Decizia penală nr. 782/2011, Curtea de Apel Cluj

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)

DECIZIA PENALĂ NR.782/2011

Ședința publică din data de 17 mai 2011

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. H., judecător JUDECĂTORI : I. M.

: V. V. A. GREFIER : L. S.

Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. : V. G.

S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpatul C. V. M. și partea vătămată B. S. G., împotriva sentinței penale nr.240/(...) pronunțată în dosar nr.(...) al Judecătoriei H., inculpatul fiind trimis în judecată prin R. P. de pe lângă Judecătoria Huedin, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev.și ped.de art.182 alin.1 C..

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. V. M. personal asistat de apărător ales, av.Pop A. Emanuela, din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar și partea vătămată B. S. G. asistat de apărător ales, av.M. Ionel, din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind partea civilă S. C. J. de U. C.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul inculpatului, depune la dosar motivele de recurs. S. efectuarea unei adrese către IML Mina Minovici cu mențiunea de a preciza dacă leziunile de lovire sau leziunile produse prin cădere au pus în pericol viața în condițiile în care raportul de expertiză medico legală efectuat în comisei de trei medici distinge în mod determinant între leziunile produse prin lovire și leziunile produse prin cădere, reținându-se imperativ că starea de ebrietate a părții vătămate poate fi considerată un factor determinant în ceea ce privește leziunile traumatice produse potențial prin cădere.

Apărătorul părții civile solicită respingerea cererii ca inutilă pentru că din toate rapoartele de expertiză medico legală efectuate și din opinia comisiei superioare, rezultă foarte clar mecanismul de producere a leziunilor și nu se poate reține că leziunile produse prin cădere nu sunt rezultatul agresiunii produse de inculpat.

Reprezentantul P., solicită respingerea cererii privind efectuarea unei noi expertize, proba nefiind utilă cauzei. Suntem în prezența infracțiunii de vătămare corporală gravă, aceasta este o infracțiune care are pe plan subiectiv praeterintenția. Indiferent care este mecanismul de lovire, urmarea a fost aceeași, respectiv punerea în primejdie a vieții victimei.

Instanța, deliberând, respinge cererea în probațiune nefiind utilă și necesară cauzei și nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.

Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale recurate și rejudecând cauza, să se dispună, achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.e C.pr.pen., cu aplic.art.44 alin.2 C. și art.73 lit.b C.. Instanța de fond examinând actele și lucrările dosarului, declarațiile părții vătămate , ale inculpatului și a martorilor a stabilit o stare de fapt în sensul că partea civilă a fost nemulțumit de depozitarea gunoiului în tomberonul din parcarea localului care aparținede pesniune și pentru care plătește astfel că a ieșit din local pentru a reproșa acțiunea de depozitare și s-a îndreptat spre martorul B. A. strigând la acesta. Inculpatul a observat comportamentul părții vătămate și o coborât din mașină cu intenția de a interveni. P. vătămată s-a apropiat de inculpat cu mâna ridicată pentru a o lovi, timp în care inculpatul s-a speriat și s-a apărat, lovindu-l cu pumnul în față, după care partea vătămată a căzut la pământ. C. că legal ar fi fost ca instanța de fond să dea măsura cuvenită disp.art.44 alin.2 C. și să facă aplicarea art.73 lit.b C.. A. că pedeapsa a fost greșit individualizată făcându-se o greșită încadrare juridică. Din declarația inculpatului corobortată cu declarația părții vătămate și a martorilor B. A., B. M., U. L., P. I. și M. L., rezultă că inculpatul împreună cu B. A. și B. M. s-au oprit în parcarea publică a Pensiunii Romanța pentru a arunca în cele două tomberoane doi saci de gunoi menajer. Această acțiune a martorului a stârnit reacția de furie a părții vătămate care a ieșit afară proferând înjurii la adresa martorului. Inculpatul menționează că atunci când partea vătămată a ridicat mâna, a avut senzația că vrea să-l lovească și a considerat să intervină. Atacul părții vătămate îndreptat asupra martorului și asupra inculpatului a fost unul material. Apărarea inculpatului îmbracă forma unei fapte prevăzute de legea penală, acțiunea lui fiind comisă pentru a înlătura atacul părții vătămate. R. efectiv produs a fost diferit de cel avut în vedere de inculpat și poate fi caracterizat prin culpă. P. vătămată consumase băuturi alcoolice, aspect confirmat în cuprinsul raportului de constatare medico legală. Prima instanță a înlăturat nelegal acest raport precizând că starea de ebrietate poate fi considerată un factor determinant în ceea ce privește leziunile traumatice produse prin cădere. T. să se distingă ferm între intenția inculpatului de a lovi partea vătămată pentru a se apăra în mod legitim și lovirea acesteia cu capul de pământ. A. că schimbarea încadrării juridice nu poate opera în cauză deoarece rezultatul mai grav produs și nedorit de inculpat nu a fost efectul lovirii aplicate direct victimei în față ci a fost o consecință imediată lovirii părții vătămate cu capul de pământ în urma pierderii echilibrului fragil pe fondul consumului de alcool. I. inculpatului a fost de a se apăra legitim împotriva atacului părții vătămate, aplicându-i o singură lovitură în față.

Sentința penală recurată este criticabilă și sub aspectul admiterii pretențiilor civile parțiale în sensul că inculpatul a fost obligat să plătească suma de 2.400 lei cu titlu de alimentație specială în perioada spitalizării și post spitalizare în condițiile în care martorii M. M. și R. E. au arătat că partea vătămată nu mânca diferit după eveniment și că ceea ce diferea era modul de preparare a mâncării deoarece partea vătămată suferea de diabet.

Apărătorul părții vătămate, solicită admiterea recursului părții civile, casarea hotărârii recurate și rejudecând cauza, să se dispună admiterea în totalitate a acțiunii civile formulate. Instanța a greșit când a reținut art.74 lit.a C. deoarece aceasta este facultativă și trebuie reținută prin coroborarea acesteia cu întreaga conduită a inculpatului. Nu este suficient să se constate că inculpatul este tănăr și de aceea este la prima confruntare cu legea penală. Instanța nu a luat în considerare și alte circumstanțe pentru că inculpatul nu a luat legătura cu partea civilă, nu s-a interesat de starea de sănătate și a încercat să se sustragă de la cercetarea penală. P. vătămată era într-adevăr sub influența băuturilor alcoolice însă nimeni nu s-a aplecat asupra stării inculpatului, respectiv dacă și acesta era sau nu în stare de ebrietate. S. depoziții care au fost luate în considerare în faza de urmărire penală la cererea inculpatului au fost cei doi martori, prieteni ai acestuia, care să arate o stare de fapt favorabilă și preconstituită. Un șef de echipă care a supravegheat oamenii la fața locului care erau într-o acțiune de degajare a părții carosabile a prezentat o stare de fapt în sensul că partea civilă nu a avut deloc o atitudine agresivă. Inculpatul și martorii săi au ascuns că la fața locului maierau și alți martori și au contestat tot timpul acest aspect. S-a spus că nu se justifică atitudinea părții civile de a interveni față de acțiunea de aruncare a doi saci în tomberonul situat în locul public. A arătat la prima instanță că acel loc public este o parcare care se găsește lângă pensiunea administrată de partea civilă și de amenajarea acelui loc se ocupa administratorul pentru că interesul era ca acea parcare să fie în bune condiții pentru a permite clienților de a parca în bune condiții. P. vătămată nu a intervenit agresiv iar intervenția sa a fost strict de martorul B. care s-a apropiat de tomberon. E. acestei intervenții este 80 de zile de îngrijiri medicale. Inculpatul a încercat să minimalizeze acțiunea avută. R. expertizelor medico legale arată că acest pumn a dus la o fractură a oaselor nazale care a determinat căderea pe spate a părții civile. Nu este determinantă starea de ebrietate a victimei și de aceea o astfel de apărare este de circumstanță și care arată caracterul inculpatului care nu a înțeles că a greșit și nu și-a asumat răspunderea. Pentru aceste motive, apreciază că pedeapsa trebuie îndreptată spre un cuantum mult mai mare cu executare în regim de detenție.

