Decizia penală nr. 82/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.82/R/2011
Ședința publică din data de 25 ianuarie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. H. - judecător JUDECĂTORI : I. M.
: V. V. A. G.IER : L. S.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. : S. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul F. A. A., împotriva deciziei penale nr.97/A/(...) pronunțată în dosar nr.(...) al Tribunalului B. Năsăud, inculpatul fiind trimis în judecată prin R. P. de pe lângă Judecătoria Bistrița, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prev.de art.239 alin.2 și 5 C. cu aplic.art.37 lit.b C..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului, av.M.
A. G., din cadrul Baroului București lipsă fiind inculpatul F. A. A. și partea civilă P. A. F.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, apărătorul inculpatului depune la dosar motivele de recurs.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală. Astfel, arată că instanța nu a avut în vedere circumstanțele atenuante respectiv tulburările de personalitate pe care le are inculpatul, precum și beția voluntară. Consideră că faptei i s-a dat o încadrare juridică greșită. Leziunile minore ale părții vătămate au fost produse pur accidental în timpul încercării de imobilizare a inculpatului fără a exista intenția acestuia de a ataca agentul de poliție. A. că partea vătămată a intervenit neprofesional, singur, a procedat la un contact fizic și imobilizarea inculpatului înainte ca acesta să renunțe și la al doilea cuțit. Datorită problemelor psihice și a consumului de alcool, partea vătămată a fost tăiată superficial, fără intenție. Acest aspect special s-a urmărit a fi ascuns deoarece face diferența majoră între o infracțiune și o intervenție deficitară urmată de o accidentare.
Reprezentantul P. solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat. A. că prima instanță a reținut o corectă stare de fapt, declarațiile părții vătămate coroborându-se cu declarațiile martorilor oculari. Consideră că circumstanțele atenuante nu s-ar putea reține având în vedere modalitatea de săvârșire a faptelor.
C U R T E A:
Deliberând reține că prin sentința penală nr. 712/(...) a J. B. s-a dispus în baza art. 239 alin. 2 și 5 C. cu aplic. art. 37 lit. b C., condamnarea inculpatului F. A. A., fiul lui A. și S., născut la data de (...) în B., jud. B.-Năsăud, cetățean român, studii 8 clase,stagiul militar satisfăcut, necăsătorit, cu domiciliul în B., I. V., Nr. 5, sc. A, ap. 8, jud. B.- Năsăud, f.f.l. comuna Ș., sat Ș. S., Nr. 81, jud. B.-Năsăud, recidivist postexecutoriu, CNP 1., pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare.
În baza art. 81 C. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar în baza art. 82 C. s-a stabilit un termen de încercare de 3 ani și 2 luni.
S-au pus în vedere inculpatului prevederile art. 83 alin. 1 C..
În baza art. 71 C. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b C., iar în temeiul art. 71 alin. 5 C. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza art. 998-999 cod civil rap. la art. 14 și art. 346 C.proc.pen., s-a admis în parte acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile P. A. Ș., cu domiciliul în B., S. Î. T., Nr. 58, sc. B, ap. 16, jud. B.-Năsăud, suma de 1.700 lei cu titlul de despăgubiri civile -. morale.
În baza art. 118 lit. b C. s-a dispus confiscarea cuțitelor folosite la săvârșirea infracțiunii.
În baza art. 191 alin. 1 C.proc.pen. inculpatul a fost obligat la plata către stat a sumei de 550 lei cu titlul de cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezintă onorariu avocat cuvenit av. Butta E..
Pentru a pronunța această sentință penală, instanța de fond a reținut că partea vătămată P. A. Ș. este agent în cadrul P. municipiului B. - B. de P. U. - C. siguranță publică și patrulare.
La data de (...) partea vătămată fiind planificată pentru exercitarea atribuțiilor de serviciu în schimbul II, a început activitatea de patrulare la ora 14,00 împreună cu martora B. D.
