Decizia penală nr. 77/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.77/2011
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : V. C. - judecător
JUDECĂTORI : V. G.
M. B.
GREFIER : M. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă I. - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. reprezentat prin P. : D. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de Ministerul Public - P. de pe lângă I. - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. împotriva încheierii penale din 13 ianuarie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr.(...), având ca obiect menținerea stării de arest a inculpaților O. R., V. D. A., P. D. I. și C. D. C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul O. R., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu av.Ploscar L. M. cu delegația la dosar și apărător ales av.C. B. cu împuternicire la dosar, inculpatul V. D. A., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu av.Chilea M. I. și apărător ales av.Anatol Pânzaru cu împuternicire la dosar, inculpatul P. D. I., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu av.C. Manuela cu delegație la dosar și apărător ales av.Cupșa Aris cu împuternicire la dosar și inculpatul C. D. C., în stare de arest, asistat de apărător ales av.Todea C. cu împuternicire la dosar.
P. de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Reprezentantul M. P. solicită admiterea recursului declarat împotrivaîncheierii penale din 13 ianuarie 2011 a T.ui C., casarea încheierii atacate și rejudecând cauza a se dispune menținerea inculpaților în stare de arest.
În susținerea recursului arată că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală. Apreciază că instanța de fond a reținut în mod greșit că nu mai subzistă în continuare temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive raportat la faptul că inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și consum de droguri.
Referitor la reținerea instanței că inculpații au traficat cantități mici de droguri pe o perioadă scurtă de timp apreciază că aceasta s-a datorat intervenției operative a organelor de poliție.
Cât privește durata măsurii arestării preventive arată că aceasta trebuie apreciată în concret de la cauză la cauză. In speța de față există necesitatea administrării unui vast probatoriu, susținerile instanței de fond nefiind întemeiate.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului și menținerea stării de arest a inculpaților.
Apărătorul inculpatului V. D. A. solicită respingerea recursului formulat de DIICOT S. T. C. și menținerea încheierii atacate ca fiind temeinică șilegală.
În susținerea poziției procesuale arată că inculpatul beneficiază de un program de reabilitare. S. să se constate că luarea măsurii arestării preventive a inculpatului s-a dispus la data de (...), în condițiile în care legea a fost modificată la data de (...). Referitor la activitatea infracțională a inculpatului desfășurată în perioada 15.02.-(...), nu se specifică când a avut loc ultimul act material. Mai mult, de la data de (...) societățile comerciale care vindeau astfel de substanțe, aveau la dispoziție 10 zile, termen în care erau obligate să le predea autorităților. Din luna martie până în luna iunie
2009 când a fost arestat inculpatul, acesta nu a fost implicat în nici o activitate infracțională.
S. a se avea în vedere că inculpatul a făcut eforturi majore de a se îndrepta.
Apreciază că limitele de pedeapsă se încadrează în prevederile art.148 lit.f C.pr.pen. iar pericolul pentru ordinea publică este diminuat și se datorează tocmai administrării probelor .
Este esențial a se reține că în cadrul cercetării judecătorești inculpatul a avut o atitudine sinceră, nu prezintă un pericol pentru ordinea publică, nu ar avea cum influența cercetarea judecătorească iar la dosar există probe certe din care rezultă că acesta a întreprins demersuri în vederea angajării într-un loc de muncă.
În consecință, solicită respingerea recursului și menținerea încheierii atacate ca fiind temeinică și legală.
Apărătorul inculpatului P. D. I. solicită respingerea recursului șimenținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate.
În susținerea poziției procesuale arată că inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție.
În ce privește susținerea reprezentantului parchetului în sensul că mai sunt de audiat martori, arată că datorită conexării dosarelor pentru unii inculpați mai sunt de administrat probe în cauză.
