Decizia penală nr. 901/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR. 901/R/2011
Ședința publică din 31 mai 2011
I. constituită din :
PREȘEDINTE : L. H., judecător
JUDECĂTORI : I. M.
: V. V. A.
GREFIER : L. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin P. - S. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul M. A., împotriva încheierii penale nr.202/2011 pronunțată în dosar nr. (...) al T.
C., având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar, inculpatul fiind trimis în judecată prin R. P. de pe lângă Curtea de A., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune calificată în convenție, prev.de art.26 C.penal rap.la art.215 alin.1,2,3 C.penal; complicitate la fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prev.de art.26 C.penal rap.la art.288 alin.1 C.penal; complicitate la uz de fals, prev.de art.26 C.penal rap.la art.291 C.penal; complicitate la conducere pe drumurile publice a unui vehicul cu număr fals de înmatriculare, prev.de art.26 C.penal rap.la art.85 alin.2 din OUG
195/2002; complicitate la tractare pe drumurile publice a unei remorci cu număr fals de înmatriculare, prev.de art.26 C.penal rap.la art.85 alin.3 din
OUG 195/2002.
La apelul nominal făcut în cauză ser prezintă inculpatul M. A. aflat în stare de arest asistat de apărător ales, av.Cesărean C.an, din cadrul
Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind, inculpatul învederează instanței că-și menține recursul declarat.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza, să se dispună admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. A., consideră încheierea recurată ca fiind netemeinică și nelegală întrucât în motivarea acesteia se reține ca
și motive de netemeinicie atitudinea inculpatului de pe parcursul urmăririi penale. Solicită a se avea în vedere că inculpatul nu a făcut nici o declarație ci a uzat de prevederile art.70 alin.2 C.pr.pen., respectiv de dreptul la tăcere, însă acest aspect este interpretat de către instanță în sensul că probele de la dosar dovedesc în mod clar vinovăția acestuia. De asemenea, instanța reține că recuperarea prejudiciului pentru infracțiunea de înșelăciune nu îi poate profita inculpatului întrucât recuperarea acestuia nu i se datorează lui ci organelor judiciare. Prin decizia penală nr.
170/R/2010 a Curții de A. C. același aspect a fost reținut în sarcina coinculpaților. La instanța de fond a invocat principiul egalității tuturor cetățenilor în procesul penal arătând că și inculpatul trebuie judecat în stare de libertate ca și coinculpații M. I. și C. M. I. de fond arată că nu există date sau garanții că lăsat în libertate, inculpatul nu ar comite infracțiuni de acest gen având în vedere că mai este judecat pentru o faptă similară. Ori, aceste garanții sunt reglementate în disp.art.1. alin.3 și art.1. alin.3/1 C.pr.pen., care prevăd anumite obligații ce pot fi impuse inculpatului în situația admiterii cererii de liberare. Inculpatul cunoaște dispozițiile legii și se obligă să le respecte.
Reprezentantul P., solicită respingerea recursului chiar dacă condițiile de admisibilitate în principiu sunt formal îndeplinite, însă, pe fondul cererii aceasta este neîntemeiată. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul M. A., având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorul său arătând că se obligă să respecte condițiile impuse de instanță în cazul admiterii cererii.
C U R T E A :
Prin încheierea penală nr. 202 pronunțată la data de 16 mai 2011 de Tribunalul Cluj s-a respins cererea de liberare provizorie sub controljudiciar formulată de inculpatul M. A.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut în fapt următoarele:
Prin încheierea penală nr.131/C/(...) a T. C. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului M. A. pe o durată de 29 zile iar ulterior, prin încheierea penală nr. 144/C/(...) a T. C. s-a dispus prelungirea acestei măsuri cu încă 30 de zile. Recursurile declarate împotriva acestor hotărâri judecătorești au fost respinse de instanța de control judiciar.
Prin R. cu nr. 190/P/2010 al M.ui P. - Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului M. A., alături de alți coinculpați, pentru comiterea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune prev. de art.26 C. raportat la art. 215 al.1,2,3 C., complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prev.de art.26 C. raportat la art. 288 al.1 C. și complicitate la uz de fals prev. de art. 26 C. raportat la art. 291 C. precum și a infracțiunilor de complicitate la conducere pe drumurile publice a unui vehicul cu număr fals de înmatriculare prev. de art.26 C. raportat la art. 85 al.2 din OUG nr. 195/2002 respectiv complicitate la tractare pe drumurile publice a unei remorci cu număr fals de înmatriculare prev. de art.26 C. raportat la art. 85 al.2 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art.33 lit.a C.
