justifică și acordarea dobânzilor numai în ceea ce privește dobânzile legale și nu cele bancare, răspunderea fiind una delictuală, neavând ca temei clauzele contractuale.
Având în vederea precizarea prin care banca indică valoarea prejudiciului la (...) ca fiind 4772,36 euro, valoare pe care inculpata nu a contestat-o vreun moment, prezentând chiar dovezi de depunere a unor sume pentru repararea prejudiciului, ținând cont că ulterior acestei date inculpata a mai achitat suma de 600 lei -fila 80 dosar (140,52 euro la cursul de 1 eur=4,27 lei la (...)), instanța de fond, în baza art. 14, 346 C. pr. pen., art. 998-999 C. civ., a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B. L. R.-T. și a obligat-o pe inculpată la plata către partea civilă a echivalentului în lei la data plății al sumei de 4631,85 euro cu dobânda legală de la (...) până la data plății, cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale.
Împotriva acestei hotărâri au promovat apel inculpații R. D. G. și F. E. I., însă inculpata la termenul de judecată din data de (...), a declarat că își retrage apelul promovat împotriva hotărârii pronunțată de prima instanță.
Verificându-se hotărârea atacată, pe baza materialului și lucrărilor din dosarul cauzei și prin prisma temeiurilor de apel invocate de către inculpat, s-a apreciat că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică. Astfel, instanța a administrat un probatoriu complet, care a fost interpretat judicios, fiecare probă fiind analizată în interdependență și strânsă legătură cu celelalte de la dosarul cauzei. Astfel în mod cert, prima instanță a ajuns la concluzia că inculpatul i-a propus inculpatei F. să apeleze la o persoană care se ocupă de documente false pentru obținerea unui credit, în condițiile în care inculpata știa că de la locul său de muncă nu poate obține o adeve3rință de salariu care să o ajute să obțină creditul bancar dorit. În sensul celor de mai sus, inculpata F. E. i-a predat inculpatului R. D. G. actul său de identitate și o factură ce atesta consumul de energie electrică. Susținerile inculpatului că doar a ajuta-o pe inculpată să intre în legătură cu persoane care să o angajeze vin în contradicție cu cele ale inculpatei din care rezultă foarte clar că avea un loc de muncă și nu își mai permitea încă un loc de muncă suplimentar ori schimbarea celui inițial, cu atât mai mult cu cât locul de muncă al inculpatei presupunea o oarecare calificare, pe când cel de la SC B. nu implica nimic de acest gen, ceea ce ar însemna că și salariul de la locul de muncă al inculpatei ar fi fost, teoretic, mai mare decât cel de la potențialul nou loc de muncă. Cu toate că inculpatul R. D. G. a contestat constant declarațiile și susținerile inculpatei F., acesta nu a furnizat nici un motiv, cu atât mai puțin verosimil, pentru care declarațiile inculpatei ar putea fi puse sub semnul îndoielii, din punct de vedere al sincerității punctului de vedere exprimat.
Inculpatul a susținut că nu are nicio participație la falsificarea celor două acte ce au stat la baza acordării creditului bancar inculpatei F., ceea ce este veridic, inculpatului neimputându-se nici un moment vreo infracțiune legată de comiterea infracțiunilor de fals.
Declarațiile inculpatei F. E. sunt credibile, atunci când aceasta a susținut că inculpatul R. D. avea o cunoștință la B. L., în persoana martorei M.
D. E., care a confirmat acest aspect. Prin urmare inculpatul R. D. G. avea relațiile necesare la bancă pentru a obține informațiile utile în vederea demarării procedurii de obținere a unui credit, și avea și relațiile de care avea nevoie pentru a obține actele falsificate, drept consecință inculpatul R. a fost activ implicat în obținerea creditului de către inculpata F., ajutând-o moral la obținerea acelui credit, în condițiile în care amândoi cunoșteau caracterul fals al actelor prezentate la bancă.
Instanța de fond a reținut corect așadar că inculpatul R. se face vinovat de comiterea infracțiunii de complicitate la înșelăciune.
S-a apreciat că și pedeapsa aplicată de instanța de fond a fost corect cuantificată în raport de criteriile de individualizare oferite de art. 72 Cod P., apreciind că pedeapsa este chiar destul de redusă în condițiile în care inculpatul a creat un scenariu în ideea de a-și disipa răspunderea penală.
Având în vedere că inculpatul a îmbrățișat o optică nesinceră asupra acuzației aduse, dar este la prima confruntare cu legea penală, s-a apreciat că Judecătoria Turda a stabilit o modalitate de executare a pedepsei justă, clemența manifestată din această perspectivă fiind în măsură să-i atragă atenția inculpatului asupra riscurilor implicării pe viitor în alte acțiuni cu caracter ilicit.
Sintetizând toate argumentele mai sus evidențiate, tribunalul în temeiul art.379 pct.1 lit.b C.pr.pen. a respins ca nefondat apelul declarat de către inculpatul R. G. D.
Împotriva mai sus menționate decizii a declarat recurs în termenul legal inculpatul R. D. G. solicitând achitarea sa în baza art.11 alin.2 lit.a rap.la prev.art.10 alin.1 lit.d deoarece faptele imputate nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Apărătorul inculpatului a susținut în continuare că inculpatul nu a participat direct și nici indirect la obținerea creditului bancar intermediind doar ca numita F. să ia legătura cu R. C. nemailuând apoi niciun fel de contact cu aceștia.
S-a mai arătat că acel contract de muncă și adeverință depuse de inculpata F. la bancă nu au fost realizate de către inculpat și nici nu a indus în eroare angajata băncii pentru ca aceasta să ofere un credit coinculpatei.