Precizează că la momentul luării măsurii arestului preventiv, s-a apreciat că la dosar existau cel putin indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost învinuit, și ulterior trimis în judecată. Acele indicii temeinice care au determinat instanța să ia măsura arestării preventive au dispărut, atât cu privire la pericolul concret al faptelor cât și la pericolul social. Din declarațiilor martorilor audiați până în prezent, nu rezultă cu certitudine că inculpatul a comercializat mefedronă după data de
15 februarie 2010. Cu privire la interceptările telefonice efectuate înainte de începerea urmării penale solicită a fi înlăturate, întrucât acele acte au făcut făcute de către alte persoane decât cele delegate. De asemenea, solicită a se avea în vedere faptul că nu sunt probe clare și că este un drept al inculpatului de a nu recunoaște faptele sau dreptul la tăcere, aspecte care nu pot fi invocate ca temei al menținerii arestării preventive. S. a se avea în vedere caracterizările inculpatului depuse la dosar, referatul de evaluare psihosocială a inculpatului.
Apărătorul inculpatului C. D. C., av.Todea C., solicită respingerea recursului parchetului și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică șilegală. S. a se aprecia că hotărârea este dată în spiritul și litera legii,instanța căutând un echilibru între pericolul pentru ordinea publică și persoana inculpatului. C. că la acest moment instanța de fond a ales să-și mențină o poziție de imparțialitate, constatându-se în mod corect că această cauză ridică semne de întrebare raportat la materialul probator care nu este în măsură să susțină menținerea inculpatului în stare de arest.
În consecință, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Apărătorul inculpatului C. D. C., av.Neamț M. P. în completare arată că instanța de fond în mod corect reanalizând probele de la dosar a apreciat că ar fi oportună aplicarea unei alte măsuri preventive care să protejeze cursul procesului penal.
C. că recursul parchetului este neîntemeiat, nefiind combătute argumentele reținute de instanța de fond, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Apărătorul inculpatului O. R. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii instanței de fond ca fiind temeinică șilegală.
În susținerea poziției procesuale arată că în mod corect instanța a identificat problemele esențiale ale cauzei. Apreciază că ne aflăm într-o situație specială, statul fiind cel care agravează această situație prin neincluderea acestor substanțe periculoase în tabelul anexă a Legii nr.1..
C. că în cauză sunt incidente și prevederile art.5 paragraf 3 din C. privind termenul rezonabil, invocând hotărârile Lettelier contra Franței, Labita contra Italiei, Neumeister contra Austriei și Stasaitis contra Lituaniei.
Inculpatul C. D. C., având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate.
Inculpatul O. R. având ultimul cuvânt, arată că este arestat de 10 luni de zile și solicită judecarea în stare de libertate.
Inculpatul P. D. I., având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate și arată că se va supune obligațiilor impuse în sarcina sa.
Inculpatul V. D. A., având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate. A. că este susținut de familie și se obligă să respecte obligațiile impuse de instanță.
C U R T E A :
Prin încheierea penală din 13 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul
Cluj în dosarul nr.(...), în baza art. 3002, art. 160b al. 1 rap. la art. 139 al.1
Cod P. Penală a fost înlocuită măsura arestării preventive luată față de inculpații O. R., fiul lui A. și M., n. la data de (...), CNP 1., P. D. I., fiul lui I.
și Ana M., n. la data de (...), CNP 1., C. D. C., fiul lui T. și L., n. la data de
(...), CNP 1. și V. D. A., fiul lui M. și M. L., CNP 1., cu măsura preventivă prev. de art. 145 Cod P. Penală și anume măsura obligării de a nu părăsi localitatea C.-N., fără încuviințarea instanței de judecată, până la soluționarea definitivă a cauzei, măsură prev. de art.145 Cod P. Penală.
S-a dispus punerea în libertate a inculpaților, dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Inculpatul O. R. locuiește în C.-N., str. Teleorman nr. 49/A, jud. C.;
Inculpatul P. D. I. locuiește în C.-N., str. Mureșului nr. 54, ap. 8, jud.
C.;
Inculpatul C. D. C. locuiește în C.-N., str. A. Vlahuță nr. 59-61, ap. 37, jud. C.;
Inculpatul V. D. A. locuiește în C.-N. str. Observatorului nr. 21, ap.
56, jud. C..
Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpații sunt obligați să respecte următoarele obligații: a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați; b) să se prezinte la P. mun. C.-N., conform programului de supraveghere întocmit de acest organ de poliție sau ori de câte ori sunt chemați; c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată; d) să nu dețină, să nu folosească si să nu poarte nicio categorie de arme.
