Decizia penală nr. 807/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR.807/R/2011
Ședința publică din 19 mai 2011
Instanța compusă din :
PREȘEDINTE : M. R. - judecător
JUDECĂTORI : L. M.
ANA C. GREFIER : M. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. : A. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul Z. S. împotriva încheierii penale f.n. din (...) a T. B. N., pronunțată în dosarul nr.(...), având ca obiect menținerea stării de arest a inculpatului.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 18 mai 2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre,.
C U R T EA
Prin încheierea penală din 4 mai 2011 pronunțată de Tribunalul
Bistrița Năsăud în dosarul nr.(...),
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în după amiaza zilei de 1 iunie 2004, în baza unei înțelegeri anterioare, Z. S. și D. L. s-au deplasat cu autoturismul proprietatea celui dintâi la ferma aparținând cetățeanului spaniol J. L. C. G., unde, în complicitate cu cetățeanul spaniol, cei doi au aplicat victimei L. N. multiple lovituri cu corpuri dure(bâtă de lemn, rozetă de robinet utilizată drept box) dar și cu mâinile și picioarele, continuând să lovească victima în zona capului și a membrelor superioare și după ce aceasta s-a prăbușit, până ce aceasta a ajuns în stare de inconștiență, apoi inculpatul Z. S. i-a comprimat victimei cu ambele mâini căile respiratorii și a deplasat-o prin târâre circa o jumătate de metru în direcția unui bazin de apă destinat irigațiilor, situat în apropiere. La solicitarea lui Z. S., acesta și D. L. au deplasat victima circa 3 metri(D. L. prinzând victima de picioare), cărând-o până la marginea bazinului de apă destinat irigațiilor, unde, prin alunecare, i-au dat drumul în apă. La scurt timp, victima L. N. a decedat, ca urmare a asfixiei mecanice prin înec.
După săvârșirea omorului inculpatul Z. S. i-a solicitat inculpatului D. L. să nu spună nimănui ce s-a întâmplat, părăsind incinta fermei. T., inculpatul Z. S. i-a cerut inculpatului D. L. să-l apeleze pe telefonul său celular, mai târziu, acesta precizând că nu are credit pe telefonul său, dar îl va suna de pe telefonul victimei, care-i căzuse acestuia din buzunar în momentul agresiunii. Inculpatul D. L. a rămas la fermă până în jurul prânzului din data de (...), apoi s-a deplasat la poliția locală din localitatea P., unde a anunțat că L. N. s-a înecat cu puțin timp înainte, după ce încercase să facă o baie în bazinul colector de apă. Odată cu inculpatul D. L. la poliția din localitatea P. s-au deplasat și inculpații Z. S. și U. A. C.(concubina inculpatului Z.), pentru a se asigura că inculpatul D. L. va ascunde adevărul despre cele întâmplate, în plus, aceștia au tradus cele declarate de inculpatul D. L., care nu cunoștea limba spaniolă.
După ce s-a golit bazinul de apă, în baza declarațiilor date de inculpatul D. L., poliția spaniolă a găsit cadavrul victimei și a apreciat că decesul acesteia a fost unul accidental, în circumstanțele descrise de către inculpatul D..
Ulterior, în luna octombrie 2004, în urma reautopsierii cadavrului pe teritoriul R., cercetările poliției spaniole privind decesul victimei L. L. s-au îndreptat spre ipoteza săvârșirii unei infracțiuni de omor.
La data de (...), inculpatul D. L. a declarat, sub identitate protejată, la sediul poliției judiciare de pe lângă G. C. din Almeria, că victima L. N. a fost omorâtă de către Z. S. și că el a asistat la agresiunile exercitate asupra victimei, omițând să precizeze că infracțiunea de omor s-a comis la (...) și nu la (...).
În baza declarației sus-menționate date de inculpatul D. L., la (...) și respectiv (...) au fost arestați inculpații Z. S., U. A. C. și învinuitul J. L. C. G.