La ora 18,37 părții vătămate i s-a solicitat, de către ofițerul de serviciu, să se deplaseze pe str. V., nr. 5, sc. A, ap. 1, deoarece a fost reclamat un scandal în familie. După aproximativ 3 minute, partea vătămată împreună cu martora au ajuns la blocul indicat de ofițerul de serviciu. A. i s-a relatat de către o persoană că inculpatul F. A. A., având asupra sa două cuțite, a fugit după tatăl său F. A. pe malul râului B. În aceste condiții, partea vătămată și-a continuat deplasarea până în apropierea str. P. Maior unde, pe malul râului, l-a văzut pe inculpat vând în mâini două cuțite. A coborât din autoturism și i-a solicitat inculpatului să se liniștească, cerându-i totodată să lase cuțitele jos. Inculpatul i-a spus părții vătămate că în orice condiții îl va omorî pe tatăl său. Inițial s-a aplecat spre o țeavă de gaz, intenționând să lase jos cele două cuțite, după care, brusc, a sărit cu cele două cuțite spre partea vătămată, tăindu-l la antebrațul drept și la umărul stâng.
În aceste condiții partea vătămată s-a tras în spate, iar apoi, cu ajutorul unui spray paralizant, l-a imobilizat pe inculpat, punându-i totodată cătușele. Între timp la fața locului a venit un alt echipaj care l-a dus pe inculpat la sediul P. municipiului B. în vederea efectuării de cercetări. P. vătămată a fost transportată la S. M. B. pentru a i se acorda îngrijiri medicale, însă nu a fost spitalizată.
De la locul faptei organele de poliție au ridicat cele două cuțite, fiind atașate la dosarul cauzei ca și corpuri delicte.
Fiind audiat, inculpatul nu a recunoscut în totalitate săvârșirea faptei, declarând că evenimentele s-au derulat în modalitatea descrisă în rechizitoriu, nefiind însă adevărat că l-a tăiat în mod intenționat pe agentul de poliție, ci doar din greșeală. Inculpatul a mai arătat că la momentul săvârșirii faptei se afla sub influența băuturilor alcoolice, motiv pentru care nu își aduce foarte bine aminte ce s-a întâmplat, dar un băiat pe nume M. P., care era de față, i-a zis că l-ar fi tăiat pe polițist în momentul în care a fost imobilizat și nu anterior. Inculpatul a mai susținut că s-a tăiat în palmă și nu
știe cum s-a întâmplat acest lucru și nici când i-au fost luate cuțitele, dar a apreciat totodată că era necesar să fie imobilizat, întrucât avea intenția de a-l răni sau speria pe tatăl său cu cuțitele din mână.
La solicitarea inculpatului, s-a încuviințat în probațiune audierea martorului M. P., dar inculpatul nu a fost în măsură să precizeze adresa la care acesta să fie citat și nici nu l-a prezentat în fața instanței, deși i s-au acordat două termene consecutive în acest sens ((...) și 0(...)).
Apărările inculpatului sunt însă contrazise de declarațiile martorilor B. A. D., P. V.
A. și T. I.
Astfel martora B. A. D. a arătat că a fost de serviciu împreună cu partea vătămată P. A. Ș. și prin stație au fost dirijați spre locul unde se derula un scandal în familie, că ajunși la fața locului au observat un tânăr cu două cuțite în mână care venea pe marginea râului B., pe dig, pe str. P. M. M. precizează că partea vătămată a coborât din mașină, iar ea a rămas pentru a trage mașina în afara carosabilului pentru a nu încurca traficul, după care s-a deplasat în direcția celor doi, l-a auzit pe P. A. Ș. că l-a rugat pe inculpat să pună cuțitele jos, iar acesta a mimat un gest de punere a cuțitelor jos pe pământ la o distanță de aproximativ 3 metri de ei, după care brusc s-a ridicat și a încercat să o rănească pe partea vătămată. Aceasta a ridicat brațul drept în fața pieptului și a fost rănit la antebrațul drept cu cuțitul. P. vătămată a folosit sprayul lacrimogen din dotare, inculpatul a scăpat cuțitele din mână după care a putut fi mobilizat.