S-a impus inculpaților ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea să respecte următoarele obligații:
- să nu se apropie de ceilalți inculpați cercetați în cauză, cu excepțiainculpaților O. R. și O. A. (care sunt fiu și respectiv tată, pentru a nu afecta relațiile normele existente în cadrul unei familii), precum și cu martorii M. A. P., M. A., F. A., B. L., H. V. A., T. D., S. L. V., F. D. Z., H. M. A., A. V. A., S. V. C., P. N. B., C. R., K. D. T., G. N. O., B. A. B., C. F. R., P. M. M., S. B. Z., M. C., B. R., A. R. M., Ț. C., C. T. I., A. L. I., P. M. A., N. I. L., M. M. I., M. O., S. C. F., S. S. S., C. R. Ș., B. L. M., P. R. A., T. C. A., B. D. E., A. V. C., B. M. A., I. P. C., S. R. A., S. P., P. R., A. C., N. C. O., N. C. F., P. A. C., S. C. C., B. A. L., C. T., N. P., și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
S-a impus inculpaților O. R. și V. D. A. să nu frecventeze cluburile Midi, Refresh, Dot, After Eight, Obsession, Alegria, din C.-N., pe durata măsurii prev. de art. 145 Cod P. Penală.
S-a atras atenția inculpaților că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurilor sau a obligațiilor ce le revin, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.
În baza art.192 al.3 Cod P. Penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut că prin rechizitoriul nr. 2. al M. P. - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații O. R. și P. D. I., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin.2 din Legea nr. 1., completată și modificată prin OUG
6., cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu fără drept, prev. de art. 4 al. 2 din L., modificată și completată prin OUG 6., cu aplicarea art. 41 al.2 Cod Penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal. Alături de cei doi inculpați au fost trimiși în judecată, fiind cercetați în stare de libertate, și inculpații Z. G. M. și O. A., precum și inculpatul C. D. C., arestat în altă cauză.
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut, în principiu, prin actul de sesizare a instanței că inculpatul O. R., în perioada ianuarie-martie 2010, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a procurat, a vândut, a oferit și a efectuat alte operațiuni cu cocaină și mefedronă, substanțe clasificate ca și droguri de mare risc prin L., mai multor persoane de pe raza mun. C.-N. și colaboratorului autorizat.
Același inculpat, în perioada cuprinsă între (...) - martie 2010 a deținut și consumat, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluțiiinfracționale, mefedronă, drog de mare risc, potrivit calificării date de legea 1..
Cu privire la inculpatul P. D. I. se reține că în perioada 15 februarie
2010 - martie 2010, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a procurat, a pus în vânzare prin intermediul inculpatului O. R. și a vândut direct și a oferit mefedronă, substanță clasificată ca și drog de mare risc prin L., mai multor persoane de pe raza mun. C.-N..
S-a mai reținut față de acest inculpat, că în perioada cuprinsă între (...) - martie 2010 a deținut și consumat, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, mefedronă, drog de mare risc, potrivit calificării date de legea 1..
Cei doi inculpați au fost reținuți la data de (...), apoi arestați preventiv la data de (...), pentru un termen de 29 de zile, ce urma să expire la data de 21 aprilie 2010, măsură luată prin încheierea penală nr.30/C/24 martie 2010 pronunțată în dosarul penal nr.(...) al T.ui C.. Prin încheierea penală nr. 44/C/(...) a T.ui C. a fost prelungită durata arestării preventive a celor doi inculpați pentru o perioadă de câte 30 de zile, cu începere de la data de 22 aprilie 2010 și până la data de 21 mai 2010 .
Tribunalul Cluj a fost sesizat cu soluționarea cauzei la data de 17 mai 2010, fiind înregistrată sub nr. (...), în sistem aleatoriu cauza fiind repartizată pentru termenul din 10 iunie 2010, iar la data de (...) a fost verificată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a celor doi inculpați, la primirea dosarului.
