Decizia penală nr. 790/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR.790/R/2011
Ședința publică din 17 mai 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. H., judecător JUDECĂTORI : V. V. A.
: I. M., GREFIER : L. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin
PROCUROR : V. GĂZDAC
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații C. S. N., L. C. G. și L. K., împotriva încheierii penale din data de 27 aprilie 2011, pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui C., prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, trimiși în judecată prin R. P. de pe lângă Tribunalul Cluj, pentru săvârșirea infracțiunii de:
- C. S. N. - tentativă la omor calificat, prev.de art.20 rap.la art.174, art.175 alin.1 lit.i cu aplic.art.75 alin.1 lit.a C.pen.
- L. K.- tentativă la omor calificat, prev.de art.20 rap.la art.174, art.175 alin.1 lit.i cu aplic.art.75 alin.1 lit.a C.pen.
- L. C. G. - tentativă la omor calificat, prev.de art.20 rap.la art.174, art.175 alin.1 lit.i cu aplic.art.75 alin.1 lit.a C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. S. aflat în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Torok Pali Erzsebet, din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, inculpatul L. C. G. aflat în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Tudor O., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar și inculpatul L. K. aflat în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Bocșa M., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebați fiind, inculpații învederează instanței că-și mențin recursurile declarate.
Apărătorul inculpatului L. K., depune la dosar două certificate de naștere ale copiilor inculpatului.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.
Apărătorul inculpatului C. S. N., solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza, să se dispună în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Apreciază că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă iar temeiuri noi care să impună menținerea stării de arest nu au apărut. Consideră că dacă teza I a art.148 lit.f C., este îndeplinită, în ceea ce privește teza II nu este dovedit pericolul social pe care l-ar reprezenta inculpatul dacă ar fi cercetat în stare de libertate. A. în vedere atitudinea inculpatului, apreciază că măsura arestării luată față de acesta este mult prea drastică. Cu onorar din FMJ.
Apărătorul inculpatului L. C. G., solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza, să se dispună în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Apreciază că din probele administrate în cauză nu rezultă dovezi clare și indicii temeinice care să probeze că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Acest pericol trebuie dovedit și nu prezumat generic. Este adevărat că inculpatul a fost condamnat anterior însă, acest lucru nu poate conduce la concluzia că este necesară menținerea măsurii arestării preventive. Solicită a se avea în vedere că inculpatul a recunoscut contribuția sa la săvârșirea infracțiunii și a avut o atitudine cooperantă. Cu onorar din FMJ.
Apărătorul inculpatului L. K., solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate apreciind că nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri iar alte temeiuri noi care să justifice starea de arest, nu au apărut. Cu onorar din FMJ.
Reprezentantul P., solicită respingerea recursurilor ca nefondate și obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat. Apreciază că raportat la natura infracțiunii, împrejurările concrete în care s-a săvârșit fapta, de urmările produse precum și pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracțiune, menținerea măsurii arestării preventive este justificată sens în care solicită menținerea ei.
Inculpatul C. S. N., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate arătând că-și menține declarațiile date.
Inculpatul L. C., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate.
Inculpatul L. K., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate.
C U R T E A
Deliberând reține că prin încheierea penală nr. 27 aprilie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...)/a1, în baza art.300/1 rap. la art.160/b C. s-a constatat legalitatea și temeinicia arestului preventiv a inculpaților C. S. N., fiul lui natural și L., născut la data de (...), L. C. G., fiul lui R. și Ana, născut la data de (...) și L. K., fiul lui natural și V., născut la data (...), toti deținuți în Arestul IPJ C..
A fost menținută măsura arestării preventive a inculpaților.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul P. de pe lângă Tribunalul Cluj au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv inculpații C. S. N., L. C. G. și L. K., fiecare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. si ped. de art.20 rap.la art.174, art.175 alin.1 lit.i cu aplicarea art.75 alin.1 lit.a C.pen..