Martorul T. I. a sosit la fața locului în momentul în care inculpatul era imobilizat și a observat că polițistul (partea vătămată) era tăiat pe antebraț și avea urme de sânge, totodată auzind că acesta îl întreabă pe inculpatul mobilizat că de ce l-a tăiat.
Din raportul de constatare medico legală nr. 1534/II/a/49 din (...), s-a stabilit că leziunile părții vătămate (la nivelul antebrațului și a pectoralului superior) au necesitat pentru vindecare un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale. Leziunile suferite nu au caracteristicele medico-legale de punere în primejdie a vieții.
În drept, instanța de fond a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj, faptă ce întrunește sub aspect obiectiv și subiectiv elementele infracțiunii prev. de art. 239 alin. 2 și 5 C., cu aplic. art. 37 lit. b C., săvârșită în stare de recidivă postexecutorie față de pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin S. penală nr. 1135/(...) a J. B. (la data de (...) a fost liberat condiționat cu un rest de 427 zile).
Față de probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a reținut ca deplin dovedită săvârșirea infracțiunii prev. de art. 239 alin. 2 și 5 C., cu aplic. art. 37 lit. b C., cu vinovăție (sub forma intenției directe, el având prefigurarea rezultatului faptei sale și pe care l-a urmărit) de către inculpatul F. A. A., fapt pentru care, în raport de art. 52 C. i-a aplicat acestuia o pedeapsă cu închisoarea.
La individualizarea pedepsei instanța de fond a ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C., respectiv dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de art. 239 alin. 2 și 5 C., cu aplic. art. 37 lit. b C. ( 9 luni - 4 ani 6 luni închisoare), gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În acest sens va avea în vedere pe de o parte faptul că inculpatul este recidivist dar pe de altă parte și faptul că acesta a arătat că regreta cele întâmplate și dacă va fi găsit vinovat este de acord cu plata despăgubirilor bănești și în general a avut un comportament corespunzător în relația cu organele de urmărire penală și instanța de judecată.
În consecință, în temeiul art. 239 alin. 2 și 5 C., cu aplic. art. 37 lit. b C. s-a aplicat inculpatului o pedeapsă orientată către minimul special, respectiv de 1 an și 2luni închisoare, apreciată ca suficientă pentru sancționarea faptei comise și pentru atenționarea inculpatului asupra necesității de a respecta legile, îndeosebi acelea care disciplinează conduita șoferilor în traficul rutier.
În baza art. 81 alin. 2 C. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului F. A. A. pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 2 luni stabilit conform art. 82 C..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei, în ceea ce privește pedeapsa aplicată și natura infracțiunii, persoana infractorului și convingerea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia.
Potrivit art. 359 C.proc.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. a căror nerespectare poate atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Instanța de fond a apreciat că față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, de ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului, se impune interzicerea exercitării drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.. În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 71 C., instanța de fond a dispus, ca pedeapsă accesorie, interzicerea exercitării de către inculpat exclusiv a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit.a teza a II-a și lit. b C., pe perioada executării pedepsei.
În temeiul art. 71 alin. 5 C., instanța de fond a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
P. vătămată P. A. Ș. s-a constituit parte civilă în proces cu suma de 4.000 lei, din care daune morale 2.500 lei, iar daune materiale 1.500 lei, dar în ceea ce privește daunele morale, nu a solicitat administrarea vreunui mijloc de probă și nici nu a depus înscrisuri doveditoare la dosar.
Cu privire la daunele morale, instanța de fond a apreciat că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale a inculpatului prev. de art. 998-999 Cod civil și raportat la art. 14 și art. 346 C.proc.pen. a admis în parte acțiunea civilă și l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile P. A. Ș., suma de 1.700 lei cu titlul de despăgubiri civile -. morale.