La data de (...) inculpatul Z. S. a arătat că are alibiuri cu privire la întreaga perioadă de timp în intervalul căreia se presupunea că a fost omorâtă victima L. N., sugerând autorităților spaniole că inculpatul D. L. ar fi autorul infracțiunii de omor. La (...) inculpatul D. L. a fost reținut de către poliția judiciară spaniolă, în arestul poliției acesta a comunicat cu inculpatul Z. S., care l-a amenințat cu moartea pe D. L., solicitându-i să ia asupra sa întreaga învinuire, asigurându-l că va avea grijă de el toată viața. Ca urma, inculpatul D. L. a dat o nouă declarație, prin care a arătat că este singurul autor al infracțiunii de omor, iar inculpații Z. S., U. A. C. și învinuitul J. L. C. G. au fost eliberați.
Inițial, inculpatul D. L. a fost condamnat la pedeapsa de 17 ani închisoare, iar în februarie 2006 s-a dispus achitarea sa cu privire la săvârșirea infracțiunii de omor asupra victimei L. N., de către o curte de jurați, în temeiul principului in dubio pro reo, hotărâre rămasă definitivă în luna mai 2007. Hotărârea de achitare a inculpatului nu exclude posibilitatea ca inculpatul D. L. să fi fost autorul infracțiunii de omor, dar se exprimă îndoiala cu privire la posibilitatea inculpatului D. L. de a ucide singur victima.
După pronunțarea hotărârii de achitare, toți cei trei inculpați au părăsit S. și nu s-au mai întors în această țară, inculpatul D. L. revenind în România doar la (...), când a fost predat autorităților judiciare române de către autoritățile judiciare spaniole, în urma executării unui mandat european de arestare.
În urma audierii inculpatului D. L., acesta a relatat că cetățeanul spaniol J. L. C. G. a asistat, în seara zilei de (...) la agresiunea exercitată de inculpații Z. și D. asupra victimei L. N..
Inculpații Z. S. și U. A. C. nu au recunoscut învinuirile aduse.
Prin rezoluția P.ului general al P.ui de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 2. din (...), cauza penală privind moartea violentă a numitului L. N., înregistrată sub nr. 293/P/2004 la P. de pe lângă T. B.-N., a fost preluată, în vederea efectuării urmăririi penale de către Secția de urmărire penală și criminalistică din cadrul P.ui de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție.
La data de (...) s-a început urmărirea penală in rem sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 174 Cod penal.
La data de (...) s-a început urmărirea penală față de Z. S. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor, prev. de art. 174 Cod penal.
La data de (...) s-a început urmărirea penală față de D. L. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 264 alin. 1 și 2 rap. la art. 174 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 260 Cod penal, toate cu aplic. art. 4 Cod penal.
La 10 decembrie 2010 s-a început urmărirea penală față de inculpata
U. A. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 264 alin. 1 Cod penal, rap. la art. 174 Cod penal și sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 260 Cod penal.
La data de (...) s-a dispus schimbarea încadrării juridice și extinderea cercetărilor cu privire la fapte noi și la participarea unor alte persoane, reținându-se în sarcina inculpatului Z. S. săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 174-175 lit. a Cod penal, art. 211 alin. 3 lit. a Cod penal și a inculpatului D. L. săvârșirea și a infracțiunii prev. de art. 211 alin. 3 lit. a
Cod penal. S-a început, totodată, urmărirea penală față de cetățeanul spaniol J. L. C. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 26 Cod penal, rap. la art. 174-175 lit. a Cod penal.
La data de (...), prin ordonanța procurorului, s-a dispus extinderea cercetărilor cu privire la noi acte materiale și s-a dispus începerea urmăririi penale față de U. A. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 264 alin. 1 Cod penal rap. la art. 174-175 lit. a Cod penal, cu aplic. art. 41 alin.
2 Cod penal și prev. de art. 260 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2
Cod penal, ambele cu aplic. art. 33 lit. b Cod penal.
Prin ordonanța din (...) s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul D. L. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 264 alin. 1
și 2 Cod penal rap. la art. 174-175 lit. a Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2
Cod penal și prev. de art. 260 Cod penal, toate cu aplic. art. 4 Cod penal.
Prin ordonanțele din (...) și respectiv (...) s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului Z. S., inițial sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 174 Cod penal și ulterior, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 174-175 lit. a Cod penal și a infracțiunii prev. de art. 211 alin. 3 lit. a Cod penal.
Prin ordonanțele din (...) și respectiv (...) s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatei U. A. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 264 alin. 1 Cod penal, rap. la art. 174-175 lit. a Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și prev. de art. 260 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin.
2 Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. b Cod penal.
