Decizia penală nr. 849/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.849/R/2011
Ședința publică din 25 mai 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. M., judecător
JUDECĂTORI : ANA C.
M. R.
GREFIER : M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - A. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul Ș. C. S. împotriva sentinței penale nr.237 din 8 martie 2011 a Judecătoriei C.-N. pronunțată în dosarul nr. (...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în formă continuată, prev.de art.208 al.1, art.209 al.1 lit.e,g,i C. cu aplic.art.41 al.2 C..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul Ș. C. S. asistat de apărător ales av. Andrașoni D. din cadrul Baroului Clu, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul ales al inculpatului depune la dosar o declarație de venituri din partea Oficiului din Verona 1, tradusă din limba italiană.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului Ș. C. S. solicită admiterea recursului așa cuma fost formulat și motivat în scris, modificarea hotărârii atacate în sensul reducerii pedepsei aplicate inculpatului de către instanța de fond, precum și schimbarea modalității de executare a pedepsei aplicate, solicitând ca aceasta să fie suspendarea condiționată, având în vedere următoare motive: Inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere cu termen de încercare de
4 ani pentru o infracțiune de furt calificat, în formă continuată. În ce privește individualizarea pedepsei, consideră sentința instanței de fond criticabilă deoarece, deși s-a reținut existența unor circumstanțe personale favorabile inculpatului (lipsa antecedentelor penale, apartenența la o familie organizată, faptul că inculpatul are în întreținere 2 copii minori, are venituri stabile și loc de muncă stabil și comportament adecvat în familie și societate, atitudinea sinceră în fața instanței, colaborarea cu organele judiciare în condițiile în care, inițial, inculpatul a fost cercetat pentru un singur act material, a recunoscut și comiterea celorlalte acte materiale) - instanța nu le-a valorificat ca circumstanțe atenuante, conform art.74 și 76
C., ceea ce ar fi dus la aplicarea unei pedepse sub limita de 2 ani, urmare și a aplicării art.320/1 C.
Cu privire la circumstanțele concrete ale cauzei, consideră sentința criticabilă, reținându-se în mod greșit că fapta inculpatului prezintă un grad de pericol social ridicat, în condițiile în care, în cauză, nu există nici un prejudiciu și nicio constituire de parte civilă.
Apreciază că nu există un grad de pericol social ridicat al faptei inculpatului.
Pe de altă parte, în ceea ce privește solicitarea de schimbare a modalității de executare a pedepsei, arată că față de circumstanțele personale ale inculpatului, consideră că suspendarea condiționată, fără supraveghere, este suficientă pentru ca pedeapsa să-și atingă scopul.
Astfel, recurentul are o societate comercială în Italia și față de acest aspect, deplasarea la organele de supraveghere, respectiv serviciul de probațiune, ar fi dificilă pentru că implică numeroase deplasări în țară și numeroase costuri. Având în vedere circumstanțele speciale ale cauzei și ale inculpatului, solicită aplicarea art.74 și 76 C., reducerea pedepsei și suspendarea condiționată a executării acesteia.
R.ul M.ui P. solicită respingerea recursului în baza art.385/15 pct.1 lit.b C., ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică șilegală, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În susținerea poziției procesuale arată că pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată de prima instanță este corect dozată și individualizată, corespunzătoare disp.art.72 C. Consideră că, faptul comiterii unei infracțiuni de furt calificat în formă continuată (6 acte materiale de sustragere pe parcursul a unui număr de 2 zile) activitate infracțională întreruptă și finalizată prin prinderea în flagrant a inculpatului, nu este o infracțiune ce trebuie tratată ca fiind minoră, nici din punctul de vedere al pericolului social abstract al faptei și nici din punctul de vedere al gradului de pericol social concret al faptei. Instanța de judecată a avut în vedere toate circumstanțele concrete ale cauzei, reținând în favoarea inculpatului doar art.320/1 C. și aplicând o pedeapsă egală cu minimul la care s-a făcut referire. Prevederile art.74 C. se referă la circumstanțe facultative judiciare, ele nu sunt incidente în cauză, întrucât simplul fapt că inculpatul nu are antecedente penale și că a recunoscut săvârșirea faptelor comise, este mai puțin important. Bunurile sustrase au fot găsite în autoturismul său, astfel încât negarea infracțiunii ar fi fost absolut inutilă. Apreciază că această recunoaștere nu are semnificația unei circumstanțe atenuante prev.de art.74 lit.a sau c C., după cum desigur, nici recuperarea prejudiciului nu se datorează conduitei inculpatului, ci așa cum s-a arătat, bunurile sustrase anterior au fost descoperite în autoturismul acestuia și au fost restituite părților vătămate.