Pe latură civilă, apreciază că instanța de judecată nu a soluționat-o corect, rezumându-se a acorda despăgubirile materiale care sunt minime pentru deplasarea soției la spital în perioada în care partea civilă era internată. În ceea ce privește solicitarea de obligarea inculpatului la plata folosului netras și la devalorizarea aparaturii de specialitate alimentație publică restaurant, cercetarea judecătorească nu a administrat nici o probațiune deși a solicitat efectuarea unei expertize de evaluare a acestor bunuri și o expertiză financiar contabilă care să evidențieze folosul care era anticipat și care nu a putut fi realizat. Instanța a respins probațiunea ca inutilă. S-a făcut dovada cu martori a existenței bunurilor dar care nu a fost luată în considerare. Martorii au arătat că partea civilă a cumpărat și a adus la pensiune acele utilaje care urmau să fie folosite pentru extinderea activității și că toate acele bunuri se găsesc depozitate și nefolosite. Toată această pierdere nu a fost cuantificată și luată în considerare. A solicitat despăgubiri morale care apreciază că nu sunt exagerate.

Instanța s-a orientat către posibilitățile inculpatului de a plăti decât către necesitățile părții civile. S. solicitată este o sumă apropiată de realitatea necesităților sale pentru că aceste leziuni au fost foarte grave și sunt de durată. P. civilă și-a pierdut simțul olfactiv pentru totdeauna datorită raportului de cauzalitate dintre lovire și rezultat. Depune la dosar chitanțe privind cheltuielile de judecată. Referitor la recursul inculpatului, solicită respingerea lui.

Apărătorul inculpatului, cu privire la recursul părții civile, solicită respingerea lui ca nefondat. D. materiale trebuie dovedite. Arată că inclusiv martorii părții civile au venit la instanță în stare de ebrietate și au trebuit reprogramați. Arată că nu s-a făcut proba cu înscrisuri.

Reprezentantul P., solicită respingerea recursurilor ca nefondate și obligarea recurenților la plata cheltuielilor judiciare către stat. În ceea ce privește recursul inculpatului, cu privire la latura penală a cauzei, arată că se solicită reținerea legitimei apărări și pe cale de consecință achitarea inculpatului. În data de 16 martie 2008, prietenul inculpatului a aruncat sacii menajeri în tomberoanele aflate în parcarea administrată de către partea civilă. Observând acest fapt, partea civilă a ieșit din pensiune, a amenințat pe prietenul inculpatului și atunci a intervenit inculpatul pentru a aplana acea dispută. P. civilă s-a îndreptat amenințător și spre inculpat cu mâna ridicată și atunci inculpatul a replicat lovind puternic în fața părții vătămate în așa fel încât a determinat căderea victimei la pământ. L. au fost provocate de lovitura intensă aplicată de inculpat iar acestea au necesitat spre vindecare 80 de zile și viața victimei a fost pusă în primejdie. Nu se poate reține legitima apărare pentru că nu a fost vorba de un atac material direct, injust și care să pună în pericol grav persoana inculpatului. P.vătămată se afla sub influența băuturilor alcoolice, a ridicat mâna spre inculpat dar o astfel de conduită a victimei nu poate avea semnificația art.44 alin.2 C.. Nu se poate reține nici măcar scuza provocării de aceea, hotărârea de condamnare a inculpatul este temeinică și legală.

Referitor la latura civilă, arată că despăgubirile materiale au fost acordate de instanță în măsura în care ele au fost dovedite. În ceea ce privește daunele mortale, au fost acordate parțial. Nu poate fi exclusă acea conduită a părții civile care se afla sub influența băuturilor alcoolice și a fost cea care a declanșat comportamentul violent al inculpatului atunci când a aplicat acea lovitură de mare intensitate victimei.

Inculpatul C. V. M., având ultimul cuvânt, arată că regretă cele întâmplate, achiesând concluziilor puse de apărătorul său.

C U R T E A

Deliberând reține că prin sentința penală nr. 240 din 16 decembrie 2010 a Judecătoriei H., pronunțată în dosarul nr. (...), a fost respinsă cererea formulata de avocatul inculpatului si inculpat de schimbare de incadrare juridica a faptei inculpatului C. V. M., fiul lui V. si R. E., nascut la data de (...) in C.-N., CNP 1., studii liceale, administrator de firma, necasatorit, fara antecedente penale, domiciliat in C.-N., C. M. nr.99 bl.G3, ap.12 din infractiunea de vatamare corporala grava prev.de art.182 alin.1 C. in infractiuea de vatamare corporala grava, prev.de art.182 alin.1 C. cu aplicarea art.44 alin.2 C. cu consecinta inlaturarii caracterului penal al faptei.

A fost respinsă cererea formulata de avocatul inculpatului si inculpat de aplicare fata de inculpat a prevederilor art. 320^{1 C.proc.pen..}

A fost admisă cererea de schimbare a incadrarii juridice a faptei inculpatului C. V. M., fiul lui V. si R. E., nascut la data de (...) in C.-N., CNP 1., solicitata de reprezentul parchetului, din infractiunea de vatamare corporala grava prev.de art.182 alin.1 C. in infractiuea de vatamare corporala grava, prev.de art.182 alin.2 C..

Prin schimbarea de incadrare juridica a faptei, in baza art.182 alin.2 C., raportat la art.74 lit.a si alin. ultim, art.76 lit.d C., a fost condamnat inculpatul:

C. V. M., fiul lui V. si R. E., nascut la data de (...) in C.-N., CNP 1., studii liceale, administrator de firma, necasatorit, fara antecedente penale, domiciliat in C.-N., C. M. nr.99 bl.G3, ap.12, cu domiciliul ales in C.-N., str.Iuliu M. nr.15, ap.2, la o pedeapsa de :

- 1 an inchisoare pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala grava, fapta savarsita la data de (...).

În baza art.71 C., s-a dispus privarea inculpatului de exercitarea drepturilor prevazute de art.64 lit.a C., numai cu privire la dreptul de a fi ales, pe durata prevazuta de art.71 alin.2 C..