La termenele de judecată din (...) și (...), instanța a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților P. D. I. și O. R., în conformitate cu dispozițiile art. 3002 Cod P. Penală. Prin rechizitoriul nr.48/D/P/2010 al P.ui de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. au fost trimiși in judecată, inculpații C. D. C. și V. D. A., ambii in stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 al.2 din L. modificată și completată prin OUG nr. 6. cu art. 41 al. 2 C.pen. și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu fără drept, prev. de art. 4 al. 2 din Legea nr. 1. modificată și completată prin OUG nr. 6. cu art. 41 al. 2 C.pen., în privința inculpatului V. fiind reținută incidența art. 16 din Legea nr. 1.. Alături de cei doi inculpați arestați a fost trimis în judecată și inculpatul D. D. C. În fapt, s-a reținut în privința inculpatului V. D. A. că în perioada 15 februarie - martie 2010 în mod repetat și în baza unei rezoluții infracționale unice a vândut și oferit mefedronă pe piața de consumatori din C.-N., mai multor persoane, drogurile fiind procurate de la coinculpatul C. D. C., precum și aceea că în aceeași perioadă a deținut și consumat în mod repetat mefedronă, respectiv „. de baie";. În privința inculpatului C. D. C. se reține sub aspectul stării de fapt, că acesta în aceeași perioadă infracțională, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale a pus în vânzare prin intermediului inculpatului V. D. A. și a oferit cu titlu gratuit inculpatului D. D. C. mefedronă, drogurile fiind procurate din mai multe surse și totodată, a deținut și consumat asemenea substanțe în mod repetat. Prin Încheierea penală nr. 60/C/(...) pronunțată de Tribunalul Cluj s-a dispus arestarea preventivă a celor doi inculpați pe o durată de 29 de zile cu începere de la data de 02 iunie 2010 și până la data de 30 iunie 2010, dupăce în prealabil au fost reținuți pentru un termen de 24 de ore, începând cu data de (...). Tribunalul Cluj a fost sesizat cu soluționarea cauzei la data de 24 iunie 2010, fiind înregistrată sub nr. (...), în sistem aleatoriu cauza fiind repartizată pentru termenul din 22 iulie 2010, iar la data de (...) a fost verificată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților arestați C. D. C. și V. D. A., la primirea dosarului. Cu aceeași ocazie s-a preschimbat termenul de judecată stabilit pentru date de (...), cu termenul de judecată din data de (...). La termenul de judecată din (...), instanța a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților C. D. C. și V. D. A., în conformitate cu dispozițiile art. 3002 Cod P. Penală. La termenul de judecată din data de (...), în baza art. 35 Cod P. Penală s-a dispus reunirea dosarului nr. (...) la dosarul cu numărul (...), apreciindu- se că este prezent în cauză cazul de indivizibilitate prev. de art. 33 lit. c Cod P. Penală, în privința inculpatului C. D. C. După reunirea cauzelor, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a fost verificată și la termenele din data de (...) și (...). Verificându-se din nou, în baza prevederilor art. 3002 Cod P. Penală, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, instanța constată că aceasta s-a luat și s-a menținut în condițiile legii, însă această măsură nu mai este temeinică, deoarece temeiurile ce au fundamentat arestarea preventivă a inculpaților și apoi menținerea lor în această stare, nu mai subzistă. Astfel, cu toate că în cauză există indicii temeinice că s-au comis fapte prevăzute de legea penală, ce conduc și la presupunerea rezonabilă că au fost comise de către inculpați, acestea nu mai sunt suficiente pentru a justifica menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților. A fost declanșată cercetarea judecătorească, inculpații arestați și inculpatul Z. G. M. au fost de acord să dea declarații, astfel încât instanța a procedat la ascultarea lor. În cele 3 termene de administrare de probe au fost deja audiați un număr de 27 de martori, astfel cum rezultă din încheierile termenelor precedente, fiind încă încuviințați în vederea audierii, fie de la acest termen, fie de la termenele anterioare, încă aproximativ 15 martori. A. probe și indicii existente în cauză, și despre care s-a făcut mai sus vorbire constau în declarațiile inculpaților arestați, din faza de urmărire penală, declarațiile coinculpaților, procese verbale de percheziție, declarațiile martorilor asistenți la percheziție, C. M., C. A. M., C. E. C., I. R., rapoarte de constatare tehnico-științifică, confruntări, procese verbale cuprinzând notele de redare a convorbirilor telefonice. Cu toate