În ce privește măsurile preventive luate cu privire la cei trei inculpați, se constată următoarele :
În ce-l privește pe inculpatul D. L., la (...), în urma solicitării din (...) privind luarea măsurii arestării în lipsă, s-a emis mandatul de arestare preventivă în lipsă nr. 53/UP de către Tribunalul București. La data de (...) s-a emis un mandat de urmărire internațională în vederea extrădării și un mandat european de arestare privind pe inculpatul D. L.
Prin hotărârea T. Național din Madrid-Regatul S. din (...) s-a dispus punerea în detenție provizorie a inculpatului D. L., în vederea predării autorităților române. Prin încheierea nr. (...) a T. B.-Secția I Penală s-a confirmat mandatul de arestare preventivă nr. 53/UP/(...) , ca urmare a faptului că autoritățile spaniole l-au predat pe inculpatul D. L. autorităților române. S-a constatat, totodată, că mandatul de arestare preventivă a început la data de (...) și până la data de (...), inclusiv. Durata arestării preventive față de inculpatul D. L. a fost prelungită succesiv, până la data de (...), inclusiv. Prin ordonanța din (...) s-a dispus, prin ordonanța procurorului, obligarea inculpatului D. L. de a nu părăsi localitatea L., județul B.-N. pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu (...) și până la (...), inclusiv.
Pe teritoriul S. inculpatul D. L. a fost arestat în intervalul (...)-(...)
În ce o privește pe inculpata U. A. C. s-a dispus, prin ordonanța din
(...) reținerea acesteia pentru 24 de ore, iar prin încheierea din (...) Tribunalul București, Secția I Penală a dispus arestarea preventivă a inculpatei pentru 20 de zile, începând cu (...) și până la (...), inclusiv. Ulterior nu s-a mai solicitat prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatei, iar prin ordonanța din (...) dată de procuror s-a dispus obligarea inculpatei de a nu părăsi localitatea B. pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu (...), durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea B. fiind prelungită succesiv până la (...), inclusiv.
Pe teritoriul S. inculpata U. A. C. a fost reținută din (...) și până la (...).
În ce-l privește pe inculpatul Z. S., acesta a fost reținut prin ordonanța din (...) pentru 24 de ore, prin încheierea din (...) dispunându-se arestarea preventivă a acestuia pentru 29 de zile, potrivit mandatului de arestare preventivă nr. 357/UP/(...) a T. B. - Secția I Penală. Prin încheierea nr.
523/R/(...) a C. de A. B. - Secția a II-a Penală s-a revocat măsura arestării preventive și s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului Z. S., dispunându-se luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara pentru o perioadă de 30 de zile. Prin ordonanța din (...) inculpatul Z. S. a fost reținut din nou, în baza noilor probe apărute în dosar, iar prin încheierea din (...) a T. B. - Secția a II-a Penală s-a dispus arestarea preventivă pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu (...) până la (...), inclusiv, durata arestării preventive fiind prelungită succesiv până la data de (...), inclusiv.
Pe teritoriul S., inculpatul Z. S. a fost reținut de la (...) la (...), în legătură cu faptele pentru care este cercetat în prezentul dosar, punerea în libertate fiind făcută în baza declarațiilor de recunoaștere a inculpatului D.
L.
La luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul Z. S. și ulterior, la prelungirea acesteia, s-a avut în vedere, în baza probațiunii administrate în cauză, întrunirea condițiilor prev. de disp. art. 143 alin. 1
Cod penal, privind existența în cauză a probelor și indiciilor temeinice, în sensul arătat de disp. art. 68/1 Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că acesta a săvârșit fapta pentru care este cercetat, a condițiilor prev. de art. 136 alin. 6 Cod procedură penală( infracțiunea presupus a fi săvârșită este pedepsită de lege doar cu pedeapsa închisorii) și existența probelor din care să rezulte vreunul din cazurile prevăzute de art. 148 Cod procedură penală, raportat la prevederile art. 5 par.1 lit. c și par. 3 din Convenția Europeană a D. O..
La alegerea măsurii preventive s-a avut în vedere scopul acesteia, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura, potrivit art. 136 alin. ultim Cod procedură penală.