În baza art.81 C. s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei de 1 an închisoare pe durata unui termen de incercare de 3 ani, stabilit in conditiile art.82 C. .

În baza art.71 alin 5 C. s-a dispus suspendarea executarii pedepsei accesorii, pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii.

În temeiul art.359 C.proc.pen. s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor prevazute de art.83 si 84 C. a caror nerespectare are ca urmare revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.

În baza art.14, art.346 C.proc.pen., art.998 Cod civil, s-a admis actiunea civila a partii civile S. C. J. de U. C. și a fost obligat inculpatul sa plateasca partii civile suma de

3.124,1 lei, reprezentand contravaloarea cheltuielilor de spitalizare a partii vatamate B. S. G., suma la care se vor calcula dobanzi, incepand cu data urmatoare datei externarii partii vatamate B. S. G. si pana la achitarea sumei datorate .

A fost admisă în parte actiunea civila a partii civile B. S. G. și a fost obligat inculpatul sa plateasca acesteia suma de 3.450 lei despagubiri partiale materiale,constand din 2.400 lei alimentatie speciala in perioada spitalizarii si post spitalizare, 1050 lei cheltuieli de transport a sotiei la spital, la care se adauga si suma de 10.000 lei daune morale partiale.

În baza art.191 C.proc.pen., a fost obligat inculpatul sa plateasca statului suma de

1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, iar partii civile suma de 2.000 lei cu acelasi titlu.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr.339/P/2008 din (...) a P. de pe lângă Judecătoria Huedin și înregistrat sub nr.(...) s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului C. V. M., fiul lui V. si R. E., născut la data de (...) in C.-N., CNP 1., studii liceale, administrator de firma, necăsătorit, fără antecedente penale, domiciliat in C.-N., C. M. nr.99 bl.G3, ap.12, cu domiciliul ales in C.-N., str.Iuliu M. nr.15, ap.2, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev.de art.182 alin.1 C., reținându-se în esență în sarcina acestuia că în după amiaza zilei de (...), în timp ce se întorcea din localitatea L. V., jud. C., oprindu-se cu autoturismul în parcarea Pensiunii „Romanța";, de pe raza satului B., com. P., a lovit-o pe partea vătămată B. S. G., cu pumnul în față, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 75-80 zile de îngrijiri medicale.

P. vătămată B. S. G. s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului cu sumele de

84.450 lei despăgubiri materiale și 127.500 lei daune morale, conform înscrisului de la f.21, dosarul instanței.

P. civilă a defalcat despăgubirile civile pretinse în 2.400 lei alimentație specială,

1.050 lei cheltuieli de deplasare la spital a soției, constând din contravaloarea combustibil și uzura autoturism, 60.000 lei profitul nerealizat de partea civilă în perioada de inactivității legate de vătămarea suferită și 21.000 lei reprezentând diferența de valoare pentru materialele de bucătărie specializată pentru unitățile de alimentație publică, achiziționate de partea civilă anterior producerii faptei și valoarea lor actuală, întrucât acele materiale nu au putut fi folosite și utilizate datorită stării părții vătămate.

În declarația dată de partea vătămată în fața instanței, f.22-23, acesta a descris modul în care a fost agresat de către inculpat, justificând constituirea de parte civilă, susținând că în urma agresiunii suferite și-a pierdut simțul mirosului.

Inculpatul C. V. M. a fost audiat de instanță în ședința publică din data de (...), f.24-25, recunoscând că a aplicat părții civile B. S. G. o lovitură cu pumnul în față, dar că a făcut acest lucru determinat de comportamentul agresiv a părții vătămate care l-a amenințat pe un prieten de al său, numitul B. A.

Totodată mai susține că partea vătămată în stare de ebrietate ar fi avut intenția să-l lovească, astfel că s-a speriat și a aplicat o lovitură în față părții vătămate care a căzut la pământ.

Inculpatul neagă că ar fi intenționat să se sustragă de la o eventuală răspundere pentru lovirea victimei, susținând că a plecat de la fața locului cu intenția de a se opri în H. la poliție, nedorind escaladarea conflictului în condițiile în care din local au ieșit mai multe persoane.

Inculpatul regretă incidentul și consideră că pretențiile civile ale părții vătămate nu sunt justificate.

P. vătămată prin avocat a depus o fotografie și planșe foto a locului unde s-a produs incidentul și a tomberonului în care ar fi depozitat gunoiul persoanele care îl însoțeau pe inculpat, precum și mai multe documente medicale.

Instanța a audiat-o suplimentar pe partea civilă, legat de incidentul din data de

(...), f.43.

Au fost audiați martorii B. M., f.60-61, B. A. A., f.62-63, U. L., f.75-76, P. I., f.77-78, B. E., f.79-80, M. L. O., f.81, N. M., f.90-91, C. E., f.92-93, efectuându-se un raport de expertiză medico-legală de către IML C., f.136-142, solicitându-se și avizul Comisiei S. de medicină L. din cadrul I. B..

Instanța examinând actele și lucrările dosarului, declarațiile părții civile, a inculpatului și a martorilor menționați mai sus, stabilește următoarea situație de fapt.

În după amiaza zilei de (...), inculpatul C. V. M., se întorcea la domiciliul său din C.-N., din localitatea L. V., com. P., jud.C., unde a sărbătorit paștele, împreună cu martora B. M., care conducea autoturismul marca „RANGE ROVER";, cu nr. de înmatriculare B-80194, și martorul B. A. A.

La un moment dat autoturismul în care se găsea inculpatul a intrat în parcarea din fața Pensiunii „Romanța"; situată pe DN 1 E 60, pe raza comunei P., sat B.

Conducătoarea auto B. M. a oprit autoturismul, din care a coborât prietenul ei, martorul B. A. A., care a luat din portbagaj 2 saci menajeri plini cu resturi menajere, intenționând să-i arunce în tomberonul din această parcare.

P. civilă B. S. G., care este administratorul Pensiunii Romanța se găsea în incinta localului la o masă lângă o fereastră și a observat că o persoană umplea tomberonul cu saci menajeri.

Acesta a fost nemulțumit de depozitarea gunoiului menajer în tomberonul din parcarea localului, parcare care aparține de pensiune și care plătește pentru ridicarea gunoiului, astfel că a ieșit din local pentru a reproșa acțiunea de depozitare de gunoi și s- a îndreptat spre martorul B. A., strigând la acesta și amenințându-l.

Inculpatul a observat comportamentul părții vătămate și a coborât din mașină cu intenția de a intervenit pentru a o calma pe partea vătămată.

P. vătămată care se găsea sub influența băuturilor alcoolice s-a apropiat de inculpat cu mâna ridicată pentru a-l lovi, timp în care inculpatul s-a speriat și s-a apărat, lovindu-l cu pumnul în față, după care partea vătămată a căzut la pământ, curgându-i sânge din nas, din gură și din ureche, fiind în stare de inconștiență.

O parte din persoanele prezente în local au sesizat incidentul și au ieșit pentru a acordat un prim ajutor părții vătămate.

Inculpatul a susținut că s-a speriat de cele petrecute și nedorind amplificarea incidentului s-a urcat în mașină împreună cu prietenii săi și au plecat spre H.