că instanța a dispus aducerea cu mandat a unor martori încuviințați la termenele anterioare, acest lucru nu a fost posibil, fie că au fost citați de la adrese incomplete sau eronate, fie că au fost citați numai de la una din adrese, în timp ce la dosar existau date că ar mai avea câte o reședință. Ori ineficiența sistemului, în administrarea cu celeritate și constanță a probatoriului, marcată prin administrarea anevoioasă a acestuia, nu poate fi imputată inculpaților, iar unul din criteriile de apreciere a duratei rezonabile a măsurii arestării, în jurisprudența C.E.D.O., este conduita părților în administrarea probatoriului și în exercitarea drepturilor procesuale. Ori este evident că în această cauză inculpații și apărătorii lor au optat pentru o judecată în ritm rapid, fără cereri în probațiune ori de amânare inutile. Fără a face o analiză de detaliu a probatoriului administrat, până în acest moment, pentru a nu prejudicia fondul cauzei, ca și la termenele anterioare când a fost verificată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, instanța își exprimă scepticismul ce privire la modul în care s-au administrat unele probe sau au fost realizate unele acte procedurale menite să ofere garanții de respectare a normelor procedurale ce au ca finalitate adunarea probelor în faza de urmărire penală, care stau la baza pronunțării unei soluții de trimitere în judecată, legate de validitatea interceptărilor convorbirilor telefonice, de existența ordonanțelor de delegare privind efectuarea unor acte procedurale. Așa cum am mai arătat, pentru a nu prejudicia fondul cauzei, și pentru a nu face aprecieri de valoare asupra validității unor probe, instanța nu va putea face în acest moment o apreciere definitivă asupra aspectelor reliefate mai sus. De asemenea, în ciuda eforturilor depuse deopotrivă de instanța de judecată, de acuzare și de apărare, au rămas destul de discutabile problemele sesizate încă de la verificarea arestului la primirea dosarului, legate de fragilitatea probațiunii raportat la momentul cheie (...) și pe genul de substanță traficată în cazul inculpaților O. R. și P. D. I.. Și în ceea ce privește temeiul de arestare prev. de art. 148 lit. f Cod P. Penală, apreciem că acesta nu mai este același ca la termenele anterioare, cel puțin în raport de cea de a doua teză din textul de lege mai sus evidențiat. Este real că faptele pentru care sunt cercetați inculpații sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, însă lăsarea acestora în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. De la arestarea inculpaților O. și P. a trecut un interval de timp de aproape 10 luni de zile, iar de la arestarea inculpaților V. și C. au trecut 7 luni de zile, perioadă de vreme în care a fost finalizată urmărirea penală, a fost sesizată instanța, a fost declanșată cercetarea judecătorească. Cu toate acestea cauza este departe de a fi finalizată, existând încă necesitatea administrării în continuarea a unui amplu probatoriu testimonial, care nu a putut fi abordat din cauze neimputabile celor patru inculpați preveniți. De asemenea este posibil ca față de activitatea imputată inculpatului O. să fie necesară audierea investigatorilor ori colaboratorilor sub acoperire. Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a exprimat, cu valoare de principiu, că trecerea unui interval de timp de la data comiterii faptelor și de la cea a arestării, permite instanțelor naționale, în funcție de particularitățile concrete ale cauzei, să tragă concluzia că pericolul pentru ordinea publică reprezentat de cercetarea inculpaților în stare de libertate, nu este actual, s- a estompat, diminuat prin trecerea timpului. Potrivit art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului „orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraful 1 lit. c din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător sau a altui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuțiilor judiciare și are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii."; Una dintre garanțiile conținute de acest articol este dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil sau de a fi eliberat pe durata procedurii. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat, principial, că „detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va imputa sau nu din pedeapsă";. În cauzele Labita contra Italiei, Neumeister contra Austriei și Stasaitis contra Lituaniei s-a arătat că aprecierea limitelorrezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură „există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate";. În condițiile trăsăturilor specifice ale acestui caz, evidențiate în încheierile precedente prin care s-a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, instanța apreciază că menținerea unei măsuri preventive atât de severe nu poate fi justificată întrucât nu există indicii precise în sensul unei necesități reale și de interes public, care în pofida prezumției de nevinovăție, să prevaleze asupra regulilor privind libertatea individuală. Constatând că faptele pentru care sunt cercetați inculpații sunt cotate, în abstract, cu un grad ridicat de pericol social, instanța nu poate însă să nu observe împrejurările concrete ale cauzei, relevate de actul de sesizare, din care reiese că inculpații au traficat droguri de mare risc în cantități relativ neînsemnate, pe o perioadă relativ scurtă de timp, și sub semnul întrebării, ca și întindere, cel puțin în privința inculpaților O. și P. Cu toate că în privința inculpatului V. nu se ridică în principal aceste probleme, în condițiile în care a recunoscut, în linii generale, acuzația, din considerente de echitate apreciem că și față de el este inoportună menținerea stării de arest, în condițiile în care față de faptele pentru care a fost trimis în judecată, instanța a administrat tot probatoriul, prin urmare nu există riscul influențării martorilor. Cu privire la probatoriul ce mai trebuie administrat, situația este quasiidentică și în privința inculpatului C., chiar dacă la acest termen au mai fost propuși martori în apărarea sa. În consecință, în baza art. 3002, art. 160b al. 1 rap. la art. 139 al.1 Cod P. Penală s-a înlocuit măsura arestării preventive luată față de inculpații O. R., P. D. I., C. D. C., și V. D. A., cu măsura preventivă prev. de art. 145 Cod P. Penală și anume măsura obligării de a nu părăsi localitatea C.-N., fără încuviințarea instanței de judecată, până la soluționarea definitivă a cauzei, măsură prev. de art.145 Cod P. Penală. Instanța a apreciat că măsura prev. de art. 145 Cod P. Penală este oportună în cauză, în condițiile în care inculpații au toți domiciliile pe raza municipiului C.-N., nu au profesii, ocupații ori activități care să implice deplasări în afara localității cu caracter constant, iar supravegherea organelor de poliție, în vederea verificării respectării de către inculpați a măsurilor impuse de instanță va fi mai eficientă în condițiile măsurii obligării inculpaților de a nu părăsi localitatea. S-a dispus punerea în libertate a inculpaților, dacă nu sunt arestați în altă cauză. Inculpatul O. R. locuiește în C.-N., str. Teleorman nr. 49/A, jud. C.; Inculpatul P. D. I. locuiește în C.-N., str. Mureșului nr. 54, ap. 8, jud. C.; Inculpatul C. D. C. locuiește în C.-N., str. A. Vlahuță nr. 59-61, ap. 37, jud. C.; Inculpatul V. D. A. locuiește în C.-N. str. Observatorului nr. 21, ap. 56, jud. C.. Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpații vor fi obligați să respecte următoarele obligații: a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;b) să se prezinte la P. mun. C.- N., conform programului de supraveghere întocmit de acest organ de poliție sau ori de câte ori sunt chemați; c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată; d) să nu dețină, să nu folosească si să nu poarte nicio categorie de arme. S-a impus inculpaților ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea să respecte următoarele obligații: - să nu se apropie de ceilalți inculpați cercetați în cauză, cu excepțiainculpaților O. R. și O. A. (care sunt fiu și respectiv tată, pentru a nu afecta relațiile normele existente în cadrul unei familii), precum și de martorii M. A. P., M. A., F. A., B. L., H. V. A., T. D., S. L. V., F. D. Z., H. M. A., A. V. A., S. V. C., P. N. B., C. R., K. D. T., G. N. O., B. A. B., C. F. R., P. M. M., S. B. Z., M. C., B. R., A. R. M., Ț. C., C. T. I., A. L. I., P. M. A., N. I. L., M. M. I., M. O., S. C. F., S. S. S., C. R. Ș., B. L. M., P. R. A., T. C. A., B. D. E., A. V. C., B. M. A., I. P. C., S. R. A., S. P., P. R., A. C., N. C. O., N. C. F., P. A. C., S. C. C., B. A. L., C. T., N. P., și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect. S-a impus inculpaților O. R. și V. D. A. să nu frecventeze cluburile Midi, Refresh, Dot, After Eight, Obsession, Alegria, din C.