S-a reținut, în baza materialului probator administrat în cauză că inculpatul încearcă să zădărnicească aflarea adevărului, direct și indirect, prin influențarea martorilor a căror audiere se impune a se efectua în cauză, fiind incidente disp. art. 148 alin. 1 lit. b Cod procedură penală și art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, deoarece inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani
și rezultă probe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică s-a reținut ca relevantă starea de neliniște, de insecuritate în rândul societății civile, generată de rezonanța socială negativă a faptului că inculpatul, asupra căruia planează acuzația comiterii unei infracțiuni grave, este cercetat în stare de libertate.
S-au avut în vedere și prevederile disp. art. 136 Cod procedură penală, necesitatea asigurării unei bune desfășurări a procesului penal prin crearea posibilității administrării tuturor probelor în vederea aflării adevărului, precum și îndeplinirea cerințelor prevederilor art. 5 par. 1 lit. c și par. 3 din Convenția Europeană a D. O., raportat la J. C. E. a D. O., potrivit căreia, „ prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie";(cauza Letellier v. Franța).
În cauză rechizitoriul a fost întocmit de procurorul din cadrul P.ui de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de urmărire penală și criminalistică la 30 aprilie 2011, dosarul a fost înaintat T. B. prin adresa procurorului șef secție M. I., din 2 mai 2011, s-a înregistrat la această instanță la data de 3 mai 2011 când, în urma repartizării aleatorii, s-a stabilit ca prin termen de judecată data de 8 iunie 2011.
Cum măsura arestării preventive dispuse față de inculpat urma să expire la data de 5 mai 2011(inclusiv), anterior primului termen de judecată stabilit în cauză, în temeiul disp. art. 300/1 alin. 1 și 3 Cod procedură penală, tribunalul a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispuse față de inculpatul Z. S., menținând-o, în ședința camerei de consiliu din 4 mai 2011.
Pentru a dispune în acest mod, s-a apreciat că nu au dispărut și nu s- au modificat temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, acestea menținându-se și în prezent.
În cauză sunt îndeplinite cerințele disp. art. 143 Cod procedură penală, în sensul existenței indiciilor privind presupunerea că persoana față de care se efectuează cercetarea a săvârșit fapta la care se referă învinuirea, cât și ale art. 148 alin. 1 lit. b și f Cod procedură penală. Astfel, se constată că la dosar există probe că inculpatul a încercat să zădărnicească direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unei părți( a inculpatului D. L., prin presiunile exercitate permanent asupra sa, confirmate de depoziția inculpatului D., martorului O. V. , precum și de depozițiile altor martori) și a unor martori ( astfel cum rezultă din depozițiile martorilor M. I., N. E., H. S. M., P. I., C. O., din procesul verbal întocmit de organele de poliție la (...), din procesul verbal întocmit la (...) de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, din transcrierile unor convorbiri telefonice purtate de inculpatul Z. S.). T., sunt întrunite cumulativ condițiile prev. de art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea prezumată fiind închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpatului reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
P. art. 136 Cod procedură penală, în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoarea, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau executarea pedepsei se poate lua una din următoarele măsuri : reținerea, obligarea de a nu părăsi țara, obligarea de a nu părăsi localitatea sau arestarea preventivă.
În ce privește alegerea măsurii preventive, aliniatul 8 al aceluiași articol prevede următoarele criterii complementare : scopul măsurii, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele penale și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
Pericolul concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică judecarea inculpatului în stare de libertate rezultă din natura și gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat(faptă cu violență, prin care s-a suprimat viața unei persoane, pedepsită de lege cu închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi), caracterul premeditat al faptelor, mobilul faptei(pentru o presupusă datorie pe care victima o avea la inculpat), faptul că la săvârșirea infracțiunii au fost atrase și alte persoane, dar și împrejurarea că cercetarea în stare de libertate a acestuia ar fi de natură să genereze indignare publică, un sentiment de insecuritate și de temere.