În baza art. 118 lit. b C. s-a dispus confiscarea cuțitelor folosite la săvârșirea infracțiunii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul prevăzut de lege, P. de pe lângă Judecătoria Bistrița, solicitând admiterea acestuia, în temeiul disp. art. 379 pct. 2 lit. a C.proc.pen., desființarea sentinței atacate și rejudecând, să se dispună executarea pedepsei cu privare de libertate și interzicerea drepturilor prev. de art. 71 C. rap. la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C., menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței atacate.
Prin decizia penală nr.97 din 26 octombrie 2010, pronunțată în dosarul nr.(...) a Tribunalului B.-Năsăud, în temeiul disp.art.379 pct. 2 lit. a C.proc.pen. a fost admis apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Bistrița, împotriva Sentinței penale nr. 712 pronunțată la data de (...) de Judecătoria Bistrița în dosarul penal nr. (...), și a fost desființată în parte în latura penală hotărârea atacată și rejudecând în aceste limite, s- a dispus executarea pedepsei aplicate, înlăturând dispozițiile referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei; s-a făcut aplic. disp.art. 71 rap.la art. 64 al. 1 lit. a teza a II- a și lit.b C., referitoare la pedepsele accesorii.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței atacate.
A fost acordat apărătorului din oficiu pentru inculpatul intimat F. A. A., onorar în cuantum 200 lei cheltuieli ce au fost suportate din fondurile MJLC.
Cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în motivarea apelului (f. 3-4 apel) s-a invocat nelegalitatea pedepsei aplicate inculpatului, deoarece nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 81 C. S-a arătat că una dintre condițiile prevăzute de lege pentru a se putea dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei este și ca inculpatul să nu fi fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, afară de situația în care acea condamnare intră în vreunul din cazurile anume expuse la art. 38 C.. Din analiza actelor dosarului, rezultă că inculpatul a fost condamnat succesiv la mai multe pedepse, ultima dintre condamnări fiind de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1. a J. B., din executarea căreia acesta s-a liberat condiționat la (...) cu un rest de 427 zile închisoare. Cum inculpatul era recidivist postexecutoriu la data condamnării pentru fapta dedusă judecății, nefiind îndeplinite condițiile legale cerute de disp. art. 81 C., suspendarea condiționată a pedepsei aplicate este nelegală, impunându-se ca instanța de judecată să dispună executarea efectivă a pedepsei și pe cale de consecință, interzicerea drepturilor prev. de art. 71 C. rap. la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C., pe toată durata executării pedepsei.
Tribunalul, a analizat sentința atacată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului în care aceasta s-a pronunțat, a motivelor de apel invocate, precum și potrivit disp. art. 371 alin. 2 C.proc.pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, a apreciat apelul declarat în cauză ca fiind întemeiat pentru considerentele invocate prin motivele de apel.
Astfel, s-a constatat că starea de fapt reținută prin sentința apelată a fost în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, faptele săvârșite de inculpat întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj, prev. de art. 239 alin. 2 și 5 C., cu aplic. art. 37 lit. b C., fapta dedusă judecății fiind săvârșită în stare de recidivă postexecutorie, raportat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1. aplicată de Judecătoria Bistrița, din executarea căreia inculpatul s-a liberat condiționat la (...), cu un rest de 427 de zile de închisoare.
În ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, în mod întemeiat instanța s-a orientat spre o pedeapsă apropiată de minimul special prevăzut de lege, în considerarea disp. art. 72 C., ținând seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de atitudinea inculpatului cu privire la fapta comisă și urmările acesteia, de împrejurarea că acesta este recidivist raportat la sentința nr. 1. a J. B.
