Sentința penală nr. 71/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
SENTINȚA PENALĂ NR. 71/2011
Ședința publică din data de 20 iunie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. Ș.- judecător
GREFIER : M. N.
Ministerul Public este reprezentat prin procuror A. C. din cadrul P. de pe lângă Curtea de A. C.
S-a luat spre examinare cauza penală privind plângerea formulată de petentul ROMAN C. împotriva rezoluției din data de 19 noiembrie 2010, precum și a rezoluției din dosarul nr. 715/II/2/2011 a P. de pe lângă Curtea de A. O.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru petent apărătorul ales, lipsă delegația la dosar, lipsă petentul și intimatul G. V.
Procedura de citare nu este îndeplinită cu intimatul lipsă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea plângerii.
Apărătorul ales al petentului solicită admiterea plângerii așa cum a fostformulată, desființarea rezoluțiilor atacate și redeschiderea urmăririi penale în cauză, întrucât acestea au fost date cu nerespectarea prevederilor imperative ale legii.
În continuare se arată că, prin rezoluția din data de 19 noiembrie 2010 a
P. de pe lângă Curtea de A. O., s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva făptuitorului G. V., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246,
2531 și art. 292 din Codul penal. Astfel, d-l procuror a dispus prin rezoluția sus-amintită, neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul G. V., pentru infracțiunile reclamate în sarcina sa, deși nu a fost audiat nici el în calitate de denunțător și nici G. V. în calitate de făptuitor, ceea ce a dus la încălcarea de către acesta a prevederilor art. 202 din Codul de procedură penală, care stipulează că: „organul de urmărire penală (procurorul) este obligată să strângă probele necesare pentru aflarea adevărului și pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, în vederea justei soluționări a acesteia";. În cauză, nu s-a efectuat nici un act de cercetare așa cum prevede și obligă articolul 202 din Codul de procedură penală, astfel că soluția adoptată în cauză este lipsită de orice fundament juridic bazat pe probele ce trebuiau administrate în cauză, fiind deci profund netemeinică și nelegală, motiv pentru care în temeiul art. 2781 din Codul de procedură penală, solicită admiterea plângerii, cu consecința redeschiderii urmăririi penale și continuării cercetărilor de pe poziții de legalitate. Reprezentantul parchetului solicită respingerea plângerii petentului canefondată, cu consecința menținerii rezoluțiilor atacate ca fiind legale și temeinice. În cauză, nu se poate invoca neefectuarea cercetărilor de către parchet. Sesizarea formulată de petent este lapidară, fără motivări pertinente și la obiect, lipsind elementele constitutive, fiind vădit nefondată. Din rezoluția parchetului, rezultă că actele premergătoare au fost efectuate cu respectarea dispozițiilor legale. Descrierea stării de fapt, a încadrării juridice și analiza actelor premergătoare rezultă cu claritate din rezoluția procurorului de neîncepere a urmăririi penale în cauză. De principiu, aprecierea probațiunii pe parcursul cercetărilor, a aspectelor procedurale și aprecierea stării de fapt făcută în final de către organele de urmărire penală nu poate fi cenzurată într-o plângere ca cea din prezenta cauză. O asemenea verificare este prevăzută ca făcând parte din căile ordinare și extraordinare de atac. În consecință, nu se poate reține vreo încălcare a prevederilor legale care să constituie element material al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor cum nu se poate reține existența intenției cerute de latura subiectivă a infracțiunii. Solicită obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat. C U R T E A: Prin plângerea formulată de către petentul ROMAN C. GHERORGHE împotriva rezoluțiilor din data de 19 noiembrie 2010 și a rezoluției nr.715/II/2/2011 s-a solicitat instanței de judecată desființarea acestora cu consecința redeschiderii urmăririi penale și a continuării cercetărilor respectându-se principiul egalității de arme deoarece nu a fost audiat nici el și nici făptuitorul G. V. și nu s-au efectuat nici cele mai elementare acte în desfășurarea urmăririi penale. Această plângere a fost înregistrată pe rolul C. de A. O. la data de 25 ianuarie 2011 deoarece rezoluțiile atacate erau emise de P. de pe lângă Curtea de A. O. în dosarul 445/P/2010. Petentul a formulat cerere de strămutare, cerere care a fost admisă prin sentința penală 599 din (...) a I. și cauza a fost strămutată de la Curtea de A. O. la Curtea de A. C., menținându-se actele îndeplinite la instanța de la care s- a strămutat judecarea cauzei. Astfel investită, Curtea de A. C. constată că plângerea formulată de către petentul Roman C. G. este nefondată urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente: Prin Rechizitoriul din 6 septembrie 2010 dat în dosarul 784/P/2009 al P. de pe lângă I. -. de urmărire penală și criminalistică, numitul Roman C. G. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni de ultraj prev. de art.239 alin.1 și 2 C. Prin același rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la făptuitorul G. V. G. față de care Roman C. G. a depus plângeri în cursul urmăririi penale în dosarul cu nr. de mai sus pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.246, 292 și 2. C. A. plângeri au fost înaintate P. de pe lângă Curtea de A. O. și înregistrate sub nr. dosar 445/P/2010. În plângerile sale petentul Roman C. a invocat următoarele fapte: -făptuitorul G. V. G. l-a insultat în toamna anului 2008 cu ocazia unei ședința a P. de pe lângă Judecătoria Oradea caracterizându-l pe petent și pe procurorul C. M. ca fiind cancerul parchetului și susținând că ar trebui să fie dați afară din procuratură. -în mod abuziv făptuitorul G. V. G. a sesizat colegiul de conducerea P. de pe lângă Tribunalul Bihor și P. de pe lângă I. cu privire la faptul că petentul nu și-ar fi îndeplinit atribuțiile de serviciu. -că făptuitorul a săvârșit infracțiunea de fals în declarații deoarece în declarația de avere din anul 2005 nu a trecut venitul obținut de concubina sa Gal M. așa cum a făcut în declarațiile date în anii 2008 - 2009. -în mod abuziv făptuitorul, aflându-se în conflict de interese, a început urmărirea penală în dosarul nr.956/P/2009 al P. de pe lângă Tribunalul Bihor împotriva numiților C. I. și C. Ana deși aceștia au mai fost cercetați și s-a dispus față de ei o soluție de netrimitere în judecată deoarece există un litigiu civil între acești învinuiți și numita A. R. mama numitei A. R. care este amanta făptuitorului. Prin Rezoluția din 19 noiembrie 2010 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul G. V. G. pentru săvârșirea infracțiunii de insultă prev. de art.205 deoarece fapta este dezincriminată și a infracțiunilor prev. de arrt.246, 292 și 2. C. întrucât le lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii. Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere, în termenul legal, petentul la procurorul ierarhic superior care prin rezoluția din 29 decembrie 2010 înreg. sub nr.715/II.2/2010 a respins-o ca neîntemeiată, constatând ca fiind legală și temeinică rezoluția atacată. Curtea de apel constată că rezoluțiile atacate sunt în conformitate cu legea și sunt întemeiate pentru următoarele considerente: Infracțiunea de insultă a fost dezincriminată în baza art.I pct.56 din Legea 278/2006 care a fost lămurită sub acest aspect și prin decizia în interesul Legii nr.8/2010 a I. - Secțiile Unite. De asemenea constatăm că procurorul general al P. de pe lângă I. și prim-procurorul G. V. G. al P. de pe lângă Tribunalul Bihor au sesizat comisia de disciplină pentru procurori din cadrul C.S.M. cu privire la încălcarea atribuțiilor de serviciu de către petent. Urmare a acestor acțiuni a persoanelor abilitate de lege să facă asemenea demersuri, a fost pronunțată Hotărârea nr.7P/22 iunie 2010 a Secției pentru procurori din cadrul C.S.M. prin care s-a dispus excluderea petentului Roman C. G., în calitatea sa de procuror, din magistratură pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prev. în art.99 lit.e și k din Legea 303/2004. În aceste condiții nu poate fi considerată ca abuzivă acțiunea făptuitorului deoarece acesta nu a încălcat nici una din atribuțiile de serviciu ce au fost stabilite prin lege, ci din contră a acționat în virtutea acestora. În legătură cu infracțiunea de fals în declarații reclamată de către petent Curtea constată că acestei fapte îi lipsește latura obiectivă deoarece potrivit dispozițiilor legale în vigoare la acest moment și la momentul reclamării comiterii pretinsei fapte nu era obligatorie introducerea în declarația de avere decât a familiei, respectiv a soțului, soției și a copiilor aflați în întreținere, ori concubina nu se circumscrie în sfera legală a familiei. De asemenea, raportat la infracțiunea de conflict de interese, Curtea constată că plângerea împotriva numiților C. I. și C. Ana a fost formulată de către B. M. și nu de numita A. R. așa cum susține petentul. În acest sens este și scriptul existent la dosar la f.16 și din rezoluția de încetarea urmăririi penale și disjungerea cauzei din data de 3 oct.2010 emisă în dosarul 965/P/2009 al P. de pe lângă Tribunalul Bihor. Pentru aceste motive Curtea constată că plângerile mai sus menționate sunt în conformitate cu legea. Ca un argument suplimentar trebuie avut în vedere și faptul că în maniera în care a fost redactată plângerea formulată de către petent aceasta este extrem de lapidară, fiind în mod vădit nefondată și formulată cu un caracter șicanator având în vedere relațiile personale dintre petent și făptuitor. În opinia noastră elementele reclamate de către petent erau atât de vădit nefondate încât nu se impunea audierea sa și a făptuitorului deoarece aceste depoziții nu ar fi adus nimic nou și nu ar fi putut schimba starea de fapt confirmată de volumul impresionant de scripte existent la dosar. A. scripte despre care facem vorbe sunt rechizitoriul emis în dosarul 782/P/2009 al P. de pe lângă I., declarația de avere al făptuitorului existente la f.5-10,11,15 , copii de pe rezoluțiile emise în dosarul nr.965/P/2009 al P. de pe lângă Tribunalul Bihor, acțiunea disciplinară promovată de C. de disciplină pentru procurori din cadrul CSM, rezoluția din 8 iulie 2009 sub nr.307/II.2/2009 a aceluiași parchet, precum și rezoluția din 13 aprilie 2010 sub nr.141/II.2/2010 . Toate aceste documente constituie în opinia noastră acte premergătoare care au convins organele de anchetă că plângerea formulată de către petent este în mod vădit nefondată fiind incident unul din cazurile prev. de art.10 din C. Acționând în această manieră organele de urmărire penală au acționat în conformitate cu disp. art.228 C. Având în vedere cele de mai sus Curtea va respinge ca nefondată plângerea formulată de către petent conform dispozitivului. PENTRU A. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE Conform art.2781 alin.8 lit.a C. respinge ca nefondată plângerea formulată de către petentul ROMAN C. G., domiciliat în O., str. Arțarilor nr.49, jud. B., împotriva rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi penale din (...) și a celei cu nr.715/II.2/2010 din 29 decembrie 2010 , date în dos.445/P/2010 al P. de pe lângă Curtea de A. O. Obligă petentul, în baza art.192 alin.2 C., la plata sumei de 700 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din 20 iunie 2011. PREȘEDINTE GREFIER M. Ș. M. N. Red.MȘ Dact.SzM/3ex. (...)
| ← Decizia penală nr. 196/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1488/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