Aici au fost opriți de organul de poliție ce a fost sesizat de incident.

În urma loviturii de pumn aplicată de către inculpat, partea vătămată B. S. G. a fost transportat de urgență la S. orășenesc H., unde i s-au acordat îngrijiri medicale, după care a fost transferat la C. M.-F. C.-N., fiind internat în această instituție în perioada

17.03 - (...).

P. vătămată a fost supusă unei examinări medico-legale privind leziunile suferite, iar prin raportul medico-legală nr.2431/II/a/80 din (...), al I.M.L. C.-N. s-a constatat că acesta a suferit leziuni corporale pentru vindecarea cărora au fost necesare un număr de 75-80 zile îngrijiri medicale.

Din biletul de examinare din F.N./(...) a C.ii Chirurgie M. F. II C.-N., a rezultat că partea vătămată a fost internat cu diagnosticul „TMF prin agresiune. F. oase proprii nazale Plagă regiunea nazogeniană stg. de aproximativ 1 cm (suturată). Hematom periorbitar stg. Epistaxis oprit spontan. Suspiciune disjuncție malară stg. Stare post consum alcool";.

Inculpatul a contestat numărul de zile de îngrijiri medicale acordate părții vătămate, motiv pentru care, prin apărătorul său a solicitat o nouă expertiză medico- legală.

Din noul raport de expertiză medico-legală nr.6706/II/a/2009 din (...), rezultă de asemenea că „….numărul de zile de îngrijiri medicale a fost corect acordat în raport cu leziunile suferite „.

Din probele administrate în cauză, depozițiile martorilor propuși de partea civilă, B. E., N. M., C. E., a rezultat faptul că partea vătămată a fost internet în spital și că a fost vizitat de soția lui zilnic, care ii aducea mâncare, întrucât partea vătămată avea nevoie de o alimentație specifică fiind bolnav de diabet.

Și după externarea acestuia, partea vătămată nu a putut să-și reia activitatea normală, fiind slăbit, reducerea de activitate fiind prezentă până la finele verii anului

2008.

P. vătămată a susținut că în urma incidentului și agresiunii a suferit leziuni care i- au afectat definitiv simțul olfactiv.

În cursul judecării dosarului, instanța a încuviințat efectuarea unui raport de expertiză medico-legală, de către IML C., sub numărul 5. din (...), raport ce a concluzionat că, având în vedere intervalul lung scurs de la data producerii agresiunii - (...) și momentul diagnosticării tulburărilor de percepție olfactivă, opinează că între traumatismul suferit la data de (...) și tulburarea olfactivă de percepție invocată, nu există legătură de cauzalitate, afecțiune putând a fi consecința oricărui alt factor cauzal, intern sau extern.

În urma agresiunii suferite de partea vătămată, acesta a avut nevoie de 80 de zile de îngrijiri medicale.

P. vătămată nu a fost mulțumită de concluziile raportului medico-legal și a solicita a se efectua un nou raport de expertiză, raport care să răspundă la toate obiectivele stabilite.

S-a invocat faptul că ar exista o contradicție între cele două expertize medico- legale efectuate de IML C., raportul nr. 2431/II/a/80 din (...), al I.M.L. C.-N. și expertiza nr. 5. din (...),

Motiv pentru care instanța a dispus trimiterea expertizelor medico-legale respective la I. B. pentru a se pronunța dacă există o contradicție de diagnosticare și a se stabili care din cele două lucrări medico-legale sunt corecte.

C. S. de medicină legală din cadrul Institutului Național de medicină L. „. M. B., prin A. nr.E(...) a stabilit că leziunile suferite de partea vătămată au necesitat 80 zile de îngrijiri medicale și care au pus viața victimei în pericol.

Totodată s-a mai arătat că nu se poate stabili cu certitudine dacă partea vătămată și-a pierdut simțul olfactiv sau dacă există o legătură de cauzalitate între traumatismul din data de (...) și o eventuală pierdere a simțului olfactiv.

Atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței, inculpatul a recunoscut și regretat fapta comisă, arătând că a lovit-o pe partea vătămată fiind în legitimă apărare și sub amenințare.

În urma concluziilor I. B. din care rezultă că agresiunea suferită de partea vătămată și leziunile acestuia i-au pus viața în pericol, reprezentantul parchetului a solicita a se proceda la schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului din infracțiunea de vătămare corporala grava prev.de art.182 alin.1 C. in infracțiunea de vătămare corporala grava, prev.de art.182 alin.2 C..

Reprezentantul părții vătămate B. S. G. solicită instanței să se constate vinovăția raportat la art.182 alin.2 Cod.penal și condamnarea la pedeapsa cu închisoarea.

Cu privire la latura civilă, reprezentantul părții vătămate solicită instanței admiterea în totalitate a acesteia, atât cu privire la prejudiciul moral cât și la cel material, cu cheltuieli de judecată. Reprezentantul părții vătămate depune la dosarul cauzei un set de chitanțe.

Inculpatul și avocatul acestuia au solicitat a se dispune schimbare de încadrare juridica a faptei inculpatului din infracțiunea de vătămare corporala grava prev.de art.182 alin.1 C. in infracțiunea de vătămare corporala grava, prev.de art.182 alin.1 C. cu aplicarea art.44 alin.2 C. cu consecința înlăturării caracterului penal al faptei.

S-a susținut că din modul săvârșirii faptei rezultă că sunt întrunite condițiile reținerii legitimei apărări existând un atac direct material, injust și care a pus în pericol valorile sociale arătate la art. 44 alin.2 Cod.pen, din partea părții vătămate îndreptat împotriva martorului și asupra inculpatului.

Acțiunea inculpatului deși reprezentând o faptă prevăzută de legea penală, ea a fost comisă pentru a înlătura atacul părții vătămate îndreptate atât asupra martorului B. A. cât și împotriva sa.

Reprezentanta inculpatului a învederat instanței că rezultatul produs a fost diferit de cel avut în vedere de inculpat ceea ce poate fi reținut ca o culpă în sarcina sa.

Martorul B. A. în momentul în care a fost atenționat să nu arunce cei doi saci menajeri, nu a procedat nelegal, nu a nesocotit nici o normă publică sau privată.

S-a mai susținut că, tocmai această atitudine a martorul a stârnit reacția părții vătămate, care a ieșit afară din pensiune proferând injurii la adresa martorului, amenințându-l, replicile părții vătămate fiind violente dublate de ridicarea mâinii asupra martorului.

În acest context inculpatul intervine în apărarea martorului.

Reprezentanta inculpatului învederează că apărarea a fost proporțională cu atacul părții vătămate, dezechilibrarea acestuia și lovirea cu capul de ciment s-a datorat stării de ebrietate în care se afla partea vătămată, stare care a contribuit la dezechilibrarea acestuia.

Reprezentanta inculpatului a mai arătat că din raportul de expertiză medico-legală al IML C. din data de (...) s-a reținut că starea de ebrietate poate fi considerată un factor condițional determinant în ceea ce privește leziunile traumatice produse potențial prin cădere.