În consecință, în mod corect instanța de judecată a individualizat pedeapsa, stabilind cuantumul de 2 ani închisoare, raportat la pedeapsa minimă, redusă cu o treime potrivit art.320/1 C., după cum și modalitatea de executare este cea corespunzătoare faptei concret comise, față de atitudinea avută de către inculpat și de natură a atinge scopul pedepsei și a asigura garanții pentru prevenție, unul dintre scopurile pe care pedeapsa trebuie să le îndeplinească fiind și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
În consecință, acele măsuri de supraveghere impuse de către instanța de judecată sunt necesare și întemeiate în prezenta cauză și nu se impune înlăturarea acestora.
Așadar, având solicită respingerea recursului ca nefondat.
Apărătorul inculpatului Ș. C. S., în replică, arată că într-adevăr, a fost o prindere în flagrant la unul dintre actele materiale, dar nimeni nu-l putea obliga pe inculpat să declare alte cinci acte săvârșite în aceeași zi, pentru care nu era cercetat.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, consideră că scopul oricărei pedepse este tocmai prevenția, dar aceasta nu se poate face atâta vreme cât lipsește sau se împiedică derularea unei activități productive legale.
Inculpatul Ș. C. S., având ultimul cuvânt arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 237 din (...) a Judecătoriei C.-N., în baza art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. e, g și i din C. cu aplicarea art. 3. din C.p.p. și art. 41 al. 2 din C. a fost condamnat inculpatul Ș. C. S. - fiul lui C. și I., născut la data 16 februarie 1981 în Beiuș, jud. Bihor, CNP 1., domiciliat în comuna D., sat L., nr. 21, jud. Bihor - la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 71 al. 2 din C. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C., iar în baza art. 86^1 și 86^2 din C. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 4 ani.
În baza art. 71 al. 5 din C. s-a dispus suspendare executării pedepselor accesorii, iar în baza art. 86^3 al. 1 din C. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la S. de P. de pe lângă Tribunalul
Bihor;
- să anunțe în prealabil orice schimbare a domiciliului, reședinței sau locuinței și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență;
În baza 359 din C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei, iar în temeiul art. 88 al. 1 din C. s-a dedus perioada reținerii și arestării din 29 decembrie 2010 până la data de 5 ianuarie 2011.
Prin aceeași sentință s--a constatat că părțile vătămate H. O. T. cu domiciliul în C.-N., str. D., nr. 87, ap. 6, jud. C., F. S. cu domiciliul în C.- N., str. D., nr. 85, ap. 53, jud. C., S. R. G. P. S. cu sediul procesual ales în C.-N., str. C., nr. 10, ap. 29, jud. C., Ș. G. cu domiciliul în C.-N., C. F., nr.
81, ap.10, jud.C., S. S. S. cu sediul procesual ales în C.-N., str. L. R., nr. 9, ap. 24, jud. C., S. T. S. cu sediul procesual ales în C., str. D., nr. 28, jud. C., nu s-au constituit părți civile.