Măsura arestării preventive față inculpat a fost menținută atât în temeiul art.3001 C.pr.pen., cât și ulterior, în temeiul art.3002 C.pr.pen., pe parcursul judecării pe fond a cauzei. S-a reținut pentru început că, inculpatul M. A. a formulat pe parcursul soluționării dosarului cu nr.(...) numeroase cereri de liberareprovizorie, invocând în susținerea acestora aceleași argumente arătate și în motivarea prezentei cereri. Prin urmare argumentele instanței de fond susținute în respingerea cererilor anterioare se mențin și în examinarea prezentei cereri. A., sub aspectul stării de fapt în sarcina inculpatului s-a reținut că la data de (...) a ajutat și a înlesnit cu intenție la inducerea în eroare a SC Prutul SA din care a rezultat o pagubă de 117.849,60 lei precum și că a pus la dispoziția coinculpatului C. A. I. un act de identitate fals, cu numele „. N. V., utilizat la inducerea în eroare a părții vătămate. În sarcina aceluiași inculpat s-a reținut că a promis, anterior comiterii faptei de înșelăciune, că va tăinui produsul infracțiunii, că va găsi un loc de depozitare a mărfii precum și un cumpărător, pe care l-a și găsit în persoana numitului R. C. Potrivit art.1602 alin.1 C.pr.pen. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul săvârșirii unei infracțiuni din culpă precum și în cazul infracțiunii intenționate în cazul în care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, iar potrivit alin.2 art.1602 C.pr.pen., liberarea provizorie sub control judiciar nu se poate acorda în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă. Analizând prima condiție cumulativă, prev. de art.160 ind.2 alin.1 C.pr.pen., pentru acordarea liberării provizorii sub control judiciar, instanța de fond a constatat că aceasta este îndeplinită. A., inculpatul M. A. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune prev. de art.26 C. raportat la art. 215 al.1,2,3 C., complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prev.de art.26 C. raportat la art. 288 al.1 C. și complicitate la uz de fals prev. de art. 26 C. raportat la art. 291 C. precum și a infracțiunilor de complicitate la conducere pe drumurile publice a unui vehicul cu număr fals de înmatriculare prev. de art.26 C. raportat la art. 85 al.2 din OUG nr. 195/2002 respectiv complicitate la tractare pe drumurile publice a unei remorci cu număr fals de înmatriculare prev. de art. 26 C. raportat la art. 85 al.2 din OUG nr. 195/2002, pedepsele prevăzut de textul de incriminare pentru aceste infracțiuni fiind de la 3 la 15 ani închisoare. În ceea ce privește cea de-a doua condiție cumulativă necesară pentru dispunerea liberării provizorii sub control judiciar, prev. de art.1602 alin.2 C.pr.pen., instanța de fond a apreciat că în cauză nu există date, în sensul legii, că inculpatul M. A. ar pregăti săvârșirea în viitor de noi infracțiuni sau că va încerca, odată aflat în stare de libertate, să influențeze alte părți sau martori din dosar. Cu privire la acest aspect, este de reținut însă că față de acest inculpat s-a susținut incidența temeiului de arestare preventivă prev. de art. 148 lit.c C.pr.pen., la momentul dispunerii și menținerii acestei măsuri, prin raportare desigur la acțiuni ale inculpatului anterioare acestui moment. Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură facultativă, așa cum rezultă din sintagma „se poate acorda"; folosită atât în art. 160 ind.2 cât și în art. 160 ind. 4 C.pr.pen. Aceasta înseamnă că cererea de liberare provizorie poate fi respinsă nu numai atunci când nu suntîndeplinite condițiile prevăzute de lege ci și în cazul în care cererea este neîntemeiată Or, în condițiile concrete ale situației inculpatului, cu privire la temeinicia cererii de liberare provizorie formulate, tribunalul apreciază că aceasta nu rezidă în cauză, menținerea stării de arest preventiv în care se află fiind în continuare necesară. Această necesitate rezultă pe de o parte din natura și gravitatea infracțiunilor comise, atitudinea procesuală manifestată de către acest inculpat pe parcursul urmăririi penale - în disonanță cu celelalte mijloace de probă administrate în legătură cu acest inculpat - și prejudiciul produs prin infracțiunea reținută în sarcina sa. În legătură cu acest aspect,instanța apreciază că susținerile inculpatului în sensul că prejudiciul cauzat a fost recuperat, nu îi pot profita în vreun fel câtă vreme prejudiciul respectiv a fost recuperat nu ca urmare a depunerii vreunei diligențe în acest sens de către inculpat ci ca urmare a flagrantului organizat de către organele judiciare. De asemenea, la aprecierea temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată în cauză, instanța de judecată a avut în vedere și numeroasele convorbiri telefonice, interceptate autorizat și transcrise, purtate de către inculpatul M. A. cu coinculpați din prezenta cauză sau cu alte persoane, din cuprinsul cărora se poate constata implicarea sa în numeroase acte antisociale. De altfel, pe rolul T. C. a fost înregistrat un alt dosar prin care inculpatul M. A. a fost trimis în