S-a solicitat a se reține în sarcina inculpatului și prevederile art.320^{1 C.proc. pen., avându-se în vedere sinceritatea inculpatului atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței.}

S-au opus schimbării încadrării juridice solicitată de parchet, arătând că I. nu a fost învestită cu obiectivul reținut în raport prin a cărui concluzie conține un plus neavenit și care a determinat solicitarea de schimbare de încadrare juridică.

Referitor la susținerea avocatului inculpatului legat de depășirea de către C. S. a obiectivelor analizei celor două expertize medico-legale, instanța a considerat că nu se poate reține o asemenea apărare, în condițiile în care C. S., prin A. solicitat a fost nevoit să se pronunțe asupra diagnosticului reținut de expertize, asupra leziunilor suferite de partea vătămată, a legăturii de cauzalitate între leziuni și agresiunea suferită, între leziunile directe și cele invocate ulterior de partea vătămată, comisia apreciind în baza actelor că leziunile au putut pune în pericol viața victimei.

Astfel, instanța nu a putut reține nicio încălcare a aspectelor supuse examinării comisiei, nicio depășire a atribuțiilor acesteia.

Instanța examinând solicitările parchetului și ale părților, stabilește că se impune schimbarea de încadrare juridică a faptei inculpatului, solicitata de reprezentantul parchetului, din infracțiunea de vătămare corporala grava prev.de art.182 alin.1 C. in infracțiunea de vătămare corporala grava, prev.de art.182 alin.2 C., având în vedere concluziile avizului Comisiei Superioare, concluzii care arată că leziunile suferite de partea vătămată prin agresiunea suferită de acesta în data de (...), i-au pus viața în pericol, fiind astfel aplicabilă agravanta de la alin.2 din textul de încriminare a art. 182 C..

În ceea ce privește cererea avocatului inculpatului de a se face aplicarea prevederilor art.44 C., respectiv de a se constata că inculpatul a acționat în legitimă apărare cu consecința înlăturării caracterului penal al faptei inculpatului, instanța a considerat că nu există probe concludente din care să rezulte că partea vătămată a fost cea care a avut un comportament agresiv direct și nemijlocit față de inculpat, că acesta a acționat proporțional cu agresiunea părții vătămate pentru a se apăra pe el sau pe prietenul acestuia, martorul B. A.

Din probele administrate în cauză, a rezultat că partea vătămată și-a exprimat nemulțumirea față de depozitarea de către martorul B. A. a unor saci cu gunoi menajer in tomberonul situat în parcarea pensiunii Romanța, că a ieșit din local și a avut o discuțiecontradictorie cu martorul respectiv și apoi cu inculpatul care a intervenit la discuția contradictorie.

Din primele declarații date de inculpat și martorii B. A. și B. M., aceștia au arătat că partea vătămată nu ar fi avut un comportament violent fizic față de martorul B. A., susținând doar că partea vătămată era nemulțumit de intenția de depozitare de gunoi menajer, că acesta folosea cuvinte jignitoare la adresa celor prezenți.

Inculpatul a recunoscut că a apreciat gestul de a se apropia de el de către partea vătămată cu mâna ridicată, ca fiind o intenție de a-l lovi și că s-a speriat și a lovit-o în consecință pe partea vătămată.

Această stare de fapt a intenției agresiva a părții vătămate față de inculpat și prietenul acestuia nu a fost sesizată de persoanele care se găseau în local și care au văzut incidentul.

Totodată, instanța a considerat că partea vătămată nu s-a manifestat agresiv fizic, nu a aplicat nicio lovitură inculpatului sau prietenului acestuia, aprecierea eronată de către inculpat a faptului că partea vătămată se apropie de el cu intenția de a-l lovi nu poate constituii un element de exonerare a acestuia de răspundere penală, nu se poate reține legitima apărare, nefiind îndeplinite condițiile unei legitime apărări.

Inculpatul nu a fost nevoit să se apere de agresiunea directă, injustă, imediată și de neînlăturat a inculpatului.

Nu s-a putut reține nici faptul că aprecierea eronată de către inculpat a comportamentului părții vătămate s-a datorat unei temeri justificate, în condițiile în care partea vătămată era singur, nu avea asupra sa nici un obiect care să producă temere, nu a aplicat nicio lovitură inculpatului, acesta din urmă nefiind singur ci aflându-se în prezența prietenului său care și el ar fi putut să intervină în cazul unei agresiuni din partea lui B. S. G.

Inculpatul a acționat direct asupra părții vătămate, a aplicat o singură lovitură în zona feței și a încercat să plece de la fața locului și a se sustragă de la o eventuală răspundere penală, fiind oprit în trafic de organele de politie în H.

În consecință nu a putut fi acceptată solicitarea avocatului inculpatului privind achitarea inculpatului în conformitate cu dispozițiile art.11 pct.2 lit.b, art.10 lit.e C.proc.pen., invocându-se nefondat existența uneia din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei.

Nu s-a dovedit nici existența unui comportament provocator a părții vătămate față de inculpat, cu efectul aplicării prevederilor art.73 lit.b C. și nici existența praeterintenției, inculpatul acționând conștient de posibilele urmări ale faptei sale, acceptând producerea acestor urmări care erau previzibile în condițiile în care agresarea victimei s-a făcut prin lovirea violentă în zona capului, fiind astfel previzibilă dezechilibrarea și căderea acesteia la pământ, cu consecința producerii unor leziuni grave.

Instanța nu a putut reține în sarcina inculpatului nici aplicarea dispozițiilor art.320¹

C.proc.pen., atâta timp cât inculpatul nu a recunoscut sincer agresarea părții vătămate, a încercat disiparea eventualei responsabilități penale.

Totodată, aplicarea prevederilor art.320^{1 C.proc.pen. nu este posibilă decât în situația în care recunoașterea inculpatului are loc înainte de începerea cercetării judecătorești, recunoaștere ce este neechivocă, recunoaștere ce are ca efect judecarea cauzei doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.}

Fată de aspectele descrise, instanța a reținut vinovăția inculpatului C. V. M. în săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin.2 C..

În consecință, instanța cu argumentația prezentată a respins cererea formulata de avocatul inculpatului și de inculpat de schimbare de încadrării juridica a faptei inculpatului C. V. M., fiul lui V. si R. E., nascut la data de (...) in C.-N., CNP 1., studii liceale, administrator de firma, necasatorit, fara antecedente penale, domiciliat in C.-N., C. M. nr.99 bl.G3, ap.12 din infractiunea de vatamare corporala grava prev.de art.182alin.1 C. in infractiuea de vatamare corporala grava, prev.de art.182 alin.1 C. cu aplicarea art.44 alin.2 C. cu consecința înlăturării caracterului penal al faptei și achitării inculpatului.

S-a respins cererea formulata de avocatul inculpatului si inculpat de aplicare fata de inculpat a prevederilor art. 320^{1 C.proc.pen..}

Instanța a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei inculpatului C. V. M., fiul lui V. si R. E., nascut la data de (...) in C.-N., CNP 1., solicitata de reprezentul parchetului, din infractiunea de vatamare corporala grava prev.de art.182 alin.1 C. in infractiuea de vatamare corporala grava, prev.de art.182 alin.2 C..

