Decizia penală nr. 798/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.798/R/2011
Ședința publică din 19 mai 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : D. P. judecător JUDECĂTORI : V. G.
M. B. GREFIER : D. S.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: D. S.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul R. M. împotriva deciziei penale nr.20/A din 17 ianuarie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prev.de art.221 C.pen. cu aplic.art.37 lit.b C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului, av.Petriu A., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul inculpatului solicită amânarea cauzei, apreciind că se impune reaudierea inculpatului, față de declarațiile acestuia de nerecunoaștere a faptei din faza de urmărire penală (f.50-51). Inculpatul domiciliază în Turda, solicitând citarea acestuia cu mandat de aducere.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea cererii de amânare a judecării cauzei, având în vedere că inculpatul este în cunoștință de cauză cu privire la derularea procesului și era în interesul său să se prezinte la instanță.
Deliberând, instanța respinge cererea de amânare a judecării cauzei formulată de apărătorul inculpatului, cu motivarea că este sarcina inculpatului să-și facă apărarea, iar instanța de control judiciar va aprecia starea de fapt, în funcție de probele care s-au administrat în cauză.
Nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și a sentinței primei instanțe și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună, în principal, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.pr.pen. achitarea inculpatului de sub învinuirea comiterii infracțiunii de tăinuire, constatând că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii și anume latura subiectivă. Susține că inculpatul nu a cunoscut proveniența bunurilor, împrejurarea că acestea au fost furate, fiind solicitat de coinculpați să transporte bunurile în P. Rât.
Declarațiile coinculpaților sunt contradictorii și nu rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului R., astfel că orice îndoială trebuie să profite acestuia din urmă. De altfel, inculpatul a ajutat la stabilirea stării de fapt și la aflarea adevărului. În subsidiar, solicită reducerea cuantumului pedepsei aplicate la jumătate sau aplicarea art.18/1
C.pen., având în vedere atitudinea sinceră a inculpatului, faptul că are doar 33 ani și are copii minori în întreținere.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor pronunțate anterior.
C U R T E A Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului Judecătoria Cluj-Napoca prin sentința penală nr. 664/(...) a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul C. O., solicitate de către Ministerul Public, ca fiind neîntemeiată.
În baza art. 221 din C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b din C.pen. s-a dispus condamnarea inculpatului R. M., fiul lui I. si D., născut la data de 21 iunie 1976 în B., jud. C., CNP 1., cetățean român, recidivist, domiciliat in com. B., sat C., nr. 6, jud. C., ffl. în C.-N., str. P. Rât, FN, jud. C. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire.
În baza art. 71 al. 2 din C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a din C.pen. pe perioada prevăzută de art. 71 al. 2 din C.pen
În temeiul art. 14 rap. la art. 346 din C.p.p. rap. la art. 998-999 și art. 1003 și 1000 al. 5 din C.civ. s-a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. P. S. cu sediul în A., str. L., nr. 21, jud. C. și au fost obligați toți inculpații, în solidar, părțile responsabile civilmente C. T. și B. R. ambii cu domiciliul în comuna C., nr. 104, jud. C., ffl. în C.-N., str. P. Rât, FN, jud. C. în solidar cu inculpatul B. V., iar părțile responsabile civilmente D. V. și C. A. ambele cu domiciliul în A., jud. C., ffl. în C.-N., str. P. Rât, FN, jud. C. în solidar cu inculpatul D. B. la plata sumei de 3686 lei reprezentând daune materiale.
În baza art. 191 al. 2 și 3 din C.p.p. a fost obligat fiecare inculpat în parte la plata sumei de 300 lei, părțile responsabile civilmente C. T.
și B. R. în solidar cu inculpatul B. V., iar părțile responsabile civilmente D. V. și C. A. în solidar cu inculpatul D. B., reprezentând cheltuieli de judecată.
Coroborând declarațiile inculpaților cu declarațiile martorilor L. A. D., C. G. și L. N. Ș. instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:
La sfârșitul lunii decembrie a anului 2007, într-o noapte, în jurul orei 23.00 - 24.00, inculpații C., C., B. și D. au trecut pe lângă sediul S. PRODMOD I. S.R.L. A. situat pe str. L., nr. 21, jud. C.. Observând ușa de la intrare deschisă cei patru au hotărât să intre înăuntru pentru a sustrage bunuri. Din procesul verbal de cercetare la fața locului rezultă că nu s-au găsit urme de forțare a ușilor.
Inculpații C. și C. au sărit gardul care împrejmuiește hala și au intrat în clădire de unde au sustras 12 suluri de material textil și pungicu cadouri pentru angajați. Între timp inculpații B. și D. au rămas la gard asigurând paza locului.
Cei patru au ascuns bunurile pe marginea drumului în spini și s- au întors în colonia din P. Rât pentru a găsi un mijloc de transport pentru a lua bunurile.