Analizând recursul promovat din prisma motivelor invocate și a probeloradministrate Curtea constată că acesta este nefondat pentru următoareleconsiderente:
Instanțele ierarhic inferioare au reținut o stare de fapt conformă cu realitatea constând în aceea că în luna noiembrie 2006 a facilitat intermedierea obținerii actelor false de angajare pentru inculpata F. E. I. în vederea contractării unui credit bancar de la S. T. a B. L. R. SA prin furnizarea informațiilor de natură a asigura reușita operațiunii și prin procurarea actelor false de la învinuitul Rus A. C. despre care avea cunoștință că falsifică documente de angajare.
Opinăm și noi asemenea celor două instanțe anterioare că starea de fapt descrisă în rechizitoriu și mai sus prezentată este reală, fundamentată fiind pe probatoriul administrat atât în faza de urmărire penală cât și în condiții de oralitate, publicitate și contradictorialitate în fața instanței de fond.
Pentru a reține vinovăția inculpatului instanța de fond a analizat și coroborat probatoriul administrat în cauză, respectiv declarațiile inculpatului, declarațiile inculpatei F. E. I., care a susținut aceeași poziție procesuală pe întreg parcursul procesului penal declarând că inculpatul R. D. G. i-a facilitat întâlnirea cu numitul Rus A. C. în scopul determinat de a obține un contract de muncă și o adeverință de venit false, documente pe care urma să le folosească la o anumită bancă la care inculpatul avea o cunoștință în vederea obținerii unui credit și că inculpatul a beneficiat de suma de 2000 lei urmarea acestei intermedieri, din declarația inculpatului de la f.59 din care reiese că acesta a fost contactat de către o persoană pe nume D. pentru a lua legătura cu persoane interesate să obțină credite bancare într-o manieră frauduloasă urmând ca în schimbul serviciilor sale să primească un anumit comision, din depoziția martorului V. I. D. existentă la f.61 d.u.p., ale martorilor F. B., M. D. E., R. H.
Susținerile inculpatului formulate în fața instanțelor ierarhic inferioare și reiterate cu ocazia promovării recursului referitoare la faptul că nu poate fi reținută în sarcina sa comiterea vreunei fapte ilicite nu pot fi primite deoarece fără activitatea sa de contactare a coinculpatei F. și de intermediere a întâlnirii dintre ea și numitul Rus C., infracțiunea de înșelăciune reținută în sarcina acestora nu ar fi putut fi realizată.
Așa cum am menționat și anterior inculpatul recurent a fost trimis în judecată și apoi condamnat de instanța de fond a cărei hotărâre a fost menținută de instanța de apel pentru comiterea infracțiunii de complicitate la înșelăciune prevăzută de art.26 rap la art.215 alin.1,2 și 3 Cod penal.Potrivit dispozițiilor din Codul penal în vigoare complice este persoana care , cu intenție, înlesnește sau ajută , în orice mod, la realizarea unei fapte prevăzute de legea penală. Contribuția complicelui la săvârșirea faptei ilicite este este o contribuție indirectă, de sprijinire a activității autorului. Actele de sprijinire pot consta fie într-o contribuție materială ce poate consta în procurarea sau prepararea mijloacelor ce au servit la săvârșirea faptei, punerea la dispoziție abanilor necesari pentru achiziționarea acelor mijloace, crearea unor condiții favorabile săvârșirii faptei și orice alte acte care au înlesnit sau ajutat activității de executare prin care s-a comis fapta, fie o contribuție morală de tipul întreținerii sau întăririi hotărârii de a săvârși fapta, darea de sfaturi sau instrucțiuni ori procurarea de informații necesare pentru orientarea faptuitorului. Activitatea desfășurată de inculpatul recurent este facil de observat, chiar și pentru o persoană neavizată, că se circumscrie celor mai sus descrise. Acesta a intermediat întâlnirea dintre coinculpata F. și martorul Rus C. doar în scopul ca acesta din urmă să i întocmească primei acte false ce ulterior să fie folosite la obținerea frauduloasă a unui credit bancar. Este evident că, raportat la veniturile pe care inculpata le realiza în mod real ,nu ar fi reușit niciodată să obțină un credit într un cuantum atât de mare și că raportat la pregătirea sa nu ar fi fost capabilă să orchestreze o asemenea inginerie finaciară.
De asemenea, inculpatul nu a putut să combată într-un mod pertinent declarațiile inculpatei F. și chiar propria sa declarație olografă. În plus nu este de omis faptul că inculpatul a desfășurat o activitate ilicită de natura celei mai sus descrise în baza unei înțelegeri prealabile cu numitul V. D. și R. C. în scopul obținerii unui comision din creditul pe care l-ar fi obținut inculpata.
Având în vedere că așa cum am mai arătat declarațiile inculpatei F. au fost constante pe parcursul întregului proces penal în timp ce ale inculpatului
R. au suferit modificări și nuanțări după cum avansa procedura judiciară demarată împotriva sa și că declarațiile inculpatei sunt susținute și de alte probe administrate în dosar vom concluziona că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii de complicitate la înșelăciune prev. de art.26 C. rap.la art.215 alin.1,2 și 3 C.
Constatând că nu există motive de nelegalitate sau de netemeinicie a hotărârii atacate, instanța de recurs în baza art. 385/15 pct.1 lit.b C.proc.pen. va respinge ca nefondat recursul promovat de către inculpat conform dispozitivului și cu consecința directă a obligării acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R. D. G., domiciliat in T., str. Făcliei, nr. 6, jud. C. împotriva deciziei penale nr. 56 din 31 ianuarie
2011 a T.ui C.
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial parțial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 16 mai 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. Ș. I. C. M. A. D. L.
GREFIER M. N.
Red.MȘ Dact.SzM/3ex. (...)
| ← Decizia penală nr. 2046/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 915/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