Astfel prin schimbarea de încadrare juridica a faptei, in baza art.182 alin.2 C., instanța având în vedere gradul de pericol social al faptei, persoana inculpatului care nu are antecedente penale și care este tânăr fiind la prima confruntare cu legea penală, a făcut și aplicare circumstanțelor atenuante prev. art.74 lit.a si alin. ultim, art.76 lit.d C., și l-a condamnat pe inculpatul C. V. M., fiul lui V. si R. E., nascut la data de (...) in C.-N., CNP 1., studii liceale, administrator de firma, necasatorit, fara antecedente penale, domiciliat in C.-N., C. M. nr.99 bl.G3, ap.12, cu domiciliul ales in C.-N., str.Iuliu M. nr.15, ap.2, la o pedeapsa de 1 an inchisoare pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala grava, fapta savarsita la data de (...).

În baza art.71 C., s-a dispus privarea inculpatului de exercitarea drepturilor prevazute de art.64 lit.a C., numai cu privire la dreptul de a fi ales, pe durata prevazuta de art.71 alin.2 C..

Instanța a considerat că inculpatul poate fi reeducat și fără privarea lui de libertate, că măsura suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare poate conduce la reeducarea inculpatului.

Astfel în baza art.81 C. s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei de 1 an închisoare pe durata unui termen de incercare de 3 ani, stabilit in conditiile art.82 C. .

În baza art.71 alin 5 C., s-a dispus suspendarea executarii pedepsei accesorii, pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii.

În temeiul art.359 C.proc.pen., instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art.83 si 84 C. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

Referitor la pretențiile civile formulate de partea civilă împotriva inculpatului cu sumele de 84.450 lei despăgubiri materiale și 127.500 lei daune morale, instanța a constat că partea civilă a defalcat despăgubirile civile materiale pretinse în 2.400 lei alimentație specială, 1.050 lei cheltuieli de deplasare la spital a soției, constând din contravaloarea combustibil și uzura autoturism, 60.000 lei profitul nerealizat de partea civilă în perioada de inactivității legate de vătămarea suferită și 21.000 lei reprezentând diferența de valoare pentru materialele de bucătărie specializată pentru unitățile de alimentație publică, achiziționate de partea civilă anterior producerii faptei și valoarea lor actuală, întrucât acele materiale nu au putut fi folosite și utilizate datorită stării părții vătămate.

Din probele dosarului, declarațiile martorilor, B. E., N. M., C. E., a rezultat faptul că partea vătămată a fost internat în spital atât la H. cât și la C.-N. și că a fost vizitat de soția lui aproape zilnic, care ii aducea mâncare, întrucât partea vătămată avea nevoie de o alimentație specifică fiind bolnav de diabet.

Și după externarea acestuia, partea vătămată nu a putut să-și reia activitatea normală, fiind slăbit, reducerea de activitate fiind prezentă până la finele verii anului

2008.

Instanța a apreciat că s-au cheltuit sumele pretinse de partea vătămată cu supraalimentația sa în timpul spitalizării și apoi ulterior externării și cu deplasările efectuate zilnic de soția părții vătămate la spital sumele de 1050 lei cu deplasările la C.-

N. și suma de supraalimentația pentru perioada spitalizării și a convalescenței în sumă de 2.400 lei.

Referitor la pretențiile formulate de partea civilă privind 60.000 lei profitul nerealizat de partea civilă în perioada de inactivității legate de vătămarea suferită și

21.000 lei reprezentând diferența de valoare pentru materialele de bucătărie specializată pentru unitățile de alimentație publică, achiziționate de partea civilă anterior producerii faptei și valoarea lor actuală, întrucât acele materiale nu au putut fi folosite și utilizate datorită stării părții vătămate, instanța consideră că aceste pretenții nu au fost dovedite.

Nu s-a probat existența prejudiciului de 60.000 lei, pierdere de profit pentru perioada martie - august 2008 în condițiile în care partea vătămată nu era singurul care muncea în cadrul pensiunii, de problemele acesteia ocupându-se soția și alte persoane angajate.

Totodată nu s-a făcut dovada pierderii pretins suferite de 21.000 lei diferența de valoare pentru materialele de bucătărie specializată pentru unitățile de alimentație publică, achiziționate de partea civilă anterior producerii faptei și valoarea lor actuală, neexistând depuse acte care să justifice o asemenea pretenție, iar partea civilă nu a făcut dovada că el ar fi fost persoana care se ocupa singur de lucrări, acesta putând să angajeze persoane abilitate și de specialitate pentru a realiza obiectivul de amenajare și modernizare a pensiunii.

Referitor la daunele morale pretinse în sumă totală de 127.500 lei, instanța a considerat că acestea sunt exagerate, nejustificate în cuantumul solicitat.

Nu s-a putut nega suferința fizică și morală avută de partea civilă în urma agresiunii, dar nu se poate accepta ca prin pretinderea unei sume de bani exagerate de la inculpat să se ajungă la o îmbogățire fără just temei.

Instanța a apreciat că o sumă mai redusă de 10.000 lei daune morale, sunt suficiente pentru repararea prejudiciului moral suferit de partea vătămată.

Și S. C. J. de U. C. a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 3.124,1 lei, reprezentand contravaloarea cheltuielilor de spitalizare a partii vatamate B. S. G., suma la care se vor calcula dobanzi, incepand cu data urmatoare datei externarii partii vatamate B. S. G. si pana la achitarea sumei datorate, pretenții ce sunt justificate conform documentelor justificative depuse.

Instanța în baza art.14, art.346 C.proc.pen., art.998 Cod civil, a admis actiunea civila a partii civile S. C. J. de U. C. și a obligat inculpatul sa plateasca partii civile suma de 3.124,1 lei, reprezentand contravaloarea cheltuielilor de spitalizare a partii vatamate B. S. G., suma la care se vor calcula dobanzi, incepand cu data urmatoare datei externarii partii vatamate B. S. G. si pana la achitarea sumei datorate.

A fost admisă în parte actiunea civila a partii civile B. S. G. și a fost obligat inculpatul sa plateasca acesteia suma de 3.450 lei despagubiri partiale materiale, constand din 2.400 lei alimentatie speciala in perioada spitalizarii si post spitalizare, 1050 lei cheltuieli de transport a sotiei la spital, la care se adauga si suma de 10.000 lei daune morale partiale.

În baza art.191 C.proc.pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de

1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, iar părții civile suma de 2.000 lei cu același titlu.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs inculpatul C. V. M. și partea vătămată B. S. G., ambii criticând soluția atacată ca fiind netemeinică și nelegală.

Inculpatul B. S. G. a solicitat casarea sentinței instanței de fond și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună, în principal, achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.e C.proc.pen., cu aplic.art.44 alin.2 C., iar în subsidiar reținerea dispozițiilor art.73 lit.b C. În final, invocă netemeinicia sancțiunii și greșita încadrare juridică.

Referitor la acțiunea civilă, contestă obligarea sa la plata sumei de 2.400 lei cutitlu de alimentație specială a victimei în perioada spitalizării și postspitalizare.