În baza art. 191 al. 1 din C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei, reprezentând cheltuieli de judecată avansate de stat, iar în baza art. 118 lit. b din C. s-a dispus confiscarea șurubelniței cu mâner din plastic de culoarea verde, ridicată de la inculpat, conform procesului verbal de la fila 96 dos. UP.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prinrechizitoriul din data 17 ianuarie 2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, emis în dos. nr. 12122/P/2009 a fost trimis în judecată inculpatul Ș. C. S. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. e, g și i din C. cu aplicarea art. 41 al. 2 din C.
În sarcina inculpatului s-a reținut faptul că în perioada 27 - 29 decembrie 2010 în baza aceleiași rezoluții infracționale, pe timp de noapte
și prin efracție, respectiv prin forțarea sistemului de închidere al portierelor, a săvârșit un număr de șase acțiuni componente de sustragere de bunuri din autoturisme parcate pe drumurile publice din C.-N., cauzând un prejudiciu de 3900 lei.
La termenul de judecată din data de 8 martie 2011 inculpatul a declarat că recunoaște faptele reținute în sarcina sa și a solicitat soluționarea cauzei în procedura prev. de art. 3. din C.p.p..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de (...), prin R., s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva inculpatului Ș. C. S. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, în formă continuată, cinci acțiuni componente, prev de art. 208 alin 1 - art. 209 alin 1 lit. e, g și i din C.p. cu aplicarea art. 41 alin 2 din C.p..
La data de (...), prin R., s-a dispus reținerea inculpatului Ș. C. S. pentru o perioadă de 24 de ore începând cu data de (...), ora 11.30 și până la data de (...) ora 01.40 ( fila 114 ).
La data de (...), prin O. s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului Ș. C. S. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, în formă continuată, cinci acte materiale, prev de art. 208 alin
1 - art. 209 alin 1 lit. e, g și i din C.p. cu aplicarea art. 41 alin 2 din C.p..
La data de (...), prin încheierea penală nr. 108/C/A/(...) a
Judecătoriei C.-N. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului Ș. C. S. pentru o perioadă de 29 de zile începând cu data de (...) și până în data de
(...), inclusiv.
La data de (...), prin încheierea penală nr. 4/R/2011 a T.ui C. s-a admis recursul declarat de inculpat, s-a respins propunerea de arestare preventivă și s-a luat față de inculpat măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, sat L., comuna D., jud. Bihor pentru o perioadă de
30 de zile începând cu data de (...) și până la data de (...), inclusiv.
La data de (...) s-a dispus prin O. s-a dispus extinderea cercetărilor și a urmăririi penale sub aspectul săvârșirii de către inculpat a celui de-al
șaselea act material de furt calificat comis în dauna părții vătămate D. I.
Inculpatul Ș. C. S. a fost cercetat în stare de arest preventiv din data de (...) și până la data de (...) și i-a fost asigurată asistența judiciară de către apărător ales, av.I. Comănoiu, Baroul Cluj.
La finalizarea cercetărilor, respectiv la data de (...), i-a fost prezentat materialul de urmărire penală inculpatului Ș. C. S., în prezența apărătorului ales, ocazie cu care inculpatul a declarat că nu mai are probe de propus și nici declarații suplimentare de făcut.
În perioada 27-29 decembrie 2010 au fost reclamate șase fapte de sustragere de bunuri (aparatură electronică, trusă cu scule și alte bunuri), pe timp de noapte, prin forțarea butucului de la portiere, din șase autovehicule toate marca Fiat Doblo. Aceste aspecte au fost confirmate prin declarațiile părților vătămate și prin procesele verbale de cercetare la fața locului.