judecată pentru comiterea de alte infracțiuni, aspecte care, coroborate, au condus instanța spre concluzia că lăsarea sa în libertate, chiar și provizorie, nu prezintă suficiente garanții că inculpatul nu-și va continua activitatea ce a condus la trimiterea sa în judecată ori că nu va influența bunul mers al cercetării judecătorești din prezenta cauză, aflată la momentul administrării probelor testimoniale . Nu au putut fi reținute apărările inculpatului în sensul lipsei pericolului social concret pe care îl prezintă lăsarea sa în stare de libertate întrucât pe de o parte subzistența și în prezent a acestui temei de arestare preventivă a fost reținută de către instanța de judecată la momentul analizării stării de arest preventiv conform art. 300 ind.2 C.pr.pen., iar pe de altă parte, liberarea provizorie presupune menținerea împrejurărilor care permit arestarea însă instanța apreciază că liberarea devine posibilă sub rezerva respectării anumitor condiții. De asemenea, instanța de fond a împărtășit opinia inculpatului cu privire la situația juridică identică, cu consecința identității de tratament, cu cea a inculpaților C. M. și M. I., din actul de sesizare al instanței de judecată, sub aspectul stării de fapt fiind reținută și procurarea de către inculpatul M. a actului de identitate fals, iar sub aspectul analizării necesității menținerii arestului preventiv importante fiind și aspecte legate de persoana acestuia, astfel cum s-a arătat cu ocazia analizării precedentei cereri similare( din (...)). Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul M. A. solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală întrucât inculpatul a uzat în mod legal de dreptul la tăcere, recuperarea prejudiciului trebuie să profite recurentului, așacum le-a profitat celorlalți inculpați și există garanții legale care pot fi impuse inculpatului în cazul admiterii cererii. Recursul declarat în cauză este nefondat. Potrivit art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, o persoană poate fi privată de libertate în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente atunci când există suspiciuni rezonabile că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a se crede în necesitatea de a o împiedica să comită o nouă infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia. Din actele și lucrările dosarului de urmărire penală rezultă indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este cercetat. Curtea reține că existența unor motive plauzibile de a se bănui că inculpatul a comis o infracțiune este o condiție pentru luarea și menținerea măsurii preventive atunci când lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică ori există riscul de obstrucționare a justiției sau de sustrage a inculpaților de la procedurile judiciare. În ce privește pericolul pentru ordinea publică este evident că prin gravitatea lor deosebită și reacția publicului la săvârșirea lor, infracțiunile comise de inculpat pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie. Acest element poate fi apreciat ca pertinent și suficient, întrucât se bazează pe fapte de natură să arate că lăsarea inculpatului în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică. Pe de altă parte, ingerința în dreptul la libertatea persoanei nu este arbitrară, ci proporțională cu gravitatea acuzațiilor formulate împotriva inculpatului și cu scopul urmărit prin luarea măsurii. În mod legal și temeinic tribunalul a reținut că în cauză nu este îndeplinită condiția prev. de art. 1. alin. 2 C. câtă vreme la momentul luării măsurii și menținerii arestării preventive s-a reținut cazul prev. de art. 178 lit. C., respectiv că există date că inculpatul pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni. Mai mult, cererea formulată este și netemeinică având în vedere natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, cuantumul prejudiciului și implicarea acestuia în mai multe activități de natură infracțională. În fine, nu există garanții că odată lăsat în libertate inculpatul nu va comite noi acte antisociale sau că nu va încerca să influențeze cercetarea judecătorească efectuată în cauză. În afara motivelor de recurs invocate, Curtea a examinat cauza și din oficiu, constatând că nu există nici un motiv din cele prev. de art. 3. C. care să atragă casarea hotărârii atacate. Așa fiind, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C., Curtea va respinge recursul inculpatului ca nefondat, obligându-l, conform art. 192 alin. 2 C., la 200 lei în favoarea statului, reprezentând cheltuieli judiciare în recurs. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. A. împotriva încheierii penale nr. 202 din 16 mai 2011 a T. C.. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 31 mai 2011 . PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, L. H. I. M. V. V. A. GREFIER, L. S. Red.V.V.A. Dact.H.C./3 ex./(...). Jud.fond: R.Mornăilă.
| ← Decizia penală nr. 1470/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 798/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