În motivarea recursului, inculpatul a arătat că acțiunea sa a fost determinată de atitudinea părții vătămate care a adresat injurii martorului B. A. și apoi, la intervenția sa, a ridicat mâna ceea ce l-a determinat să creadă că va fi lovit astfel că acțiunea lui a fost comisă pentru a înlătura atacul material al părții vătămate și de a se apăra. Referitor la încadrarea juridică, inculpatul a precizat că rezultatul mai grav produs și nedorit de inculpat nu a fost efectul lovirii aplicate direct victimei în față, ci a fost o consecință imediată a lovirii părții vătămate cu capul de pământ în urma pierderii echilibrului fragil pe fondul consumului de alcool.

Mai motivează inculpatul că acordarea sumei de 2.400 lei cu titlu de alimentație specială în perioada spitalizării și postspitalizare nu este justificată, iar prejudiciul invocat cu acest titlu este infirmat de probele administrate.

P. vătămată, solicită casarea hotărârii recurate și admiterea în totalitate a acțiunii civile formulate. Mai invocă reținerea greșită a dispozițiilor art.74 lit.a C. deoarece nu s-a ținut cont de întreaga conduită a inculpatului invocând faptul că nu a luat legătura cu partea civilă, nu s-a interesat de starea de sănătate a acesteia și a încercat să se sustragă de la cercetarea penală.

În motivarea recursului, partea civilă a arătat că a făcut dovada cu martori a achiziției aparaturii de bucătărie și a destinației acesteia, respectiv pentru extinderea activității, că toate acele bunuri se găsesc depozitate și nefolosite, iar toată această pierdere nu a fost cuantificată. Referitor la daunele morale, consideră că suma solicitată nu este exagerată și este proporțională cu întinderea prejudiciului nepatrimonial suportat și cu consecințele ireversibile constând în pierderea simțului olfactiv.

Procedând la soluționarea recursurilor prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:

Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a unui probatoriu complet, administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în fața primei instanțe, probatoriu pe baza căruia s-a stabilit întemeiat că inculpatul a comis infracțiunea care face obiectul cauzei.

Curtea își însușește în întregime argumentația instanței de fond, astfel cum această posibilitate este conferită de practica C. și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instanței inferioare ( Helle impotriva Finlandei ).

Apărarea inculpatului potrivit căreia ar fi comis fapta în condițiile legitimei apărări sau în stare de provocare nu poate fi primită, după cum nu poate fi însușită nici apărarea în sensul că victimei i-ar fi revenit culpa producerii urmării deoarece căderea ar fi fost cauzată de echilibrul precar generat de starea de ebrietate.

Pentru existența legitimei apărări este necesar, potrivit art.44 alin.2 C., ca inculpatul să se afle în fața unui atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia și care să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat.

De esența legitimei apărări este existența unei agresiuni, a unui atac care pune în pericol grav persoana sau drepturile acestuia și care creează necesitatea unei acțiuni de apărare imediată, adică de înlăturare a atacului înainte ca acesta să vatăme valorile amenințate.

Potrivit legii, pentru ca atacul să legitimeze o acțiune de apărare, acesta trebuie să fie material, direct, imediat și injust și să fie îndreptat împotriva unei persoane ori a unui interes obștesc și să le pună în pericol grav.

De asemenea, fapta săvârșită în stare de legitimă apărare trebuie să fi fost necesară pentru înlăturarea atacului și să fie proporțională cu gravitatea acestuia.

Probele dosarului reliefează fără echivoc că nu a existat un atac din partea victimei, care să îndeplinească cerințele înscrise în art.44 C.. Aprecierea de ordin subiectiv a inculpatului că victima ar fi putut declanșa un atac împotriva sa sau amartorului nu justifică aplicarea art.44 C., din moment ce victima s-a limitat doar la gesturi și cuvinte care nu au avut caracterul unui atac iminent, neurmate de punerea în practică a acestora deoarece astfel de manifestări nu sunt de natură a pune în pericol grav persoana sau drepturile inculpatului C..

În speță, nu se poate reține nici comiterea infracțiunii în stare de provocare pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art.73 lit.b C., pentru existența circumstanței atenuante legale a scuzei provocării se cer întrunite cumulativ mai multe condiții: infracțiunea să fie săvârșită sub stăpânirea unei puternice emoții; starea aceasta să fi avut drept cauză o provocare din partea persoanei vătămate prin infracțiune; provocarea să fi fost comisă de victima infracțiunii printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă, iar riposta la acțiunea de provocare trebuie îndreptată împotriva autorului actului provocator.

Deși art.73 lit.b C. nu cere, în mod expres, ca între actul pretins provocator și infracțiunea săvârșită să existe o anumită proporție sub aspectul gravității, necesitatea existenței unei asemenea proporții rezultă implicit din conținutul său, pentru că numai o activitate ilicită, de o anumită gravitate, poate fi de natură să genereze, în psihicul inculpatului, o tulburare sau emoție intensă.

Întotdeauna, reținerea stării de provocare este condiționată de o comportare culpabilă a victimei care, prin acțiunile ori afirmațiile făcute, să fie de natură a cauza celui căruia îi sunt adresate, o puternică stare de tulburare sub imperiul căreia să comită fapta.

Din probele administrate în cauză, a rezultat că partea vătămată și-a exprimat nemulțumirea față de depozitarea de către martorul B. A. a unor saci cu gunoi menajer in tomberonul situat în parcarea pensiunii Romanța, că a ieșit din local și a avut o discuție contradictorie cu martorul respectiv și apoi cu inculpatul care a intervenit la discuția contradictorie. Așa fiind, cât Curtea reține că acțiunea inculpatului a survenit în afara oricărei provocări a victimei deoarece dezaprobarea manifestată de către aceasta, chiar într-o manieră mai vehementă, a fost una generatoare a unei tulburări de felul celei cerute de lege și nici nu a justificat reacția inculpatului în maniera reținută de către instanța de fond.

Referitor la urmarea acțiunii sale, Curtea observă că potrivit literaturii de specialitate, sub aspectul laturii subiective, infracțiunea de vătămare corporală gravă se comite cu intenție indirectă sau praeterintenție. În acest ultim caz, s-a stabilit că făptuitorul, urmărind să lovească victima sau să-i cauzeze o vătămare corporală și producând una din consecințele mai grave arătate în art. 182 C., se află în culpă în raport de consecința produsă și care depășește intenția sa. Totodată, varianta punerii în primejdie a vieții victimei vizează situația în care activitatea făptuitorului a creat posibilitatea reală și concretă ca victima să înceteze din viață; în această ipoteză făptuitorul nu urmărește moartea victimei și nici nu acceptă acest rezultat, punerea în primejdie a vieții survenind în mod obiectiv ca rezultat mai grav, în discordanță cu ce s-a urmărit sau acceptat.