Aici l-au găsit pe inculpatul R. M. și s-au întors cu autovehiculul marca Dacia cu care au transportat bunurile în P. Rât. Pentru transport inculpatul R. a primit două suluri de material textil. Inculpații C., C., B. și D. și-au împărțit pungile cu cadouri, iar sulurile le-au împărțit astfel: 4 au revenit inculpatului C., 3 inculpatului C., iar inculpaților B. și D. le-au revenit 3 suluri.
Declarațiile inculpaților se coroborează cu privire la faptul că ideea de a sustrage bunuri a aparținut inculpatului C., iar inculpatului R. i s-a spus încă înainte de a ajunge la locul unde erau ascunse bunurile că acestea erau furate. De altfel, în declarația dată în faza de urmărire penală inculpatul C. a arătat faptul că inculpatul R. le-a sugerat inculpaților să meargă să mai ia și alte bunuri pentru a le vinde în C. P. Rât (fila 36). Declarația inculpatului R. cum că nu ar fi știut că acele bunuri sunt furate, ci că sunt primite ca ajutoare de către cei patru inculpați, este infirmată de declarațiile celorlalți inculpați precum și de faptul că inculpatul R. nu putea crede că donațiile făcute locuitorilor din P. Rât pot fi ascunse, noaptea, în spinii din apropierea aeroportului.
Dispariția bunurilor a fost reclamată la data de 17 ianuarie 2008.
O parte a acestora au fost vândute soției martorului L. A. D., soției martorului C. G. și soției martorului L. N. Ș.
În urma cercetărilor, cu ajutorul martorului L. N. Ș., reprezentantul comunității din P. Rât, au fost identificați inculpații și recuperate o parte din bunuri.
Fapta inculpatului R. M. care, după executarea pedepsei de 3 ani și 2 luni închisoare prin s.p. 1. mai 1999 pronunțată de către
Judecătoria Dej, într-o noapte la sfârșitul anului 2006, prin transportarea bunurilor sustrase de către inculpații C., C., B. și D. în C. P. Rât, știind că bunurile au fost furate de către aceștia în scopul însușirii pe nedrept, a dobândit o parte din bunuri și a ajutat la valorificarea celorlalte, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire prev. de art. 221 din C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b din C.pen.
La individualizarea pedepsei instanța de fond a reținut dispozițiile art. 72 din C.pen., gradul de pericol social raportat la circumstanțele reale ale faptei și la contribuția decisivă a inculpatului la valorificarea bunurilor sustrase, la starea de recidivă postexecutorie, dar și atitudinea acestuia, care, în ciuda probelor administrate a refuzat să conștientizeze fapta și urmările ei. În baza art. 221 din C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b din C.pen. instanța de fond l-a condamnat pe inculpatul R. M. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire.
În baza art. 71 al. 2 din C.pen. i-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C.pen., ținând seama de gravitatea faptei care crează o incompatibilitate morală și juridică cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice.
În temeiul art. 14 și 346 din C.p.p. cu aplicarea art. 998-999 și art. 1003 și 1000 al. 5 din C.civ. din C.civ. instanța de fond a constatat că faptele ilicite ale inculpaților, săvârșite cu intenție directă au produs un prejudiciu nemijlocit în patrimoniul părții vătămate constând în contravaloarea bunurilor sustrase și nerecuperate, astfel că a dispus obligarea inculpaților în solidar, iar părinții inculpaților minori B. și D. în solidar cu fiecare dintre ei, în calitate de părți responsabile civilmente, la plata sumei de 3686 lei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații C. O. și R.
M.
Prin decizia penală nr.20/A din 17 ianuarie 2011 Tribunalul Cluj a admis apelul declarat de inculpatul C. O., împotriva sentinței penale nr.664/(...) a Judecătoriei C.-N., pe care a desființat-o parțial, în ceea ce privește omisiunea efectuării operațiunilor de contopire aferente, acesta executând în final pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și
500 lei amendă penală, iar apelul inculpatului R. M., a fost respins ca nefondat.