-N., pe durata măsurii prev. de art. 145 Cod P. Penală. S-a atras atenția inculpaților că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurilor sau a obligațiilor ce le revin, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive. În baza art.192 al.3 Cod P. Penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Împotriva acestei încheieri a formulat recurs DIICOT - S. T. C. prin carea solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate șirejudecând cauza să fie menținută starea de arest a inculpaților. În motivele de recurs s-a arătat că încheierea atacată este nelegală și netemeinică, întrucât instanța de fond a reținut în mod greșit că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, raportat la faptul că inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și consum de droguri. Referitor la reținerea instanței că inculpații au traficat cantități mici de droguri pe o perioadă scurtă de timp recurenta apreciază că aceasta s-a datorat intervenției operative a organelor de poliție. Cu privire la durata măsurii arestării preventive s-a arătat că aceasta trebuie apreciată în raport de obiectul cauzei și la împrejurarea că mai trebuie administrat un vast probatoriu. Pentru aceste considerente a solicitat admiterea recursului și menținerea inculpaților în stare de arest preventiv. Recursul formulat de DIICOT - S. T. C. nu este întemeiat. Instanța de fond în mod întemeiat în baza art.139 alin.1 C. a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege referitoare la înlocuirea măsurii arestării preventive, întrucât deși inculpații au fost trimiși în judecată pentru faptele reținute în sarcina acestora, iar disp. art.143 C. nu mai pot fi puse în discuție, temeiurile prev. de art.148 lit.f C. referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpații dacă ar fi lăsați în libertate nu mai subzistă, deoarece de la luarea acestei măsuri a trecut un interval de cca 10 luni, iar cercetarea judecătorească la instanța de fond a fost declanșată, probatoriul ce urmează a fi administratîn cauză poate conduce la prelungirea cercetării judecătorești peste un termen rezonabil prevăzut de dispozițiile art.5 din C.. Curtea de A. C. apreciază că soluția pronunțată de TRIBUNALUL CLUJ este temeinică și legală, fiind în concordanță cu hotărârile C. (hotărârea din 31 iulie 2000 Jecius v.Lituania; hotărârea Kudla v.Polonia din 26 octombrie 2000 și hotărârea Labita v.Italia din 6 aprilie 2000) prin care s-a decis că a fost încălcat art.5 paragraf 3 din Convenție în ceea ce privește durata detenției preventive. Potrivit textului de mai sus, modificat prin P. nr.112 ". persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraf 1 lit.c din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător și are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere. Conform jurisprudenței C., aspectul privind caracterul rezonabil al unei perioade de detenție nu poate fi apreciat în abstract. Caracterul rezonabil al detenției unei persoane trebuie evaluat de la caz la caz, în funcție de trăsăturile specifice ale acestuia. Menținerea stării de detenție preventivă poate fi justificată într-un caz concret, numai dacă există indicii precise în sensul unei necesități reale și de interes public care, în pofida prezumției de nevinovăție, prevalează asupra regulilor privind libertatea individuală (a se vedea hotărârea W.v.Elvenția din 26 ianuarie 1993). Este în primul rând datoria autorităților judiciare naționale să se asigure că, într-o cauză determinată, detenția preventivă nu depășește o perioadă rezonabilă. În acest scop și având în vedere respectul cuvenit pentru principiul prezumției de nevinovăție, autoritățile trebuie să ia în considerare toate argumentele pentru și împotriva existenței unei necesități de ordin public care să justifice o îndepărtare de la regula respectării libertății individuale și care să constituie considerente pentru hotărârea autorităților de a respinge cererea de punere în libertate. Persistența unei suspiciuni rezonabile că persoana arestată a comis o infracțiune este o condiție sine qua non pentru legalitatea menținerii stării de detenție, dar, după o anumită perioadă de timp ea nu mai este și suficientă. În situațiile în care autoritățile judiciare au continuat să justifice privarea de libertate, dacă aceste motive au fost apreciate ca ". și ". C. a stabilit și dacă autoritățile naționale competente au arătat o "diligență specială"; în conducerea procedurilor (a se vedea hotărârea Contrada v.Italia din 24 august 1988 și hotărârea I.A.v.Franța din 23 septembrie 1998). Aplicând aceste principii la speța de față, durata arestării preventive a inculpaților de cca 10 luni nu este justificată din perspectiva exigențelor art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, aceasta fiind excesivă. Suspiciunea că inculpații au săvârșit infracțiunile imputate prin rechizitoriul DIICOT poate justifica, inițial privarea de libertate, dar nu poate constitui un temei "relevant