Cei trei inculpați au fost arestați succesiv prin încheierile penale nr. 37/C/2011 și
42/C/2011 ale T.ui C., apreciindu-se că sunt îndeplinite cerințele art. 143 și 148 lit. f C. în privința inculpaților C. S. N. și L. C. G. și respectiv, art. 143 și 148 lit.a și f C. în privința inculpatului L. K.
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut că în seara zilei de (...) în jurul orelor 19,00-
20,00, după ce au consumat băuturi alcoolice într-un local situat pe strada C. din mun. C.-N., la ieșire au agresat-o fizic pe partea vătămată A. G., aplicându-i lovituri cu pumnii, picioarele și bâte de lemn, provocându-i leziuni corporale care necesită spre vindecare 75-80 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie, salvarea sa datorându-se tratamentului medico-chirurgical corect aplicat și în timp util.
Potrivit art. 300/1 C. după înregistrarea dosarului, instanța investită cu soluționarea acestuia, are obligația de a proceda la verificarea din oficiu a legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv dispuse anterior, înainte de expirarea duratei arestării preventive.
În acest context, procedând conform art. 300/1 C., instanța a constatat că luarea măsurii arestului preventiv s-a făcut în mod temeinic și cu respectarea cerințelor legale, fiind îndeplinite cerințele art. 143 C., în sensul că există probe și indicii temeinice ale săvârșirii infracțiunii ce le-a fost reținută în sarcină celor trei inculpați, fiind relevante sub acest aspecte probele și mijloacele de probă aflate la dosarul cauzei, dintre care un rol important îl au chiar declarațiile inculpaților, dintre care inculpații C. S. N. și L. C. G. au recunoscut fapta comisă în materialitatea sa, însă cu anumite nuanțări, în timp ce inculpatul L. K., a negat participarea sa la comiterea faptei, relevante fiind și declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor audiați și actele medico-legale.
Pe de altă parte, în ceea ce privește cazul reglementat de art. 148 lit. f C. instanța a constatat că infracțiunea de tentativă la omor calificat pentru care inculpații sunt cercetați, este sancționată cu pedeapsa închisorii de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni și interzicerea unor drepturi, ceea ce face ca prima teză a acestui text de lege să fie îndeplinită.
În ceea ce privește cea de a doua condiție cuprinsă în același text de lege, instanța a constatat că și aceasta este îndeplinită, câtă vreme fapta pentru care inculpații sunt cercetați prezintă un grad ridicat de pericol social, iar condițiile concrete în care aceasta s-a comis și urmările produse, sunt de natură să creeze un impact negativ asupra societății civile, precum și o stare de temere și nesiguranță, în situația în care persoane ce comit asemenea fapte antisociale de o gravitate sporită ar fi lăsați în libertate.
Raportat la toate aceste împrejurări, instanța a apreciat că temeiurile de fapt și de drept ce au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri preventive subzistă, cu atât mai mult cu cât nici unul dintre inculpați nu se află la prima confruntare cu legea penală iar fapta comisă este deosebit de gravă.
Pe de altă parte, trebuie subliniat și faptul că, în privința inculpatului L. K. s-a reținut corect și incidența art. 148 lit. a C., în condițiile în care, acesta, după ce a fugit de la locul faptei, nu a mai fost găsit de organele de poliție, în ciuda unei ample activități de căutare, îngreunate și de faptul că este om al străzii, fără o locuință proprie.
Pe cale de consecință, pentru toate considerentele expuse, în baza art. 300/1 rap. la art.160 lit. b C. instanța a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv dispuse anterior față de toți cei trei inculpați și a menținut această măsură, nefiind oportună lăsarea în libertate a acestora.
Impotriva acestei solutii au declarat recurs inculpatii C. S. N., L. C. G. și L. K., cu totii critcicand incheierea atacata ca fiind nelegala si netemeinica si au solicitat casarea încheierii recurate și rejudecând cauza, să se dispună în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate, iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
In motivarea recursului, inculpatul C. S. N. a aratat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă si nu au aparut temeiuri noi care să impună menținerea stării de arest si ca nu este dovedit pericolul social pe care l-ar reprezenta dacă ar fi cercetat în stare de libertate. I. atitudinea sa in raport de care apreciază că măsura arestării este mult prea drastică.