Nu poate fi ignorat nici trecutul infracțional al inculpatului Z. S., acesta fiind condamnat anterior prin sentința penală nr. 462/2006 a
Judecătoriei N. și decizia penală nr. 113/98 a T. B.-N. tot pentru infracțiuni cu violență(art. 180 alin. 1 și respectiv art. 180 alin. 2 Cod penal), prin sentința penală nr. 35/1999 a T. Militar B. la pedeapsa închisorii de 4 ani și
6 luni pentru comiterea unor infracțiuni de înșelăciune, fals în declarații, instigare la fals în declarații, uz de fals și prin sentința penală nr. 229/2003 a T. B.-N. la pedeapsa închisorii de 4 ani și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, instigare la fals intelectual, uz de fals(raportat la această ultimă condamnare inculpatul fiind recidivist postcondamnatoriu, raportat la art. 37 lit. a Cod penal). T., inculpatul a fost arestat în anul 2003 și în anul 2005 în S. pentru nerespectarea regimului cetățenilor străini, în anul 2004 pentru înșelăciune, fals în documente, amenințare, trafic de persoane în scopul exploatării prin muncă, în anul 2006 pentru fals în documente și a fost urmărit pe teritoriul S. în anul 2006 pentru trafic de droguri.
Împrejurările și modalitatea concretă în care se prezumă că s-au comis faptele pentru care sunt cercetați inculpații(premeditat, prin mijloace apte de a conduce la suprimarea vieții, atitudinea inculpatului ulterior incidentului referitor la amenințările și presiunile exercitate asupra inculpatului D. L. pentru ca acesta să recunoască el săvârșirea faptelor, relevă un grad sporit de pericol pentru ordinea publică și justifică privarea de libertate a inculpatului, scopul măsurilor preventive, astfel cum este prevăzut de art. 136 alin. 1 Cod procedură penală nu poate fi atins printr-o măsură neprivativă de libertate.
Judecarea inculpatului în stare de libertate ar genera un puternic sentiment de insecuritate în rândul societății civile raportat la gravitatea faptelor deduse judecății, împrejurare rămasă neschimbată în cauză până în prezent. Nu în ultimul rând, s-a constatat că măsura privativă de libertate dispusă până în prezent nu a depășit o durată rezonabilă, în sensul art. 5 par. 3 C.
Privarea de libertate a inculpatului în actualul stadiu procesual se impune și pentru buna desfășurare a procesului penal, din probele administrate în faza de urmărire penală rezultând că această măsură este cea mai oportună.
Împotriva acestei hotărâri a declarat, în termen legal, recurs inculpatul criticând-o ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursului său, inculpatul a învederat faptul că nu se face vinovat de comiterea faptei descrise în actul de sesizare al instanței, că a fost cercetat și în S. unde nu au fost descoperite probe care să-l inculpe astfel că nu s-a dispus începerea urmăririi penale în cazul său, putând fi aplicabil în speță principiul non bis in idem, apoi că a fost inițial arestat de Tribunalul București la data de (...), pus în libertate de Curtea de A. B. la data de (...), luându-se împotriva sa măsura obligării de a nu părăsi țara, prin aceeași hotărâre constatându-se că inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică, raportat la data comiterii faptei ( anul 2004) și la faptul că cercetările penale vor fi de lungă durată raportat la locul în care s-a comis fapta, fiind necesară efectuarea unor comisii rogatorii. Ulterior, la data de (...) se dispune extinderea urmăririi penale cu privire la infracțiunea de tâlhărie și se reține agravanta prev. de art.175 lit.a C.p. și anume premeditarea și ca urmare la data de (...) inculpatul este arestat din nou de către Tribunalul București pe considerentul că există probe și indicii noi cu privire la comiterea de către inculpat a unei alte fapte.
Prin rechizitoriu întocmit în cauză s-a dispus însă scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului de sub învinuirea comiterii infracțiunii de tâlhărie, astfel că, la momentul actual măsura arestului preventiv nu mai este legală, inculpatul fiind arestat doar pentru prima faptă cea de omor, pentru care de altfel a fost pus în libertate de Curtea de A. B.
Este de reținut și faptul că la dosar nu există toate probele solicitate, astfel nu au mai fost trimise listingurile telefonice ce se găseau la dosarul din S., fapta a fost comisă în anul 2004 în S., astfel că a trecut o perioadă îndelungată de timp, ceea ce va îngreuna pe de o parte efectuarea cercetărilor și pe de altă parte diminuează considerabil pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, cu atât mai mult cu cât nu există date certe că acesta ar influența în vreun fel martorii care se află pe teritoriul S. Cu privire la antecedentele penale ale acestuia, se arată că această sunt nerelevante datând din cursul anilor
1998,1999.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, Curtea reține următoarele:
Raportat la probele administrate până în prezent, probe care au stat la baza trimiterii în judecată a inculpatului se constată existența unor indicii temeinice, în sensul celor prevăzute de art.68 ind.1 C. care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul faptei reținute în sarcina sa.