În speță, inculpatul a acționat cu intenție directă în ceea ce privește lovirea victimei, acțiunea sa fiind de o intensitatea ridicată din perspectiva leziunilor cauzate (fractură oase proprii nazale, plagă regiunea nazogeniană stg. de aproximativ 1 cm, hematom periorbitar stg.). Aceasta, coroborat cu faptul constatării stării de ebrietate a victimei conduce curtea la concluzia că inculpatul a avut a avut reprezentarea posibilității proiectării victimei pe plan dur și cauzării leziunilor mai severe, rezultat care, chiar dacă nu l-a urmărit sau acceptat, este consecința acțiunii culpabile a susnumitului inculpat.

Nu poate fi primită nici solicitarea privind aplicarea dispozițiilor art. 320/1

C.proc.pen. Astfel, în conformitate cu art. 320/1 C. proc. pen., introdus prin L. nr. 2.,aplicarea dispozițiilor privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției, implică, printre altele, ca recunoașterea vinovăției să se facă până la începerea cercetării judecătorești la prima instanță ( a se vedea, I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 4526 din 14 decembrie 2010).

Or, este de observat, că, în cauză, începerea cercetării judecătorești a survenit la data de 0(...) când s-a dat citire actului de sesizare și au fost audiați inculpatul și partea vătămată (f. 22-25 dos.fond), anterior intrării în vigoare a legii menționate, iar cererea ca judecata să se realizeze potrivit probelor administrate în faza de urmărire penală a fost formulată mult după acest moment procesual. Mai mult, în cauză s-a încuviințat și administrat probațiunea testimonială anterior solicitării inculpatului.

Mai mult, aplicarea acestei dispoziții presupune recunoașterea în totalitate a faptelor reținute în actul de sesizare; or, în cauză, inculpatul a recunoscut condiționat faptele pentru care a fost trimis în judecată.

Pe de altă parte, nu poate fi omis faptul că norma legală arătată este, în esență, o normă procesual penală care nu poate retroactiva și al scop principal este acela de a urgenta soluționarea cauzelor și nu de a atenua răspunderea penală a subiecților procesuali penal.

Referitor la temeincia solutiei instantei de fond, Curtea constata că s-au respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptelor comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare.

Curtea consideră că aspectele invocate de inculpat au fost avute în vedere în procesul de individualizare, ceea ce a condus la coborârea sancțiunii sub minimul special prevăzut de lege, ca efect al retinerii circumstantei atenunate prev. de art. 74 lit. a C., acordându-se suficientă și echilibrată importanță gradului de pericol social al infracțiunii comise, condițiilor concrete în care s-a produs, având în vedere că inculpatul nu a mai comis fapte penale, dar și totalității urmărilor faptei din perspectiva atingerii dreptului la integritatea si viata altei persoane.

Pentru aceste motive Curtea consideră că pedeapsa stabilită de către instanța de fond este justă și proporțională, în măsură să asigure funcțiile de constrângere și de reeducare, scopul preventiv al sancțiunii și că va contribui la conștientizarea consecințelor faptei, în vederea unei reinserții sociale reale a inculpatului

Hotărârea atacată este însă criticabilă sub aspectul soluționării laturii civile, respectiv cu privire la greșita admitere a petitului privind obligarea inculpatului la suma de 2400 lei reprezentând alimentația specială.

Astfel, din declaratiile martorelor N. M. si C. E. (f. 90-93 dos.fond), angajate ale partii vatamate in calitate de bucatarese, rezulta ca acestea, anterior si dupa incident, se ocupau si de pregatirea mesei pentru victima si familia acestuia si ca si dupa evenimentul in care a fost implicata partea vatamata aceasta a continuat sa consume aceleasi alimente, calitativ si cantitativ, ca si anterior evenimentului, fiind diferita doar modalitatea de preparare deoarece victima are diabet.

Asa fiind, Curtea constata ca obligarea inculpatului la plata sumei de 2400 lei pentru alimentatia speciala a victimei nu se justifica deoarece aceasta din urma nu a probat aceste pretentii.

Pentru aceste motive se va admite ca fondat recursul inculpatului numai in aceste limite potrivit art. 385/15 pct. 2 lit. d C.proc.pen., sentinta penala atacata se va casa numai in aceste limite si, rejudecând, se va respinge capătul de cerere privindobligarea inculpatului la plata către partea civilă B. S. G. a sumei de 2400 lei reprezentând contravaloarea alimentației speciale.

Referitor la recursul partii vatamate, Curtea constata ca este nefondat deoarece nu s-a facut dovada achizitiei aparaturii speciale si, implicit, a neutilizarii acesteia din motive imputabile inculpatului. In acest sens sunt declaratiile martorelor N. M. si C. E. care au aratat ca dupa incident de activitatea pensiunii s-a ocupat sotia partii vatamate si ca activitatea firmei nu a avut de suferit, ca s-au achizitionat o serie de articole de bucatarie insa dupa incident si care au fost puse in functiune (un rotisor, mese care le- au inlocuit pe cele vechi, chiuvete, o combina frigorifica) si ca nu au vazut depozitate in garaj obiecte care sa tine de activitatea pensiunii, restaurantului, barului sau bucatariei.

Mai mult, daca ustensile de natura celor aratate de victima ar fi fost achizitionate si ar fi fost destinate activitatii pensiunii, procurarea acestora ar fi trebuit sa se regaseasca in acte inregistrate in contabilitatea firmei, ceea ce partea vatamata nu a probat.

Asa fiind, in temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. a C.proc.pen. se va respinge ca nefundat recursul partii vatamate.

Vor fi mentinute celelalte dispozitii ale sentintei atacate.

Potrivit art. 189 C.proc.pen. se va stabili suma de 50 lei in favoarea Baroului de avocați C. reprezentând onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu ce se va avansa din FMJ.

In temeiul art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va obliga partea civilă să plătească suma de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, iar in baza art. 192 al. 3 C.proc.pen. restul cheltuielilor vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite recursul declarat de inculpatul C. V., fiul lui V. si R., născut la (...) in C.- N., domiciliat în C.-N., C. M., nr. 99, bl.G.3, ap.12, jud. C. împotriva sentinței penale nr.

240 din 16 decembrie 2010 a Judecătoriei H. pe care o casează numai cu privire soluționarea laturii civile.

Rejudecând, respinge capătul de cerere privind obligarea inculpatului la plata către partea civilă B. S. G. a sumei de 2400 lei reprezentând contravaloarea alimentației speciale.

Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.

Respinge recursul declarat de partea civila B. S. G., domiciliat in comuna P. B., nr. 13 A jud. C., împotriva aceleiași sentințe penale.

Stabilește suma de 50 lei in favoarea Baroului de avocați C. reprezentând onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu ce se va avansa din FMJ.

Obliga partea civilă să plătească suma de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, iar restul cheltuielilor rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 mai 2011.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

L. H. I. M. V. V. A.

GREFIER,

LEUNȚA S.

Red.H.L./Dact.S.M

3 ex./(...) Jud.fond:V. G.

← Sentința penală nr. 37/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 656/2011, Curtea de Apel Cluj →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Decizia penală nr. 1964/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 163/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 1684/2011, Curtea de Apel Cluj Sentința penală nr. 37/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 656/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 2055/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 1945/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 263/2011, Curtea de Apel Cluj