Decizia T.ui C. a fost atacată cu recurs de către inculpatul R. M. care a solicitat casarea acesteia și rejudecând cauza, să se dispună achitarea sa în baza art.10 lit.d rap.la art.11 pct.2 lit.a C.proc.pen. întrucât lipsește latura subiectivă a infracțiunii, respectiv intenția de însușire a bunurilor. În subsidiar, apreciază că faptei sale îi lipsește gradul de pericol social al unei infracțiuni, impunându-se achitarea sa în temeiul art.181 C.pen.cu consecința aplicării unei sancțiuni administrative. Curtea examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări: Din analiza materialului probator administrat în cauză, rezultă că instanțele de judecată au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, Tribunalul Cluj și Judecătoria Cluj-Napoca dând încadrarea juridică, temeinică și legală faptelor săvârșite de recurent. Este de remarcat că în faza de urmărire penală la fila 47, inculpatul-recurent nu a recunoscut comiterea infracțiunii de tăinuire învederând că a ajutat doar la transportarea sulurilor de material textil sustrase de inculpații C. O., C. T., B. V. și D. B. din depozitul aparținând părții vătămate SC P. I. S. A., materiale despre care nu cunoștea că provin din sustragere, coinculpații de mai sus comunicându-i că bunurile le-au fost date cadou, cu titlu de ajutoare din străinătate. Nu a recunoscut nici că a primit de la ceilalți coinculpați două role cu material textil, în schimbul ajutorului dat acestora constând în transportarea bunurilor furate cu autoturismul personal, la domiciliile persoanelor implicate în sustragere. În cursul judecății, în primă instanță la Judecătoria Cluj-Napoca (f.91) inculpatul s-a prezentat și a revenit asupra declarației date la parchet, învederând că a doua zi după comiterea furtului, coinculpații din dosar i-au comunicat expres că bunurile provin din furt, sens în care a relatat și el această împrejurare organelor de poliție. În fața Curții, în calea de atac a recursului inculpatul nu s-a prezentat. Apărătorul din oficiu a invocat însă achitarea sa pe lipsa unui element constitutiv al infracțiunii, iar în subsidiar, s-a apreciat că se impune aplicarea art.181 C.pen. Săvârșirea infracțiunilor imputate prin rechizitoriul parchetului, de către recurent, este pusă în evidență de către martorii C. G. și L. N. Ș., ale căror depoziții se coroborează perfect cu declarațiile inculpatului C. O. (f.87) care atestă că în mod cert inculpatul R. M. a știut că bunurile au fost furate deoarece împreună le-am dus pe str.P.-Rât unde le-am împărțit, mie revenindu-mi 4 suluri";. În același sens declară și inculpatul C. T. (f.88) „.ui R. pentru că ne-a ajutat la transport i-am dat 2 sau 3 role de material textil";. De asemenea, inculpatul B. T. precizează în declarația de la f.89 „. R. M. a fost anunțat de către inculpatul C. să ne ajute la transportarea bunurilor și acesta știa încă înainte de a ajunge în locul unde le-am ascuns, că acestea sunt sustrase și le-am așezat în niște tufe";. Nu în ultimul rând, în declarația de la f.90 instanță, inculpatul D. B. învederează că „.ui R. M. pentru asigurarea transportului i-au revenit două suluri și noi toți ceilalți inculpați ne-am deplasat la locuința inculpatului R. M. rugându-l să ne ajute la transportarea bunurilor furate, comunicându-i pe drum proveniența acestora, respectiv că au fost sustrase";. Din conținutul dovezilor privind proveniența bunurilor sustrase de inculpați și din declarațiile martorilor audiați în cauză, coroborate cu declarațiile coinculpaților C. O., C. T., B. V. și D. B. a rezultat cu prisosință activitatea infracțională desfășurată de inculpatul R. M., apărările acestuia fiind corect înlăturate ca nefondate. Nerecunoașterea faptelor în faza de urmărire penală de către recurent, a fost just interpretată de instanțele inferioare și de către curte, ca nemotivată, declarațiile acestuia fiind cenzurate și interpretate pe baza întregului probatoriu administrat. Așa fiind, primul motiv de recurs nu va putea fi primit neimpunându-se achitarea inculpatului. Față de împrejurarea că recurentul în perioada 22 decembrie 2006-3 ianuarie 2007 a ajutat un număr de patru inculpați la transportarea bunurilor furate, de la locul sustragerii la domiciile acestora, primind ca recompensă produse provenind din furt calificat, valoarea totală a sustragerii fiind de 10.150 lei, justifică concluzia că fapta prezintă pericolul social al unei infracțiuni, neimpunându-se achitarea sa pe acest temei și aplicarea unei sancțiuni administrative. Instanța de recurs va avea în vedere atât poziția procesuală nesinceră a recurentului în faza de urmărire penală, cât și atitudinea acestuia de a nu se prezenta în fața Curții, deși a promovat o cale de atac împotriva deciziei tribunalului. Întrucât atât probele scrise cât și cele testimoniale, confirmă vinovăția recurentului în săvârșirea faptelor deduse judecății, Curtea va respinge ca nefondat recursul promovat conform art.38515 pct.1 lit.b C.proc.pen. Va fi obligat inculpatul în baza art.192 alin.2 C.proc.pen., să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare. PENTRU ACESTE M.IVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R. M., domiciliat in comuna B., sat C., nr. 6, jud. C., f.f.legale in C. str. P. Rât f.n. jud. C. împotriva deciziei penale nr. 20/A din 17 ianuarie 2011 a T.ui C.. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 19 mai 2011 . PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER, D. P. V. G. M. B. D. S. 4 ex. - (...)jud.fond.M. M.jud.apel:Țopan A.; Trestian S.
red.PD/CA
| ← Decizia penală nr. 901/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 238/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