La data de 29 decembrie 2010, în urma unui filaj în parcarea de pe str. D., în dreptul imobilului cu nr. 87, în jurul orei 1.40 a fost depistat inculpatul care a coborât dintr-un autovehicul marca Renault cu nr. de înmatriculare (...), s-a deplasat la autovehiculul marca Fiat Doblo cu nr. de înmatriculare (...) a forțat sistemul de închidere a portierei din partea dreaptă față și a sustras din interior un CD P.. S-a procedat la prinderea și identificarea inculpatului în prezența martorilor asistenți H. C. și Vesa Sorin V., iar în autovehiculul cu care s-a deplasat inculpatul au fost găsite mai multe P3 P.-e, detector radar, trusă cu scule și alte bunuri (filele 86-87 și 92 dos. UP). Acestea au fost ridicate de la inculpat (fila 85 dos. UP) și predate ulterior părților vătămate (filele 20, 41, 57, 68, 85 și 93 dos. UP).
A învederat instanța de fond că încă de la primele declarații inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, acesta fiind unul dintre motivele pentru care a fost admis recursul formulat de inculpate împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive.
Din declarația detaliată de la filele 108-109 dos. UP s-a reținut că inculpatul a obținut o informație de la numitul D. cu privire la faptul că autoturismele marca Fiat Doblo sunt ușor de deschis și totodată I s-a arătat modul în care pot fi deschise. Aceleiași persoane i-a solicita să facă rost de CD P.-e de mașină pentru a le vinde comercianților ambulanți din municipiul O., ulterior însă s-a decis să le sustragă singur prin modalitatea arătată de numitul D.
În drept, fapta inculpatului care, în baza aceleiași rezoluții infracționale (determinată prin unitatea de timp, unitatea de spațiu, același mod de operare), în perioada 27-29 decembrie 2010, pe timp de noapte, prin spargerea butucului de la portierele a șase autovehicule marca Fiat Doblo parcate în locuri publice din C.-N., a sustras aparatură electronică și alte bunuri, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. e, g și i din C. cu aplicarea art. 41 al. 2 din C.
Sub aspectul laturii obiective, instanța de fond a precizat că elementul material al infracțiunii de furt constă în fapta inculpatului de a lua mai multe bunuri mobile din posesia părții vătămate. Prin săvârșirea acestei acțiuni s-a adus atingere valorii sociale obiectivată de dreptul fiecărei persoane la protejarea patrimoniului său, urmarea constând în producerea unui prejudiciu părților vătămate, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase, între acesta și elementul material existând un raport de cauzalitate direct.
Sub aspectul laturii subiective fapta a fost comisă în forma și modalitatea de vinovăție a intenției directe, inculpatul prevăzând rezultatul faptei sale - însușirea pe nedrept a bunurilor respective - și urmărind ca acesta să se producă, astfel cum cere art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond s- a raportat la criteriile generale de individualizare cuprinse în art. 72 alin. (1)
C. pen., astfel:
1. În ceea ce privește limitele de pedeapsă fixate în partea specială a
Codului penal, instanța a reținut că potrivit art. 209 alin. (2) C. pen. pedeapsa pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat este închisoarea de la 3 la 15 ani și s-au considerat reduse limitele de pedeapsă în condițiile art. 3. din C.p.p.
2. În ceea ce privește gradul de pericol social al faptei săvârșite, instanța de fond a reținut că se află în prezența unui pericol social de intensitate ridicat. Astfel, deși inculpatul dispune de venituri fiindadministratorul unei societăți comerciale, a dat dovadă de o veritabilă dezinvoltură infracțională, lăsându-se sedus de obținerea unor venituri suplimentare prin valorificarea bunurile sustrase dintr-un anumit tip de autovehicul pe care a învățat să-l deschidă prin efracție. În acest scop, s-a deplasat într-un alt oraș decât cel de domiciliu, pentru a face prinderea sa mai dificilă, și într-un timp foarte scurt de 2 zile a identificat pe raza municipiului C.-N. șase autovehicule marca Fiat Doblo, pe care le-a deschis prin metoda deprinsă de la o persoană care a rămas neidentificată.