și suficient";, după zece luni de arestare preventivă, cu atât mai mult cu cât autoritățile naționale competente nu au arătat o "diligență specială"; în conducerea procedurilor. Cu privire la temeiul arestării preventive a inculpaților respectiv disp. art.148 lit.f C.proc.pen., sancționarea faptelor presupus a fi comise de către inculpați, cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și existența unor probe certe că lăsarea în libertate a acestora ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Lăsarea în libertate a inculpaților nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, deoarece prin trecerea timpului s-a stins rezonanța socială negativă produsă de săvârșirea infracțiunilor imputate, care la finalizarea cercetării judecătorești pot primi o altă încadrare juridică, cu alte limite de pedeapsă, neexistând nici temeiuri noi care să justifice privarea de libertate. În aprecierea persistenței pericolului pentru ordinea publică, a lăsării în libertate a inculpaților trebuie pornit de la regulile de principiu stabilite prin jurisprudența C. care a statuat "că în măsura în care dreptul național o recunoaște - prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o tulburare a societății de natură să justifice o detenție preventivă, însă doar pe un termen limitat și în orice caz, ar trebui demonstrat că punerea în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică, iar menținerea măsurii este legitimă doar atâta timp cât ordinea publică este efectiv amenințată";. Ori, infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecată inculpații nu sunt în măsură, prin natura lor, să releve un pericol cert pe care l-ar prezenta aceștia pentru ordinea publică, nefiind comise prin constrângere sau alte mijloace violente, iar inculpații nu au antecedente penale, din care să se poată trage concluzia existenței unui astfel de pericol, cu atât mai mult cu cât de la ultimele acte infracționale s-a scurs o perioadă de 10 luni. Inculpații sunt arestați preventiv de cca 10 luni, iar până în prezent instanța de fond a reușit administrarea doar a unei mici părți a probatoriului, ca urmare a neprezentării persoanelor citate, fiind evident că detenția inculpaților se va prelungi peste un termen rezonabil până la terminarea cercetării judecătorești. Potrivit jurisprudenței C., libertatea persoanei este regula, excepția de la această regulă constituind-o privarea de libertate (cauza Wemhoff contra Germaniei), ce reprezintă o derogare de la principiile libertății individuale și de la prezumția de nevinovăție, autoritățile naționale având obligația de a se asigura că, în fiecare cauză, detenția la care este supus un acuzat nu depășește o durată rezonabilă. Referitor la dispoziția instanței de fond de a lua față de inculpați măsura obligării de a nu părăsi localitatea pe durata desfășurării procesului penal, Curtea consideră că aceasta se circumscrie art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dându-se eficiență dispozițiilor art.136 alin.1 din C.proc.pen., pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal. Având în vedere că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.139 alin.1 C. referitoare la înlocuirea măsurii arestării preventive, instanța de fond în mod legal a dispus înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea prev. de art.154 C., impunând inculpaților și măsurile pe care aceștia trebuie să le respecte pentru buna desfășurare a procesului penal, pe parcursul judecății cauzei, motive pentru care în baza art.38515 pct.1 lit.b C. recursul formulat de DIICOT - S. T. C. împotriva încheierii penale din 13 ianuarie 2011 pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui C. urmează să fie respins ca nefondat. În baza art.189 C. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de A. C. suma de 200 lei reprezentând onorariu provizoriu pentru apărătorii din oficiu care va fi suportat din FMJ. Cheltuielile judiciare suportate de stat în recurs urmează să rămână în sarcina acestuia. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de DIICOT - S. T. C. împotriva încheierii penale din 13 ianuarie 2011 a T.ui C.. Stabilește în favoarea Baroului de avocați C. suma de 200 lei onorariu pentru apărătorii din oficiu, ce se va plăti din FMJ. Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din 20 ianuarie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI V. C. V. G. M. B. GREFIER M. B. Red.V.G./S.M.D. 2 ex./(...) Jud.fond. liana C.
| ← Decizia penală nr. 1604/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 245/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