Inculpatul L. C. G. a motivat recursul aratand ca nu s-a probat că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică si, chiar daca a mai fost condamnat anterior nu se justifica menținerea măsurii arestării preventive in cauza. A mai invocat atitudinea de recunoastere a contribuției sale la săvârșirea infracțiunii și atitudinea cooperantă ca justificare a lipsei pericolului pentru ordinea publica.
La randul sau, inculpatul L. K., a aratat că mentinerea starii de arest nu se mai impune deoarece nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestului preventiv si nu au aparut temeiuri noi care să justifice starea de arest.
Procedand la solutionarea recursurilor prin prisma motivelor invocate si pe baza actelor si lucrarilor dosarului, Curtea constata urmatoarele:
La data de (...) a fost începută urmărirea penală față de inculpații C. S. N., L. C. G. și L. K., pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 al. 1 lit. i C.pen., cu aplicarea art. 75 lit. a C.pen., prin rezoluția P. de pe lângă Tribunalul Cluj din data de (...), emisă în dosarul de urmărire penală nr.
177/P/2011, la ora 14,45.
Sub aspectul stării de fapt, s-a reținut că în seara zilei de (...), în jurul orelor 19-
20,00, după ce au consumat băuturi alcoolice la un local de pe str. C. din C.-N., local în care se afla și partea vătămată A. G., la ieșirea acesteia din local cei trei inculpați i-au aplicat victimei lovituri cu pumnii, picioarele și bâte din lemn, provocându-i leziuni corporale constând în TCC sever, hematom extradural și subdural T-P stâng; fractură T-P dreaptă; plagă contuză parietală stângă, hematom hepicranian T-P stâng; echimoză pleoapă superioară OS, leziuni ce s-au putut produce prin lovire cu corp dur și care necesită pentru vindecare 75-80 zile de îngrijiri medicale; leziunile au pus în primejdie viața victimei, salvarea acesteia datorându-se tratamentului medico- chirurgical corect aplicat și în timp util.
Cei trei inculpați au fost arestați succesiv prin încheierile penale nr. 37/C/2011 și
42/C/2011 ale T.ui C., apreciindu-se că sunt îndeplinite cerințele art. 143 și 148 lit. f C. în privința inculpaților C. S. N. și L. C. G. și respectiv, art. 143 și 148 lit.a și f C. în privința inculpatului L. K.
Potrivit art. 300/1 C. după înregistrarea dosarului, instanța investită cu soluționarea acestuia, are obligația de a proceda la verificarea din oficiu a legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv dispuse anterior, înainte de expirarea duratei arestării preventive.
Procedând în temeiul textului de lege menționat, Curtea constată că în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143 C. din care rezultă presupunerea că inculpații au comis infracțiunile pentru care sunt cercetați (CEDO; Erdagoz C. T.ia din (...); Murray c. Regatul Unit (...)), în acest sens fiind procesul-verbal de cercetare la fața locului întocmit de către organele de urmărire penală, concluziile raportului de constatare medico-legală, procesele verbale de acte premergătoare, declarațiile martorilor A. A. G., P. A., S. F., V. O. C., I. M., U. S. A., B. robert A., Adam D. I., coroborate cu declarațiile inculpaților date în fața procurorului.
Prin prisma hotărârilor Contrada contra Italiei din 24 august 1998; Labita contra
Italiei din 6 aprilie 2004; Calleja contra Maltei din 7 aprilie 2005, în prezenta cauză, s-a dovedit că persistența în timp a motivelor plauzibile că inculpații sunt bănuiți de comiterea unor infracțiuni, este o condiție pentru menținerea detenției.
Desigur că stabilirea vinovăției acestora urmează a se face numai în urma efectuării cercetării judecătorești de către instanța investită cu judecarea fondului cauzei, însă probațiunea administrată în faza urmăririi penale, pune în evidență existența unor indicii temeinice în înțelesul art.143 C. care justifică menținerea măsurii arestării preventive față de acești (cazul Fox, Campbell și Hartley vs UK).