Instanța de fond, în mod greșit a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, câtă vreme nu este îndeplinită condiția de sub lit. b alin. 1 a art. 81
C., la data soluționării cauzei inculpatul F. A. A. fiind recidivist postexecutoriu, potrivit disp. art. 37 al. 1 lit. b C., deoarece fusese condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 1. a J. B., din care s-a liberat condiționat la (...), cu un rest de 427 de zile de închisoare.
Deoarece nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 81 C., pentru a se putea dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, admițând apelul declarat în cauză, se vor înlătura dispozițiile referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei, dispunând-se executarea în regim de detenție a pedepsei aplicate.
Pe cale de consecință, s-a dispus aplicarea dispozițiilor referitoare la pedepsele accesorii prev. de art. 71 C., rap. la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C..
În ce privește dispozițiile referitoare la confiscarea dispusă în cauză, la soluționarea laturii civile și la plata cheltuielilor judiciare, acestea au fost menținute ca fiind temeinice și legale.
Pentru motivele sus menționate, în temeiul disp. art. 379 pct. 2 lit. a C.proc.pen., s-a admis apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Bistrița, s-a desființat în parte,în latura penală, sentința atacată și rejudecând, s-a dispus executarea pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare aplicată inculpatului F. A. A. în regim de detenție, înlăturându-se dispozițiile sentinței atacate referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate și s-a făcut aplicarea dispozițiilor referitoare la pedepsele accesorii, menținând restul dispozițiilor sentinței apelate.
Raportat la soluția dată în apel, în temeiul disp. art. 192 alin. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului, iar cheltuielile legate de plata onorariului de avocat în apel, în cuantum de 200 lei, au fost suportate, în temeiul disp. art. 189 C.proc.pen. din fondurile M.ui Justiției și Libertăților Cetățenești.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul F. A. A., criticând decizia atacată ca fiinde nelgală și netemeinică și a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună menținerea sentinței instanței de fond, apelul fiind greșit admis.
În motivarea recursului inculpatul a arătat că faptei i s-a dat o încadrare juridică greșită deoarece leziunile au produse neintenționat, accidental în timpul încercării de imobilizare, că judecata a avut loc fără participarea inculpatului care era plecat din țară, că instanța nu s-a pronunțat cu privire la unele probe și circumstanțe atenuante (repectiv, expertiza psihiatrică care certifică că recurentul are tulburări mixte de personalitate) și că nu s-au luat în considerare aspecte esențiale pentru stabilirea împrejurărilor comiterii faptei.
Procedând la soluționarea recursului pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Atât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a unui probatoriu complet, administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în fața primei instanțe, probatoriu pe baza căruia s-a stabilit întemeiat că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii care face obiectul cauzei.
Curtea își însușește în întregime argumentația instanței de fond, astfel cum această posibilitate este conferită de practica C. și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instantei inferioare ( Helle impotriva Finlandei ).
Criticile recurentului, chiar dacă exced limitelor recursului inculpatului determinate de omisiunea exercitării căii de atac a apelului de către acesta (exceptând critica privitoare la individualizarea executării pedpesei), sunt nefondate.
Astfel, la instanța de fond inculpatul a fost prezent la termenul de judecată din (...) când i s-a luat și declarație (f. 66 dos.fond) motiv pentru care nu a mai existat obligația citării. Faptul că inculpatul nu s-a mai prezentat la judecată la instanța de fond
și, deși legal citat, nici la soluționarea apelului este consecința lipsei de diligență și interes a recurentului cu privire la cauză, neevidențiidu-se culpa autorităților în ceea ce privește judecare în lipsă a acestuia.