3. Referitor la persoana infractorului, instanța a reținut că deși acesta face parte dintr-o familie organizată și are loc de muncă, totuși s-a lăsat ușor atras în câmpul infracțional, probabil stimulat de o piață generoasă de desfacere a bunurilor sustrase. Raportat la gravitatea faptei săvârșite la persoana inculpatului, faptul că nu a mai fost condamnat anterior nu este suficient pentru reținerea vreunei circumstanțe atenuante.
Pe parcursul urmăririi penale și al judecății a avut un comportament sincer, recunoscând în totalitate faptele comise, dar ulterior prinderii în flagrant și depistării bunurilor sustrase asupra sa.
Pentru aceste motive, în baza art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. e, g și i din
C., cu aplicarea art. 3. din C.p.p. și art. 41 al. 2 din C., instanța de fond l-a condamnat pe inculpatul Ș. C. S. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 71 al. 2 din C., s-a interzis inculpatului Ș. C. S. drepturile prevăzute la art. 64 al. 1 lit a teza a II-a din C. pe perioada prevăzută de art. 71 al. 2 din C., ținând seama de gravitatea faptelor care creează o incompatibilitate morală și juridică cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice,
În privința modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului Ș. C. S., s-a apreciat că există suficiente temeiuri și că este oportună modalitatea suspendării executării pedepsei, considerând că pronunțarea condamnării constituie un avertisment suficient pentru ca inculpatul să nu săvârșească noi infracțiuni, raportat și la faptul inculpatul are copil minor și a înțeles consecințele faptelor sale asupra familiei, în baza art. 86^1 și
86^2 din C., instanța de fond a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate și a stabilit un termen de încercare de 4 ani.
În baza art. 71 al. 5 din C., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere, iar în baza art. 86^3 al. 1 din C. instanța a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul Ș. C. S. să se supună măsurilor de supraveghere menționate în dispozitiv.
În baza 359 din C.p.p., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei, iar în temeiul art. 88 al. 1 din C., instanța a dedus perioada reținerii inculpatului Ș. C. S. din 29 decembrie 2010 până la data de 5 ianuarie 2011.
S-a constatat că părțile vătămate H. O. T., F. S., S. R. G. P. S., Ș. G.,
S. S. S. și S. T. S. nu s-au constituit părți civile.
Împotriva acestei sentinței, în termen legal a declarat recurs inculpatul
Ș. C. S. solicitând casarea acesteia și, rejudecând, reducerea cuantumului pedepsei aplicate de prima instanță, precum și schimbarea modalității de executare, respectiv, a se dispune suspendarea condiționată a executării acesteia.
În motivarea recursului, s-a arătat că în procesul individualizării pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond, în mod neîntemeiat nu areținut în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prev. de art.74 C., deși au fost reținute împrejurări favorabile, care pot fi apreciate ca circumstanțe atenuante - lipsa antecedentelor penale, apartenența la o familie organizată, faptul că inculpatul are în întreținere 2 copii minori, are venituri stabile și loc de muncă stabil și comportament adecvat în familie și societate, atitudinea sinceră în fața instanței, colaborarea cu organele judiciare în condițiile în care, inițial, inculpatul a fost cercetat pentru un singur act material, a recunoscut și comiterea celorlalte acte materiale.
S-a apreciat, de asemenea, că fapta inculpatului nu prezintă un grad ridicat de pericol, cum greșit a considerat instanța, în condițiile în care valoarea bunurilor sustrase este foarte redusă, prejudiciul a fost recuperat, nu există în cauză constituiri de părți civile.
Cât privește modalitatea de executare a pedepsei, se consideră că cea dispusă de instanță nu este cea mai potrivită pentru inculpat, acesta lucrând în Italia, iar deplasarea periodică în România, pentru a se supune obligațiilor impuse de instanță ar necesita costuri ridicate cu transportul și ar îngreuna funcționarea societății pe care o deține în Italia.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de ladosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C., Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Deoarece, judecarea cauzei s-a făcut în procedura simplificată prev. de art.320/1 C. privind recunoașterea vinovăției, instanța de control judiciar se va limita la analizarea motivelor de recurs privind individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, fără a reitera starea de fapt și încadrarea juridică, recunoscute de inculpat.