Probațiunea administrată în faza urmăririi penale, pune astfel în evidență existența unor indicii temeinice în înțelesul art.143 Cod proc.pen. care justifică luarea și menținerea măsurii arestării preventive față de acesta.(cazul Fox, Campbell și Hartley vs UK).
Apoi, raportat la lipsa probelor ce-l incriminează pe inculpat, împrejurare invocată de către acesta în motivele sale de recurs, curtea apreciază că stabilirea vinovăției inculpatului recurent urmează a se face desigur, numai în urma efectuării cercetării judecătorești de către instanța investită cu judecarea fondului cauzei, în acest moment procesual fiind însă suficiente indiciile temeinice la care am făcut referire mai sus.
Mai mult decât atât, menținerea stării de arestare preventivă a inculpatului, în condițiile legii, nu afectează cu nimic dreptul acestuia la un proces echitabil, ei având posibilitatea de a cere și administra toate probele considerate necesare pentru a demonstra lipsa de temeinicie a susținerilor acuzării.
P. art.5 pct.1 din Convenția Pentru Apărarea D. O. și a Libertăților
Fundamentale și art. 23 din Constituția R., referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul a fost arestat în vederea aducerii lor în fața autorităților judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că au săvârșit infracțiuni.
În plus, curtea reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO „factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie";, măsura arestării preventive a inculpaților fiind conformă scopului instituit prin art. 5 al C.
De altfel, instanța de fond a analizat în considerentele încheierii recurate starea de fapt și probele care stau la baza acesteia, argumente pe care ni le însușim, probe de la dosar fiind în sensul celor cerute de art.143
C.
Referitor la excepțiile invocate de apărătorii inculpatului, curtea apreciază că acestea sunt nefondate din următoarele considerente:
Referitor la principiul ". bis in idem"; invocat de către inculpat în apărarea sa, apreciem că acesta nu se regăsește în speța de față, având în vedere că procedurile dispuse față de acesta în S. nu au dus la vreo trimitere în judecată a acestuia sau la sancționarea în vreun mod a inculpatului. P. principiului non bis in idem o faptă săvârșită cu vinovăție de către o persoană nu poate fi sancționată de două ori, ceea ce nu s-a întâmplat în speță, unica persoană față de care ar fi aplicabil acest principiu este coinculpatul D. față de care s-a pronunțat o hotărâre definitivă de către instanțele spaniole.
În ceea ce privește nelegalitatea arestării față de dispoziția din rechizitoriu referitoare la scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului de sub învinuirea comiterii infracțiunii de tâlhărie prev. de art.211 alin.3 lit.a C.p. întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii obiective, apreciem că nici această critică nu este fondată.
După cum s-a reținut și de către prima instanță inculpatul a fost arestat inițial pentru comiterea infracțiunii de omor simplu prev. de art.174
C. la data de (...) de către Tribunalul București, iar, ulterior, prin încheierea penală nr.523/R/(...) a C. de A. B., s-a înlocuit măsura arestului preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara, cu motivarea că, deși probatoriul administrat până în prezent conturează presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este cercetat, raportat la timpul scurs de la comiterea faptei și până în present pericolul concret pentru ordinea publică s-a diminuta, fiind vorba de o perioadă de 6 ani scurși de la data comiterea faptei pe teritoriul S., s-a apreciat că derularea anchetei penale se va desfășura cu dificultate, pe o durată îndelungată, astfel că măsura arestului preventive apare ca excesivă.
Ulterior, la data de (...), Tribunalul București a dispus din nou arestarea inculpatului, reținând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.148 lit.b și f C., față de faptul că inculpatul încearcă în mod direct și indirect să zădărnicească aflarea adevărului, este cercetat pentru comiterea a două fapte grave în concurs, cele prevăzute de art.174, 175 lit.a C.p. și tâlhărie prev. de art.211 alin.3 lit.a C.p., fapte de natură să provoace un sentiment de insecuritate în rândul comunității din care acesta provine.
P. art.160 alin.4 C. față de inculpatul care a mai fost arestat în aceeași cauză, în cursul urmăririi penale sau al judecății, se poate dispune din nou această măsură, dacă au intervenit elemente noi care fac necesară privarea sa de libertate.