Cu privire la starea de fapt, apărările inculpatului sunt însă contrazise de declarațiile martorilor B. A. D., P. V. A. și T. I. din care rezultă că lezionarea vitimei s-a produs cu intenție directă și în afara procedurii de imobilizare a inculpatului, inculpatul având prefigurarea rezultatului faptei sale pe care l-a urmărit. Astfel, din declarația acestora rezultă că polițistul-partea vătămată P. A. Ș., fiind de serviciu și îndrumat la locul faptei, observând că inculpatul era cu cuțitele în mână, l-a rugat să le pună jos, că acesta a mimat un gest de punere a cuțitelor pe pământ la o distanță de aproximativ 3 metri de ei, după care brusc s-a ridicat și a încercat să o rănească pe partea vătămată, că victima a ridicat brațul drept în fața pieptului și a fost rănit la antebrațul drept cu cuțitul determinând pe partea vătămată să folosească sprayul lacrimogen din dotare și că în urma acestei acțiuni inculpatul a scăpat cuțitele din mână, fiind posibilă imobilizarea.
Existența leziunilor este confirmată și de marorul T. I. care, sosit la fața locului în momentul în care inculpatul era imobilizat, a observat că polițistul (partea vătămată) era tăiat pe antebraț și avea urme de sânge, totodată auzind că acesta îl chestionas pe inculpatulul mobilizat asupra motivelor pentru care l-a tăiat, precum și de concluziile din raportul de constatare medico legală nr. 1534/II/a/49 din (...) potrivit cărora leziunile părții vătămate (la nivelul antebrațului și a pectoralului superior) au necesitat pentru vindecare un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale și nu au pus în primejdie viața părții vătămate.
Referitor la persoana inculpatului, s-a concluzionat prin expertiza efectuată în cauză (f. 30-31 dos.urm.pen.) că acesta avea discernământul păstrat asupra conținutului și consecințelor faptelor sale.
Prin urmare, Curtea concluzionează că pe baza stării de fapt reținute s-a dat o încadrare juridică legală infracțiunii comise de inculpat, fapta acestuia constând în exercitarea de acte de violență asupra părții vătămate având calitatea de agent de ppoliție și aflându-se în exercițiul atribuțiilor de serviciu, întrunind elementele infracțiunii de ultraj prev. de art. 239 alin. 2 și 5 C., cu aplic. art. 37 lit. b C.
Sub aspectul individualizării pedepsei, Curtea reține că potrivit art.72 din C. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Rațiunea pentru care nu s-a reținut circumstanțe atenuante este justificat. Chiar dacă inculpatul, în esență, a avut o poziție sinceră si a manifestat regret, nu poate fi ignorat faptul că acesta a comis o infractiune contra autorității și in condițiile recidivei prev. de art. 37 lit. b C., fiind condamnat prin sentința penală nr. 1135/(...) a J. B. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art.279 al. 3 lit. a C., pedeasă a cărei executare, începută la data de (...), fiind finalizată.
Asa fiind, concluzia care se desprinde este aceea că s-a acordat suficientă și echilibrată importanță gradului de pericol social al infracțiunii, dar si pozitiei procesuale a inculpatului, pedeapsa aplicată (de altfel, orientată spre minimul special prevăzut de lege) fiind justă și proporțională, în măsură să asigure funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al sancțiunii,
Totodată, Curtea cosntată că singura modalitate de individualizare a executării pedepsei permisă de lege este cea a executării în regim de detenție deoarece legea condiționează aplicarea unui regim neprivativ de libertate al executării de inexistența stării de recidivă.
Pentru toate aceste motive in temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se va respine ca nefondat recursul declarat de inculpatul F. A. A., iar solutiile atacate se vor mentine in totalitate ca fiind legale si temeinice/
In temeiul art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va obliga inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul F. A. A., împotriva deciziei penale nr. 97 din 26 octombrie 2010 a Tribunalului B. Năsăud.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 25 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. H. I. M. V. V. A.
L. S.
G.IER, Dact.L.H./Dact.S.M
3 ex./(...) Jud.fond.I.B.
Jud.apel. A.G. și D.Berbecariu
| ← Decizia penală nr. 553/2011, Curtea de Apel Cluj | Încheierea penală nr. 1005/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