Astfel, se constată că judecătorul fondului a valorificat eficient criteriile prev. de art.72 C. aplicând o pedeapsă corect individualizată ca și cuantum și modalitate de executare, în concordanță și cu scopul prev. de art.52 C.
S-au avut în vedere în acest sens: limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru această infracțiune ( pedeapsa închisorii de la 2 la
10 ani, urmare a reducerii acestora cu 1/3 conform art.320/1 alin.7 C.);gradul de pericol social al faptei săvârșite - apreciat corect ca fiind unul ridicat, raportat la modul și împrejurările concrete de săvârșire, (inculpatul deplasându-se din localitatea de domiciliu pentru a comite furturi într-o altă localitate, astfel încât să facă prinderea sa mai dificilă), la caracterul continuat al activității infracționale - într-un timp foarte scurt de 2 zile, comițând șase acte materiale de sustragere, raportat și la valoarea prejudiciului cauzat, deloc de neglijat - 3900 lei, recuperat într-adevăr, dar nu ca urmare a atitudinii inculpatului, ci urmarea firească a prinderii înflagrant în timpul unuia din actele de sustragere și descoperirii și ridicării bunurilor sustrase; persoana infractorului - cunoscut ca făcând parte dintr-o familie organizată, cu loc de muncă, fără antecedente penale.
Corect a apreciat prima instanță că nu se justifică valorificarea acestor din urmă împrejurări ca circumstanțe atenuante, în sensul art.74 lit.a și c C., întrucât lipsa antecedentelor penale constituie în fapt, o atitudine firească, normală, a oricărui cetățean de bună credință și, nu trebuie neapărat a fi recompensat pentru aceasta, în condițiile în care, atitudinea inculpatului, anterior comiterii faptei nu se remarcă prin nimic special; apoi, recuperarea prejudiciului, așa cum s-a arătat, nu se datorează demersurilor inculpatului, ci intervenției organelor judiciare;recunoașterea faptei de către inculpat a fost valorificată în virtutea dispoz. art.320/1 C., așa încât, a se da o eficiență și mai mare acestei împrejurări, prin reducerea pedepsei și sub minimul redus cu 1/3, ar însemna a lipsi de conținut sancțiunea aplicabilă.
În ce privește modalitatea de executare a pedepsei, de asemenea, se constată că aceasta a fost corect stabilită, raportat la circumstanțele concrete ale cauzei și la faptul că, față de persoana inculpatului, s-a apreciat că aceasta este cea mai în măsură să asigure realizarea scopului prev. de art.52 C.
Faptul că inculpatul lucrează în Italia nu împietează cu nimic asupra îndeplinirii obligațiilor impuse de instanță, programul de supraveghere putând fi stabilit în funcție de condițiile concrete din fiecare caz cu care S. de P. este sesizat, iar împrejurarea că deplasările în țară vor determina costuri mari, nu este imputabilă instanței, ci este urmarea conduitei inculpatului, pedeapsa, chiar și prin modalitatea de executare, trebuind să asigure și componenta coercitivă a sancțiunii aplicate.
Așa fiind, față de toate aceste considerente, se constată nefondat recursul în cauză, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.
În baza art.189 C. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 50 lei, onorariu parțial pentru apărător din oficiu ( avoc. Paul Purcărin), ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
În baza art.192 alin.2 C. va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul Ș. C. S., domiciliat în comuna D., sat L. nr. 21, jud. Bihor, împotriva sentinței penale nr. 237 din 8 martie 2011 a Judecătoriei C.-N..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei, onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 25 mai 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
L. M. ANA C. M. R.
GREFIER M. B.
Red.A.C./Dact.H.C.
4 ex./(...)
Jud.fond: Mihăiță L.M.;
| ← Decizia penală nr. 1760/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 790/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