Ori, interpretând textul de lege invocat putem conchide că legiutorul nu a condiționat a doua arestare a inculpatului de existența unei noi infracțiuni ci doar de existența unor elemente noi care să determine necesitatea privării sale de libertate în condițiile cerute de art.136 etc C..
În speță, chiar dacă prin actul de inculpare a inculpatului s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a acestuia în cazul infracțiunii de tâlhărie, sunt relevantele împrejurările și elementele noi, care au conturat starea de fapt după ce inculpatul a fost pus în libertate.
Astfel, se constată că martorii audiați în cauză, au reliefat o anumită stare de premeditate, reținută în sarcina inculpatului, împrejurare care agravează fapta comisă, calificând-o, în acest sens amintim declarațiile martorei M. C. audiată la data de (...), S. M. Hordoran prin comisie rgatorie la data de (...), M. D. Folman din data de (...), Nașcu E. și alții.
Mai mult decât atât elementele noi, necunoscute de către Curtea de A.
B. la data dispunerii punerii în libertate a inculpatului sunt cele care conturează o stare de fapt mult mai gravă decât cea reținută inițial și o conduită necorespunzătoare a inculpatului, care se bănuiește că a acționat cu premeditare, după ce în prealabil l-a amenințat cu moartea pe victimă și chiar pe coinculpatul D. căruia i-a spus că dacă nu ia fapta asupra sa îl omoară. Aceste elemente care evidențiață pericolul social cresut al faptei au fost descoperite recent pe parcursul cercetărilor efectuate astfel că, se mențin temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive, data comiterii faptei nefiind singurul aspect la care se raportează pericolulpentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului.
De asemenea, este important de reținut faptul că inculpatul are antecedente penale pentru fapte comise în țară precum și în S., unde a fost arestat, de altfel se presupune că a proferat amenințări prin intermediul concubinei sale și în perioada în care a fost arestat.
Așa fiind, apreciem că sunt date suficiente care să conducă la concluzia că odată lăsat în libertate inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului având în vedere ascendentul pe care îl are inculpatul asupra membrilor comunității românești din S., mai exact din locul comiterii faptei.
Apoi, având în vedere caracterul imprevzibil al comportamentului uman ori de câte ori autoritățile statale iau cunoștință de existența unui risc real și imediat cu privire la viața, integritatea corporală și sănătatea unei persoane determinate sunt obligate să intervină pentru protejarea individului a cărui viață, integritate corporală și sănătate sunt amenințate. Nu este suficient ca aceste drepturi fundamentale să fie protejate printr-o legislație ce prevede o serie de măsuri adecvate ci aceasta trebuie să fie dublată de luarea în concret a unor măsuri de ordin practic pentru ca protecția garantată de lege să fie una efectivă. În cauza de față, raportat la toate împrejurările descries mai sus apreciem că măsura arestului preventive este legală și temeinică, fiind necesară privarea de libertate a inculpatului pentru o bună desfășurare a procesului penal.
În ceea ce privește termenul rezonabil considerăm că acesta nu a fost încălcat în cauză, inculpatul este arestat de circa 5 luni, perioadă în care a fost trimis în judecată cauza aflându-se pe rolul T. B. N., astel că nu li se poate imputa autorităților niciun fel de culpă.
De altfel, măsura arestului preventive se verifică în cursul procesului penal din 60 în 60 de zile astfel că inculpatul poate să solicite oricând constatarea încălcării termenului rezonabil în cazul în care, din cauza unor eventuale dificultăți în administrarea probelor, durata procesului s-ar prelungi.
Deocamdată, în acest stadiu procesual nu există nicio încălcare a termenului rezonabil în sensul jurisprudenței C.
Față de cele de mai sus, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C. va respinge ca nefondat recursul declarat.
Stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 25 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, avocat P. P.
Va obliga pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul Z. S., fiul lui N. si I., născ.la 22 martie 2965, aflat in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.nr. din 4 mai 2011 a T. B. N..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 25 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, avocat P. P.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 19 mai 2011 .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. R. L. M. ANA C.
GREFIER M. B.
Red.M.R./S.M.D.
3 ex./(...) Jud.fond.B. D.
| ← Decizia penală nr. 1343/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 943/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