Totodată, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților nu s-au schimbat și impun în continuare privarea lor de libertate, apreciind că liberi fiind ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal, în raport de natura, gravitatea și modalitatea de săvârșire a infracțiunii, precum și de persoana și conduita inculpaților.
Starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității asupra căreia și-a exercitat influența negativă, dar și la nivelul întregii ordini sociale și rezultă, în egală măsură, atât din gravitatea faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, cât și din activitatea infracțională desfășurată de aceștia.
Curtea E. a Drepturilor Omului a acceptat în cazul Letellier vs Franța că în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției publice, anumite infracțiuni, pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenția, cel puțin pentru un timp.
De asemenea, obstrucționarea justiției și pericolul de sustragere au constituit motive întemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv, apreciate ca atare de Curtea E. în interpretarea art.5 paragraf 3 din Convenția E. a Drepturilor Omului. In acest context, nu poate fi omis faptul ca inculpatul L. K., după ce a fugit de la locul faptei, nu a mai fost găsit de organele de poliție, în ciuda unei ample activități de căutare, îngreunate și de faptul că este om al străzii, fără o locuință proprie.
Lipsa unei locuinte si a unui domiciliu stabil constituie un motiv si in ceea ce-i priveste pe ceilalti doi inculpati si, din acesta perspectiva, instituirea unei modalitati alternative la detentie fata de recurenti nu poate constitui o solutie tocmai din cauza imposibilitatii aducerii la indeplinire a unor modalitati de supraveghere.
Pe de alta parte, in cauză, inculpații sunt suspicionați de comiterea în mod coordonat a unui infracțiuni grave de rezultat, comisa cu violență și, din această perspectivă, susnumiții prezintă un pericol criminogen ridicat, raportat la urmările greu de reparat. În acest context, sentimentul de revoltă în rândul societății este remarcat de amploarea unor asemenea fapte în rândul comunității, ceea ce impune o reacție fermă a autorităților judiciare competente ca o necesitate stringentă.
Totodata, in acest moment procesual au aparut elemente noi, de natura a agrava raspunderea penala a recurentilor, victima decedand după sesizarea instantei.
Așa fiind, Curtea apreciază că, în acest moment procesual, față de natura infracțiunilor presupus a fi comise de inculpați, ținând cont de rezonanța acestora în rândul opiniei publice, și determinând reacția negativă a acesteia, se justifică menținerea arestării preventive, neexistând motive de revocare a acesteia sau de înlocuire cu o altă măsură neprivativă de libertate.
În speța de față, menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților este justificat si prin existența unui interes public, interes care se referă la buna administrare a justiției și totodată protejarea publicului, în sensul eliminării riscului repetării faptelor. Acest interes este motivat în primul rând de gradul de pericol social deosebit de ridicat a faptelor presupuse a fi comise și a contribuției bine conturate a fiecărui inculpat în parte la comiterea infracțiunii reținute în sarcina lor.
Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C. se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați, iar incheierea atacata se va mentine in totalitate ca fiind legala si temeinica.
Potrivit art. 189 C. se va stabili suma de cate 100 lei în favoarea Baroului de avocați C. reprezentând onorarii pentru apărătorii din oficiu ce se va avansa din fondul M.ui Justiției.
În temeiul art. 192 al. 2 C. se va dispune obligarea pe inculpaților să plătească fiecare câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat din care câte 100 lei reprezintă onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații C. S. N., L. C. G. și L.
K., împotriva încheierii penale din 27 aprilie 2011 a T.ui C..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de câte 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe fiecare inculpat să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare, din care câte 100 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 17 mai 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. H. V. V. A. I. M.
GREFIER,
LEUNȚA S.
Dact.L.H./Dact.S.M
6 ex./(...)
Jud.fond. A. Ț.
| ← Decizia penală nr. 849/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 119/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
